2,637 matches
-
fundamentele existenței noastre imanente, cea de-a doua trimite către o cu totul altă direcție. Multiplele referințe la Biblie, mai exact la Vechiul Testament, invocă încercările majore ale umanității, probele constituirii și ale definirii noastre în relație cu absolutul și cu transcendentul. Așadar, pe de altă parte, sursele imaginarului din reveriile plastice ale Gabrielei Melinescu sînt de natură mitico-metafizică și ele nu mai privesc raporturile cu exterioritatea, conștiința firii care ne conține, ci conștiința de sine, autoreflectarea în spațiul celei mai înalte
Gabriela Melinescu, între joc și contemplație by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7349_a_8674]
-
dacă vom dispărea în chiar acest an aniversar. Nu știm deci cîte din numerele aniversare proiectate - 12, după propunerea altuia dintre primii Ťapostrofiť, Ovidiu Pecican - vom reuși să facem. Începem seria noastră aniversară repe-tîn-du-ne că o instituție este o realitate transcendentă insului, pe care noi suntem datori s-o ținem în viață, spre a dezminți, în folosul culturii române, năravul autohton de a începe și de-a nu duce mai departe ceea ce-i deja început. Cine știe: poate că vor veni
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/7354_a_8679]
-
lui: credincioșii au o putere de adaptare mai mare decît necredincioșii. E ca o pîrghie interioară care poate fi vitală în condiții extreme. Așadar, suntem credincioși fiindcă trebuie să supraviețuim și nu fiindcă trebuie să ne raportăm la un Dumnezeu. Transcendentul nu există decît în mintea noastră, și tot aici găsim și sursa credinței. Prin urmare, trebuie să ne mulțumim cu credința fără a o mai lega de un Dumnezeu exterior. Dora Petrilă ne oferă o perspectivă neconsolatoare. E vorba de
Molecula credinței by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7613_a_8938]
-
o valoare sufletească incomensurabilă, tot el, cu toată sfințenia lui, în Occident se află la nivelul unui mic maestru de provincie. Paradoxul traduce, în esență, o situație de care sîntem pe deplin responsabili: deși în sine, în ceea ce înseamnă datele transcendente ale creativității lui, artistul este perfect compatibil cu exigențele estetice ale oricărui spațiu, dincolo de spațiul românesc interesul real, nemijlocit, acela pe care îl determină lumea foarte specială a colecționarilor, este absolut irelevant. Și acest fenomen se datorează unei politici culturale
Între vocația culturală și provocările pieței by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7629_a_8954]
-
această denumire tema principală a literaturii sale: dorul pentru viața de la țară și obiceiurile satului, nostalgia după o existență a cărei rațiune de a fi era înrădăcinată în conștiința românilor prin intermediul idealurilor și al religiei - asociate în scriitura autoarei cu transcendentul - distruse odată cu venirea la putere a comunismului în România. Față de acest trecut descris cu duioșie în care exista o rază de speranță - de aici o primă posibilă interpretare a titlului Proiecte de trecut - prezentul sub dictatură se înfățișează ca un
Ana Blandiana și nostalgia originii by Francisca Noguerol () [Corola-journal/Journalistic/7479_a_8804]
-
de aceea mai bizar, apare cînd omul își privește viața în lumina unei perspective care îl precede și îl depășește. De data aceasta, reperul după care își judecă viața nu mai este el însuși, ci o instanță mai cuprinzătoare: spiritul transcendent, națiunea sau o personalitate providențială care i-a schimbat drumul. Acum, conul vieții nu se mai îngustează cu cît se apropie de prezent, ci se lărgește cu atît mai mult cu cît reperul e mai departe. Mulțimea întîmplărilor nu mai
Gustul vieții în exil by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7172_a_8497]
-
dă naștere primelor trei entități. Dar, spre deosebire de cele trei (subiect, obiect și terț inclus), care sînt realități propriu-zise (potrivit autorului, avem realitate acolo unde ceva opune rezistență simțurilor sau gîndirii noastre), cea de-a patra instanță e dincolo de realitate, adică transcendentă. Terțul ascuns e un alt cuvînt pentru sacru, un fel de eufemism tehnic pentru numenul divin. Pe el îl postulăm din nevoia de a da coerență celorlaltor niveluri, care, în lipsa unui brîu exterior care să le țin la un loc
Transa fizicianului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4914_a_6239]
-
de a consterna o minte care, dornică de a înțelege, se lovește de ele. Din prima categorie Gingerich pomenește patru dovezi: constantele fizice ale universului, echilibrul de forțe în cursul big bang-ului, lipsa masei atomice cinci și existența frînei transcendente. Din categoria biologică, Gingerich invocă două lacune ale teoriei darwiniste. Să le luăm pe rînd. 1) Există cîteva constante în univers a căror schimbare, oricît de mică, ar duce la prăbușirea butaforiei generale. E ca și cum angrenajul cosmosului stă în cîteva
Omisiunea lui Dumnezeu by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5708_a_7033]
-
fi existat în cantități prea mici ca viața să apară vreodată pe Pămînt. Așadar, o lipsă a dus la nașterea unui exces, iar excesul a favorizat apariția vieții. O întîmplare oarbă sau o fericită omisiune a lui Dumnezeu? 4) Frîna transcendentă. Mergînd înapoi pe firul timpului, fizicienii nu se pot apropia de big bang decît pînă la a 10-43 parte din prima secundă a universului. Ce se află dincolo de acest prag le este inaccesibil grație principiului de incertitudine a lui Heisenberg
Omisiunea lui Dumnezeu by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5708_a_7033]
-
mai ales politic. De dreapta și, în egală măsură, de stânga. Dreapta are nevoie de el întrucât, „cei care se erijează în păzitori ai decenței și ordinii" sunt ferm împotriva „perspectivei îngrijorătoare a unei lumi nesupervizate de un suveran moral transcendent". Stânga laică are altă problemă: în ultimul sfert de secol, susține Crews, o mare parte din gândirea de stânga a avut o orientare antiștiințifică: „Liberalii și radicalii care au fost învățați în colegii să creadă că paradigmele științifice rivale sunt
Predici în pustiu by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6220_a_7545]
-
în privința instituției decât în privința premiilor. Egoismul, interesul ori vanitatea, pe care mediile artistice le posedă cu asupra de măsură, se răsfrâng mai puțin asupra instituțiilor decât asupra persoanelor. Și ne vine mai la îndemână să suportăm un verdict așa-zicând transcendent decât o concurență așa-zicând imanentă. Faptul că un juriu m-a apreciat în mai mică măsură decât pe rivalul meu la premiu mă determină să împart culpa, adică lipsa de gust, „tactica" de grup etc., între prea mulți, membri
Pedagogia premiilor literare by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/6222_a_7547]
-
mulțumește cu rolul de simplu gunoier al vieții." (p. 109). Creștinismul e considerat un mit superb care, din păcate, cere speciei umane să se ridice la o înălțime la care ea, naturaliter, nu e făcută să ajungă, iar Dumnezeu e transcendentul pe care se cuvine să-l considerăm ipoteză pînă în clipa verificării finale. (erosul, creația, muzica, cărțile), temă care mi-a sugerat distincția de la început, îi prilejuiesc lui Gabriel Liiceanu nuanțări pe marginea rolului pe care erosul îl joacă în
Cultura afectului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6226_a_7551]
-
Noica, Wittgenstein, Hegel, Kant sau Nietzsche. Din loc în loc, deprinderile psihiatrului ies la iveală: considerații pe marginea unor noțiuni aparținînd jargonului medical, reflecții despre psihanaliză sau despre starea de spirit ce domnește în lume: o degringoladă provocată de lipsa sentimentului transcendentului și întețită de imperialismul financiar sub a cărui zodie trăim. Autorul e un spirit blajin, nebătăios, dar manifestînd o curiozitate vie pentru lumea filozofiei. Neavînd o natură emotivă, expresia autorului are netezimea stinsă a frazelor cuminți. E genul de scriitor
Ochiul clinic by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6241_a_7566]
-
potrivite înspre vreun Dumnezeu apical, cît dintr-o dereglare a scopului, dintr-un dubiu privind poziția efectivă a lui Dumnezeu (sau, la unii, însăși existența sa), dintr-o înlănțuire crudă de simțiri care n-au putut fi depășite înspre un transcendent, deviind astfel intențiile constructorilor nu spre un zenit, ci înapoi spre frică, spre simpla evadare, în orice direcție, din ceea ce fumul industrial, excrementele de pe stradă, furnicarele fără ferestre, nepăsătoarele păduri de piele ale curelelor de transmisie, statele fantomă fluide și
Thomas Pynchon - Curcubeul gravitației by Rareș Moldovan () [Corola-journal/Journalistic/6251_a_7576]
-
ne spune totul, în chip definitiv, ceva de dincolo de el îl amuțește. Îl smulge dintre noi. Îl aruncă «dincolo» - dacă de acel dincolo spre care ne îndruma creația sa este cumva vorba. Survine o -cum să-i spunem altfel? - «cenzură transcendentă». Aproape toți creatorii cu adevărat loviți de iluminațiile cezurii sfârșesc prin a fi amuțiți de rigorile cenzurii transcendente. Puțini au scăpat. Iar cei care au scăpat, după ce ne-au lăsat să întrevedem, o clipă, atât de multe, par a fi
Teoria ultimului by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6257_a_7582]
-
dincolo» - dacă de acel dincolo spre care ne îndruma creația sa este cumva vorba. Survine o -cum să-i spunem altfel? - «cenzură transcendentă». Aproape toți creatorii cu adevărat loviți de iluminațiile cezurii sfârșesc prin a fi amuțiți de rigorile cenzurii transcendente. Puțini au scăpat. Iar cei care au scăpat, după ce ne-au lăsat să întrevedem, o clipă, atât de multe, par a fi rămas, cu operă cu tot, într-o paralizantă rătăcire: din drumul pe care cu atâta primejdioasă strălucire ni
Teoria ultimului by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6257_a_7582]
-
lumii și nici activitate de homo fabercare s-a ivit ca să aducă progresul în lume. Filozofia nu e agitație creatoare și nici prestidigitație filologică, într-un cuvînt ea nu e „muncă cu mintea", ci oțiu închinat contemplării și prefirării tentelor transcendente, de aceea orice demers volitiv pus în slujba adevărului, ba chiar orice vanitate creatoare ce se canonește în numele culturii nu sunt decît forme crase de trufie speculativă. Sau, folosind cuvintele lui Nae Ionescu, „actul de creație este înrudit mai curînd
Spiritul vernacular by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6046_a_7371]
-
eretică va fi colportată de-a lungul secolelor de o artă minoră, antiaristotelică și anarhică ajunsă până în piesele shakespeariene 10, acolo unde the king's fools se străduiesc să ilustreze desăvârșit nebunia clarvăzătoare. Originile și justificarea acestui gen de nebunie transcendentă, adică fără obiect, pe care o ilustrează toate scrierile lui Urmuz, ca și piesa Capul de rățoi, stau, puțini o știu, în comentariile Cabbalei, comentarii care pornesc de la identitatea de substanță și de structură numerală și literală a sintagmei ebr
Noi argumente pentru redeschiderea „cazului Urmuz” by Radu Cernătescu () [Corola-journal/Journalistic/6181_a_7506]
-
îi dă toți banii pe care-i avea asupra sa, găsind un ton tandru precum o „Pieta afectuoasă". În fine, Ion Zubașcu mărturisește că a „scîncit scurt ca sfîrșitul lumii lui T.S.Eliot". Dar marea noastră speranță e de ordin transcendent. Ea vizează o relaxare a timpului, pînă cînd acesta atinge absolutul, cînd prezentul trecutul și viitorul se mistuie în fiorul mistic, intemporal. Răul biologic poate fi cu adevărat învins doar de credință, nu de una exterioară ființei, abstractă, ci de
O carte tulburătoare by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6185_a_7510]
-
înnebunește la scurt timp după „întâlnirea cu Zarathustra" (p. 26), iar Culianu este asasinat. Horia-Roman Patapievici aduce în discuție în acest punct, ca posibil filtru de interpretare în cheie metafizică, viziunea lui Lucian Blaga privitoare la Marele Anonim și cenzura transcendentă: „Schema generală ar fi aceasta. Un creator talentat devine, la un moment dat, neverosimil de înzestrat. Acest eveniment îi împarte viața și creația în două. O cezură neașteptată îl face alt om. [...] Apoi când creatorul părea foarte aproape de a ne
Ultimul Culianu by Man () [Corola-journal/Journalistic/6121_a_7446]
-
Apoi când creatorul părea foarte aproape de a ne spune totul, în chip definitiv, ceva de dincolo de el îl amuțește. Îl smulge dintre noi. Aproape toți creatorii cu adevărat loviți de iluminațiile cezurii sfârșesc prin a fi amuțiți de rigorile cenzurii transcendente." (pp. 27-28) Monolog: Frustrarea și revolta prometeică în fața „gestului" Marelui Anonim, ca atitudine umană întrucâtva firească, nu provine dintr-o mare neînțelegere, din ignoranță și din așezarea neadecvată în fața misterului? Altfel spus, nu este oare dreptatea noastră doar dreptate a
Ultimul Culianu by Man () [Corola-journal/Journalistic/6121_a_7446]
-
lor pline de afaceri. Cota atît de scăzută a lui X. îl făcea din nou să merite investiția. In scurt timp valoarea lui era împinsă în sus de fiecare dintre ei. X. era acum isteț, modest, dotat cu un spirit transcendent... Totul se-nvîrtea așa la nesfîrșit. Mi-am dus leneș paharul de vin la buze, zărindu-mi dungile de la pantalonii costumului. Jane se afla din nou în fața mea, așezată într-o concavitate scandinavă care forma o parte dintr-un G. Stătea
Will Self - Cum văd eu distracția by Daniela Rogobete () [Corola-journal/Journalistic/6128_a_7453]
-
imagini sfințite, icoana cade din rangul pneumatic și devine un lemn colorat bun de împodobit pereții. Sub unghi teologic, o icoană înfrumusețată prin proceduri picturale e o malformație care și-a pierdut diafanitatea - puterea de a lăsa să transpară elementul transcendent. Concluzie: nu se poate vorbi de progres în arta icoanei, tocmai de aceea icoanele autentice aparțin primului mileniu creștin, cel de dinaintea Marii Schisme. Un tratat a cărui austeritate teologică e îmblînzită de verva limbii autorului.
Canonul icoanelor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6291_a_7616]
-
lor. De aceea, statul trebuie desființat printr-o rețetă sigură: să nu te implici în planurile lui. Nu plătești impozite, nu mergi în armată, nu răspunzi la nici una din solicitările instituțiilor, așadar o variantă de anarhism luminat hrănit de motivații transcendente. În mintea lui Tolstoi, pacea mondială va fi atinsă cînd politica, nația și proprietatea vor dispărea, ceea ce nu-l împiedică să fie mîndru de blazonul de conte, cum nu pare să se frămînte nici pe seama banilor pe care i-a
Un vizionar de limfă caldă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6305_a_7630]
-
în fața lipsei de sens a vieții, de aici și senzația cu care rămîi în final, aceea că ai fost inițiat într-un ritual al suferinței căreia îi lipsește finalitatea. Dora Petrilă nu are naivități religioase și nici reverii cu iz transcendent, lucru de înțeles dată fiindu-i stofa: pentru cine poate citi semnele morții pe fizionomie cu cîteva zile înainte și pentru cine știe pînă și mirosul pe care îl capătă un muribund, pentru un astfel de om „sufletul” și „Dumnezeu
In articulo mortis by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4819_a_6144]