4,336 matches
-
nădejde al Imperiului Otoman. Totuși, mai tîrziu, și-a făcut din nou curaj și a spus adepților săi că, dacă ar fi stat În calea săgeților, În mod sigur le-ar fi putut opri, sau măcar le-ar fi deviat traiectoria. — Vai, ce deștept ești! Ce frumos povestești tu!... suspină Daisy. Maiorul Smith consimți Înclinînd ușor din cap. Tocmai li se serviseră niște spaghete milaneze, pe care se străduia să le Învîrtă cît mai elegant cu furculița pe fundul lingurii, ceea ce
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
aceea raportul trebuia să fie cît mai voluminos, iar explicațiile cît mai alambicate și agrementate cu numeroși termeni de specialitate, accesibili doar inițiaților. În final, s-au adunat aproape două sute de pagini, dacă nu punem la socoteală și desenele cu traiectoria rachetei, poziția vaselor din preajmă și, desigur, a elicopterului, Înainte și după impact etc. Începuseră cu stîngul. După o ședință de două ore a statului-major, comandantul Freyer a ajuns la concluzia că debutul exercițiilor poate fi amînat fără probleme cu
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
se poate conta. Forma geometrică a bilei, de altfel unanim acceptată, este dată prin construcție. Loviturile pe care le primește și le transmite mai departe se supun, la rîndul lor, anumitor reguli ale mecanicii clasice, putînd fi reprezentate vectorial, iar traiectoria depinde În bună măsură de aceste lovituri. Rostogolirea ei Într-o direcție sau alta, oricît de indecisă și complicată, poate fi descrisă printr-o funcție matematică. Și totuși, undeva rămîne un rest cu care nimeni nu prea știe ce să
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
a jucătorului, sau un capriciu de ultim moment, numit de obicei inspirație. Și acum, iată ce au făcut niște oameni deștepți: au numit toată treaba asta impredictibilitate. Un mod mai savant de a spune că diavolul stă ascuns În detalii. Traiectoria unui punct de pe roata bicicletei lui era impredictibilă pur și simplu din motivul că, pentru a-și menține echilibrul, maiorul făcea instinctiv o serie de mișcări subite. Fie se apleca puțin Înainte, cînd apăsa pedala, fie se trăgea Înapoi, sau
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
situația nou creată, pentru a stabili noi strategii de joc, sau numai pentru a freca Îngîndurat vîrful tacului, privind undeva În depărtare. Fără să observe că maiorul Îl urmărea din pragul ușii, mormăia nemulțumit ceva, atunci cînd bilele nu urmau traiectoria pe care ar fi dorit-o. Abia Într-un tîrziu, maiorul Înțelese că reconstituia versurile unei poezii, sau poate că o compunea el Însuși În acele momente. După toate aparențele, era vorba de o poezie patriotică. În momentul cînd, pregătind
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
un papagal care nu știe ce spune? — Fragmente cosmice, dom’ Roja, reia Tîrnăcop fără să audă, intrînd parcă în transă, așa se numesc meteoriții, fie că sînt corpuri feroase sau pietroase. În general fac parte din aglomerări cosmice care au traiectorii precise între planete. — V-am spus că sînt de fier, zice Roja mîndru, nu pentru asta mi-am turnat cenușă în cap, ca să mă mut într-un cort nenorocit, să trăiesc în provizorat și incertitudine. Îi dăm foc, dansăm în jurul
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
că Roja e bolnav de nostalgie, că nu se mai poate vindeca? Nu mă interesează, astea sînt mofturi, Gulie, apucături de ratat, de om care nu mai are nici un scop în viață, zice supărat că muștele sînt încă acolo pe traiectoria lor și tot mai iritat încearcă să le împrăștie cu palmele, dar fără nici un rezultat, trag la ceara din urechi, milițianule, la mătreața din păr, la transpirație, se distrează Gulie, pe căldura asta nu mai scapi de ele, cea mai
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
ceva. E singura care nu așteaptă nimic de la mine. Fără ea, mi se plimbă prin ochi zeci de musculițe negre și nu mai pot gândi. Cu ea rezist eroic la asaltul mizeriei. -Kawabata, tocana de legume nu are legi și traiectorii precise. Câteodată, coboară și pe gâtlejul lui Ben. Și ce-i cu asta? Noi Însă avem acum o carte. El nu are un asemenea obiect. Printre păturile lui zdrențăroase și sticlele de băutură golite, nu există nici o carte. Nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
sta lângă el, atâta timp cât Îngerii și drăcușorii care-o mână de colo-colo se vor Înțelege și nu-și vor pune bețe În roate unii altora. Problema Uniunii Europene s-a șters deocamdată din gândurile lui Antoniu, a căpătat o nouă traiectorie probabil, dar asta nu Înseamnă că a fost pe de-a-ntregul uitată. Ceea ce Îl miră este că În ghetou nu a mai apărut nici măcar angajatul ICAB-ului, bărbatul sfrijit și sfios care este alergat de fiecare dată până la calea ferată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
de-ai soră-mii, furați din șifonierul ei, pe care i-am ținut ascunși într-o batistă, în buzunar. Efectul desuului de bumbac lipit de gura mea e atât de galvanic - până și cuvântul „desuu“ e atât de galvanic - încât traiectoria ejaculării mele a atins noi culmi uluitoare: decolează din vintre ca o rachetă și pornește glonț spre becul din tavan, pe care spre mirarea și groaza mea, îl nimerește, rămânând agățată de el. În prima clipă îmi acopăr înnebunit capul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
mărunt și subțirel, cu o față maronie și ridată, iar mâna care ținea un revolver tremura puțin din cauza emoției, vârstei și furiei. Pentru o clipă, ochii blânzi ai lui Josef se Îngustară și se concentrară pe revolver, calculând unghiul și traiectoria glonțului și dacă acesta va trece pe alături. Nu, se gândi el, va ținti la picioare și mă va nimeri În stomac. Herr Kolber era cu spatele la seif și nu putea Încă să vadă cărțile Împrăștiate. — Nu Înțelegeți, spuse Josef. — Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
de pe Westway. Alan era entuziasmat la gândul că mașina cea neagră îl ridică deasupra pielii încrețite a orașului. În fața lui, podul descria o curbă lină, întinzându-se spre vest. Picăturile ploii de primăvară biciuiau parbrizul, dar nu reușeau să schimbe traiectoria mașinii nici măcar cu un milimetru. Conducând cu vigoare și fermitate, își dădea seama, cu fiecare curbă străbătută, că podul suspendat forma conturul țeapăn al unei femei imense. Capul era bucla de la White City. De acolo pornea și un braț întins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
s-a întâmplat acasă, s-a aruncat în calea gloanțelor inamice într-o misiune nobilă, și-a salvat camarazii și s-a stins și cine știe cum s-ar fi clădit istoria dacă smocul acela de iarbă (blestemat) n-ar fi schimbat traiectoria șutului când Oneață Augustin a pornit singur de la mijlocul terenului, a trecut ca un bolid pe lângă fundașii insulari, l-a păcălit pe Grobbelaar și mingea a mușcat bara și el, înainte de-a-și da duhul, a văzut o lumină blajină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
nu fie... Trebui să aștepte ca șuierul să contenească, urmat de explozia bombei - de data asta foarte aproape - probabil la colțul străzii vecine (exemplarul din Micul duce căzuse). — ...să nu fie mare lucru. Așteptară să mai cadă cîteva bombe, de parcă traiectoria i-ar fi urmărit pe ei, dar păreau să se fi oprit. Nu, mulțumesc... adică da, aș mai vrea o felie. Individul avea un fel ciudat de a fărîmița bucata de cozonac, pesemne din pricina nervozității. „Trebuie să fie groaznic să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
ca și extragerea unui organ expus prin deschizătura unei răni chirurgicale. Am urmărit cupluri care se împreunează în vreme ce gonesc noaptea de-a lungul autostrăzilor întunecate, bărbați și femei la un pas de orgasm, mașinile lor accelerând într-o serie de traiectorii ademenitoare spre farurile puternice ale fluxului de trafic din sens opus. Bărbați tineri, singuri la volanul primelor lor mașini, aproape niște epave luate de la curtea de vechituri, masturbându-se pe când înaintează pe cauciucuri roase spre destinații incerte. După o coliziune abia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
intuiesc aventurile la aproape doar câteva ore de la primul act sexual și-o făceam aruncând pur și simplu o privire la orice nouă dotare fizică sau mentală - un brusc interes pentru un vin sau regizor de mâna a treia, o traiectorie diferită pe apele politicii aviatice. Deseori puteam ghici numele celui mai recent amant cu mult înainte să-l divulge ea în punctul culminat al actelor noastre sexuale. Acest joc al provocării era o necesitate pentru amândoi. Când stăteam întinși unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
se apropie de locul unde opriserăm. Curios să-i văd fața, am întors în sensul giratoriu. Am trecut la trei metri de el. Se plimba cu un pas degajat, dezordonat, printre urmele de cauciucuri de pe suprafața drumului, mimând parcă o traiectorie invizibilă din mintea sa. Lumina soarelui îi reliefa cicatricele de pe frunte și gură. Când s-a uitat la mine, l-am recunoscut pe tânărul doctor pe care-l văzusem ultima oară ieșind din camera lui Helen Remington de la spitalul Ashford
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
de departe conștientă. E o chestiune nu atât de datorie, cât de implicare. Cincisprezece minute mai târziu, pe când ne întorceam spre podul rutier, se mută lângă mine, urmărindu-mi mâinile pe comenzi în momentul în care intram din nou pe traiectoria coliziunii. Aceeași privire calmă dar curioasă, de parcă ar fi fost încă nehotărâtă cum să se folosească de mine, era ațintită spre fața mea când, la scurt timp după aceea, am oprit mașina pe-o stradă de serviciu pustie, printre rezervoarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
-l cu creștetul capetelor plecate în același moment în care profilul motociclistului izbi sticla. O trombă de cioburi de sticlă erupse în jurul lor, prin care, ca într-o celebrare, figurile lor adoptau poziții chiar și mai excentrice. Motociclistul își continuă traiectoria orizontală prin parbrizul decorat, sfărâmându-și fața de oglinda retrovizoare montată în mijloc. Brațul stâng i se desprinse din cot când se lovi de stâlpul parbrizului și, absorbit de tromba de sticlă, se alătură rămășițelor care goneau pe urmele corpului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
aer absent în jurul Mercedes-ului argintiu, cu ochii fixați asupra petelor de sânge care mânjeau scaunul și tabloul de bord, examinând fiecare bucată a ciudatelor resturi care apăruseră din senin în urma accidentului. Făcea mișcări scurte prin aer cu mâinile, determinând traiectoriile impacturilor lui Seagrave cu habitaclul mașinii, momentele mecanice ale celei de-a doua coliziuni dintre acea neînsemnată prezentatoare TV și tabloul ei de bord. Mai târziu mi-am dat seama ce anume îl neliniștise cel mai mult pe Vaughan. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
nemișcat deasupra capului meu, cu elicea rotindu-se încet ca aceea a unui avion de jucărie. Lumina îi curgea din aripi într-o fântână arteziană inepuizabilă. Sub ea, mașinile care planau de-a lungul autostrăzii descriau pe întinderea peisajului toate traiectoriile posibile ale zborului ei, desenând schița iminentei noastre treceri prin văzduh, traiectoriile unei tehnologii cu aripi. M-am gândit la Vaughan, acoperit de muște ca un cadavru reînsuflețit, uitându-se la mine cu un amestec de ironie și afecțiune. Știam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
unui avion de jucărie. Lumina îi curgea din aripi într-o fântână arteziană inepuizabilă. Sub ea, mașinile care planau de-a lungul autostrăzii descriau pe întinderea peisajului toate traiectoriile posibile ale zborului ei, desenând schița iminentei noastre treceri prin văzduh, traiectoriile unei tehnologii cu aripi. M-am gândit la Vaughan, acoperit de muște ca un cadavru reînsuflețit, uitându-se la mine cu un amestec de ironie și afecțiune. Știam că n-ar fi putut niciodată muri cu adevărat într-un accident
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
Nu e prea lungă, din fericire. Romanele lungi scrise în ziua de astăzi sunt, poate, un nonsens: dimensiunea timp s-a pulverizat, nu putem trăi sau gândi decât în bucăți de timp care se îndepărtează fiecare de-a lungul unei traiectorii proprii și dispar imediat. Putem regăsi continuitatea timpului numai în romanele unei epoci în care timpul nu părea stabil, dar nici nu exploda încă, o epocă care a durat aproximativ o sută de ani, și cu asta basta. Sucești cartea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
existe totuși, ca atunci când începi să citești o carte și nu știi încă în ce direcție te va purta. Ceea ce ai dori e deschiderea unui spațiu și a unui timp - abstracte și absolute - în care să te miști urmând o traiectorie exactă, încordată; dar când ți se pare că reușești, îți dai seama că stai pe loc, blocat, constrâns să repeți totul de la capăt A doua zi, de cum ai un moment liber, alergi la librărie, intri în prăvălie întinzând cartea deschisă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
cuvântul acesta scurt are ceva moale. - Și ce poftește, să-mi avizeze textele? Mai are ștampila de pe vremuri? Aia rotundă, cu „Cenzurat”? Na, sunt pe cale să-mi pierd calmul de devorator de documentare. L-aș pocni. Scurt. Dar, calculând rapid traiectoria și viteza, în funcție de masa corpului și de forța de impact, îmi dau seama că ar ateriza exact sub calorifer. Cum are servieta burdușită și pântecele cam mare, n-ar apuca să întindă mâinile bondoace să amortizeze căderea, poate ar schița
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]