1,137 matches
-
acestea, însingurarea Domnului n-a fost nici evadare, nici dezertare din lume. Dimpotrivă, ea a început prin întrupare, prin luare adică de bunăvoie pe umerii Săi a poverii tuturor problemelor vieții și ființei omenești și a sfârșit, în restaurare, în transfigurarea lor, în înviere. Este un fapt: nimeni n-a iubit mai adevărat lumea și nimeni n-a făcut mai mult bine oamenilor, decât însinguratul Acesta, Care este însuși Fiul lui Dumnezeu, făcut om. Să învățăm la școala Lui datoriile însingurării
DESPRE PARINTELE BENEDICT GHIUŞ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366838_a_368167]
-
-i sânii, pe când ale ei se sprijineau cu încredere pe gleznele mele, iar trupul își concentra atenția asupra baghetei mele magice, pe care o frământa, căutând noi și noi senzații. Cu ochii închiși, parcă dorind să nu vadă toată această transfigurare a simțurilor, se opintea, într-un ritm drăcesc, cu suspine și vaiete de plăcere. La un moment dat s-a blocat, corpul i s-a înțepenit deasupra mea. M-a strâns cu putere de abdomen și-a înfipt unghiile în
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1505 din 13 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367557_a_368886]
-
a creației spre Creator, dar și a revărsării milostivirii Lui spre noi, reprezintă în esență nu altceva decât spațiul privilegiat al prezenței liturgic-sacramentale a Domnului. Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie este unica teofanie, este cerul pe pământ, bucuria creației față de Creator, transfigurarea întregului cosmos prin om, arvuna vieții viitoare, icoana împărăției cerurilor. Rugăciune a comunității, actualizare a Jertfei Mântuitorului, reprezentare simbolică a întregii iconomii a mântuirii, celebrarea liturgică juxtapune într-o singură imagine prezentul și trecutul și viitorul, vizibilul cu invizibilul, reliefând
DESPRE MISTERUL LITURGIC SI SFANTA EUHARISTIE... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366926_a_368255]
-
Dumitru Stăniloae este marcată de duhul filocalic, înscriindu-se în același duh al Părinților filocalici pe care i-a tradus și în limba română. O teologie a îndumnezeirii ce pune în centrul ei relația nemijlocită dintre Dumnezeu și creație, posibilitatea transfigurarii cosmosului, bineînțeles că va exprima o viziune filocalică asupra lumii. Viziunea filocalică a teologiei Părintelui Dumitru Stăniloae este exprimată și prin frumusețea și plasticitatea limbajului sau, teologia lui fiind o poezie, o doxologie a experienței apofatice a Dumnezeului Celui viu
DESPRE LUME IN VIZUNE FILOCALICA... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366929_a_368258]
-
purificării este unul al erosului dumnezeiesc, înseamnând restituirea iubirii în cadrul comuniunii interpersonale. În această comuniune are loc acea perihoreză, întemeiată pe experierea ființială proprie, a omului cu Arhetipul său, Dumnezeu. Această perihoreză creează premisa realizării unei asceze personale, a unei transfigurări ascetice. Relația iubitoare a omului cu Dumnezeu se exprimă ca autotranscendență a individualității omului , prin care se tinde la depășirea sinelui propriu și la asemănarea cu Dumnezeu. Purificarea este la Sfântul Ioan Scărarul reintegrarea individului în sinea lui autentic-personală, restaurarea
DESPRE LUME IN VIZUNE FILOCALICA... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366929_a_368258]
-
că fără o raportare la caracterul său spiritual, frumusețea omului nu are sens și nu poate fin înțeleasă. Spiritualizarea frumuseții va fi însă deplină abia în Împărăția Cerurilor, conform afirmațiilor Părintelui Profesor Dumitru Popescu, care spune că “Spiritualitatea tinde la transfigurarea nu numai a sufletului, ci și a trupului, transfigurare care începe în lumea de aici și se va desăvârși în lumea ce va să vină . Prin urmare, în împrejurările și în condițiile date, ca model și exemplu concret vom avea
DESPRE LUME IN VIZUNE FILOCALICA... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366929_a_368258]
-
omului nu are sens și nu poate fin înțeleasă. Spiritualizarea frumuseții va fi însă deplină abia în Împărăția Cerurilor, conform afirmațiilor Părintelui Profesor Dumitru Popescu, care spune că “Spiritualitatea tinde la transfigurarea nu numai a sufletului, ci și a trupului, transfigurare care începe în lumea de aici și se va desăvârși în lumea ce va să vină . Prin urmare, în împrejurările și în condițiile date, ca model și exemplu concret vom avea în fața noastră Sfântul - desăvârșirea frumuseții umane, deaoarece frumusețea umană
DESPRE LUME IN VIZUNE FILOCALICA... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366929_a_368258]
-
a avut mult de suferit de pe urma regimului comunist. În acest fel, se poate spune că teologia sa este și jertfelnică dar și eshatologică. De aici deducem că, privind eshatologic, teologul trebuie să se jertfească mereu pentru a putea lucra la transfigurarea lumii, așa cum a făcut Părintele Dumitru Stăniloae. Alte două elemente ale gândirii Părintelui Dumitru Stăniloae pe care le consider foarte importante sunt darul și dorul. Părintele se folosește foarte mult de aceste două noțiuni. El arată că întreaga creație este
DESPRE SFANTA TREIME... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366879_a_368208]
-
Domnului presupune o schimbare lăuntrică treptată prin primirea hranei teologice, mâncarea și băutura Cuvântului. „De la metanoia (căința) personală a fiecărui credincios și dobândirea „minții lui Hristos” (I Cor. 2, 16) înaintăm la homonoia (același gând al) tuturor și la metamorfoza (transfigurarea) a toate (a trupului și a sufletului, a persoanei și a comunității) și la manifestarea în fiecare și în toți a tainei Cuvântului întrupat” . 6. Liturghia Cuvântului și Liturghia Euharistică în unitatea lor realizează unirea cu Hristos Cu alte cuvinte
DESPRE IMPORTANTA SFINTEI LITURGHII... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366930_a_368259]
-
-mă acestei ființe dornice să savureze deliciul amorului liber. Buzele mele fierbinți o atinseră pe gât și apoi pe gură, iar ea se pierdu cu totul, răspunzându-mi la sărut. Am coborât sărutul între sânii rotunzi, aplicând picături de răscolitoare transfigurări, plimbându-mă cu limba pe mameloanele rigidizate de fiorii plăcerii și înnebunite de poftă. Mi-am continuat drumul apoi spre ombilic, unde desenam circumferința acestuia, cu migală și pasiune. O simțeam secătuită parcă, de acel amestec straniu de fragilitate și
PARTEA A II A de STAN VIRGIL în ediţia nr. 184 din 03 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366997_a_368326]
-
exercițiu exterior, ci un mod profund de existență. Ea înțelege pe deplin necesitatea de a avea un ideal înalt, de a realiza o perfectă concordanță între conținutul ideatic și forma expresiei poetice, cu atât mai mult cu cât arta este transfigurarea lumii reale într-o lume fictivă. Idealul este în asemenea masură definitoriu pentru un poet, încât lipsa lui afectează grav creația. În definirea acestui ideal poetic, Adina Sas-Simoniak rămâne străină de metaforele artificialității. Poeta refuză să scrie o poezie de
PERPENDICULARA PE UN COLT DE NEMURIRE DE ADINA SAS-SIMONIAK de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 160 din 09 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367183_a_368512]
-
a existat, întâmplările sunt în mare măsură reale. Povestea ei am aflat-o de la cei care au cunoscut-o. Felul în care am redat-o, îmi aparține. Este povestea unei vieți, dar și dramă poporului nostru, a celor dezrădăcinați. O transfigurare artistică pe care am scris-o sub imperiul inspirației care a venit ca un val asupră-mi, bazat pe acele realități cunoscute... Am folosit ca pretext literar un jurnal lăsat prietenei de către Lăură, personajul principal care își trăiește ultimele zile
ULTIMA PIRUETA – O NARATIUNE DESPRE DRAGOSTE, CREDINTA SI VALORI, DE VAVILA POPOVICI de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 168 din 17 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367235_a_368564]
-
toate vietățile ei,, pământul care îl cheamă irezistibil reprezintă obsesiile majore ale poetului. În peisajele sale predomină, cu mici excepții, o singură culoare: albul, albul cireșilor în floare, al ierbii brumate, al tinereții, al purității, al stării de grație, al transfigurării. Nu o dată, asistăm la un spectacol feeric al naturii care invadează orașul, salvându-l de cenușiu și sordid: „O pădure de foioase și conifere/ cu galerii nesfârșite de păsări/ invadase orașul./ Un făguș silvatica/ își rezema coatele de Intercontinental./ Păsările
COMAN ŞOVA – UN POET AL SPAŢIULUI NEMŢEAN de MIHAI MERTICARU în ediţia nr. 1786 din 21 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/364708_a_366037]
-
timp, o revelare a lui Dumnezeu Însuși prin omul care le săvârșește . Orientarea constantă spre Dumnezeu este cea care face ca relațiile credinciosului cu semenii și raportarea acestuia la lumea înconjurătoare să fie, la rândul lor, transfigurate: „Etica evanghelică urmărește transfigurarea vieții, primenirea ei totală, și nu doar schimbarea atitudinilor exterioare sau reprimarea comportamentelor ce tulbură ordinea socială (...). În profesia aleasă, în viața politică, în conduita zilnică, relațiile dintre oameni se schimbă. Ele transformă conviețuirea în comuniune frățească” . Cel mai important
PARTEA I... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 248 din 05 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364643_a_365972]
-
și artificiile pe care municipalitățile le expun cu generozitate. Cel mult vom constata că iscusința companiilor publicitare și strălucirea afișată de marile centre comerciale întrec cu mult negustorii arabi și bazarurile orientale. Există o paralelă între artă și religie prin transfigurare, dar nu există vreo asemănare între tăiatul porcului, împodobitul bradului... târgul Crăciunului - Marché de Noel - ’răpirea din serai’ și Taina Miresei lui Hristos, adică Biserica Lui cea luptătoare, cea biruitoare ! Pelerinajul ce, prin Harul Domnului, noi l-am făcut anul
CU GÂNDUL LA BETHLEEM de ZAHARIA BONTE în ediţia nr. 108 din 18 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349662_a_350991]
-
se traduce estetic și erotic, fiind, în mod esențial, resimțită ca plăcere. Mai mult, frumusețea se exprimă totodată și moral, ca virtute sau viciu. Indiferent dacă este bust sau cap, portretul nu poate fi considerat niciodată o copie, el este transfigurare, chiar și atunci când artistul alege fotografierea. Un bun portret ne spune că nicicând nu vom mai vedea acea ființă aidoma și că suntem prinși în mrejele subiectivității artistice. Mai mult, oricâte imagini am vedea de la aceeași ședință fotografică, constatăm, prin
PORTRET ŞI PSIHOLOGIE de DAN CARAGEA în ediţia nr. 957 din 14 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/350389_a_351718]
-
ceea ce respiră și împrăștie în jurul său, TAMARA BUCIUCEANU-BOTEZ constituie o veritabilă parte integrantă și integratoare, totdeodată, a spiritului clasic autohton, un spirit în genere lipsit de disimulare și contrafacere, dar încărcat până la refuz de emoția pură a registrului specific al transfigurării scenice. O emoție intens acaparatoare, în substanța căreia simți brusc cum te afunzi până în straturile cele mai adânci ale timpului psihologic și îți abandonezi cu bună știință sufletul. Efervescența magiei dificil explicabile a personajului zămislit de actriță adună laolaltă, ca
TAMARA BUCIUCEANU-BOTEZ de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 866 din 15 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/350415_a_351744]
-
prin scriere sau vorbire. În primul rând, cititorul sau cel care vizionează programele pe care le alcătuiesc reprezintă cel mai important personaj din viața mea atunci când încep să rostesc, să exprim, să aștern pe hârtie sau să dactilografiez în calculator. Transfigurarea pe care o trăiesc îmi creează o comuniune lăuntrică ce mă determină în alegerea formei de expresie, în utilizarea sau nu a anumitor cuvinte, în accentul pe care îl pun asupra unor idei în detrimentul altora. Acest lucru îmi modelează vorbirea
INTERVIU CU OCTAVIAN LUPU REDACTOR AL REVISTEI CONEXIUNI CONTEMPORANE (ÎN PREZENT CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI) de GEORGE ROCA în ediţia nr. 55 din 24 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349022_a_350351]
-
trăiește întru sine, pentru sine și de aici tot chinul și necazul: boli, decepții, depresii, amăgiri, înșelări, invidii, clevetiri, pervertiri morale, descompuneri spirituale, etc. Suferința trăită în duh, întru Dumnezeu, întru Neam și întru aproapele aduce vindecare, izbăvire, împlinire, eroism, transfigurare, iluminare, înțelepciune, înălțare, mucenicie, martiriu, sfințenie, adică sănătate și trăire duhovnicească. Creștinismul nu acceptă lauda pentru om, dar virtuțiile se mărturisesc prin fapte. Singura lauda sfântă este cea întru suferință: „Ne lăudăm și în suferințe, bine știind că suferința aduce
IMN MUCENICILOR NEAMULUI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 69 din 10 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349064_a_350393]
-
mutația metafizică necesară relevării imaginarului: „A doua zi, m-am dus din nou pe terenul de tenis, Tomas juca așa de absorbit, fără să mă observe. Fata îi spuse iar ceva la ureche și până să mă dezmeticesc dispăruseră.” Urmează transfigurarea mitică a realului, o transformare infernală a ambianței precum și conversiunea onirică prin fuziunea visului cu realitatea. „m-am imbrăcat și am ieșit în așa-zisa stradă. Am început să înot până la terenul de tenis, înlăturând câte o păpușă, ochelarii agățați
ELISABETA IOSIF- GLOBUL DE CRISTAL de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1557 din 06 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348683_a_350012]
-
-mă acestei ființe dornice să savureze deliciul amorului liber. Buzele mele fierbinți o atinseră pe gât și apoi pe gură, iar ea se pierdu cu totul, răspunzându-mi la sărut. Am coborât sărutul între sânii rotunzi, aplicând picături de răscolitoare transfigurări, plimbându-mă cu limba pe mameloanele rigidizate de fiorii plăcerii și înnebunite de poftă. Mi-am continuat drumul apoi spre ombilic, unde desenam circumferința acestuia, cu migală și pasiune. O simțeam secătuită parcă, de acel amestec straniu de fragilitate și
SUZANA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1230 din 14 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/349754_a_351083]
-
vechi ale învățăturii bisericești, cărora le-a împrumutat totuși sens proaspăt și personal”. Accentul este pus pe experiența apofatică a luminii taborice prin purificare și rugăciune, superioară luminii intelectuale la care o reducea Varlaam, și al cărei efect este anticiparea transfigurării eshatologice: „În rugăciunea intensivă focul dinăuntru iese la iveală și lumina interioară se aprinde, iar mintea se ridică ușoară, ușurând, încălzind și ridicând cu sine și trupul. Cei ce privesc la un astfel de sfânt văd năpădind din el foc
DESPRE EVENIMENTUL ŞI EPISODUL SCHIMBĂRII LA FAŢĂ A DOMNULUI NOSTRU IISUS HRISTOS ÎN ORTODOXIA ROMÂNEASCĂ... PARTEA A II A de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2041 din 02 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/344361_a_345690]
-
-i sânii, pe când ale ei se sprijineau cu încredere pe gleznele mele, iar trupul își concentra atenția asupra baghetei mele magice, pe care o frământa, căutând noi și noi senzații. Cu ochii închiși, parcă dorind să nu vadă toată această transfigurare a simțurilor, se opintea, într-un ritm drăcesc, cu suspine și vaiete de plăcere. La un moment dat s-a blocat, corpul i s-a înțepenit deasupra mea. M-a strâns cu putere de abdomen și-a înfipt unghiile în
VALEA MARE – VALEA IUBIRII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1758 din 24 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344410_a_345739]
-
inevitabil rațiunea” într-o germinare a propriei apocalipse, ignorându-se auto-cultura de a se forma un eu al respectului de sine. De aceea suntem o națiune fără adăpostul rațiunii și într-o continuă elucubrație ne desprindem din Lumină fără perspectiva Transfigurării, șoptind prinși de aceeași orbire metafizică și de o metamorfoză clorotică doar pentru noi : În ierni te adăpostești, ascultând gerul din tine, și nu e totuna să rămâi de dorul lumii în ghețari aprins, cu viața de francez de vis
ARTA CUVÂNTULUI de MARIA COZMA în ediţia nr. 1352 din 13 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361954_a_363283]
-
încordare, tensiune, accent) quasi retoric, transcrie un intim „jurnal” liric: zăpadă/ poveste de „multă durere/ și multă dorință”. Poate? (mă întreb) visează la ieșirea fiicelor Evei din apatie. Se sprijină în imagini ce nu ignoră greul rafinamentului, aspirând la inocenta transfigurare. Zice: „fiecare cuvânt/ să-l aștern în eter/ să uit să mai mor,/ să uit să mai cer“ („Femeia de fum”). Prea multă ezitare a gravitației. Altcum, lamentațiile pot deveni “arhivă” de oftată tandrețe, zbucium eclipsat“ în sâmburi de cireșe
SAU „NUMAI LACĂT/ DE TĂMÂIE” de HORIA ZILIERU în ediţia nr. 482 din 26 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362050_a_363379]