1,422 matches
-
se poate adăuga nimic. Ai hi, ai ho, suntem pitici cașto ... de ce scrii, mă întreabă o pisică, mă latră un câine, eu iubesc patrupedele, nu cunosc răutatea. Am văzut un om scriind pe patul de moarte, ca un soldat în tranșee, am văzut un copac aplecându-se pentru a mângâia, cu ramurile sale un pictor. În aer, pe pământ, sub ape există ritmuri și metafore de care noi habar nu avem. Un cântec se poate naște și dintr-o înfrângere. În
CELULA de BORIS MEHR în ediţia nr. 1285 din 08 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349188_a_350517]
-
sunt alții,/ De care ne lovim mergând, /când ranița alături ne-abate.” Soldații sun o masă de răniți care se lovesc, mase de mâini și de picioare anonime, timpul se aneantizează, drumul e lung, istovitor, luptele sunt haotice, fără finalitate, tranșeele sunt gropi ale morții. Poemul „Ideea” este trăirea absolută a realității transcedentale: „Fără durere, fără bucurie, Eu caut în natură pretutindeni ideile.” Sau: „Eu sunt dintre acei Cu ochii halucinați și mistuiți lăuntric, Cu sufletul mărit Căci am văzut idei
CAMIL PETRESCU-SCRIITORUL CARE A VĂZUT IDEI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1194 din 08 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/348513_a_349842]
-
Publicat în: Ediția nr. 1641 din 29 iunie 2015 Toate Articolele Autorului Mi te sorb vinovat, ca un lup singuratic, Ca pe-un ultim izvor, ca pe-un ultim însemn Sunt un glonț de măceș într-un sânge văratic, prin tranșee de dor, într-o cârjă de lemn. Mi-am legat de genunchi tot pământul cu lanuri, M-am ținut de câmpii, m-am târât, dar in van Între noi am legat vântul serii de ramuri Să nu-mi smulgă, furiș
GLONȚ DE MĂCEȘ de CAMELIA RADULIAN în ediţia nr. 1641 din 29 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348559_a_349888]
-
ani întregi de risipă să nu pot să te vreau, să îmi pună zăgaz, Dar mi-am smuls ca un orb osândita aripă Și-am tăiat păcătos luminiș prin obraz Sunt un glonț de măceș într-un sânge văratic, prin tranșee de dor, într-o cârjă de lemn Mi te sorb vinovat, ca un lup singuratic, Ca pe-un ultim izvor, ca pe-un ultim însemn... Camelia Radulian Referință Bibliografică: Glonț de măceș / Camelia Radulian : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
GLONȚ DE MĂCEȘ de CAMELIA RADULIAN în ediţia nr. 1641 din 29 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348559_a_349888]
-
ne dăm cu părerea peste garduri ce șmecherie mai pun la cale americanii. Fiecare contribuim cu cîte ceva la bunul mers al însămînțatului și al războiului. Straturile se aliniază frumos ca niște falange macedonene, semințele își ocupă locul lor în tranșeele minuscule. Iar cartofii-grenade se ascund în niște biute mici din pămînt reavăn. Pe cerul slobod, scînteietor se hîrjonește o pereche de porumbei. Numai prostul nostru de cîine o ia beat de fericire de-a curmezișul prin straturile abia întocmite. - Huo
POLITICA SEMINŢELOR de RADU PĂRPĂUŢĂ în ediţia nr. 100 din 10 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348213_a_349542]
-
în ochii voștri? ajutați-mă să schimb harta nu vă mai holbați de parcă aș vorbi ca un rege fanatic deasupra golgotelor nu uitați buchetul acela de viori ați triumfat cu ele mulțimea de curioși nu încăpea în câmpul vostru cu tranșee ah nu sunt nebună dialogul s-a sinucis perfuziile cu faguri sunt pe sfârșite astăzi veți primi botezul cascadelor salvați-vă crezul voi învăța statuile să vă respecte pentru lupta cu sine sunteți liberi organizați reprezentații pentru femei de epocă
DARK de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 1345 din 06 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365313_a_366642]
-
a înjosirii semenului său, știind prea bine ce va avea să urmeze. - Cum adică să-mi sape groapa, soldat !? Bert nu are nici o reacție, ar fi inutil să îi explice comandantului grupei a treia că aveau în dotare lopeți pentru tranșee, că bravii soldați aflați în subordinea lui i-ar fi săpat mormântul chiar și cu unghiile dacă ar fi fost să moară pe cămpul de luptă ori chiar pe câmpul de instrucție, din cauza unor crampe neuronice. Nu înmormântare își dorește
VIII. ECOU RĂTĂCIT (INCURSIUNE ÎN ABSURD) de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2091 din 21 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365288_a_366617]
-
Manuscris > Amintiri > NEVOIA DE NORMAL Autor: George Nicolae Podișor Publicat în: Ediția nr. 191 din 10 iulie 2011 Toate Articolele Autorului Nevoia de normal Plutim în evanescență. Inutil și păgubos. Revoluția victorioasă a revărsat în noi, efluvii de speranță. În tranșeele fricii se sapă vârtos...Îmi închipui un scenariu în care acestea ar fi aidoma „subteranelor” ceaușiste care ar eroda însă sufletele, fibra noastră de români viguroși, și pe care le-ar restrânge la subțirimea pânzei de paianjen, spulberată în și
NEVOIA DE NORMAL de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 191 din 10 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366691_a_368020]
-
infidel atemporal ce inima-și împarteîntre mare și cer în fiecare noapte.Mi-e dor, Doamne, de culori...... XXI. PRIMEȘTE-MĂ LA TINE-N PALMĂ, de Gabriela Blănariu , publicat în Ediția nr. 2016 din 08 iulie 2016. În sufletul meu tranșeele se-nmulțesc precum iepurii, anii-mi trag unii în alții cu foc scurt și bine țintit, zilnic necrologul are tot mai multe cuvinte. Am obosit inventariind iubiri netrăite ori victorii niciodată prezente, eu însămi câmp de luptă... Deschide-mi palma
GABRIELA BLĂNARIU [Corola-blog/BlogPost/366644_a_367973]
-
altul fobia de război, cu brațele-mi voi strânge genunchii, pe pleoape mi-i voi pune să-ți fac și ție loc, că-n doi e pace mai devreme de-o vrem și noi. Citește mai mult În sufletul meu tranșeele se-nmulțesc precum iepurii,anii-mi trag unii în alții cu foc scurt și bine țintit,zilnic necrologul are tot mai multe cuvinte.Am obosit inventariind iubiri netrăiteori victorii niciodată prezente,eu însămi câmp de luptă...Deschide-mi palma ta
GABRIELA BLĂNARIU [Corola-blog/BlogPost/366644_a_367973]
-
său, când l-a găsit într-o nopate întunecată, în care stelele și luna uitaseră să apară, tremurând ca varga. Zicea el, că, dacă va număra cu voce tare, fiarele n-or să se apropie. Ultima dată numărase acolo, în tranșee, când șuieratul obuzelor și gloanțelorîi purta prin clipe de groază. Citește mai mult SCRISOAREA CAPITOLUL IIMâinile apucau mecanic știulete după știulete, parcă ar fii fost la un concurs. Boabele de porumb loveau brutal pereții găleții de tablă, iar sunetul ce
HELENE PFLITSCH [Corola-blog/BlogPost/365932_a_367261]
-
său, când l-a găsit într-o nopate întunecată, în care stelele și luna uitaseră să apară, tremurând ca varga. Zicea el, că, dacă va număra cu voce tare, fiarele n-or să se apropie.Ultima dată numărase acolo, în tranșee, când șuieratul obuzelor și gloanțelorîi purta prin clipe de groază.... XXII. DESTIN ( TITLU PROVIZORIU, VOLUM ÎN LUCRU), de Helene Pflitsch , publicat în Ediția nr. 1137 din 10 februarie 2014. SCRISOAREA CAPITOLUL 1 Stătea, cu o mână rezemându-se de stâlpul
HELENE PFLITSCH [Corola-blog/BlogPost/365932_a_367261]
-
să ne bombardeze. Decum auzeam că urlau sirenele de alarmă, noi săream ca potârnichile să ne ascundem pe unde puteam. În oraș era jale când nu aveai unde să te ascunzi. Așa zise-le adăposturi, ce erau de fapt niște tranșee acoperite cu tufe sau crengi peste care se arunca pământ... Chiar și acestea erau puține și în ele abia aveau loc cei care locuiau prin apropierea acestora. Casele nu prea aveau subsoluri și pivnițe și singura nădejde era: „Du-i
AM FOST LA BAL LA ABRUD ... de OVIDIU CREANGĂ în ediţia nr. 410 din 14 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351912_a_353241]
-
16 iunie 2013 Toate Articolele Autorului te strecori în mine noaptea doar noaptea vii tu tremurând la adierea aerului scăpat liber din firea pădurii ca un respir al întunericului în marginea apei vii să atingi urmele pașilor uitați lângă o tranșee de fiare de rugi împotmoliți în sârma ghimpată a ultimei atingeri e rece mâna ce întinzi spre ruga clepsidrei răsturnate sub scaun sunt reci ochii care scormonesc filele romanului părăsit în ghena dintre degete e rece chiar surâsul cu care
DRUM DE ADIO de GEORGE ADRIAN POPESCU în ediţia nr. 898 din 16 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351939_a_353268]
-
să ne bombardeze. Decum auzeam că urlau sirenele de alarmă, noi săream că potârnichile să ne ascundem pe unde puteam. În oraș era jale când nu aveai unde să te ascunzi. Așa zise-le adăposturi, ce erau de fapt niște tranșee acoperite cu tufe sau crengi peste care se aruncă pământ... Chiar și acestea erau puține și în ele abia aveau loc cei care locuiau prin apropierea acestora. Casele nu prea aveau subsoluri și pivnițe și singura nădejde era: „Du-i
OVIDIU CREANGĂ [Corola-blog/BlogPost/351913_a_353242]
-
să ne bombardeze. Decum auzeam că urlau sirenele de alarmă, noi săream că potârnichile să ne ascundem pe unde puteam. În oraș era jale când nu aveai unde să te ascunzi. Așa zise-le adăposturi, ce erau de fapt niște tranșee acoperite cu tufe sau crengi peste care se aruncă pământ... Chiar și acestea erau puține și în ele abia aveau loc cei care locuiau prin apropierea acestora. Casele nu prea aveau subsoluri și pivnițe și singura nădejde era: „Du-i
OVIDIU CREANGĂ [Corola-blog/BlogPost/351913_a_353242]
-
Publicat în: Ediția nr. 1241 din 25 mai 2014 Toate Articolele Autorului La ușa înserării scâncește resemnarea. Oglinzile perfide, cutează tot ce văd, Într-un sertar ticsit cu multe amănunte, Vreo două amintiri, trăiesc în lumea lor. Și parcă din tranșee, rănite de substanță, Apar fantome vise, dreptul la viață-și cer, Sfidează legi, răstoarnă conținutul, Invocă soarta...,și vor să le dezlegi! Tot șchiopătând târziul, revendică trăirea Însingurarea geme, pe aripă de dor, Cerneala se strecoară în plânset prin poeme
AMĂNUNTE de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1241 din 25 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350559_a_351888]
-
o chitară în mână și trupurile îngemănate prin cântec, șuvoiul de cântece sacre ale soților Teodorovici, cântece rupte din la fel de sfânta ființă a Limbii Românești, a făcut să tacă pentru puțină vreme focul nedrept al armelor cu foc continuu din tranșeele pretinsului de autorități front transnistrean, unind pentru câteva clipe destine care nu aveau, de altfel, nimic de împărțit... Despre Doina Aldea Teodorovici am avut întotdeauna presentimentul sumbru că nu voi putea vorbi prea mult la timpul prezent al existenței sale
ZBOR PE-O ARIPĂ DE ETERNITATE... de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 691 din 21 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351335_a_352664]
-
disconfortul au fost, și unul și altul, pentru noi modele de persuasiune, optimism robust, seriozitate și încredere în oameni, ne-au încurajat văzându-ne “crunta” reținere în aproape orice și au reușit, cel puțin pe mine, să mă scoată din tranșeele imaginarului și iluziilor, în care mă “chircisem” dintr-un bigot complex al inferiorității pe care-l credeam demult depășit... În sfârșit, a merita o astfel de “porție” gratuită de “deschidere” sinceră nu era de colea și era “suflul” de întremare
NUNTĂ SÂMBETISTĂ ÎN CALIFORNIA! (9) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 337 din 03 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351371_a_352700]
-
o întinse mai devreme, din gura bordeiului, dom’ colonel; că el urma să-și facă alta proaspătă. Încă nu se făcuse ziuă. O început urgia cu tunurile. N-o trecut mult și au ajuns la noi și infanteriștii ruși. Din tranșee, câteva ceasuri am înroșit și noi puștile. După care, camaradul meu o căzut săcerat lângă mine, iar eu mi-am văzut, la lumina focului de pe cer, mâneca mantalei înroșită de sânge. N-am simțit durere și m-am repezit spre
EI AU SUPRAVIEŢUIT MĂCELULUI DE LA COTUL DONULUI de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 694 din 24 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351342_a_352671]
-
soldații nemți pe care armata germană îi găzduiseră în casele noastre plătind o chirie destul de bună de altfel. V. : Cum ar fi posibil? acum fac o legătură cu ce era la mine, că se surpa jumătate de casă, datorită unor tranșee despre care mai tarziu mi-am dat seama că de fapt era vorba de o catacomba în toată regula, construită din cărămidă și având o înălțime medie(tranșeele erau de la ceea ce rămăsese din catacomba după ce s-a dărâmat), plecând după
INTERVIU ANIVERSAR CU O DOAMNA NESTIUTA! de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 800 din 10 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/350857_a_352186]
-
ce era la mine, că se surpa jumătate de casă, datorită unor tranșee despre care mai tarziu mi-am dat seama că de fapt era vorba de o catacomba în toată regula, construită din cărămidă și având o înălțime medie(tranșeele erau de la ceea ce rămăsese din catacomba după ce s-a dărâmat), plecând după câte îmi dădeam seama de la porohia bisericii până în fața casei noastre, aproape de stradă. Avea vechea structura a casei un beci imens cât jumătate de casă, și acolo gropi
INTERVIU ANIVERSAR CU O DOAMNA NESTIUTA! de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 800 din 10 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/350857_a_352186]
-
Publicat în: Ediția nr. 715 din 15 decembrie 2012 Toate Articolele Autorului De ce mi-e dor de pasul cândva Rătăcit prin livezile Paradisului? De ce simt gustul mărului pătat De gânduri plimbate-n întuneric, Mușcat sub privirile îngerilor Parcă adormiți în tranșeele dintre ceruri? Așa s-a născut culoarea păcatului Între buzele tale ce șopteau amăgirea. De ce mi-e dor de goliciunea trupului tău Ce doar visul mi-l schițează frânt Noapte de noapte, ca o pedeapsă dulce Pentru neascultare? Unde este
NU MAI SUNT ADAM! de GABRIEL DRAGNEA în ediţia nr. 715 din 15 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351709_a_353038]
-
nr. 898 din 16 iunie 2013. te strecori în mine noaptea doar noaptea vii tu tremurând la adierea aerului scăpat liber din firea pădurii ca un respir al întunericului în marginea apei vii să atingi urmele pașilor uitați lângă o tranșee de fiare de rugi împotmoliți în sârma ghimpată a ultimei atingeri e rece mâna ce întinzi spre ruga clepsidrei răsturnate sub scaun sunt reci ochii care scormonesc filele romanului părăsit în ghena dintre degete e rece chiar surâsul cu care
GEORGE ADRIAN POPESCU [Corola-blog/BlogPost/351953_a_353282]
-
lumină care mai suspină în flacăra albă a lumânării ... Citește mai mult te strecori în mine noapteadoar noaptea vii tutremurând la adierea aerului scăpat liberdin firea păduriica un respir al întunericului în marginea apeivii să atingi urmele pașilor uitațilângă o tranșee de fiarede rugi împotmoliți în sârma ghimpatăa ultimei atingerie rece mâna ce întinzispre ruga clepsidrei răsturnate sub scaunsunt reci ochii care scormonesc filele romanului părăsit în ghena dintre degetee rece chiar surâsul cu care întâmpinipăienjenii scofâlciți ai hornuluisimtte strecori în
GEORGE ADRIAN POPESCU [Corola-blog/BlogPost/351953_a_353282]