690 matches
-
complete), evadarea din timpul profan în cel sacru. Am insistat înaintea derulării celor patru principii de funcționare MER/Intertext asupra disocierii mitului de mit literar, pentru a clarifica faptul că nu ne revendicăm de la mitocritică, nu încercăm să identificăm în trama eminesciană umbra vreunui scenariu mitic. Cele patru principii pe care Mircea Eliade le atribuie mitului și pe care prezenta cercetare le va urmări pentru intertext sunt: o model exemplar; o repetare; o ruptură a duratei profane; o reintegrare într-un
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
că totul este obscur în cadrul acestor relații umane unde afectul și emoția ocupă un loc privilegiat. Dar această "clar-obscu-ritate" este cea care se află la baza tuturor interacțiunilor societale. Care constituie semnificația lor. Profunzimea superficială a relațiilor stereotipe care constituie trama vieții curente și care traversează dintr-o parte în alta totalitatea emisiunilor de televiziune (talk-shows, tele-realitate, dezbateri politice sau emisiuni de divertisment) poate fi considerată, prin urmare, ca indiciul cel mai sigur al unei comuniuni cu arhetipuri fondatoare. Adică, stricto
by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
fântână spre a-l urma pe Baal-Șem, umbra unui inițiat legendar. Romanele lui Z. păstrează maniera parabolică și conturează imaginea unor oameni problematici, a unor destine ilustrând, de asemenea, trăirile religioase ale scriitorului. Personajele capătă relief nu atât în desfășurarea tramei, cât în evoluția încordată a ideilor care guvernează monologurile întinse și disputele, încât s-a spus că paginile ar fi mai degrabă eseuri narative, lungi meditații pe tema iudaismului. Calea calvarului, amplă parabolă despre soarta evreului care reeditează cu fiecare
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290742_a_292071]
-
ceea ce conduce la o reprezentare a violenței televizuale într-o perspectivă apropiată darwinismului social. Consecința mai generală a acestei combinații de schemă narativă și de tehnică a filmării constă, în cele din urmă, în a amalgama până la anulare elementele specifice tramei narative ficționale și a modurilor în care oamenii își fac dreptate. În lucrarea pe larg citată în acest paragraf, Divina Frau-Meigs și Sophie Jehel (1997) precizează că reprezentarea violenței la televiziune conține cel puțin două abdicări textuale și discursive: 1
[Corola-publishinghouse/Science/2237_a_3562]
-
este cazul UCLA (Center for Communication Policy, condus de Jeffrey Cole). Aceste studii procedează la o analiză calitativă a reprezentărilor violenței urmărind aprecierea: 1. contextului violenței TV; 2. nivelului de gratuitate al scenelor violente; 3. modului de integrare narativă în trama discursivă; 4. formelor de reprezentare a violenței inacceptabile pentru americani, inclusiv cele incluse în desene animate care valorizează excesiv violența („Batman”, „X-men”, „Power Rangers”) sau în seriale difuzate internațional, ca „Texas Walker Ranger”, „X-files” etc. Studiile mai constată o tendință
[Corola-publishinghouse/Science/2237_a_3562]
-
del Quaderno 1, intitolata Hegel e l'associazionismo, pare essere îl primo luogo dei Quaderni în cui fă capolino una concezione dello Stato comprendente anche gli "organismi" della società civile: "La dottrina di Hegel șui partiți e le associazioni come trama "privată" dello Stato. [...] Governo col consenso dei governati, mă col consenso organizzato, non generico e vago quale și afferma nell'istante delle elezioni: lo Stato ha e domanda îl consenso, mă anche "educa" questo consenso con le associazioni politiche e
[Corola-publishinghouse/Science/84978_a_85763]
-
această Carte regală de bucate un discurs hibrid al cărui cod stilistic este povestea, narațiunea. Autoarea este astfel în acord fecund cu tendința pe care o înregistrează azi proza: lumea se întoarce tot mai mult la story, începutul și sfîrșitul, trama nativă a discursului romanesc pleacă și se întorc la deschideri de genul: "stați să vă spun" sau "a fost odată...". Cu precauții de autor invocate în Cuvînt înainte, fără să fie aluziv-ironică prin titlul volumului (o formulare care poate avea
Cel de-al treilea sens by Ion Dur [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
partea mea de noroc”16. După Hesiod, moirele ar fi „fiice ale Nopții” (Nix), asimilată cu Destinul insondabil, dar și fiice ale lui Temis, zeița justiției, care s-ar fi împreunat cu Zeus17. În acest fel moirele pot țese împreună trama vieții. Este ceea ce vechii greci numeau closma (klwsma = „reunirea firelor de pânză, urzeala cu suveica”) și care prezintă evidente analogii fonematice cu clotho. Closma este „destinul împletit și țesut” riguros din care nu se mai poate ieși. Nu trebuie să
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
cele denotative, reușind în acest fel să transmită mai mult decât reușesc textele „strict logice” sau „strict științifice”. „Ideea de a toarce sau a țese destinul apare în Odiseea în legătură cu zeii care țes destinul oamenilor și cu urzitoarele care torc trama, împletitura pânzei în destin” - spune A. Dumitriu 18, trimițând chiar la primul cânt al poemului 19. Este un soi de predestinare pe care o țes moirele și o duc la îndeplinire zeii fără crâcnire. Excepție pare a face Poseidon - dușmanul
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
cânt al poemului 19. Este un soi de predestinare pe care o țes moirele și o duc la îndeplinire zeii fără crâcnire. Excepție pare a face Poseidon - dușmanul olimpian al lui Ulise -, dacă nu cumva și aceasta este „parte” din trama destinului său. De ce această supunere? Pentru că Ananke este, cum zice Euripide, „ceea ce cu necesitate trebuie”20. În Odiseea există trei „torcătoare” care marchează grav destinul lui Ulise: nimfa Calipso, fiica lui Atlas, care locuiește în omphalos-ul talazurilor, „buricul lumii”, insula
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
de la care vine actualul „a analiza”, cu sensul de „a elibera pe cineva de legături”26; în Odiseea se folosește des expresia ana-lyo istón (ana-luw ístón), cu sensul de „a destrăma o țesătură, a distruge un destin, a desțese o tramă”. Printr-o consecință tainică, această expresie este cuprinsă în chiar numele Penelopei - și Ulise știe acest lucru. De aceea el nu trebuie să o uite și trebuie să se întoarcă acasă. Acest „trebuie” - imperativ și constrângător - este însăși nemiloasa Ananke
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
și războiul s-a produs implacabil, aducând sfârșitul funest pentru supușii lui Priam. 16. O susținere asemănătoare poate fi găsită la Dumitriu, op. cit., p. 565. 17. Hesiod, Theogonia, vv. 212 și 904-905. Inconsecvența lui Hesiod este doar aparentă. Moirele țeseau „trama vieții” învăluind-o în misterul Nopții, în conformitate cu Justiția Oarbă și Imperturbabilă. Alegoriile mitice nu se supun, desigur, exigențelor de coerență logică, esențială fiind simbolistica pe care o ilustrează. 18. Dumitriu, op. cit., p. 566. 19. Homer, Odiseea, cântul I, v. 27
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
om oarecare. Ni-l putem imagina acasă, în Itaca, în liniștea palatului modest ca o casă țărănească din cătunul meu Dobridor, depănând singur sau împreună cu „preaînțeleapta” (perifronensis) Penelopa amintiri și gânduri despre cum se derulează firul vieții, cum se țese trama destinului și cum se taie firul vieții când vine moira Atropos însoțită de zeul psihopomp - cel care va conduce sufletul defunctului fie la fericitele Câmpii Elizee, fie în adâncurile întunecatului Tartar. * Iată-l pe acest Ulise gânditor ieșind pe prispa
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
închide toate lucrurile în îmbrățișarea sa. Aceasta este marea ei știință, posibilă grație permanenței și regularității mișcării circulare, grație legilor sferei - personificată de Atlas, tatăl lui Calipso. Așadar, legăturile lui Ulise cu Calipso nu sunt simple relații erotice, ci „țesătură”, tramă paideutică a destinului. Ulise contemplă cerul, unde se țese soarta. Studiază Pleiadele, Hiadele, Orion și devine, astfel, el însuși savant care se ocupă de apotelesmatică - numele dat, pe atunci, astronomiei. Dar, într-o zi, studiul acesta pansofic se încheie. Ulise
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
schițarea unor personaje, îndeosebi grotești, motivațiile psihologice rămân superficiale. Tot un inginer este și protagonistul următorului roman, Nașterea bărbaților (1974), unde ilustrativismul tezist cu privire la făurirea „omului nou” în perioada socialistă este condus mecanic, în secvențe reportericești de „producție”. Prozatoarea intrică trama cu un fir paralel, ceva mai izbutit, ce se dorește monden și select, în societatea elitistă, oarecum snoabă, a Bucureștiului intelectual de la începutul anilor ’70 ai secolului trecut, pe fundalul unei relații erotice a eroului, dar, din păcate, și aici
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289659_a_290988]
-
crimă - se spune -, de parcă nu s-ar fi putut reintegra în lumea de dinaintea plecării, acum tulburată. În pofida intenției de a-și înscrie romanele în actualitatea imediată, S. nu izbutește să închege credibil materia epică și nici să construiască personaje viabile: trama se diluează în acțiuni paralele excesive, conturul personajelor se estompează în conversații superflue, fie într-un stil afectat, fie simplificat în dauna realismului psihologic. Dacă ar fi insistat asupra mediilor mondene aflate într-o epocă de tranziție, în care noua
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289659_a_290988]
-
tot în așteptarea unei sentințe, medicale de astă dată, una care să absolve o vinovăție criminală prin deducerea tulburării mintale a pacientului. Crima și pedeapsa străjuiesc, în acolada întregului, nu doar traseul cauzalității narative (ordinea logică a consecințelor decurgînd din trama inițială), nu doar evoluția subiectului vinovăției, ci și un supliciu interior, atașat dezbaterii morale în care personajele abia se inițiază. Ambele romane, s-o spunem de la început, aduc în prim plan trezirea la conștiință a două personaje care au, pînă
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
adultă. Sub povara nedeslușită a gîndului la episodul dramatic cu care se deschide romanul, Apostol Bologa se întoarce în adăpostul său de noapte, urmat de căpitanul străin, Klapka, cel care "parcă și tăcînd îi făcea mustrări". Toată complicația sufletească, alimentînd trama epică, va iradia din acest "dialog" nevorbit cu Klapka. O culpă nelămurită îl apasă. Bologa simte că "imputarea" trebuie să prindă glas. Ea vine de altundeva, nu din el, tocmai pentru că în vederea responsabilității morale eroul este apărat de toate legile
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
de cult. În afară de cele șase biserici și două incinte monastice, regimul lui Nicolae Ceaușescu a culcat la pământ un liceu, patru școli, două policlinici, două fabrici, un spital, un teatru, un muzeu, peste 80 de instituții publice, o treime din trama stradală a capitalei istorice, peste 9.200 de case, ceea ce reprezintă tot fondul imobiliar al Bucureștiului la 1831. A fost complet distrus perimetrul Splaiul Independenței, bulevardul Coșbuc, Sabinelor, Calea 13 Septembrie, Izvor. Străzi cu o valoare istorică și arhitectonică incontestabilă
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
mai întîi să notăm diferențele pentru a descoperi caracteristicile." Așa face mediologul, înlocuitorul care fură de la istoric pentru a alcătui o antropologie a transmisiei: adună cele mai disparate observații pentru a scoate în evidență permanențele. Confruntă arabescurile pentru a reliefa trama continuității creatoare, proprie speciei umane, despre care se știe însă că nu merge de la sine și că poate întîlni suficiente obstacole (se vorbește, în acest caz, de tulburările de personalitate) pentru a provoca, în consecință, salturi redutabile, sub formă de
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
avea cale de Întoarcere. A murit odată cu Stalin - ce ironie a sorții! În spectacolul debordând de energie al studenților parizieni, părea că amestecul exploziv creat Între fabula lui Gozzi și muzica lui Prokofiev, pe fondul acestei realități abracadabrante țesute pe trama unei dictaturi sovietice imaginare, spulberă În hohote de râs teroarea și confirmă victoria totală a artistului asupra oricărui sistem politic. În același an al primei Întâlniri cu Portocalele, 1984, fanatic Îndrăgostit de acest autor care continua să mă surprindă, m-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
mai mare decât În cea a regiunilor Înconjurătoare, datorat În mare măsură suprafețelor Închise care acumulează energie termică de la radiația solară, În cazul acoperișurilor este mult mai ușor de controlat decât În restul elementelor Închise la culoare din țesutul urban - tramă stradală); - scăderea efectului de seră și protejarea stratului de ozon prin reducerea emisiilor de CO2 În atmosferă; - În cazul În care sunt utilizate sisteme metalice, la sfârșitul duratei de viață acoperișurile pot fi În proporție de 100% reciclabile. Sisteme care
Polarităţile arhitecturi by an Mihai () [Corola-publishinghouse/Science/91808_a_92989]
-
străin/ în zbor planat ne purta.// Cu eșarfa dăruită de tine/ cândva într-o gară/ astăzi, alte mâini mă sugrumă/ și nu mă pot întoarce/ în vremea jocului tău” (Menuet). Și textele din Hesperara propun formula unei proze poetice cu tramă ambiguă, pseudonarativă, care amestecă realul și imaginarul în încercarea de a transforma o scriitură diaristico-autobiografică într-una romanescă, mai ales prin alegorie și simbol. Construcția de tip mozaic nu rezistă însă, proza fiind, în ciuda pasajelor poetico-onirice reușite, incoerentă și cvasiincomprehensibilă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290034_a_291363]
-
manifestă un veritabil cult. Lucrările despre maestru au o valoare exclusiv documentară. C. reconstituie mai întâi, în volumul Pe urmele lui Gala Galaction (1982), călătoriile preotului și scriitorului în provinciile românești și în străinătate (Ungaria, Italia, Egipt, Muntele Athos etc.). Trama biografică a reconstituirii este ulterior dezvoltată și amănunțită într-o monografie, Gala Galaction (1989), îmbinând criteriul cronologic cu cel tematic. Prezentarea operei literare este descriptivă, adesea convențional lirică și (în absența simțului critic) dublată de admirația nediferențiată, nivelatoare. Informația istorico-literară
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286582_a_287911]
-
ci acționează în conformitate cu regulile genului. Z. fie inventează „o crimă aproape perfectă”, precum în romanul astfel intitulat (1969), fie lansează drept suspecți indivizi cu traume psihanalizabile, ca în Dragul meu Sherlock Holmes (1977). Alteori încearcă o transformare a perspectivei asupra tramei epice și atunci apelează la autoreferențialitate, propunându-se atât ca personaj, cât și ca narator. Dispărut fără urmă (1973) este cea mai reușită scriere dintr-o serie în care se încadrează și O invitație după miezul nopții (1967), Mapa cenușie
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290740_a_292069]