468 matches
-
trăim, atât latura socială, cât mai ales cea interioară. Fără cunoașterea/ recunoașterea sinelui, interiorului, limita nu poate fi transgresată. Naratorul-personaj al Întâmplărilor din irealitatea imediată, conștientizează complexitatea lumii în care trăiește, aspirația sa este, în primul rând, de ,,a-și transgresa" propriul trup: Într-un dialog interior ce, cred, că nu se sfârșea niciodată, sfidam câtodată puterile malefice din jurul meu, după cum altădată le adulam josnic. Practicam unele rituri stranii, însă nu fără rost. Dacă, plecând de acasă și mergând pe drumuri
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
spiritului"424. Pentru naratorul-personaj al acestui ultim roman, lumea visului reprezintă, fără îndoială, o altă realitate la care are acces tocmai datorită deschiderii de care dă dovadă. Spațiul oniric este pentru acesta o posibilitate de a se cunoaște pe sine, transgresând la nesfârșit limita, având convingerea că ,,lucrurile splendide, până la nebunie"425 nu pot fi cunoscute decât în vis. Visele personajului traduc cel mai bine lupta care se dă între ,,subiectul transcendent" și ,,subiectul subordonat social", două fețe, în fapt, ale
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
colț/ Luceafărul așteaptă” Două serii antinomice Întunericul și fereastra. O intrare În oglindă. Eroina este acum Alice În țara oglinzilor. Visul se ordonează simetric imaginii ferestrei și celei a oglinzii. Luceafărul eminescian. O interpretare transeontică. Două vehicule prin care eul transgresează mundanul. Spații prin care eroina evadează. Întîlnirea dintre fată și Hyperion nu se realizează niciodată direct ci numai prin „intermediari simbolici” fereastra, visul, oglinda. Nu avem clar exprimat În text vreun raport fizic direct. Nu se Întîmplă nici o epidermizare a
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
Scintilațiile unei navete spațiale „o mreajă de văpaie” La nivelul imaginarului poetic Întîlnim această „constelație simbolică”, această rețea care emerge către o concepție „rizomatică” chiar la nivelul semantismului simbolic, Eminescu operînd cu inductori expresivi care sparg nivelele obișnuite ale imaginii transgresînd În metaforic intenția de plasticizare „țesînd cu recile-i scîntei / o mreajă de văpaie”... este poate un vis”ascensional dirijat” (Bachelard) care conține o tehnică de Închidere, de ascundere, de liniștire, de acoperire a eroinei. Și-n registrul verbal Întîlnim
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
rigoarea, iar, pe de altă parte, revoltă, contestarea normelor, chiar cu pericolul marginalizării. Individul modern este condamnat să trăiască într-o ambiguitate semantica, într-o indecizie simbolică" [p.78]. Această indecizie comună se transformă la Pariziana în dorința de a transgresa 240 stereotipul și a accede la eveniment. "Elementele care anunța evenimențialul sunt marcate de o serie de substantive cu valoare semantica specifică, cum ar fi scandal, spectacol, fenomen, fiecare substantiv explicând una dintre trăsăturile pertinente ale fenomenului" [Bondarenco, p.172
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
de "metafora succesivă". El atribuie acest concept scrierilor suprarealiste, în care funcționează dicteul automat, înțelegând prin metafora succesivă o înlănțuire de proximitate a metaforelor, una renăscând din cealaltă 37. În completare la această definire, Paul Ricoeur vorbește despre "metafora vie". Transgresând definirile restrictive anterioare 38, el va adopta un punct de vedere hermeneutic, care-l va duce la elaborarea conceptului de "metaforă vie", metaforă care produce sens la nivelul discursului luat ca întreg. Având acest arsenal stilistic, precum și modelul analitic deconstructivist
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
oare, vorba de o secătuire a imaginației, de o oboseală a civilizației, sau dimpotrivă, de o formă de creativitate pură, inocentă, ce și-a găsit materia primă la îndemînă cuvinte, imagini, culori, sunete etc. Cităm, traducem, adaptăm, reproducem, reinventăm permanent, transgresînd norme și cutume, țopăind voios de la un gen la altul, de la un sistem semiotic la altul, jucîndu-ne cu această distanțiere ironică și ludică, proprie postmodernității, care răstoarnă și amestecă texte și mituri. Cum putem explica ceea ce considerăm a fi un
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
proces de distrugere continuă în zilele noastre. Iubirea sfîrșește prin a sosi, dar prea tîrziu, evident. Orsenna eludează, sau, mai exact, deplasează problema iubirea vine îndelung; poate că nu mai e recuperabilă în cuplul explodat, ci în durata care îl transgresează. Într-o vreme în care totul fluctuează și își schimbă sensul de la o zi la alta, neglijînd reculul necesar unei asimilări reale și critice, în care vom traversa sfîrșitul lumii fără să ne dăm seama, cei doi scriitori îl urmează
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
deoarece, în sine, modernitatea nu poate fi depășită sau încheiată din moment ce conține în definiția sa timpul. Astfel, postmodernul este "un modern alienat", tipul "omului recent" idealul sugerat de autor fiind acela de a rămâne în modernitate, dar de a-i transgresa paradoxurile, devenind astfel un "modern tulburat", care încearcă să redescopere tradiția și cultul discernământului 87. Subliniind dificultatea dată de neclaritățile modernismului românesc în elaborarea unui veritabil postmodernism, Ion Bogdan Lefter propune o "cronologie recentă" în domeniul literaturii: 1. după Macedonski
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
poate fi înscris în această logică. Chiar dacă efectele negative ale acestei practici sunt evidente, vorbindu-se chiar de un "blestem al abundenței" și de un set de posibile măsuri care să conducă la scăderea consumului, Lipovetsky consideră că nu am transgresat această a treia etapă a consumului și că nu ne aflăm în "post-hiperconsum". Chiar dacă un reviriment în definirea fericirii umane (care să nu treacă neapărat prin acumulare, bogăție, standing etc.) și a conceperii ierarhiei bunurilor și a valorilor este unul
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
va distanța ulterior de ei ("Păstrez în legătură cu situaționismul o amintire cu adevărat admirabilă, dar el este un astru stins, o stea moartă"390), descriind un stadiu și mai avansat de abstractizare, în care societatea de consum și societatea spectacolului sunt transgresate, la fel cum este lăsată în urmă întreaga modernitate, atunci când va începe să analizeze lumea postmodernă a simulacrelor. Dacă teoriile lui Debord și Baudrillard sunt considerate asemănătoare, ele pot fi privite în acești termeni doar pentru prima etapă a gândirii
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
de linearitatea discursivă, care conduc cercetarea în domeniul mass-media, al modelelor cibernetice și al simulării. Baudrillard afirmă un set de concepte-cheie ale modernității care au ajuns la sfârșitul lor și pe care nu intenționează să le restaureze, ci să le transgreseze: "Sfârșitul muncii. Sfârșitul producției. Sfârșitul economiei politice. Sfârșitul dialecticii semnificat/semnificant care permitea acumularea cunoașterii și a semnificației, lineara sintagmă a discursului cumulativ. Sfârșitul simultan al dialecticii valorii de schimb/valorii de întrebuințare, singura în stare să facă posibilă acumularea
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
voioasă" (Bahtin via Nietzsche), Baudrillard desfide "ultima judecată" și anulează distincțiile ierarhice, în timp ce golește cele mai înalte valori ale modernității de semnificația și de validitatea lor. [...] Textele baudrillardiene sunt de asemenea carnavalești prin aceea că distrug obișnuitele granițe academice și transgresează limitele discursului academic, angajându-se într-un tip diferit de practici textuale și joc"436. Așa cum conceptul de carnaval era la Bahtin fundamentul eliberărilor de constrângeri, la fel și discursul lui Baudrillard prezintă eliberarea de principiile, fundamentele și presupozițiile dominante
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
tradițional, deoarece se dezice de prezența pură, de stabilitate și de o structură văzută ca închidere, mizând, dimpotrivă, pe deschidere, precum și pe un discurs filosofic hibrid, impur. Dacă la greci hybris-ul reprezenta încălcarea măsurii, seducția se pliază acestui concept, transgresând limitele prea înguste ale discursului clasic. Cu toate acestea, ea este destinată paradoxului: deși vrea să deconstruiască sau să deturneze toate conceptele filosofice, precum și orice metanarațiune, seducția devine, aproape împotriva sa, un alt "concept tare", asemănător celor pe care le-
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
se desfășoară în strategii pasionale și parodii. Ambii gânditori privilegiază stadiul estetic în defavoarea celui etic: pentru Kierkegaard, faza estetică este aceea în care principiul plăcerii abolește realitatea, introducând seducția ca fiind singura suverană, precum și kairos-ul ca unica modalitate de a transgresa legile logice și cele morale. Pentru Baudrillard, etica nu reprezintă decât simplicitate, naturalitate, normă, ascultare, pe când estetica introduce artificiul, podoaba, jocul semnelor, seducția tare, diabolicul. Dacă există vreo strategie a seducției, aceasta este aceea a fragilizării, a slăbiciunilor, a iluziei
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
de înșelare), seducția nu poate fi caracterizată prin discursivitate afirmativă și nici prin intenția comunicării. Seducția nu poate fi o mască discursivă și nici nu poate fi sinonimă minciunii, pentru că seducția implică metamorfoza răului în bine, a falsului în adevăr, transgresând opozițiile clare. Mai mult decât atât, "seducția este mai falsă decât falsul pentru că se folosește de semne, care sunt niște aparențe, pentru a le face să-și piardă sensul ea abuzează de semne și de oameni"549. Dacă și în
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
o mai mare latitudine de acțiune În condiții de volatilitate accentuată ce caracterizează piața internațională a zilelor noastre. Rolul societăților transnaționale (STN) de determinare și de promovare a interdependențelor globale, prin intermediul ISD, este În continuă creștere. Acestea au reușit să transgreseze atât barierele naționale, cât și granițele organismelor integraționiste interstatale. Estimările recente susțin că În anul 2006 numărul STN a crescut la 78 000, având aproximativ 780 000 de filiale la nivel global, din care aproape jumătate sunt localizate În țările
INVESTIŢII INTERNAŢIONALE by ANATOLIE CARAGANCIU () [Corola-publishinghouse/Science/1243_a_2691]
-
impactului indus de provocările lansate de procesul de globalizare În curs de desfășurare, dar totodată ca principala forță modelatoare a Însuși acestui proces . Rolul societăților transnaționale de determinare și de promovare a interdependențelor globale este incontestabil. Acestea au reușit să transgreseze atât barierele naționale, cât și granițele organismelor integraționiste interstatale. Întrebări recapitulative: 1. Numiți motivațiile care stau la baza expansiunii CTN? 2. Caracterizați categoria ISD aflate În căutare de resurse. 3. Caracterizați ISD aflate În căutare de piețe. 4. Argumentați realizarea
INVESTIŢII INTERNAŢIONALE by ANATOLIE CARAGANCIU () [Corola-publishinghouse/Science/1243_a_2691]
-
exploatarea resurselor naturale și a forței de muncă ieftine. Astfel, STN preiau riscul lansării unor produse noi la export. Acesta a constituit de fapt rolul istoric al STN În dezvoltarea exporturilor economiilor slab dezvoltate. În prezent, acest rol s-a transgresat În special spre exporturile de produse care Înglobează un grad Înalt de tehnologizare, spre produse a căror cerere este dinamică În comerțul mondial: produsele electronice, aparatele, mașinile Exporturile țărilor În dezvoltare de produse intensive În tehnologie crește, În prezent, mai
INVESTIŢII INTERNAŢIONALE by ANATOLIE CARAGANCIU () [Corola-publishinghouse/Science/1243_a_2691]
-
celei de-a treia dimensiuni într-un sens deopotrivă decorativ și bidimensional, așa cum un alt exemplu îl oferă o parte dintre picturile lui Klimt tratate cu mijloacele unui orfevru. Și pentru Eduard Lucie-Smith sinteza este un concept simbolist definitoriu, care transgresează frontierele canonului către o diversificare a tehnicilor, către o combinatorică care răstoarnă ordinea cutumiară și către întreținerea unui dialog subtil cu celelalte arte. "Sinteza este un fenomen simbolist în special important, ea implică din partea artistului efortul de a combina elementele
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
asociații culturale, cercuri de gospodine sau comitete de doamne, femeile au promovat, printre altele, o vie mișcare de emancipare, „de ieșire de sub dictatura tatălui, dar și de sub despotismul soțului”. Totuși, un fapt pozitiv, subiectele abordate în cadrul acestor forme asociative au transgresat cu mult cercul strâmt al dezbaterilor feminist egalitariste. Așa s-a întâmplat, bunăoară, în cadrul lucrărilor celei de a XVIII-a Adunări Generale a Societății Naționale a Femeilor Ortodoxe din România, găzduite de orașul Bacău în zilele de 25-26 mai 1929
Fizionomii urbane şi structuri etno-sociale din Moldova : (1864- 1938) by Alin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1172_a_2215]
-
pasaj exaltat conține, de fapt, rugăciunea eului creator către Isus, în al carui trup divin umanitatea mântuita trebuie să-și găsească locul meritat. Trezirea invocată în acest fragment vizează restaurarea viziunii cvadruple (singură care-i permite, de fapt, receptorului să transgreseze frontierele temporale) ca instrument al cunoașterii absolute, îndreptat împotriva tiparelor mentale abstracte și sterile, create de savanți precum Bacon sau Newton: "I see the Four-fold Mân. The Humanity în deadly sleep / And its fallen Emanation. The Spectre & its cruel Shadow
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
în ierarhia grupului mic. Agresivitatea explorativă permite descoperirea punctelor slabe ale partenerilor". (Eibl-Eibesfeldt, 1995, p. 118) Școala se constituie prin excelență ca un spațiu de experimentare și consolidare a normelor specifice unei culturi, dar și a normelor specifice umanității, care transgresează granițe regional-idiomatice; un astfel de mediu este saturat cu reguli formale și informale, unele anterioare intrării copiilor în școală, altele constituite prin prezența lor acolo; în plus, școala reprezintă punctul de întâlnire a interdicțiilor și permisivităților specifice unor familii diferite
Lecția uitată a educației. Întâlnirea Micului Prinț cu vulpea by EMIL STAN () [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
prostituția, violează anumite norme sociale și morale și sunt repudiate de societate, dar ele diferă sensibil de cele care lezează proprietate privată, integritatea și siguranța indivizilor, ordinea socială și normativă. Din această perspectivă, este deviant (sau criminal) orice comportament care transgresează sau violează o anumită normă (morală, juridică, religioasă etc.) și generează sau provoacă o anumită sancțiune (satirică, morală, penală, mistică etc.)"111. Mai mult, este considerat deviant acel "tip de comportament care violează așteptările instituționalizate, adică acele așteptări care sunt
Societatea românească azi by Constantin Crăiţoiu [Corola-publishinghouse/Science/1063_a_2571]
-
această posibilă scăpare printr-o eventuală adaptare la mediul capitalei, la solitudinea individului provincial în marile orașe; r. 22 : „Vino, frate Mihai, vino, căci fără tine sunt străin.” exprimarea legăturii de suflet cu cel mai bun prieten, numirea acestuia „frate”, transgresând legăturile sangvine și recunoașterea golului interior imens resimțit în urma despărțirii . 13 p. 194, r. 1 : „De ce lași pe Veronica să se zbuciume?” -dojenirea unei atitudini evazive, generatoare de suferință; prietenul încurajează idila, transformându-se în conciliator și mediator pentru ambii
Ion Creangă sau arta de trăi by Ana-Maria Ticu () [Corola-publishinghouse/Science/1209_a_1921]