436 matches
-
sau mărturisită de a reveni la edițiile viitoare. Cu o diplomație numai de el știută, C. Th. Ciobanu știe să aducă la aceeași masă creatori din generații diferite, oameni care dintr-un motiv sau altul se ocolesc în alte împrejurări, tradiționaliști și (post)moderni. Nici ediția din acest an - desfășurată între 25 și 27 septembrie - nu a dus lipsă de figuri cunoscute din lumea culturală. Invitat de onoare a fost Geo Șerban, prezent și la ediția inaugurală. Au mai fost văzuți
Zilele culturii călinesciene by Reporter () [Corola-journal/Journalistic/6863_a_8188]
-
plein air - Mississippi-ul celor trei fugari. E una dintre rețetele de rezistență ale cinema-ului american, această osmoză regăsită, cînd nu e standardizată, a personajelor și spațiului lor definitoriu, cu surpriza că avantajul acuității în percepția naturii, în genere rezervată tradiționaliștilor, revine mai tinerilor cineaști. Partiturile scenaristice ascultă și ele de un gust comun al riscului și bravadei. Pentru excursul său aproape misogin și pe alocuri satiric, Altman se lasă în seama unei scenariste (Anne Philip), în timp ce cei doi Coen se
Insurmontabila barieră by Valerian Sava () [Corola-journal/Journalistic/16179_a_17504]
-
réactionnaires de charme". Prima parte inventariază și dezvoltă, didactic, cele șase trăsături ale tradiției antimoderne: contra-revoluția, anti-luminismul, pesimismul, tema păcatului originar, estetica sublimului și stilistica vituperării sau a imprecației. Contra-revoluționarii țin de trei curente: conservatori, reacționari și reformiști. Primii sînt tradiționaliști și adepți ai monarhiei absolute. Reacționarii sînt nostalgicii feudalității de sînge - discursul lor adună la un loc propensiuni anarhiste și etica aristocratică: ei sînt adevărații liberali, scrie Compagnon, moderni față de monarhiștii care-i precedă și retrograzi față de religionarii lui 1789
Antimodernii sau "reactionarii șarmanți" by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/10144_a_11469]
-
în unelte ale regimului. Deși Dan C. Mihăilescu semna texte critice în "Luceafărul", fief-ul protocroniștilor, în bipolaritatea asupra căreia insistă, analizând jurnalul lui Zaciu, el se îndepărtează de așa-zisa "partidă națională". Între naționaliști și internaționaliști, autohtoniști și sincroniști, tradiționaliști și moderniști, susținători ai liniei Marelui Cârmaci și susținători ai autonomiei esteticului, între Eugen Barbu și Marin Preda, Mihai Ungheanu și Nicolae Manolescu, Ioan Alexandru (idolul său) și Ștefan Aug. Doinaș (a cărui poezie, mărturisește, îl lasă rece), el optează
Îndreptar pătimaș by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8839_a_10164]
-
în canapele/ Ce-au clătinat sufragerii pe ele/ Și cum prin colțuri îngeri diafani/ Suflau cu-amurg mărgica la curcani” (Elegie). Se poate face, pe bună dreptate, asocierea, pînă la un punct, a liricii lui Emil Brumaru cu cea a tradiționaliștilor noștri interbelici (Pillat, Fundoianu, Voiculescu etc.), prin care transpar modelele franceze: Francis Jammes, Albert Semain, chiar Verlaine, însă se impune o deosebire netă. Contemporanul nostru pune accentul pe derizoriul, pe inconsistența, pe criza obiectelor ce intră în cîmpul său de
Poezia lui Emil Brumaru by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13415_a_14740]
-
și scriind fără istov. A murit în 1945, în urma unui accident cerebral, la numai 54 de ani, lăsînd un gol imens în peisajul liricii românești. Vîrstele liricii sale sînt, cum se știe, trei: cea dintîi parnasiano-simbolistă, cea de-a doua tradiționalist - chtonică (cînd a fost și colaboratorul neafiliat ideologic al Gândirii) și cea neoclasică de la sfîrșit. Esențială, sub raport poetic, a rămas lirica sa chtonică, în spațiul căreia credea că va rămîne pentru totdeauna (de aceea, în 1932, în ale sale
La reluarea ediției Ion Pillat by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16355_a_17680]
-
be true that good wine needs no bush, ’tis true that a good play needs no epilogue”. Modă îți impune un epilog... și un prolog, rostit eventual de un bărbat, continuă Rosalind. Piesă e bună... dar mai lipsește ceva. Un tradiționalist subtil (tot mai greu de găsit!) rîde în barbă, un modernist înverșunat se grăbește enervat: “Ei bine, dar l-a scris, totuși, e în natură jocului”. Și putem construi un discurs despre estetică formei sau o scurtă teorie de marketing
Despre cai, oale și vin by Magda Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/13450_a_14775]
-
și, din nou fără rezerve, de către naționaliștii de toate spețele, de la cuziști și legionari la protocroniști și, în fine, la extremiștii de azi. Așa devine proza politică eminesciană mijloc de propagandă și de polemică în diferitele etape ale bătăliei dintre tradiționaliști și moderniști, dintre autohtoniști și occidentaliști, dintre adepții statului național (în variantele sale) și adepții democrației liberale. Dacă publicistica face începutul, poezia îi urmează. în două feluri. Mai întîi, prin acea parte a ei (Doina, de exemplu, dar atîtea altele
Eminescu - scopul și mijloacele by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17403_a_18728]
-
bănuitoare"; "Acum chiar vremea parcă se deschide,/ Acum nu ne mai temem, acum așteptăm"; E liniște mai mult decît este". "Omul nou", de facto omul mințit ideologic, înrobit suferințelor, e consubstanțiat lui Crist. Unui Crist rural, în felul în care tradiționaliștii noștri interbelici înveșmîntau motivele evanghelice în strai românesc: Încă un om își duce crucea-n spate,/ Senin, de parc-ar duce-un sac la moară,/ Și toți îl urmărim cum intră-n cimitir/ Și nimeni nu se înfioară" (Seninătate). Paradisului
Poezia Ilenei Mălăncioiu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17193_a_18518]
-
Suveranul pontif va trece apoi prin mijlocul mulțimii, într-o mașină deschisă. Canonizarea lui Ioan al XXIII-lea, inițiator al Conciliului Vatican II (1962-1965), care a marcat deschiderea Bisericii catolice spre lumea modernă, pare a nu fi criticată decât de tradiționaliști. Ioan Paul al II-lea rămâne cel mai popular papă din toate timpurile. Dar, chiar dacă nimeni nu contestă importanța sa internațională și rolul jucat în căderea comunismului, are detractori care îi reproșează îndeosebi ignorarea infracțiunilor de natură pedofilă și severitatea
Canonizarea a doi papi aduce la Vatican peste 800.000 de oameni by Andrei Moisoiu (Google) () [Corola-journal/Journalistic/54348_a_55673]
-
ira et studio din cîteva unghiuri de vedere care să-i clarifice atît specificul cît și încadrarea în contextul istoric. Departe de-a fi un "vestitor", un "revoluționar", cum au sunat și mai sună cîteva clișee, poetul e un înfocat tradiționalist ce nu aspiră cîtuși de puțin la o "înnoire", ci la o restaurare a rînduielilor vechi, la o "reintegrare într-o voință obștească, într-o entitate atavică" (Pompiliu Constantinescu). Punctele sale de referință pe plan european ar putea fi slavofilii
Cazul Goga (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12794_a_14119]
-
întrebarea de ce gândește așa și nu altfel. Într-o primă fază a crezut că ideile vin dintr-o anumită psihologie, pentru ca ulterior să se lupte cu propriul temperament moldovenesc, orientat greșit (liric, nostalgic, pasiv, rural sau provincial, oricum contemplativ - deci tradiționalist), pentru a-și impune o direcție în consonanță cu spiritul timpului (spre epic, urban, obiectivitate, depășirea complexelor, autoanaliză lucidă, psihologism, voință de sincronizare europeană - deci modern). A simțit o contradicție internă pe care trebuia să o împace sau să o
E. Lovinescu - 125 - Confesiunile unui critic by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10641_a_11966]
-
metafizic și anexa sa, contrapunctul lumesc"? Cît de actual ar mai putea fi "paseistul", "anacronicul", "reacționarul" Nae Ionescu, integrat, orice s-ar spune, unei viziuni ce-i cuprinde în bună măsură pe Eminescu, N. Iorga, Lucian Blaga, ca și pe tradiționaliști și pe ortodoxiști? La aceste interogații încearcă a da un răspuns Dan Ciachir, în paginile întrunite sub titlul Gînduri despre Nae Ionescu. D-sa pornește de la raportarea celebrului profesor la "generația interbelică" sau "criterionistă", care a reprezentat rodul său cel
Despre Nae Ionescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15244_a_16569]
-
réactionnaires de charme". Prima parte inventariază și dezvoltă, didactic, cele șase trăsături ale tradiției antimoderne: contra-revoluția, anti-luminismul, pesimismul, tema păcatului originar, estetica sublimului și stilistica vituperării sau a imprecației. Contra-revoluționarii țin de trei curente: conservatori, reacționari și reformiști. Primii sînt tradiționaliști și adepți ai monarhiei absolute. Reacționarii sînt nostalgicii feudalității de sînge - discursul lor adună la un loc propensiuni anarhiste și etica aristocratică: ei sînt adevărații liberali, scrie Compagnon, moderni față de monarhiștii care-i precedă și retrograzi față de religionarii lui 1789
Antimodern, primesc, dar moderat! by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/7719_a_9044]
-
Ben Corlaciu putea fi menționat și Alexandru Lungu), succedați de Vasile Vlad, Cristian Simionescu etc. "Aceasta e preistoria imediată a fenomenului, dar în seria de precursori intră și Bacovia sau Arghezi nu Blaga și Ion Barbu și în nici un caz tradiționaliștii , un Fundoianu, Geo Bogza, avangardiștii, cu care au și fost asociați ( unii numesc chiar postmodernismul neo-avangardism), dar mai ales Caragiale și Urmuz". Într-o bătaie temporală mai lungă, exegetul nu ezită a aminti, din paginile unei istorii "paralele și subterane
Subistorie și supraistorie (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13981_a_15306]
-
ultimul spațiu liber din oraș) dau dimensiunile multiperspectivicei trame. Orhan Pamuk, la fel ca și Günther Grass, și-a dorit să fie artist, iar scribii și miniaturiștii romanelor sale, cu dialogurile lor eretice, sunt alter-ego-uri care au de înfruntat neîndurători tradiționaliști. Dacă drumul său a început de la o proză „ruptă de realitate”, în scurt timp a ajuns la cel mai acerb pamflet politic. Dar asta nu înseamnă că, din punctul său de vedere, tradiția islamică ar fi o piedică pentru societatea
Noi traduceri din Orhan Pamuk by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/4102_a_5427]
-
Cornel Ungureanu ajunge la un soi de demitizare a istoriei literaturii, de tipul celei realizate de Lucian Boia în istoria propriu-zisă. Acest fapt este, cu siguranță, în măsură să-i nemulțumească (este puțin spus, de fapt, să-i scandalizeze) pe tradiționaliști. Fără patimă, dar și fără pudibonderii nejustificate, autorul discută subiecte dintre cele mai delicate, ignorate sau pasate ușor de istoriile literare tradiționale: rolul masoneriei în devenirea societății "Junimea" și contactele pe care Eminescu și Slavici le-ar fi avut cu
Parantezele istoriei literaturii române by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8578_a_9903]
-
comenta diverse lucruri nenumite. Citesc cîteodata un întreg articol de ironii fine și atacuri șlefuite dar nu am nici o idee care sînt crimele originare. Polemicile în care am avut și am un interes sînt cele dintre autohtoniști și cosmopoliți, dintre tradiționaliști și așa-zișii postmoderni (care la voi sînt mai mult un pretext polemic decît o literatură), și înfruntările politico-culturale între urmașii lui Noica și restul poporului cu carte." Raftul ca lume Ancheta clujenilor de la Verso (nr. 4, 21 iunie/ 4
Ochiul Magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10363_a_11688]
-
din marii precursori, un zeu tutelar. Poetul Nicolae Dabija își exprimă credința în ,salvarea prin cultură ca șansă a popoarelor sărace". Sub titlul Lampa și oglinda, Leo Butnaru își așază gândurile amare despre soarta literaturii și despre anomaliile confruntării dintre tradiționaliști și moderniști. Ioan Mânăscurtă face succesiv câte un elogiu lui Eminescu și lui Creangă, într-un fel de eseuri lirice. Reflectând la înlocuirea instrumentului de lucru al scriitorului cu unul ,de fabricație stalinistă, limba moldovenească", Nicolae Popa constată ,însingurarea scriitorului
Ieșirea din provincialism by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11521_a_12846]
-
prin manifestul Dialectica dialecticii. Astfel, se configurează - sau, mai exact spus, istoria literară începe să conștientizeze că există - un al treilea pol al literaturii române de după Primul Război Mondial, distinct de cel modernist, și cu atât mai mult de cel tradiționalist: pol care începe cu Tristan Tzara, continuă cu Vinea și grupul de la Contimporanul, se maturizează în faza unu, se radicalizează prin Alge, pentru a se reconstrui pe baze conceptuale noi după 1945. Prezenta ediție Sesto Pals face, totuși, mai mult
Sesto Pals și secretele avangardei by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/2473_a_3798]
-
Catolice. în ciuda reacțiilor vehemente (ale protestanților, ortodocșii tăcînd mîlc), papa nu și-a contrazis cardinalul. Mai mult, el a făcut pe placul aripii tradiționaliste a Bisericii Catolice, profund minoritare, de altminteri, revenind la liturghia în latină. în anumite condiții, desigur. Tradiționaliștii au socotit din prima clipă că anii ^60 (încheiați cu promulgarea liturghiei în limbi locale) au provocat mari daune catolicismului, în primul rînd pentru că au permis reluarea dialogului interconfesional. Papa Benedict al XVI-lea se desparte așadar, mai repede decît
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9415_a_10740]
-
Pillat și Maniu. Un aparent tradiționalism al inspirației, o "banalitate" a sentimentului (vecin cu acela din romanțe), ca și limpezimea versurilor (nici urmă de obscuritate) îl despart însă și de moderniști și de simboliști. Dar nu fac din el un tradiționalist propriu vorbind, căci este prin excelență un poet al orașului ori al naturii văzute de un orășean, al civilizației contemporane, care merge la țară în week-end și admiră natura ca un turist. Aceste însușiri diverse și uneori opuse joacă un
G. Topîrceanu (1886-1937) by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15258_a_16583]
-
atac dure, astringente sau, dimpotrivă, moi, dulci-amărui, cu toate însă apetisante, consistente. Siobhan Cleary (n. 1970) s-a născut la Dublin, fiind discipolul unor mentori extrem de diferiți stilistic și atitudinal: Franco Donatoni (neoexpresionist, post-serialist), Tom Johnson (minimalistist, repetitivist), Kevin Volans (tradiționalist, adept al inspirației locale). Diamorphine are ceva din toate aceste direcții, la care se adaugă o anume manieră diagonală de tratare timbrală de proveniență deopotrivă spectrală și electroacustică. Seirse Bodley (n. 1933), considerat a fi unul dintre patriarhii muzicii irlandeze
Music from Ireland by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9926_a_11251]
-
ajunge la contemporaneitate. Epicitatea unor noi idei critice, care să anime istoria, lipsește. Sunt cenzurate confruntările ideologice și estetice dintre modernism și tradiționalism, iar postmodernismul pur și simplu nu există pentru Ion Rotaru. Punctul său de vedere e indubitabil unul tradiționalist, evident pe tot parcursul istoriei, de la Grigore Ureche la Ioan Alexandru. Sunt indicii clare, explicite, că Ion Rotaru, el însuși fiu de țărani, îi apreciază preferențial pe scriitorii care sunt fii de țărani: de exemplu entuziasmul său pentru Marin Preda
Tradiționalismul valorizator by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8961_a_10286]
-
literar se realizează prin repartizarea lor în categorii care sunt doar indicate (prin titluri-etichetă), nu și definite, caracterizate sau analizate. La Orizontul tradiției intră V. Voiculescu, Nichifor Crainic, Ion Pillat, Adrian Maniu, Aron Cotruș, D. Ciurezu, Radu Gyr și alți tradiționaliști, la Modernismul - Tudor Arghezi, Lucian Blaga, Al. Philippide, B. Fundoianu, la Neosimboliștii - Ion Barbu, Dan Botta și alți "ermetici", la Avangarda - Ion Vinea, Ilarie Voronca și alți avangardiști. Dar nu se explică ce a însemnat în literatura noastră tradiționalismul, ce
UN SISIF AL ISTORIEI LITERATURII by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16186_a_17511]