464 matches
-
Rusiei undeva la marginea ei, la capătul lumii, tinerii trăiesc un fel de anamneză, privirile lor au ceva din privirile de lapte ale copiilor căutând un sân, ceva nehotărât, cu un fel de brutalitate reținută în dorință. Această maternitate atemporală transgresează toate frontierele permise și nepermise, inclusiv cea dintre inamici. Bătrâna se duce să facă niște cumpărături în oraș, ceea ce a mai rămas din Groznâi, capitala cecenă, iar în piață întâlnește o altă femeie în vârstă, Malika (Raisa Gichaeva) care-i
Alexandra și moartea by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6873_a_8198]
-
proces. Ni le lasă moștenire: asta vrea să zică, ni le pune la dispoziție, ca să le utilizăm, să le gândim și regândim în funcție de propriile experiențe. Tribunalul: nu e vorba de instituția juridică destinată să-i pedepsească pe cei care au transgresat legile unui stat; tribunalul în sensul pe care i l-a dat Kafka este o forță care judecă și care judecă fiindcă e o forță; doar forța și nimic altceva îi conferă tribunalului legitimitatea; când îi vede pe cei doi
Milan Kundera: Testamentele trădate by Simona Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/14416_a_15741]
-
simbolic comun, să deslușească legătura adîncă și stabilă dintre cele două spații românești, coeziunea lor sufletească și proiectul unic de existență, așa cum se deduc acestea din mesajele artiștilor care au acoperit, într-un fel sau altul, ambele geografii și au transgresat istoriile particulare și conjuncturile politice, dincolo de frustrările recente și de vanitățile cotidiene. Dar cum MNAR este incapabil să conceapă și să construiască un asemenea eveniment, obligația acestei incursiuni și testul continuității în cele două spații românești i-au revenit unei
Basarabia mea by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7070_a_8395]
-
Bănulescu au mai rămas, parcă, numai titlurile scandalos-comerciale, de mare impact într-un anumit orizont de așteptare. Așa este și cel al piesei de teatru Cine a câștigat războiul mondial al religiilor?, sincronă cu disputele, atentatele și războaiele sângeroase ce transgresează ideologia. Dat fiind că întreaga acțiune se petrece, aici, într-un ospiciu, analogia e destul de limpede. Lumea întreagă este o uriașă casă de nebuni, limbajul și comportamentul actanților fiind ieșite din matcă, deraiate, delirante. înfruntarea violentă a dumnezeilor arată că
La ospiciu by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10308_a_11633]
-
a deplasat de la cei doi clienți pe care taximetristul îi debarcă furios la clienta care pare să vadă cu un alt simț. La limita dintre vizibil și invizibil are loc punerea în scenă pe care o reprezintă dialogul, limitele sunt transgresate, intimitatea aparent devoalată, însă și acest joc în doi este unul cu tricksteri, include farsa, capcana ludică. Chiar și șoferul de taxi din Helsinki îi folosește pe cei trei clienți aromiți ca pe un public, nu înainte de a le capta
Singurătatea taximetristului de cursă lungă by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6218_a_7543]
-
Gheorghe Grigurcu In fruntea unor atari ticăloșii performante se afla celebrul Turcanu, înconjurat de cîțiva acoliți. Acel Turcanu în care Virgil Ierunca a văzut un Verhovenski care a transgresat toate rețetele răului sau un al doilea marchiz de Sade, pe care alții l-au asemuit cu doctorul Mengele. De fapt, el nu era decît încarnarea nefardată a "omului nou", care țintea a lua locul Demiurgului, impostorul demonizat avînd ca
In Infernul cu prelungire (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10157_a_11482]
-
R.W.: Dispun de anumite premize de natură mentală datorită experiențelor și cunoștințelor acumulate în România și în Banat. Mult din ceea ce am cunoscut și învățat din cultura română, în măsura în care elementele nu sunt provinciale - și există chiar foarte multe care transgresează limitele provincialului - se datorează unor scriitori. Cît timp am trăit în România nu am fost conștient de acest fapt datorită rutinei de zi cu zi. Dar de toate acestea mi-am dat seama abia aici, tocmai prin caracterul diferit al
Richard Wagner - Vămuiala unui ,geamantan literar" by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/10380_a_11705]
-
de elevi dotați, se sufocă în carapacea izolării, simte nevoia să încheie o treabă apăsătoare, predarea ștafetei. Reapare astfel releul caracteristic în epica lui Nicolae Breban, maestrul și ucenicul în raport de atracție și respingere, raport pe care alteori îl transgresează în dualitatea stăpân-slugă sau călău- - victimă. E domeniul prin excelență al difuzării iraționalului. În toate segmentele narațiunii se perindă eroi care se zbat să dibuie sensul unor apeluri lăuntrice. Enigma lor? Ei sunt torturați de ceea ce le comunică propriul instinct
Diavolul văzut dinăuntru (Romanele lui Nicolae Breban) by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/8559_a_9884]
-
cum. Scenele de viață se suprapun perfect sau, poate, sunt (re)construite pornind de la câte un tablou a cărui logică artistică o urmează întocmai. Metafora scrisului Iolandei Malamen se ascunde în jocul dintre nuanța sugestivă și cuvintele înșirate la infinit transgresând cu ajutorul memoriei și al imaginației staticul scenei încremenite pentru totdeauna pe pânză. Tabloul mustește de viață prin cuvinte. în spatele culorii e o lume captivă eliberată doar de cuvinte. Sau invers: cuvintele existenței de zi cu zi se retrag cuminți într-
Colocvii despre roman by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/14592_a_15917]
-
poetică. Mai substanțial, în orice caz, decît Primele poeme ale lui Tzara. Un Fundoianu melancolic și vitalist, elegiac și revoltat, obosit de inteligență și de cultură, captiv într-o provincie devastată și într- o lume bătrînă, dar dornic să-și transgreseze „epuizarea” prin evadări în spații imaginare sau în natura agrestă, prin contactul brut cu materia, cu „pămîntul bun” al trupului feminin iubit (muza multor poeme fiind, se știe, Maria Rudich-Raicu, „Mărior”) sau prin regresii la nivelul unei elementarități primare. La
Pro-Fundoianu by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/4803_a_6128]
-
că accesul într-o Europă Unită e de neconceput fără reconcilierea reală între cele două popoare la un loc trăitoare de peste un mileniu. Iar al doilea stă în faptul că, într-adevăr, chestiunea trebuie mereu amintită, reluată, activată, în fine, transgresată de pe tărâmul retoricii emoționale, pasionale, pe acela al realizărilor concrete. Și aceasta pentru că puterea, „emanată” din structurile național-comuniste, cu propensiuni șovine, nu e de bună-credință și nu depășește nivelul discursului demagogic, ba mai și provoacă periodic sau încurajează tacit anacronice
Un test de neocolit by Radu Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/13335_a_14660]
-
societate definită prin relația simbiotică dintre artist și masele populare, profilul antropologic avansat de oficialitate și celebrat poematic în textele unui N. Moraru este cel al creatorului cetățean, înregimentat, fără ezitare, în comunitatea animată de partid. Relatarea faptelor istoriei recente transgresează către mit, exemplul sovietic reprezentând, ca de atâtea ori, un caz limită, imposibil de egalat: "În regiunea Smolensk, pe vremea când aceasta era cotropită de hitleriști, acționa într-o pădure, o unitate de partizani. Prin avion soseau cu destulă regularitate
Literatura română în anii ’50 by Ioan Stanomir () [Corola-journal/Journalistic/13687_a_15012]
-
sfera micimii personale, nu mai vrem să trăim, ci să imităm gesturile mecanice ale unui ritual golit de conținut. „Casa” noastră, nouă și veche totodată, e un refugiu precar, o formă de a accepta că suntem vulnerabili, deoarece refuzăm să transgresăm teritoriile micului infern pe care ne-am obișnuit să-l numim viață. Cântecul e scris împreună cu Patrick Leonard, „faimosul anonim” în discografia căruia figurează colaborări cu Pink Floyd, Peter Cetera, Elton John, Rod Stewart și mai ales Madonna, despre care
Vechimea, adâncul (2) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/4873_a_6198]
-
existat... În spatele descrierilor din roman se ascund și multe studii; am consultat numeroase documente fotografice, am recurs însă și la alte izvoare de informație. Personajele cărții s-au dezvoltat odată cu scrierea ei, au dobîndit o dinamică proprie, o existență care transgresează elementul biografic. Nu am fost interesat în primul rînd de istoria familiei, ci de caracterul exemplar pe care destinul acestei familii îl dezvăluie, și anume apusul burgheziei, un crepuscul care a fost mai îndelungat în România decît în Germania (mă
Christian Haller Pe urmele mamei - în Bucureștiul de ieri și de azi by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/12917_a_14242]
-
-R. Patapievici, de-o vehemență ce dovedește că imitarea lui Cioran (cu mult mai ponderat acesta) s-a efectuat într-o cheie naiv-paroxistică. Așa încît nu ne rămîne decît să subliniem stilul pertinent în care Bujor Nedelcovici înțelege a-și transgresa (fără a o contesta) originea românească. Chiar cu o nuanță anecdotică ce domptează eventuala asprime a poziției: "De la un timp, mă prezint sub un alt nume: Nedelec. Este un nume breton și provine din eliminarea terminației: ovici. Cînd duc un
O expertiză a Răului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7682_a_9007]
-
fără podoaba capilară și să orbească. O idee interesantă este că epoca modernă implică o ruptură a barierelor dintre specii. Gene umane introduse în genomul vacii dau naștere insulinei umane. Nu e însă prima oară când barierele între specii sunt transgresate. Adam a dat fiecărei specii un nume. Dar până la Noe, căruia Dumnezeu i-a dat misiunea de a separa speciile urcate pe Arca sa, aceste bariere căzuseră în repetate rânduri, după cum citim în Leviathan. Textele greco-latine vorbesc despre himere și
Știință și religie () [Corola-journal/Journalistic/3821_a_5146]
-
leagă de "povestea" exilului ce i-a marcat fundamental ființa: "Cât despre biografia mea "publică", e firesc să fie foarte puțin cunoscută. Este mai ales necesar. Nu-mi recunosc o "biografie", ci doar conștiința unei existențe confruntată cu ceea ce îi transgresează neîntrerupt limitele: despărțirea de singurătate, nostalgia rânduielii, apelul la lege pentru a istoriciza un fel de onoare a datoriei (...), opțiune datată și așezată într-o normă personală: voința de ne-putere. De unde și graba cu care refuz acea parte "publică
Virgil Ierunca sau sentimentul românesc al exilului by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/14401_a_15726]
-
fraze... din Alfred Fouillée..." Indubitabil, prin urmare, lumea presei de la 1900 îl cunoștea pe autorul pamfletului "Strugglerforlifer" și al celorlalte cinci care îi urmează. Pamflete care, dincolo de tot ce este injust, excesiv, legat de polemica extremă, demonstrează capacitate de a transgresa actualitatea momentului, de a intra sub zodia perenului, demonstrează o forță și o artă ce nu se întîlnește la mulți autori în epoca de la începutul secolului al XX-lea și chiar mai tîrziu. "Strugglerforlifer" (O caracteristicî literarî) On a écrit
Redutabilul pamfletar C. Stere by Victor Durnea () [Corola-journal/Journalistic/8100_a_9425]
-
Din nefericire însă, cel puțin deocamdată, ea e complet nerealistă. Iar în filmul de față, acest nerealism nu ajută. În momentul în care tabuul e absent, nu ai ce încălca. Așa explicam inexistența laturii transgresive, pentru că personajele nu au ce transgresa. Iar miza acestui hotar, chiar dacă nu e transpusă în plan moral, merita exploatată. Dacă nu, atunci puteau la fel de bine să fie doi băieți și-o fată, nu? Acum iar mă răzgîndesc pentru că îmi aduc aminte de lucrătura subtilă a sentimentelor
Personajele sînt sentimentele by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10747_a_12072]
-
mai cumplit nu era că eu sau doamna S. ne comportam ca niște contururi perfect previzibile unui insolit teatru de păpuși, ci că eu sau poate ea, într-un mod oribil, încetam, într-un anume punct, să mai fim păpuși, transgresam, într-un fel, perfecțiunea duplicității noastre pentru a trăi, fie și numai preț de o clipă, perfecțiunea unui gînd sau sentiment neprevăzut... "Tot ce îți spun în legătură cu Atena, mi-a scris ea la un moment dat, cu inefabila senzație a
Ospățul Sfinxului by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Imaginative/15224_a_16549]
-
personajele sale. Bataille stipulează, însă, pornind de la această asociere dintre moarte și sex, ceea ce ar constitui componentele esențiale ale erotismului: interdicția și transgresiunea. Actul erotic e provocat de o interdicție care incită și excită, iar prin consumarea să el o transgresează. Însăși ideea de transgresare, de depășire și trecere într-un altundeva, pe care interdicția inițială nici nu ne lasă să-l bănuim, presupune o apropiere de moarte. Căci moartea este simbolul absolut al trecerilor și al tărîmului de dincolo. Ceea ce
Viclenii la sfîrsitul lumii by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17577_a_18902]
-
Cărtărescu nu poate fi atașat la nucleul tare al literaturii române fiindcă postmodernismul e "anticanonic", arată îndepărtarea autorului de o problematică, altfel, preocupantă pentru el. Cum să nu poată fi pus un scriitor contemporan pe o listă canonică restrânsă, care transgresează generațiile și epocile literare selectând ce e mai valoros în ele? Și de ce am mai lua, atunci, pulsul actualității literare, la ce ne-ar mai interesa simptomatologia ei, de vreme ce o anumită ordine canonică e încremenită o dată pentru totdeauna, imposibil de
Cu cărțile pe masă by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8072_a_9397]
-
În liniștea catedralelor gotice a întâlnit el o „mare democrație tăcută” (grande démocratie silencieuse)8, cu trimitere aproape explicită la masoneria lucrativă și la simbolismul ei ocult. Acest periplu inițiatic se va încheia în Mélanges (1919) cu o concluzie care transgresează esteticul pentru a atinge încărcătura de simbol al pietrei fasonate din breviarul masonic: „Piatra sculptată de natură nu este mai instructivă decât piatra sculptată de către artist și nu avem un câștig mai mare de la cea care conservă un monstru străvechi
În lojă cu Marcel Proust by Radu Cernătescu () [Corola-journal/Journalistic/3251_a_4576]
-
emoționalăť a comunității"; Glossa "presupune o pedagogie morală adresată unei Ťelite birocraticeť" etc. Caius Dobrescu omite aici faptul că, deși resursele imaginarului au fost adesea utilizate în scopuri politice, una din "politicile" imaginației rezidă tocmai în capacitatea sa de a transgresa ideologicul. Mai mult, chiar și fără a recurge la asemenea esențialisme estetice, o asemenea cale de lectură mi se pare păguboasă din punctul de vedere al "randamentului" lecturii: se pierde mai mult decât se "traduce". În al doilea rând, distincția
"Politicile" imaginației by Andrei Terian () [Corola-journal/Journalistic/11768_a_13093]
-
beletristicii ori eseisticii) care rămîn tangente la actualitatea politică. Între acestea, frumosul eseu al lui Rudiger Safranski, în care autorul, obișnuit să opereze cu categorii filozofice și morale, se întreabă de cîtă globalizare avem nevoie sau... putem suporta. Paginile cărții transgresează însă tema, oferind un excurs în istoria eticii, ce amintește prin tonalitatea și cursivitatea demonstrațiilor de eseurile lui Michel de Montaigne. Un alt mare eseist german, poet și mentor cultural Hans Magnus Enzensberger scrie o diafană istorie a norilor, în
Literatura în vremuri de război by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/14047_a_15372]