295 matches
-
pe integrarea în mit a individului, și prin el a întregii comunități. Istoria culturală a Europei nu permite determinantul tribal, ci doar ideea de arhaic, de aceea inițierea tribală nu ar constitui un termen potrivit analizei. Schemele simbolice implicate în transgresarea ontologică a flăcăului sau a fetei de măritat primesc suport la nivelul cuvântului ritual din colinde, balade fantastice, basme, descântece, orații de nuntă și cântece ritual-ceremoniale; semnificațiile iradiază și către alte specii, precum cântecul de leagăn sau cântecele de Lioară
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
haosului i se datorează și proliferarea necontrolată a vegetației. Ieșirea din spațiul ordonat este clară: „Pleacă june-ntr-o vânatu/ Junelui junel bun!/ In codri ce n-au d- umblat./ Codri-s mari/ și codri-s rari”(Almaș-Săliste-Ilia - Hunedoara); dincolo de transgresarea frontierei trebuie subliniat și locul „clasic” al inițierii, pădurea - poartă spre lumea cealaltă. Aici vegetația crește fără seamăn, imagine frecventă în colindele de fată și în orațiile funerare: „Unde iarba crește,/ In patru se-mpletește,/ Nime n-oncâlcește” (Agnita - Brașov). Codrii
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
Sfânta Duminică, odată ajunsă pe tărâmul soțului cu atribute miraculoase, să stea la fântâna din fața palatului și să-și arate obiectele năzdrăvane primite. Canalul de comunicare între lumile fabuloase constituie, prin implicațiile apei vii, un hotar benefic, capabil să securizeze transgresarea spațiilor ontologice. Aflată în inima sacrului, fata (sau Arghir) se pune la adăpost de invazia maleficului prin păstrarea apropierii de lichidul apotropaion și elixir. Vecinătatea cu marea creează contextul agresiunii monstrului acvatic asupra microcosmosului feminin în colindele tip Peștele și
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
să-i dai de mâncare, c-aceea te poate scoate din toate relele”. Cunoașterea acumulată îl poartă pe neofit către următorul maestru inițiator, căci baba nu pătrunde niciodată în sacru, ea vine doar la frontiera lui, chemată de încercările de transgresare. Deși Dumnezeu și Sfântul Petru transgresează limitele uranice și pătrund în profan, mai ales în povești, funcția lor inițiatică se desfășoară în dimensiunea sacră. În planul uman, împăratul și baba de la capătul împărăției au funcție ritual-didactică. Împreună, cei doi refac
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
doar de cuvântul scris, transcendând constrângerile formale ale limbii". Dialogul pe care îl propune această relație catalitică: Mihai Eminescu Nichita Stănescu, funcționează "obiectiv", ca "necesitate de ființare poetică". Cum lesne se poate observa, demersul lui Florin Oprescu este unul de transgresare a poeziei noastre moderne, de la Eminescu până azi, pe coordonata modelator-catalitică a eminescianismului. "Depășind orice formă de epigonism și înscriindu-se într-o mișcare literară de o originalitate aparte, poeticile lui George Bacovia, Lucian Blaga, Tudor Arghezi, Ion Barbu, Nichita
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
ea stă la pândă ascuțindu-și ghearele și aștep- tând momentul oportun pentru poftele ei antinaționale... Națiune, fii deșteaptă !»” Însă violența se dovedește a fi una rituală, o ritualitate a sărbătorii care include excesul și suspendarea ătemporarăă a autorității, cu transgresarea calificată a interdictelor. Ipistatul Nae Ipingescu este maes- trul de ceremonii, cel care încalcă legea trăgând focuri de pistol în aer, focuri care dobândesc ecoul unor lovituri de tun în registrul lui „simț enorm și văz monstruos”. Petre- cerea, Lăsata
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
o celebra, cu sarcasm și cruzime glumeață. În pregătirea evenimentului, măștile care manipulau tenebroasa față a plăcerii dominau toate vitrinele orașului. Carnavalul, dintotdeauna o burlescă sfidare iconoclastă a convenției, Înfruntarea bufonă a Morții, sărbătorea dezinhibarea, exhibarea. Sub protecția măștii, Însă. Transgresarea, ardentă eliberare erotică și sexuală a diferențelor sociale, ca și a gradelor de rudenie, beneficiase de egalizarea prin mască. Prezentul nu prea mai avea, Însă, ce bariere sociale sau morale să Înfrunte, masca devenise derizorie. Spectacolul comercializării cotidianului domina, oricum
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
Cam asta a fost direcția aleasă de cronici favorabile cărții, ca aceea publicată În Libération de Thomas Clerc - „Măreția Vieții sexuale...”. Mai sînt și altele, ai căror autori apelează la referințe comune, ca Sade, Bataille, Sollers; la cuvinte ca tabu, transgresare, nuditate, scandal: toată panoplia, cunoscătorii “ideologiei franceze” o știu foarte bine, nu mai insist. Se prea poate să fi apărut și cronici extrem de defavorabile Îndrăzneței scrieri, dar ele lipsesc din dosarul de presă care mi-a ajuns În fața ochilor. Cu
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
degradare demnă de oprobriu moral, ci reprezintă o stare de grație și fervoare față de care atitudinea umană corespunzătoare e cea de adorație contemplativă” (Radu Enescu). Principiu cosmic, instituitor de armonie, erosul tinde, platonian, la refacerea unului originar (androgin), deci la transgresarea contrariilor, dar și a corporalității, spre spiritual: „Iubirea-i axul cerurilor toate / În mari nuntiri cu muzici peste poate / Un semn al ei și lumi cu lumi se-adună: / idei dansează hăurile tună / stele-n ghirlande leagănă-se roate / iubirea
CARNECI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286116_a_287445]
-
roboții sau androizii. 4.3. Oameni și mutanți în science-fiction: probleme ontologice și politice SF-ul se folosește de figura mutantului pentru a pune întrebări legate de definiția fizică și psihologică a omului. Monstruozitatea mutantului ar fi atunci văzută ca transgresarea unei forme presupus fixe a omului și a psihicului său. Dar este ființa umană tributară unei forme corporale fixe? Îndepărtarea de forma aceasta înseamnă oare îndepărtarea de umanitate? Un răspuns pozitiv la această întrebare ar justifica toate atitudinile rasiste, colonialismul
Genul Science Fiction by Roger Bozzetto [Corola-publishinghouse/Science/946_a_2454]
-
lor, în domeniul realizabilului, continuând totodată să viseze. SF-ul ilustrează și/sau chestionează raporturile ambigue pe care civilizația, cea occidentală în primul rând, le proiectează asupra invențiilor de mașini și teorii reale sau imaginare. Inventează mecanisme extraordinare care permit transgresarea limitelor presupuse a încadra și a defini natura umană. Aceste narațiuni, cu multiplele invenții recente pe care le prezintă mecanice, electronice sau ținând de ingineria biologică sunt o reflecție a omului occidental în diferitele imagini ale sale trimise de mașină
Genul Science Fiction by Roger Bozzetto [Corola-publishinghouse/Science/946_a_2454]
-
și gazdă se pune problema care din ei îl va devora pe celălalt, este prezentă în aproape toate variațiunile scenei de ospitalitate, dar este cel mai pregnantă în scena din peștera ciclopului antropofag. Avem aici de a face cu o transgresare sistematică a regulilor de ospitalitate din cele două părți: Ulise și tovarășii săi intră în peșteră fără a fi invitați, aprind singuri focul, mănâncă din brânza ciclopului și de cum "gazda" apare, îi cer daruri fără a-și declina însă adevărate
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
tinde să producă ceea ce el desemnează"419. Acest act de comunicare particulară semnifică identitatea socială în diferența sa și în distincția sa. Un exemplu tragic al încălcării etichetei este șederea lui Werther la Reședință, în care se vede că orice transgresare a etichetei semnifică iremediabil excludere. Norbert Elias, în lucrarea sa Societatea de curte, a studiat rolul simbolic al etichetei a cărei funcție era să manifeste echilibrul mecanismului social. "Prin etichetă se manifesta acest echilibru în ochii lumii. Ea era pentru
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
sinoptică a "Vechiului Testament", numită "Hexapla" („Înșesită”), formată din textul în limba ebraică cu litere ebraice și cu cele grecești, precum și patru traduceri în limba greacă, pentru a elimina orice vagă idee de infidelitate a cuvântului canonic biblic, prin transpunere/ transgresare/ traducere (sec.III, d.Ch.). Lucrarea se adresează specialiștilor, fiind atipică. Domeniul explorat de autor, Paul Găleșanu (29.02.1912-23.02.2001), doctor în limbi clasice (1940), este textul celebru got al Noului Testament, cunoscut sub numele Codex argenteus (Biblioteca Universității
Mircea Coloșenco () [Corola-website/Science/308729_a_310058]
-
locul unde se găsește Tinerețe fără bătrânețe). De regulă, în Tărâmul Celălalt nu se trece simplu, evident, ca de pe un teritoriu geografic pe altul, nici prin ascensiune mistică ori mecanică aha ca de pe pământ în cer, ci aproape totdeauna prin transgresare magică, subiectivă sau obiectivă. În sens special, întâlnit mai ales în mitologia folclorică a basmelor fantastice și din abundență în folclorul epic românesc, trăgându-se, poate, din izvor dacic, Tărâmul Celălalt este și interiorul muntelui ascuns în care se retrăgea
Tărâmul Celălalt () [Corola-website/Science/306254_a_307583]
-
făcută, construită rațional; la urma urmei, mă întreb dacă ultimele poeme și visele lui Dimov mai pot fi numite poezii? Eu le-aș numi texte onirice pur și simplu.” Gabriel Dimisianu: „ul instituia, ca normă estetică intransigentă, «fuga» din real, transgresarea acestuia și respingea, în orice caz, atingerile artei cu politicul. Atunci? Adevărul este că nemulțumirea față de onirici nu a pornit de la literatura lor, ci de la manifestarea unora dintre ei în viața publică. La cenaclul lui Miron Radu Paraschivescu, la adunările
Onirism () [Corola-website/Science/297610_a_298939]
-
ci o zonă vulnerabilă și instabilă, deschisă tuturor influențelor exterioare (adesea aceste figuri mitice sunt pur și simplu încarnări ale mâniei). Eriniile, Harpiile sau Gorgonele ne plasează într-o zonă underground a mitologiei grecești, construită pe o logică angoasantă a transgresării: transgresarea corporalității antropomorfe, a succesiunii patriliniare (Echidna, în care Jung încarnează „o masă de libido incestuos” , văzând-o ca prototip al Marii Prostituate Apocaliptice, se împerechează cu fiul ei, câinele Gerion, dând naștere Sfinxului), transgresarea idealului regularității (taxis) și al
Gorgone () [Corola-website/Science/298351_a_299680]
-
o zonă vulnerabilă și instabilă, deschisă tuturor influențelor exterioare (adesea aceste figuri mitice sunt pur și simplu încarnări ale mâniei). Eriniile, Harpiile sau Gorgonele ne plasează într-o zonă underground a mitologiei grecești, construită pe o logică angoasantă a transgresării: transgresarea corporalității antropomorfe, a succesiunii patriliniare (Echidna, în care Jung încarnează „o masă de libido incestuos” , văzând-o ca prototip al Marii Prostituate Apocaliptice, se împerechează cu fiul ei, câinele Gerion, dând naștere Sfinxului), transgresarea idealului regularității (taxis) și al armoniei
Gorgone () [Corola-website/Science/298351_a_299680]
-
pe o logică angoasantă a transgresării: transgresarea corporalității antropomorfe, a succesiunii patriliniare (Echidna, în care Jung încarnează „o masă de libido incestuos” , văzând-o ca prototip al Marii Prostituate Apocaliptice, se împerechează cu fiul ei, câinele Gerion, dând naștere Sfinxului), transgresarea idealului regularității (taxis) și al armoniei. „Femeia-Styx de multiplicitate”, cu o formulă a lui Gilbert Durand, e închisă de greci într-un simbolism nefast. Ulterior, moderniștii vor redimensiona această imagine: femeia baudelairiană este „harpia, uriașa, îmbinând candoarea și lubricitatea, tigrul
Gorgone () [Corola-website/Science/298351_a_299680]
-
ce se ferește programatic de retorism, alegând mai degrabă calea unui soi de minimalism exersat la scoala stanțelor bacoviene”, apropiindu-le de rafinamentul haiku-ului. Poeziile sale sunt dominate de melancolie, încercând să surprindă momentele momentele de grație create de transgresarea întâmplătorului către esențial și regasirea drumului către divinitate. Criticul Alexandru Cistelecan plasează viziunile lirice ale autorului între miraj și angoasa, într-o confruntare permanentă cu desfigurarea realității și cu coșmarul existenței. Poezia lui Ioan Milea glisează, potrivit criticului Iulian Boldea
Ioan Milea () [Corola-website/Science/337151_a_338480]