1,558 matches
-
noaptea! Am și eu treabă! Am îngăimat ca tâmpitul : -Mulțumesc! Namila râse. Mă ușurase de puținii bolindeți, lăsându-mi doar unu, și se ridică, dispărând în întuneric. Am început iar să plâng cu disperare, deznădăjduit: -Păi așa...când mai umplu traista? Hâââ! Eram dezorientat. Casa era aproape. Privind fereastra luminată, mi-o închipuiam pe biata mamă plângând. Normal, trebuia să intru în casă, mai ales că era aproape. Dara, poți intra cu un singur bolindete? Încăpățânarea din mine răbufni iar : -Ce
POVESTIREA BOLINDEŢI DIN VOL. MAGIA COLINDEI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2184 din 23 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383082_a_384411]
-
știi tu că plânge? întrebai eu obraznic. -Știu eu, mă! Știu eu! Insistă biata femeie. Am plecat de la poartă puțin cam îndoit, nehotărât: chiar plânge mama? Atunci... să mă duc acasă! Ba, nu mă duc! De unde știe ea? Și nici traista nu s-a umplut! Așa că...am continuat cu colindatul. La altă poartă a ieșit gospodarul cu bolindetele. S-a mirat și el : -Ce-i cu tine, mă? La ora asta mai stai singur pe drum? Du-te acasă imediat! Am pipăit
POVESTIREA BOLINDEŢI DIN VOL. MAGIA COLINDEI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2184 din 23 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383082_a_384411]
-
nu s-a umplut! Așa că...am continuat cu colindatul. La altă poartă a ieșit gospodarul cu bolindetele. S-a mirat și el : -Ce-i cu tine, mă? La ora asta mai stai singur pe drum? Du-te acasă imediat! Am pipăit traista. Nu se umpluse. Așa că, nu prea eram convins. Gospodarul a insistat : -Bă, eu cu tine vorbesc! Pleacă imediat acasă, că mă superi! Am mormăit, bosumflat, cu capul în jos : -Da... ce? Nu s-a umplut traista! -Nu s-a umplut
POVESTIREA BOLINDEŢI DIN VOL. MAGIA COLINDEI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2184 din 23 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383082_a_384411]
-
acasă imediat! Am pipăit traista. Nu se umpluse. Așa că, nu prea eram convins. Gospodarul a insistat : -Bă, eu cu tine vorbesc! Pleacă imediat acasă, că mă superi! Am mormăit, bosumflat, cu capul în jos : -Da... ce? Nu s-a umplut traista! -Nu s-a umplut traista? S-a înfuriat omul. Stai că-ți dau eu câțiva bolindeți după ceafă, să umpli traista! Și s-a luat după mine. Am rupt-o la fugă, convins definitiv că trebuie să mă întorc acasă
POVESTIREA BOLINDEŢI DIN VOL. MAGIA COLINDEI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2184 din 23 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383082_a_384411]
-
Nu se umpluse. Așa că, nu prea eram convins. Gospodarul a insistat : -Bă, eu cu tine vorbesc! Pleacă imediat acasă, că mă superi! Am mormăit, bosumflat, cu capul în jos : -Da... ce? Nu s-a umplut traista! -Nu s-a umplut traista? S-a înfuriat omul. Stai că-ți dau eu câțiva bolindeți după ceafă, să umpli traista! Și s-a luat după mine. Am rupt-o la fugă, convins definitiv că trebuie să mă întorc acasă. după ce obosesc, mă uit înapoi
POVESTIREA BOLINDEŢI DIN VOL. MAGIA COLINDEI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2184 din 23 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383082_a_384411]
-
Pleacă imediat acasă, că mă superi! Am mormăit, bosumflat, cu capul în jos : -Da... ce? Nu s-a umplut traista! -Nu s-a umplut traista? S-a înfuriat omul. Stai că-ți dau eu câțiva bolindeți după ceafă, să umpli traista! Și s-a luat după mine. Am rupt-o la fugă, convins definitiv că trebuie să mă întorc acasă. după ce obosesc, mă uit înapoi și observ că gospodarul intrase demult în curte. Mă opresc. Gândul rebel iar îmi juca în
POVESTIREA BOLINDEŢI DIN VOL. MAGIA COLINDEI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2184 din 23 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383082_a_384411]
-
răzgândii : dacă omul stă pitit după gard și iese iar la mine? După multă reflectare, am constatat că omul avea dreptate. Femeile ieșeau din ce în ce mai rar cu bolindeți. Și apoi... Dacă mă urmărește din nou namila?...Păi, așa, nu umplu eu traista toată noaptea! Așa își făcu loc în creierașul meu și gândul cel bun: -Hai acasă, băiete, că ai ceva bolindeți! Poate, acum mama chiar plânge. Hotărât, o iau înapoi pe uliță, fără să mă mai opresc pe la porți. Mergeam agale
POVESTIREA BOLINDEŢI DIN VOL. MAGIA COLINDEI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2184 din 23 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383082_a_384411]
-
-i dăm și lui bolindeți? Să strigăm : patru, patru? -Terminați odată! Îi liniști omul. Nu-i dați bolindeți! Merge și el pe lângă voi. Liniștiți, copiii reluară colindatul, strigând pe la porți : Bună ziua la Ajun!...trei, trei! Însă Lisandra îmi punea în traistă pe ascuns bolindetele ei, șoptindu-mi la ureche: sst! Și era plăcută atingerea obrăjorului ei de al meu. Avea o piele fină... De sub broboadă îi ieșeau, rebele, câteva șuvițe blonde, care străluceau în lumina lunii, parcă era beteală. Mi se
POVESTIREA BOLINDEŢI DIN VOL. MAGIA COLINDEI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2184 din 23 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383082_a_384411]
-
perniță. Ce conta că-n seara aia alergasem atâta?...Ce conta că ciorapii erau fleașcă de atâta mocirlă revărsată în ghetuțe? Că eram plin de noroi din cap până-n picioare?...Eu zburam printre nori cu Cosânzeana mea. Între timp și traista mi se umplea cu bolindeții de la Lisandra. La un moment dat, tatăl copiilor spuse : -Gata, copii! E târziu! Să mergem acasă! -Ba nu! Ba nu! începură să protesteze băieții. Da’ ce, n-am umplut traista! -Uite! Și traista Lisandrei e
POVESTIREA BOLINDEŢI DIN VOL. MAGIA COLINDEI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2184 din 23 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383082_a_384411]
-
Cosânzeana mea. Între timp și traista mi se umplea cu bolindeții de la Lisandra. La un moment dat, tatăl copiilor spuse : -Gata, copii! E târziu! Să mergem acasă! -Ba nu! Ba nu! începură să protesteze băieții. Da’ ce, n-am umplut traista! -Uite! Și traista Lisandrei e goală! Observă unul din băieți. Se uită bietul om la traista fetei și spuse mirat : -Mă, Lisandro, tu ai pierdut bolindeții pe drum? -Nu, tăticule! Spuse Lisandra candid. Nu se umple traista! Omul oftă înciudat
POVESTIREA BOLINDEŢI DIN VOL. MAGIA COLINDEI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2184 din 23 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383082_a_384411]
-
timp și traista mi se umplea cu bolindeții de la Lisandra. La un moment dat, tatăl copiilor spuse : -Gata, copii! E târziu! Să mergem acasă! -Ba nu! Ba nu! începură să protesteze băieții. Da’ ce, n-am umplut traista! -Uite! Și traista Lisandrei e goală! Observă unul din băieți. Se uită bietul om la traista fetei și spuse mirat : -Mă, Lisandro, tu ai pierdut bolindeții pe drum? -Nu, tăticule! Spuse Lisandra candid. Nu se umple traista! Omul oftă înciudat : -Bine, mă! Mai
POVESTIREA BOLINDEŢI DIN VOL. MAGIA COLINDEI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2184 din 23 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383082_a_384411]
-
dat, tatăl copiilor spuse : -Gata, copii! E târziu! Să mergem acasă! -Ba nu! Ba nu! începură să protesteze băieții. Da’ ce, n-am umplut traista! -Uite! Și traista Lisandrei e goală! Observă unul din băieți. Se uită bietul om la traista fetei și spuse mirat : -Mă, Lisandro, tu ai pierdut bolindeții pe drum? -Nu, tăticule! Spuse Lisandra candid. Nu se umple traista! Omul oftă înciudat : -Bine, mă! Mai colindăm puțin și mergem acasă, că e târziu! Iar începură băieții să strige
POVESTIREA BOLINDEŢI DIN VOL. MAGIA COLINDEI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2184 din 23 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383082_a_384411]
-
n-am umplut traista! -Uite! Și traista Lisandrei e goală! Observă unul din băieți. Se uită bietul om la traista fetei și spuse mirat : -Mă, Lisandro, tu ai pierdut bolindeții pe drum? -Nu, tăticule! Spuse Lisandra candid. Nu se umple traista! Omul oftă înciudat : -Bine, mă! Mai colindăm puțin și mergem acasă, că e târziu! Iar începură băieții să strige pe la porți : „Bună ziua la Ajun!...Trei, trei!” Pe mine m-a ajuns oboseala. Abia mai târam picioarele. Și traista era grea
POVESTIREA BOLINDEŢI DIN VOL. MAGIA COLINDEI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2184 din 23 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383082_a_384411]
-
se umple traista! Omul oftă înciudat : -Bine, mă! Mai colindăm puțin și mergem acasă, că e târziu! Iar începură băieții să strige pe la porți : „Bună ziua la Ajun!...Trei, trei!” Pe mine m-a ajuns oboseala. Abia mai târam picioarele. Și traista era grea...Apoi a început să mă doară burtica, și să-mi vină să fac ceva. Ce să fac? Lisanadra mă ținea de mână...Trebuia să dau jos traista plină...Paltonul...Să dau jos pantalonii...Și izmănuțele...Treabă complicată! Să
POVESTIREA BOLINDEŢI DIN VOL. MAGIA COLINDEI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2184 din 23 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383082_a_384411]
-
Pe mine m-a ajuns oboseala. Abia mai târam picioarele. Și traista era grea...Apoi a început să mă doară burtica, și să-mi vină să fac ceva. Ce să fac? Lisanadra mă ținea de mână...Trebuia să dau jos traista plină...Paltonul...Să dau jos pantalonii...Și izmănuțele...Treabă complicată! Să-i spun lui nenea? Eraa preocupat cu băieții! Să-i spun Lisandrei? Cum să-i spun Cosânzenei că eu, Făt Frumos, care o apăr de zmei... Nu , nu! Lasă
POVESTIREA BOLINDEŢI DIN VOL. MAGIA COLINDEI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2184 din 23 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383082_a_384411]
-
Lisandra a început să plângă amarnic și să urle : -Nu vreau să-mi iei băiețeluuu’! Îl spăl eu! Eu îl spăl! Omul a răcnit din nou: -Taci dracului, că turbez! Hai, mă, odată, la mă-ta! Mi-a luat nervos traista și bățul, m-a luat și pe mine în brațe și a ieșit furios din casă. Afară, m-a întrebat, buimac : -Unde mă duc eu cu tine, mă? Nici măcar nu mi-ai spus al cui ești! Printre sughițuri, i-am
POVESTIREA BOLINDEŢI DIN VOL. MAGIA COLINDEI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2184 din 23 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383082_a_384411]
-
de Năstase Marin, publicat în Ediția nr. 1815 din 20 decembrie 2015. Tudorel începu colinda alergând din poartă-n poartă : bună ziua la Ajun, mâine la Crăciun!... Ieșeau gospodinele și-i dădeau bolindeți, alintându-l cu vorbe blânde și glumețe. Și traista...se umplea. Dar el nu mai avea răbdare. Alergă într-un suflet la casa învățătorului său din clasele primare. -Bună ziua la Ajun! -Tu ești, măi Tudorele? Bată-te, să te bată norocul! Te știam plecat să înveți o meserie
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383088_a_384417]
-
atent, ca să nu se îndoaie, cu vârful în tavan. ... Citește mai mult Tudorel începu colinda alergând din poartă-n poartă : bună ziua la Ajun, mâine la Crăciun!... Ieșeau gospodinele și-i dădeau bolindeți, alintându-l cu vorbe blânde și glumețe. Și traista...se umplea. Dar el nu mai avea răbdare. Alergă într-un suflet la casa învățătorului său din clasele primare.-Bună ziua la Ajun!-Tu ești, măi Tudorele? Bată-te, să te bată norocul! Te știam plecat să înveți o meserie
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383088_a_384417]
-
în ele dintotdeauna. Se uită ca bezmeticul în jur și are impresia că e Creator. Dumnezeul unui popor de cerneală. Al unui teritoriu de hârtie. I-am citit cărțile. „Oamenii” lui au ajuns, unii față de alții, ca merele dintr-o traistă: se ating, dar nu comunică: sunt purtate de o forță peste înțelegerea lor: din când în când, CINEVA scoate câte unul - sau mai multe - și cele rămase simt că asta e rău, dar nu pot să facă nimic împotrivă. Scrisul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
obiceiurile popoarelor de la Răsărit. În lungile nopți de navigație, În fața sobei din castelul de proră, Îmi povestea ceea ce Învățase despre religiile lor și despre demonii pe care știau să Îi invoce. Culte stranii care au ajuns și la noi, În traistele pelerinilor, ca niște semințe de lepră. Sunt popoare care adoră pietrele, mândri de convingerile lor și Împătimiți de ciudata lor credință. Așa cum e și messer Bruno. — Bruno Ammannati, teologul de la Studium? Întrebă Dante surprins. Și el sosise de peste mare, potrivit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
înfățișarea de sfânt? — Așa m-am gândit și eu atunci, preacuvioase - grăi Parnasie - dar stați să vedeți că n-am terminat: cum mă uitam eu la ei înțepenit de spaimă, numa ce văd că unul scoate o lopețică, celălalt o traistă și ăla cu lopețica se-apleacă și-ncepe a lua pământ și pietricele până umple traista. După care mi-au făcut un semn cu mâna și p-aci ți-e drumul. Mai stau eu ce mai stau, potolesc câinii și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
vedeți că n-am terminat: cum mă uitam eu la ei înțepenit de spaimă, numa ce văd că unul scoate o lopețică, celălalt o traistă și ăla cu lopețica se-apleacă și-ncepe a lua pământ și pietricele până umple traista. După care mi-au făcut un semn cu mâna și p-aci ți-e drumul. Mai stau eu ce mai stau, potolesc câinii și când dau să mă culc, fraților, aud un vuiet și văd o lumină mai ceva ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
două, că-n alte părți nu s-a mai făcut viță. Pe drum am tras amândoi din plosca mea. I se dezlegase și lui limba. M-a întrebat dacă la noi sunt mănăstiri mixte, mi-a dat niște nuci din traista lui - n-am văzut în viața mea așa nuci mari, curgea laptele din ele - i-am dat și eu miște prune, mai trăgeam din ploscă, ne mai odihneam, eram ca frații. Și ați ajuns? — Am ajuns. Ne-am oprit pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
să se tânguie Metodiu. Nu ne faceți să ne sculăm și să venim noi la voi - îl întrerupse primul voinic uitându-se pe sub gene - că e de rău. — Alelei - întări celălalt. Păi ce s-avem - repetă Metodiu, scotocindu-se prin traistă. Uite ce-avem! - și le arătă pe rând o psaltire, o scrumbie uscată, doi nasturi, o pană, o călimară. — Și tu? - zise voinicul către Iovănuț. Iovănuț scotoci și el prin traistă și, oarecum încurcat, mai scoase două scrumbii. Episodul 44
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
Păi ce s-avem - repetă Metodiu, scotocindu-se prin traistă. Uite ce-avem! - și le arătă pe rând o psaltire, o scrumbie uscată, doi nasturi, o pană, o călimară. — Și tu? - zise voinicul către Iovănuț. Iovănuț scotoci și el prin traistă și, oarecum încurcat, mai scoase două scrumbii. Episodul 44 FRAȚII STĂNCIULESCU Văzând puținele lucruri scoase de cei doi călugări din traistă, frații Stănciulescu ridicară a mirare din sprâncene. — Nestor! - strigă unul din ei. Calul înălță deștept capul așteptând poruncă. Omul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]