1,405 matches
-
susținătoarea războiului cu un înalt grad de mobilitate. Această alegere a fost influențată de războaiele modelatoare ale istoriei sale militare, în principal a războiului civil și a războiului polono-sovietic. Amândouă conflictele au fost total diferite de tipul luptelor statice de tranșee din primul război mondial. În loc ca să copieze tacticile primei conflagrații mondiale, Armata Roșie a desfășurat ample operațiuni mobile, duse de multe ori de forțe reduse din punct de vedere numeric, dar foarte hotărâte în luptă, capabile să înainteze sute de
Istoria militară a Uniunii Sovietice () [Corola-website/Science/302292_a_303621]
-
care preluase comanda supremă a trupelor din regiune, a pornit cu forțele terestre spre Kufra. Informațiile arătau că oaza este apărată de două linii defensive cu punctul forte fortul El Tag, aceste linii fiind formate din garduri de sârmă ghimpată, tranșee, mitraliere și artilerie antiaeriană. Garnizoana era compusă din militari ai infanteriei coloniale sub comanda colonelului Leo, plus trupe auxiliare. În afară de infanterie, oaza mai era apărată de o companie mobilă specializată, predecesorul vestitei „La Compania Auto-Avio-Sahariana”. Militarii acestei companii erau veterani
Istoria militară a Franței în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/314363_a_315692]
-
moarte pentru trădare. În ciuda faptului că a cerșit milă unchiului său a fost decapitat. După bătălie au fost capturați aproximativ 500 de rebeli și au fost închiși în biserica Sf. Maria din Westonzoyland. Alții au fost vânați și împușcați în tranșeele în care se ascundeau. Cei mai mulți au fost spânzurați în spânzurătorile construite de-a lungul drumului. Aproximativ 1300 de persoane au fost judecate și condamnate la deportare în Indiile de Vest sau executate. Printre cei judecați se afla și tânărul Daniel
Bătălia de la Sedgemoor () [Corola-website/Science/331844_a_333173]
-
fost construite clădiri rezidențiale durabile. Între anii 1460 și 1480, în timpul ocupației otomane, a fost construit un sistem defensiv mai puternic, inclusiv contraescarpe, ziduri joase și mai multe turnuri. În prima jumătate a secolului al XVIII-lea au fost adăugate tranșee fortificate. Starea de deteriorare a cetății variază de la "krstata kula", care este încă bine conservata, la zidurile care nu avut parte de lucrări de reparații și s-au prăbușit în unele locuri. Primul, și cel mai sever, prejudiciu a avut
Cetatea Semendria () [Corola-website/Science/336695_a_338024]
-
La data de 27 aprilie 1809, insurecția armata sârbă s-a apropiat cu 16 mii de soldați de satele Kamenica, Gornji și Matejevac Donji, în apropierea orașului Nis avându-l pe Miloje Petrovici comandant-șef. Soldații sârbi au făcut șase tranșee. Primul și cel mai mare a fost pe Dealul Čegar. Cele mai importante bătălii s-au dat pe Dealul Čegar. Între timp, armata turcă a fost întărită cu 20.000 de soldați de la Adrianopol, Salonic, Vranje și Leskovac. Trei mii
Niš () [Corola-website/Science/314127_a_315456]
-
înaintare către Marigny și Lucy prin pădurea Belleau ca parte a unei ofensive majore, în care și alte trupe germane aveau să traverseze râul Marna. Comandantul brigăzii de pușcași marini, generalul James Harbord, contramandând un ordin francez de a săpa tranșee mai în spate, le-a ordonat soldaților săi să păstreze pozițiile pe care le dețin. Pușcașii marini și-au săpat cu baionetele poziții de luptă din care nu puteau lupta decât aplecați. În după-amiaza zilei de 3 iunie, infanteria germană
Bătălia din pădurea Belleau () [Corola-website/Science/322512_a_323841]
-
marini i-au așteptat pe germani să se apropie la circa , după care au deschis focul care a măturat valuri de infanteriști germani, obligându-i pe supraviețuitori să se retragă în pădure. Întrucât au suferit pierderi grele, germanii au săpat tranșee de-a lungul unei linii defensive între Dealul 204, aflat la est de Vaux, până la Le Thiolet pe șoseaua Paris-Metz și apoi spre nord prin pădurea Belleau până la Torcy. După ce pușcașilor marini li s-a cerut în mod repetat de către
Bătălia din pădurea Belleau () [Corola-website/Science/322512_a_323841]
-
urma să ocupe creasta de pe care se vedeau Torcy și pădurea Belleau și să ocupe și pădurea Belleau. Pușcașii marini nu au efectuat misiuni de recunoaștere a pădurii. În consecință, ei nu au observat un regiment german de infanterie în tranșee, cu o rețea de cuiburi de mitraliere și baterii de artilerie. În zori, Batalionul 1 din Regimentul 5 Pușcași Marini, sub comanda maiorului Julius Turrill, urma să atace dealul 142, dar numai două companii erau pe poziție. Pușcașii marini au
Bătălia din pădurea Belleau () [Corola-website/Science/322512_a_323841]
-
cu grâu, lovit puternic de tirul de mitralieră și artilerie german, pierzând un număr mare de soldați. Căpitanul Crowther, comandantul Companiei 67 a murit aproape imediat. Căpitanul Hamilton și Compania 49 au luptat din pădure în pădure contra germanilor din tranșee și trecând cu dincolo de obiectivul lor. În acest moment, Hamilton își pierduse toți cei cinci ofițeri din subordine, iar Compania 67 mai avea un singur ofițer rămas în viață care să o comande. Hamilton a reorganizat cele două companii, stabilind
Bătălia din pădurea Belleau () [Corola-website/Science/322512_a_323841]
-
precum și a primei Bătălii de la Lacurile Mazuriene (9-14 septembrie 1914). La 8 noiembrie 1914 a fost numit comandant Corpului I Rezervă. care a intrat în compunerea Armatei 9 în septembrie 1914, participând în Bătălia de la Łódź și în războiul de tranșee de la Rawka și pe Bzura. Din septembrie 1916, Corpul I Rezervă a participat la campania împotriva României, în compunerea Armatei 9, condusă de generalul Erich von Falkenhayn. Acesta a sprijinit acțiunile de luptă ale Armatei 1 austro-ungare în luptele din
Curt von Morgen () [Corola-website/Science/334234_a_335563]
-
a aflat la jumătatea drumului dintre lagărele de la Bogdanovka (Bohdanivka) și Domanevca (Domanivka), la 18 km distanță de acestea și șa 60 km sud-est de orașul Golta (Pervomaisk]) . Lagărul a fost înconjurat cu trei rânduri de sârmă ghimpată și cu tranșee și a fost pus sub paza unor polițiști ucrainieni. Cei internați în lagăr aveau foarte puține resurse de hrană și apă potabilă. În iulie 1942 evrei deportați în lagărul de la Domanovka au primit permisiunea ca să trimită celor câteva sute de
Lagărul de concentrare Acmecetca () [Corola-website/Science/327585_a_328914]
-
Nellie avea douăzeci de ani, în Pittsburgh, munca de ziarist era treabă de bărbat. În contextul acela, ea a avut obrăznicia să publice primele articole. Treizeci de ani mai târziu, le-a publicat pe ultimele, ferindu-se de gloanțe în tranșeele primului război mondial. Traducere din limba spaniolă: David Schwartz
14 NOIEMBRIE. MAMA ZIARISTELOR (FRAGMENT DIN „FIII ZILELOR” DE EDUARDO GALEANO) () [Corola-website/Science/296047_a_297376]
-
și care dominau câmpia de mai jos. La 3 iulie, diviziile a II-a, a IV-a și a V-a grecești au atacat peste câmpie în șarje, sprijinite de artilerie. Au suferit pierderi grele dar până în ziua următoare ocupaseră tranșeele. Între timp, în stânga bulgarilor divizia a VII-a grecească a ocupat Nigrita iar diviziile I și a VI-a Lahana. Pe flancul drept al bulgarilor Evzoni a cucerit Gevgeli și înălțimile Matsikovo. În consecință, calea de retragere a bulgarilor prin
Al Doilea Război Balcanic () [Corola-website/Science/303641_a_304970]
-
stocat în 8 cazemate și 4 poziții deschise și armamentul ușor era localizat în alte 35 de buncăre. Alte 18 tunuri anti-tanc au completat dispunerea artileriei pe plajă. Zonele dintre punctele cheie au fost echipate ușor având gropi pentru puști, tranșee și arete 85 de amplasamente pentru mitraliere. Nici o zona nu a fost lăsata descoperită și dispunerea armelor era făcută astfel încât frontul putea fi mutat oriunde pe plajă. Spionajul Aliaților a identificat apărarea ca fiind întărită de un batalion de 800-1000
Plaja Omaha () [Corola-website/Science/313753_a_315082]
-
făcut o tentativă de rupe asediul în direcția Opanez. În noaptea de 9 decembrie, turcii au ieșit în liniște, au întins poduri peste râul Vit și l-au traversat, atacând pe un front de și trecând de prima linie a tranșeelor rusești. S-au dus lupte la baionetă, niciuna din părți nereușind să obțină vreun avantaj. Profitând de avantajul numeric, rușii i-au împins în cele din urmă pe turci înapoi peste Vit. Osman Pașa a fost rănit la picior de
Războiul Ruso-Turc (1877–1878) () [Corola-website/Science/302488_a_303817]
-
a fost autorizat decât în a doua parte a zilei de 22 mai, dar între timp aliații reușiseră întărească pozițiile defensive de la Boulogne cu Brigada a 20-a de gardă de infanterie britanică. Infanterișitii britanici au avut timp să sape tranșee în zona portului, pe direcția de atac a Diviziei a 2-a Panzer, a cărei înaintare fusese întârziată de francezi la Samer. Când au ajuns în zona portului, bindatele germane au declanșat un atac la ora 17:00, care a
Bătălia de la Boulogne (1940) () [Corola-website/Science/337266_a_338595]
-
succes de un inamic. În anii interbelici, prognozele britanice cu privire efectele probabile ale bombardamentelor strategice sugerau că folosirea ultimelor generații de bombardiere poate scoate din război inamicul fără a mai fi nevoie de implicarea armatelor terestre în luptele de tranșee. În plus, ofițerii superiori britanici considerau că nu există nicio posibilitate reală de contracarare a atacului bombardierelor. Toate aceste fapte, cât și raza redusă de acțiune a bombardierelor britanice și numărul insuficient al celor existente, (ceea ce făceau imposibile atacurile aeriene
Bombardamentele strategice în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/312615_a_313944]
-
fie rapid epuizată din cauza efortului fizic, iar artileria, proviziile și întăririle nu puteau fi aduse pe front destul de rapid pentru a menține presiunea asupra inamicului care se regrupa. Trupele de cavalerie erau mult prea vulnerabile pentru a fi folosite împotriva tranșeelor, a sârmei ghimpate sau a mitralierelor. Infanteria motorizată putea ține pasul cu mișcările rapide, însă camioanele acestor trupe necesitau o rețea de drumuri bună sau teren propice (precum deșertul din Africa de Nord). Camioanele nu puteau să se deplaseze pe un teren
Infanterie mecanizată () [Corola-website/Science/320815_a_322144]
-
motorizată putea ține pasul cu mișcările rapide, însă camioanele acestor trupe necesitau o rețea de drumuri bună sau teren propice (precum deșertul din Africa de Nord). Camioanele nu puteau să se deplaseze pe un teren plin de cratere, de sârmă ghimpată sau tranșee. Vehiculele șenilate sau cele cu tracțiune integrală au fost soluția. După război, dezvoltarea forțelor mecanizate a fost în mare parte doar teoretică, până la începutul cursei reînarmării din anii 1930. Armata britanică a creat o forță mecanizată experimentală în 1927, dar
Infanterie mecanizată () [Corola-website/Science/320815_a_322144]
-
erau "ușoare", dispunând doar de mitraliere. Celelalte opt erau doar cuiburi de mitraliere ad-hoc, protejate de saci de nisip și ridicări de pământ. Patru alte buncăre erau în construcție la începerea războiului. Pe lângă acestea, lucrările defensive în zonă constau în tranșee, obstacole antitanc și antipersonal, garduri de sârmă ghimpată și mine. De asemenea existau planuri pentru inundarea zonei folosind acumulările din barajele de pe râurile Biebrza și Narew, dar vara din 1939 a fost una din cele mai secetoase din istoria Poloniei
Bătălia de la Wizna () [Corola-website/Science/333293_a_334622]
-
același timp a fost oprit un atac în zona sudică a fortificațiilor. Buncărele poloneze nu dispuneau de armament antitanc adecvat dar au putut contracara infanteria germană cu ajutorul mitralierelor. Dar, la ora 18:00, infanteria poloneză a fost obligată să părăsească tranșeele și să se retragă în buncăre. În acest moment tancurile germane ar fi putut trece liniile defensive poloneze și să înainteze către [Tykocin]] și Zambrów dar infanteria era blocată sub focul susținut al buncărelor poloneze. Deși Raginis era în subordinea
Bătălia de la Wizna () [Corola-website/Science/333293_a_334622]
-
lateral al orașului, considerând deasa rețea de galerii contramină un obstacol insidios pentru orice altă operațiune; dar La Feuillade l-a ignorat și a ordonat celor 48 de ingineri militari să elaboreze un plan pentru excavarea unei serii lungi de tranșee. Marchizul de Vauban a condamnat în mod public metoda lui La Feuillade, spunând că el își taie gâtul dacă francezii vor reuși să cucerească Torino din punctul de atac ales de La Feuillade. Vauban nu a participat la asediu, chiar dacă se
Asediul de la Torino () [Corola-website/Science/331873_a_333202]
-
ore lucând acolo. În zilele ploioase, Romanovii citeau romane rusești unul altuia. Treptat, regimul s-a înăsprit și nu li s-a mai permis să meargă la plimbări. Școala a fost înconjurată de un gard de sârmă ghimpată și de tranșee de mici dimensiuni. Două săptămâni mai târziu, au fost uciși.
Marele Duce Serghei Mihailovici al Rusiei () [Corola-website/Science/318046_a_319375]
-
a rupe frontul inamic și de a-l împinge în mlaștinile Pinsk a dat greș, dar până pe 7 iulie polonezii au fost obligați să se retragă pe întreg frontul. Polonezii au încercat coagularea unei noi linii de rezistența pe linia "tranșeelor germane", o zonă puternic fortificată din timpul Primului Război Mondial, care oferea o posibilitate reală de stopare a ofensivei rusești. Încă o dată însă, efectivul al trupelor poloneze s-a dovedit insuficient. Corpul al III-lea de cavalerie al lui Bzhishkyan, sprijinit de
Războiul polono-sovietic () [Corola-website/Science/299352_a_300681]
-
constituit-o multă vreme valul uriaș de pământ și șanțul adânc cu care satul era împrejmuit - după modelul castrelor romane („vallum et fossa”) și al așezărilor rurale bizantine - și care a fost folosit de localnici de-a lungul secolelor ca tranșee și zid de apărare. Dobridorenii numeau împrejmuirea „Tabia”, se mândreau cu impenetrabilitatea ei și îi păzeau porțile cu cetățeni plătiți de obște pe care îi numeau „pândari”. „Tabia” a fost distrusă odată cu colectivizarea satului de către comuniști în anii 1960-1970. „Moșia
Dobridor, Dolj () [Corola-website/Science/300397_a_301726]