1,183 matches
-
Moinești, lunar, între februarie 1932 și martie 1938, sub egida Asociației Culturale „Orientări”. Director: Const. R. Crișan; redactori: I. I. Alexandrescu, B. Jordan, Octav Sargețiu. Inițial, programul enunțat de directorul publicației se menține între limitele unui tradiționalism estetic tolerant: „Suntem tradiționaliști, nu însă miopi și obtuzi față de frumos, oricum ni s-ar înfățișa ca atare”. Treptat, criteriile estetice sunt tot mai neglijate în favoarea ideologicului. Orientarea se radicalizează mai ales prin articolele cu subiecte politice, glisând între cele două extreme, dreapta și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288572_a_289901]
-
tendință culturalizantă, textele tipărite aparținând mai ales redactorilor și abordând teme generale din diverse domenii: istorie, religie, economie, științele naturii, pedagogie. Un loc important îl ocupă și literatura. Astfel, G. Tutoveanu colaborează aproape număr de număr cu versuri de factură tradiționalistă și tot versuri publică, sporadic, V. Dornescu, G. Nedelca, G. Ursu. Proza e reprezentată de Aurel Lambrino, iar rubrica de critică literară îi revine lui Gh. Tomescu, autor al unor comentarii despre Liviu Rebreanu, Mihail Sadoveanu și Ion Dragoslav. I.M.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285503_a_286832]
-
organicului. Ficționalizarea ar putea duce la o redefinire a umanității, la limită. Altfel, ar rămâne un marsupiu al literaturii. Mihaela Ursa: I-aș fi făcut pe plac lui Cornel spunând că, probabil, o să vă dezamăgesc printr-o perspectivă mult prea tradiționalistă la momentul acesta. Toată meditația mea despre autor, subiect auctorial, critic pornește de fapt dintr-o meditație mai veche asupra felului În care se rescrie, În care reintervine subiectul astăzi, și a felului În care se rescrie tot ce Înseamnă
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
care trebuie investigată istoricitatea oricărei dezbateri despre cultură și model cultural - sau, altfel spus, că ar trebui să existe o mai atentă supraveghere a modalității În care ideologicul motivează Încrederea intelectualilor În abordarea moștenirii culturale, fie În reiterarea unei linii tradiționaliste, fie În deconstruirea ei. De aceea, cu toată rezerva eclectismului pluridisciplinar ce caracterizează abordarea imaginarului, Înclin să cred că investigarea culturală propusă de hermeneutica imaginarului poate da seama cu acuratețe de tranziția culturală, În sensul de a urmări morfologiile culturale
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
cu porțile închise/ și a știut să citească viața întocmai ca pe o carte”. Revolta existențială își află locul în versuri ce transmit o exasperare profundă, iar scrisul, deopotrivă catharsis și asumare dinamică a vieții, înseamnă repudierea sfidătoare a conceptului tradiționalist despre creație. Poeziile din paginile revistei explorează zone ascunse ale psihicului, sentimente eliberate de tabuuri, bazate, ca și arta autentică, pe dorința descătușată. Imagistica se remarcă prin tendința de a epata: viziuni insolite, asocieri încifrate, exprimări abrupte, ton exaltat sau
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290381_a_291710]
-
de Arghezi „sunt îndrăznețe și dinamice, ca mugurii care au supt din seva unui pământ curățat de otrăvuri”, în vreme ce contribuțiile lui Mihail Sadoveanu și ale Otiliei Cazimir sunt criticate cu inclemența obișnuită a redactorilor de la U. Remarci acide despre revistele tradiționaliste și atacuri cu ton de pamflet la adresa unor personalități ale vieții culturale sunt grupate la minirubrica „Gonococi”. Paginile sunt presărate cu ilustrații de Angelo Maino, Victor Brauner, Geo Bogza, cu semnale editoriale și numeroase anunțuri de popularizare în manieră avangardistă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290381_a_291710]
-
și confruntarea cu Vestul mult mai competitiv din punct de vedere economic. Sentimentul general era unul al unui paradox al simultaneității. (Alexandrescu 1996, 11-12). Noile reforme cerute de tranziția la economia de piață trebuia să își găsească loc în mentalitatea tradiționalistă și orientată spre sine a unei nații care primea cu suspiciune pe cei veniți să investească, primindu-i cu sloganul: Noi nu ne vindem țara !". Din perspectiva antropologiei culturale, aceste atitudini pot fi rezumate printr-o proiecție a succesivului în
by Sergiu Gherghina [Corola-publishinghouse/Science/1101_a_2609]
-
și "creștin practicant care militează pentru unificarea Bisericii lui Isus Christos".8 Împreună cu Fundația România Mare, patronată de el, a inițiat programul umanitar Cina Creștină. Deși posedă evidente calități oratorice, s-a remarcat mai ales prin discursurile sale antisemite și tradiționaliste. Temele politice recurente sunt binecunoscutele mituri politice ale Salvatorului, cetății asediate (aluzie la Transilvania), conspirației (sub forma "Mafiei"), întoarcerii la Epoca de Aur, văzută fie ca România Mare a anilor 1919-1940, fie ca România comunistă. (Mungiu-Pippidi 2002, 152-171). Din perspectiva
by Sergiu Gherghina [Corola-publishinghouse/Science/1101_a_2609]
-
acestui moment de vârf, care a fost rezultatul unor factori de conjunctură, partidul a fost prezent constant prin liderul său, greu de ignorat și prin acel nucleu de votanți care prezintă o afiliere ideologică de extremă dreaptă, explicabilă prin orientarea tradiționalistă, autoritară a electoratului. Imprumutăm la acest stadiu ca argument ipoteza lui Schench și Klingemann, care spune că există un potențial de extremă dreaptă în toate societățile, sub forma unei condiții patologice inerente. (Beichelt și Minkenberg 2002, 4). Aceasta se manifestă
by Sergiu Gherghina [Corola-publishinghouse/Science/1101_a_2609]
-
sale istorice, întreaga ideologie a culturii române a căutat să-l stăvilească și să-l fixeze sub forma lui primitivă, condiționată de o stare socială de mult depășită”. În această explicație rezidă temeiul obiecțiilor lovinesciene la adresa oricăror curente și atitudini tradiționaliste, de la sămănătorism până la gândirism etc. Și tot de aici pornind, se organizează și pledoaria pentru modernizarea literaturii române. Aplicând conceptul de s. în studiul literaturii, Lovinescu avertiza că „scriitorii vor fi judecați și din punct de vedere al caracterului de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289696_a_291025]
-
mâniem pe Dumnezeu. Câteva poezii sunt iscălite V. Faur și Simion Cezara. Se reproduc fragmente din Memorialele lui Vasile Pârvan și, sub titlul Din viața familiei Ion C. Brătianu (1821-1891), din amintirile și notele zilnice ale Sabinei Cantacuzino. În afară de literatură tradiționalistă, analize ca Situația agricolă din țară, Plugăria în criză și Medicina la sate completează rubricile „Știri felurite”, „Pagina juridică”, „Recenzii”, „Serbări culturale”. L. Cr.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290466_a_291795]
-
să fundamenteze locul și rolul antropogeografiei și etnografiei printr-o supralicitare a factorului etnic în dauna celui social. Opiniile teoretice privitoare la arta scrisului se înscriu în coordonatele doctrinei maioresciene privitoare la progres și adevăr. Conservator în politică, M. este tradiționalist și academizant în gândire, adversar tenace al formelor fără fond, etnicist în sens maiorescian. Adept al evoluționismului organic, aplică tezele pozitivismului și determinismului, cărora le adaugă principiile cauzalității și interdependenței. Respinge ideea de influență, recunoscându-i menirea numai în măsura în care este
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288078_a_289407]
-
consonanță cu motivele și sugestiile simboliste, de o anumită pregnanță a notației pe alocuri. Începând cu Fântână (1938) autorul renunță la proiecția stărilor proprii și se întoarce, moralizator și discursiv, spre semenii săi. Intervine totodată o implicare accentuată, cu ecouri tradiționaliste, definită ca „elementul pur descriptiv al forțelor htonice” (E. Lovinescu). Prezențe editoriale târzii sunt Armonii în zori (1961), Treptele împlinirii (1967) și Poezii, volum antologic (1968). De fapt, încă dintr-o etapă anterioară, ilustrată de versificările din volumele De vorbă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290037_a_291366]
-
JAR ȘI SLOVĂ, publicație apărută la Târgu Mureș, lunar, din aprilie până în octombrie 1937, sub conducerea unui comitet. Redactor este Vasile Netea. Revistă tradiționalistă, J. și s., care continuă „Clipa” (1936-1937), are drept scop lupta „pentru triumful desăvârșit al ideii naționale, pentru realizarea ei în literatura și arta noastră, în cultura și filosofia noastră”. În articolul-program, La plecarea noastră, Vasile Netea afirmă: „Deviza veche
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287666_a_288995]
-
la Sao Paulo, în Brazilia, între 1951 și 1970, trimestrială în primii ani, apoi bianuală, cu text mimeografiat. Ilustrația de pe copertă - o poartă de lemn românească - și motoul „Hai să dăm mână cu mână, cei cu inima română” sugerează orientarea tradiționalistă a publicației și rațiunile apariției ei, subliniate și într-un Cuvânt de început, care definește și aspirația de a oferi românilor pribegi „o adevărată recreere a sufletului și a minții, un binefăcător popas de reculegere în sens creștin și românesc
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286055_a_287384]
-
, revistă apărută la Iași, lunar, din octombrie până în decembrie 1933 (trei numere). Este o publicație de factură tradiționalistă, permeabilă totuși la experiențele novatoare. Colegiul redacțional era alcătuit din Ghedeon Coca, Victor Măgură, George Moroșanu. Revista își propune să fie „începutul unei tinere mișcări literare moldave”. Rubrici: „Cărți-reviste”, „Colțul artistic”. Semnează versuri Mircea Grunichevici, George Moroșanu, Vera Marian, Virgil
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285255_a_286584]
-
pentru S. cu o sărăcire a filonului liric: în Fântâni (1966) poetul explorează zonele naturii, erosului, folclorului sau culturii, dar lărgirea tematicii nu este neapărat dublată și de o înnoire a mijloacelor, iar versul se înscrie mai degrabă în nota tradiționalistă. Ultima vânătoare de toamnă (1969) comunică, sub pretextul unor imaginare aventuri cinegetice, melancolia, însingurarea, neliniștea și dorul de echilibru, căci peisajul se naște din proiecția unor stări de spirit. O poezie tradițională, nu lipsită de delicatețe scrie S. și în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289570_a_290899]
-
fiecare lectură este nouă și este o parte a unei „hărți a interpretării greșite” care nu se va completa niciodată. Să urmărim acest joc pe măsură ce se desfășoară. Mai Întîi tabla de joc: Cartea Genezei, alcătuită din versiuni diferite de către Învățați tradiționaliști, care nu s-au gîndit nici un moment la mileniile de raționalism ce aveau să urmeze după ei. În cursul unor lecții pe care le-am ținut În anul 1987 la Universitatea din Chicago, am ajuns, Împreună cu studenții, la concluzia că
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
multor scriitori ai perioadei (Dimitrie Cantemir, Antim Ivireanul, Radu Greceanu). Punctul culminant atins prin Biblia de la București a coincis aproape perfect cu începutul secularizării literaturii, ce avea să elimine textul sacru din preocupările literare. De abia epoca modernă, prin mișcarea tradiționalistă și prin resurecția eseului teologic (după 1989), a restaurat din prestigiul unui model literar și al unei surse de inspirație practic inepuizabile. C.M., R.V.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285725_a_287054]
-
postură îi va atrage ziaristului de la Linia Dreaptă, Facla, Seara și Cronica, alături de o celebritate mai degrabă negativă, adversitatea celui care, prin Sămănătorul (1901), Neamul românesc (1906) și, apoi, prin Cuget clar (Noul Sămănător 1936), devenise exponentul naționalismului de factură tradiționalistă, în plan ideologic, și al sămănătorismului, în cel literar-artistic. Orientarea sa radicală către universul rural, precum și pledoaria ferventă pentru mistificarea edulcorată a acestuia îl plasează în zona ideologizată a unei criticii literare care confunda esteticul cu etnicul și eticul. Desigur
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
Condiescu și Al. Popescu-Telega (de la numărul 6/1922), Gh. Tătărescu (1/1924 - 6-7/1924), C. D. Fortunescu (numărul 6-7/1924), N.I. Herescu, C.S. Nicolăescu-Plopșor și T. Păunescu-Ulmu (din 1926). Fondator este I. B. Georgescu, iar director, Al. Popescu-Telega (din 1928). Tradiționalistă și autohtonistă prin tematica literaturii incluse în paginile sale, N. publică scriitori ce au experimentat modernismul stilistic al curentelor literare apusene, adaptat pentru a reflecta realitățile naționale. De asemenea, cultivă valorile culturale și literare universale, făcându-le cunoscute prin traduceri
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288379_a_289708]
-
în românește lucrări educative și religioase. Întors acasă în 1811, din anul următor este profesor la Seminarul Episcopiei Ortodoxe din Sibiu. Ostilitățile pe care le suportă în special din partea episcopului Vasile Moga, pe fondul unui conflict ireductibil între obtuzitatea clerului tradiționalist și deschiderea inițiativelor unui vizionar, vor culmina cu destituirea din profesorat în 1815 și compromiterea sa morală și politică în fața autorităților transilvănene și a Curții Aulice. Oportunitatea de a se angaja ca preceptor în casa din Brașov a logofetesei muntence
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287757_a_289086]
-
si cu o strălucită pleiadă de critici care s-au afirmat în deceniul al patrulea, Pompiliu Constantinescu (v. ed. recentă Scrieri critice, voi. I-II, București, 1967), Șerban Cioculescu, Vladimir Streinu, Perpessicius și alții. Existența unei a treia direcții critice, "tradiționaliste"', este reprezentată de mișcarea de la Semănătorul (1901-1910), Viața romanească (1906-), ca și de la Gîndirea (1921-1944), - reviste conduse de N. lorga, C. Stere, Nichifor Crainic și alții. Tot de factură "sociologică" această direcție critică asociază opera literară nu f enomenuhii social-politic
[Corola-publishinghouse/Science/85060_a_85847]
-
perioadei actuale: zona U.E.-NATO, respectiv zona rămasă sub influența Federației Ruse); provincia Cașmir; zonele de conflict din Orientul Apropiat; sau zona locuită de populația majoritară kurdă, aflată la intersecția dintre Iranul fundamentalist, Irakul pe cale de democratizare, Turcia pro-occidentală, Siria tradiționalistă, precum și, la limită, fosta Uniune Sovietică și unele republici ex-sovietice periferice (Georgia, Armenia, Azerbaidjan, Turkmenistan etc.). Să mai precizez că termenul de hierofanie din titlul acestui capitol sugerează tocmai apariția în epoca izomodernă a unor noi spații cu semnificație inclusiv
by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]
-
în strânsă legătură cu problematica ridicată de avort. Desigur, abordările religioase consideră contracepția drept crimă, în timp ce adepții poziției ultraliberale cred că prin interzicerea acestei practici este încălcat dreptul la liberă alegere al persoanelor care ar putea deveni părinți. * Eutanasia. Autorii "tradiționaliști" consideră că eutanasia este o decizie criminală. Adepții modernizării morale și juridice argumentează în schimb că un trup susținut vegetativ, prin intermediul unor aparate mecanice, și lipsit de voință, deci de capacitate de raționare, nu mai reprezintă o persoană umană. (În
by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]