959 matches
-
0 % Ph+ metafaze ) , parțial ( 1- 35 % ) , minor ( 36- 65 % ) sau minim ( 66- 95 % ) . Un răspuns major ( 0- 35 % ) combină atât răspunsul complet , cât și răspunsul parțial . Criterii de răspuns molecular major : în sângele periferic , reducerea a ≥ logaritm 3 în numărul transcripțiilor Bcr- Abl ( măsurate prin determinarea PCR cantitativă în timp real a revers - transcriptazei ) peste o valoare inițială standardizată . Ratele de răspuns hematologic complet , răspuns citogenetic major și răspuns citogenetic complet la tratamentul de primă linie au fost estimate cu ajutorul abordării
Ro_417 () [Corola-website/Science/291176_a_292505]
-
fără RMC după 12 luni nu au prezentat progresie la un stadiu avansat al LGC după 60 luni ( p < 0, 001 în total , p=0, 20 între RCC și RCP ) . În cazul pacienților cu RCC și o reducere a transcripțiilor Bcr- Abl de minim logaritm 3 după 12 luni , probabilitatea de a nu prezenta în continuare progresie la faza accelerată/ criza blastică a fost de 100 % după 60 luni . Rezultate similare au fost constatate pe baza unei analize a punctelor
Ro_417 () [Corola-website/Science/291176_a_292505]
-
de salvare cu imatinib la pacienții care nu au răspuns sau au răspuns puțin la chimioterapie , 9 pacienți ( 81, 8 % ) din 11 au obținut un răspuns hematologic complet . Acest efect clinic a fost asociat cu o reducere mai mare a transcripțiilor bcr- abl la pacienții tratați cu imatinib comparativ cu brațul cu chimioterapie după 2 săptămâni de tratament ( p=0, 02 ) . Rezultatele observate în cadrul unei populații de 211 pacienți nou diagnosticați cu LLA Ph+ din patru studii clinice necontrolate ( AAU02 , ADE04
Ro_417 () [Corola-website/Science/291176_a_292505]
-
de 47 luni ( interval 24 zile - 60 luni ) . La 6 din acești pacienți , urmărirea depășește acum 4 ani . Unsprezece pacienți au obținut un RHC rapid ; zece au prezentat o rezolvare completă a anormalităților citogenetice și o scădere sau dispariție a transcripțiilor de fuziune determinate conform RT- PCR . Răspunsurile hematologice și citogenetice au fost susținute un timp median de 49 luni ( interval 19- 60 ) , respectiv , 47 luni ( interval 16- 59 ) . Rata totală a supraviețuirii este de 65 luni de la diagnosticare ( interval 25-
Ro_417 () [Corola-website/Science/291176_a_292505]
-
0 % Ph+ metafaze ) , parțial ( 1- 35 % ) , minor ( 36- 65 % ) sau minim ( 66- 95 % ) . Un răspuns major ( 0- 35 % ) combină atât răspunsul complet , cât și răspunsul parțial . Criterii de răspuns molecular major : în sângele periferic , reducerea a ≥ logaritm 3 în numărul transcripțiilor Bcr- Abl ( măsurate prin determinarea PCR cantitativă în timp real a revers - transcriptazei ) peste o valoare inițială standardizată . Ratele de răspuns hematologic complet , răspuns citogenetic major și răspuns citogenetic complet la tratamentul de primă linie au fost estimate cu ajutorul abordării
Ro_417 () [Corola-website/Science/291176_a_292505]
-
fără RMC după 12 luni nu au prezentat progresie la un stadiu avansat al LGC după 60 luni ( p < 0, 001 în total , p=0, 20 între RCC și RCP ) . În cazul pacienților cu RCC și o reducere a transcripțiilor Bcr- Abl de minim logaritm 3 după 12 luni , probabilitatea de a nu prezenta în continuare progresie la faza accelerată/ criza blastică a fost de 100 % după 60 luni . Rezultate similare au fost constatate pe baza unei analize a punctelor
Ro_417 () [Corola-website/Science/291176_a_292505]
-
de salvare cu imatinib la pacienții care nu au răspuns sau au răspuns puțin la chimioterapie , 9 pacienți ( 81, 8 % ) din 11 au obținut un răspuns hematologic complet . Acest efect clinic a fost asociat cu o reducere mai mare a transcripțiilor bcr- abl la pacienții tratați cu imatinib comparativ cu brațul cu chimioterapie după 2 săptămâni de tratament ( p=0, 02 ) . Rezultatele observate în cadrul unei populații de 211 pacienți nou diagnosticați cu LLA Ph+ din patru studii clinice necontrolate ( AAU02 , ADE04
Ro_417 () [Corola-website/Science/291176_a_292505]
-
Acești pacienți au fost tratați cu Glivec un timp median de 47 luni ( interval 24 zile - 60 luni ) . Unsprezece pacienți au obținut un RHC rapid ; zece au prezentat o rezolvare completă a anormalităților citogenetice și o scădere sau dispariție a transcripțiilor de fuziune determinate conform RT- PCR . Răspunsurile hematologice și citogenetice au fost susținute un timp median de 49 luni ( interval 19- 60 ) , respectiv , 47 luni ( interval 16- 59 ) . Rata totală a supraviețuirii este de 65 luni de la diagnosticare ( interval 25-
Ro_417 () [Corola-website/Science/291176_a_292505]
-
de exemplu, ARN-ul de transfer. Molecula de ARN poate adopta o structură tridimensională numită structură terțiară ce rezultă din aparieri între bazele azotate diferite de aparierile clasice A-T și C-G. ARN-ul este sintetizat prin procesul numit transcripție. În acest proces, ADN-ul are rol de matriță. Molecula dublu catenară de ADN este desfăcută, pe intervalul care urmează a fi transcris, de anumite complexe proteice prin ruperea punților de hidrogen între bazele azotate complementare. Un complex proteic cu
Acid ribonucleic () [Corola-website/Science/304511_a_305840]
-
complementare. Un complex proteic cu funcție enzimatică numit ARN polimerază copiază una din catenele de ADN pentru a produce un ARN complementar. Catena de ADN care funcționează ca matriță pentru sinteza ARN-ului se numește catenă sens. Sinteza ARN-ului (transcripția) se realizează pe baza complementarității bazelor azotate ca și în cazul replicării moleculei de ADN cu o singură excepție: în dreptul adeninei de pe catena matriță a ADN-ului se va atașa uracilul în catena nou sintetizată de ARN. Polimerizarea ribonucleotidelor în
Acid ribonucleic () [Corola-website/Science/304511_a_305840]
-
se realizează pe baza complementarității bazelor azotate ca și în cazul replicării moleculei de ADN cu o singură excepție: în dreptul adeninei de pe catena matriță a ADN-ului se va atașa uracilul în catena nou sintetizată de ARN. Polimerizarea ribonucleotidelor în transcripție se desfășoară în același sens ca reacția de polimerizare a dezoxiribonucleotidelor din cadrul replicării ADN-ului și anume de la 5' spre 3'. Acest rol este realizat de ARN-ul mesager ce transportă informația genetică necesară sintezei de proteine de la ADN-ul
Acid ribonucleic () [Corola-website/Science/304511_a_305840]
-
complementaritatea codon (de pe molecula de ARNm) - anticodon (de pe molecula de ARNt) în cursul procesului de translație. ARN-ul ribozomal este un constituent principal al ribozomilor, structuri celulare la nivelul cărora se realizează sinteza proteinelor. ARN-ul ribozomal este sintetizat prin transcripția genelor corespunzătoare situate în anumite regiuni ale cromozomilor numite organizatori nucleolari (sau NOR în engleză). Prin transcripție sunt sintetizați precursori de talie mare ce vor fi ulterior scindați în patru tipuri de ARNr: ARNr 28S, ARNr 5.8S, ARNr 5S
Acid ribonucleic () [Corola-website/Science/304511_a_305840]
-
-ul ribozomal este un constituent principal al ribozomilor, structuri celulare la nivelul cărora se realizează sinteza proteinelor. ARN-ul ribozomal este sintetizat prin transcripția genelor corespunzătoare situate în anumite regiuni ale cromozomilor numite organizatori nucleolari (sau NOR în engleză). Prin transcripție sunt sintetizați precursori de talie mare ce vor fi ulterior scindați în patru tipuri de ARNr: ARNr 28S, ARNr 5.8S, ARNr 5S (ce intră în compoziția subunității mari, 60S, a ribozomului) și ARNr 18S (ce intră în compoziția subunității
Acid ribonucleic () [Corola-website/Science/304511_a_305840]
-
Lamivudina este un analog nucleozidic care acționează împotriva virusului imunodeficienței umane ( HIV ) și a virusului hepatitic B ( VHB ) . Este metabolizată intracelular la forma sa activă , lamivudină 5 ’ - trifosfat . Principalul său mecanism de acțiune este cel de stopare a lanțului în timpul transcripției inverse virale . Derivatul trifosfat are acțiune inhibitorie selectivă asupra replicării HIV- 1 și HIV- 2 in vitro , fiind , de asemenea , activ împotriva tulpinilor de HIV rezistente la zidovudină întâlnite în clinică . Lamivudina în asociere cu zidovudina are acțiune sinergică în
Ro_309 () [Corola-website/Science/291068_a_292397]
-
Lamivudina este un analog nucleozidic care acționează împotriva virusului imunodeficienței umane ( HIV ) și a virusului hepatitic B ( VHB ) . Este metabolizată intracelular la forma sa activă , lamivudină 5 ’ - trifosfat . Principalul său mecanism de acțiune este cel de stopare a lanțului în timpul transcripției inverse virale . Derivatul trifosfat are acțiune inhibitorie selectivă asupra replicării HIV- 1 și HIV- 2 in vitro , fiind , de asemenea , activ împotriva tulpinilor de HIV rezistente la zidovudină întâlnite în clinică . Lamivudina în asociere cu zidovudina are acțiune sinergică în
Ro_309 () [Corola-website/Science/291068_a_292397]
-
este un analog nucleozidic care acționează împotriva virusului imunodeficienței umane ( HIV ) și a virusului hepatitic B ( VHB ) . Este metabolizată intracelular la forma sa activă , lamivudină 29 5 ’ - trifosfat . Principalul său mecanism de acțiune este cel de stopare a lanțului în timpul transcripției inverse virale . Derivatul trifosfat are acțiune inhibitorie selectivă asupra replicării HIV- 1 și HIV- 2 in vitro , fiind , de asemenea , activ împotriva tulpinilor de HIV întâlnite în clinică rezistente la zidovudină . Lamivudina în asociere cu zidovudina are acțiune sinergică în
Ro_309 () [Corola-website/Science/291068_a_292397]
-
este o moleculă de ARN ce are rolul de a copia informația genetică a unei catene de ADN, proces numit transcripție. La procariote (bacterii) copiază informația genetică a mai multor gene situate alăturat. La eucariote ARN mesager copiază informația genetică a unei singure gene. Poartă mesajul genetic înscris în secvența sa de ribonucleotide. ARN mesager este monocatenar și are o lungime
ARN mesager () [Corola-website/Science/310448_a_311777]
-
Aici a cântat într-o orchestră alcătuită din cele mai bune elemente din București, condusă de dirijorul Ionel Budișteanu. În anul 1959 obține Premiul I la Festivalul de la Viena, pentru interpretarea lucrării de muzică clasică „La Campanella” de Paganini în transcripție pentru acordeon. În 1962 înregistrează primele sale piese la Electrecord (cu orchestra lui Nicu Stănescu) și la Radiodifuziunea Română, apărându-i și primul disc de vinil. Între 1963-1964 este angajat la Orchestra Ansamblului Sfatului Popular al Capitalei, în particular cântând
Nicolae Florian () [Corola-website/Science/333337_a_334666]
-
146 și 188). Originalul este probabil unul dintre primele concerte ale lui Bach și este foarte virtuoz, asemănător concertului pentru vioară "Grosso Mogul", RV 208, al lui Antonio Vivaldi pe care Bach l-a transpus pentru orgă solo (BWV 594). Transcripția pentru clavecin a fost realizată prin transferul părților de coarde ripieno fără alterații și amplificând considerabil partea pentru clavecin solo pentru a-l face la fel de virtuoz ca și originalul, adăugând de asemenea acorduri pentru a umple armonia și părțile pentru
Concertele pentru clavecin (Bach) () [Corola-website/Science/331461_a_332790]
-
este bazat pe un concert pentru un instrument de suflat din lemn, probabil pentru oboi sau oboe d'amore și a fost probabil compus de Bach în timpul șederii sale în Leipzig. La fel ca și BWV 1052, există într-o transcripție pentru orgă în cantatele BWV 169 și 49. Bach a schimbat modalitatea de aranjament al acestei lucrări, alterând pentru prima dată părțile ripieno din concertul original. Părțile grave ale instrumentelor cu coarde au fost limitate pentru a permite registrului grav
Concertele pentru clavecin (Bach) () [Corola-website/Science/331461_a_332790]
-
încă există, a servit ca model pentru această lucrare care a fost transpusă cu un ton mai jos pentru a permite ca nota superioară "mi" să fie interpretată pe nota "re", limita superioară a clavecinelor de la vremea respectivă. Procesul de transcripție a urmat același model ca și în cazul concertului BWV 1053. Probabil bazat pe un concert pierdut pentru oboe d'amore, acest concert este o lucrare matură și concentrată din punct de vedere formal. Pentru acest concert există un continuo
Concertele pentru clavecin (Bach) () [Corola-website/Science/331461_a_332790]
-
finalul "este, fără îndoială, una dintre cele mai bune și perfecte părți pe care le-a compus vreodată Bach" - EMI Compact Disc, CD-CFP 4571. Probabil prima tentativă a lui Bach de a compune un concert pentru clavecin, aceasta este o transcripție a Concertului pentru vioară în La minor, BWV 1041. Se pare că Bach a fost nemulțumit de această lucrare, motivul cel mai probabil fiind faptul că nu a modificat prea mult părțile ripieno și, prin urmare, clavecinul era prea mult
Concertele pentru clavecin (Bach) () [Corola-website/Science/331461_a_332790]
-
sigur că Bach, care era un virtuoz atât al orgii cât și al clavecinului, a fost interpretul la clavecin de la premieră. Deși partitura existentă este sub forma unui concert pentru clavecin și coarde, cercetătorii sunt de părere că este o transcripție a unui concert dublu în Re minor pierdut; există un aranjament al acestui concert pentru două viori sau pentru vioară și oboi încadrat BWV 1060R. Modalitatea subtilă și maestoasă în care cele două instrumente melodice se îmbină cu orchestra face
Concertele pentru clavecin (Bach) () [Corola-website/Science/331461_a_332790]
-
un rol independent și apare doar pentru a îmbogăți cadențele; în partea a doua este absentă. Clavecinele sunt într-un dialog unul cu celălalt în această lucrare. Celebrul Dublu concert pentru două viori în Re minor, BWV 1043, este baza transcripției. A fost transpusă cu un ton mai jos pentru a permite ca nota "mi" să fie interpretată prin "re". Este posibil ca fiii lui Bach să fi fost implicați în compunerea acestei lucrări. De asemenea, fiii lui Bach ar fi
Concertele pentru clavecin (Bach) () [Corola-website/Science/331461_a_332790]
-
concert în Re minor pentru trei viori. Un aranjament reconstruit al acestei lucrări este clasificat drept BWV 1064R. În ambele forme acest concert este ușor similar cu concertele pentru două viori/clavecine, BWV 1043/1061. Bach a realizat mai multe transcripții ale concertelor pentru vioară ale lui Antonio Vivaldi, în special din setul Opus 3 "L'estro Armonico"; le-a adaptat pentru clavecin solo și pentru orgă solo iar pentru concertul pentru patru viori în Si minor, Op. 3, Nr. 10
Concertele pentru clavecin (Bach) () [Corola-website/Science/331461_a_332790]