1,362 matches
-
al echilibrului. Al eticii. Și al tradiției. Nu jignește și nu condamndă pe nimeni. Nu se consideră nedreptățit de critică (nici măcar atunci când criticii chiar îl nedreptățesc fără să-l citească sau când își preschimbă cu voioșie verdictele). Sunt lucruri care transpar de aici și de care orice cititor de bună-credință se poate convinge fie și numai răsfoind cartea. Tocmai de aceea m-a lăsat fără cuvinte o întrebare a lui Ilie Rad (venită târziu, după jumătatea imensului interviu) în care insinua
Tradiție și inovație by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2962_a_4287]
-
pe care o vădește prozatorul german este excepțională. Astfel asistăm la spectacolul încleștării unor minți, vedem sforile din spatele convențiilor sociale, minciunile nevinovate, frustrările ascunse sub preș, tensiunile pe care un narator omniscient nu ar fi capabil să le facă să transpară. Deși la prima vedere Eugen Ruge pare să condamne rând pe rând fiecare formă de orânduire socială, fascism, comunism, capitalism, arătând cum cei care trăiesc aceste sisteme sfârșesc prin a eșua complet, spre finalul cărții asistăm la o turnură ciudată
Când lumina nu mai vine de la Răsărit by Răzvan Mihai Năstase () [Corola-journal/Journalistic/3332_a_4657]
-
de simbol. Vremea luminii care pălește e nu doar un roman plin de informație istorică valoroasă, dar și un exercițiu stilistic magistral. În fond, subiectul în sine este unul răs-dezbătut în țările foste comuniste. Eugen Ruge reușește să facă să transpară drama colectivă din coliziunile perspectivelor atâtor personaje, suprapunând mai multe romane într-unul singur.
Un exercițiu stilistic magistral by Luminița Corneanu () [Corola-journal/Journalistic/3209_a_4534]
-
în pericol să-și piardă libertatea judecății corecte. Nu scrie, prin urmare, despre oricine. Lipsit de umor, Gabriel Dimisianu este un martor ideal al întâmplărilor de altădată. El apără memoria dispăruților nedreptățiți cu o rară fervoare, având, totodată, conștiința nealterată. Transpare din textele memorialistice tentativa dramatică a generației lui de a se racorda, în fel și chip, la literatura antebelică. Neavând dispute solide, afară de inepțiile proletcultiste, ei se leagă, aproape orfelin, aș spune, de eficacitatea înaintașilor, interziși în epocă. Sau își
Vocația seninătății by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3223_a_4548]
-
în bibliografia acestuia din urmă, ca și Laszlo Alexandru, de altfel, în monografia pe care mi-o consacră, din bibliografia căreia aflu că am scris despre carte, la apariție, o cronică, fapt pe care l-am uitat cu desăvârșire. Omul transpare din aceste Convorbiri în toată complexitatea lui. Și poate că paginile cele mai bune de critică sau de proză sunt de găsit în aceeași carte. Carte care e o dovadă că, în 1982, se putea vorbi și scrie liber. Paul
Un scriitor uitat: Paul Georgescu by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/3239_a_4564]
-
modern cu artă cearcăne cât marea-moartă împilându-l în idilă - a metaforei mantilă - șarpele/ aproapele bazileul-patriarhul via/oful golful ah-ul. Dar nu ei așteaptă fiul galopând prin basm pustiul. La icoana Preasfințitei fețele închipuite schimbă raze în răsfrângeri și transpar în plânsu-amar milostivii mei bătrâni albi ca florile de prun pe un deal vâslit de îngeri. Pe-ntuneric îi desferic posedat legat de verb ca un urs târât în lanț aurlând la ceasul sterp strana cu damnați amanți. Jilțul încă
Duminica norilor by Horia Zilieru () [Corola-journal/Imaginative/16158_a_17483]
-
spre-o sprînceană enormă ce pare s-aștepte ceva și rămîn acolo sus cu paciență pînă ne traversează ușor așa cum noi traversăm strada. Semn de carte Pe cerul dezabuzat scris și transcris de-atîtea ori un cocor asemenea cernelii apăsate ce transpare pe cealaltă parte a paginii. 2 octombrie 2012 O simpatie trîndavă în oasele tale un rîs îndatoritor cum un mecanism fin o aprobare-n ochii tăi cum un castel din cărți de joc gata să cadă dar care nu mai
Poezii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/3346_a_4671]
-
lirică iese mai întâi, decantată, purificată, din retortele (neo)modernismului, cu accentul pe metaforă și stilul înalt al ,șaizeciștilor"; cu o aceeași radiere a realității cotidiene și fixare într-un cer intermediar. Nimic biografic, prozaic, accidental în sens existențial nu transpare în asemenea versuri limpezite de orice ,impuritate", abstrase din registrul comunicării curente și din lumea pe care aceasta o înfășoară. Totul este ridicat la putere simbolică și la o relevanță supraverbală: cuvintele sunt un simplu material pentru combustia ideii. Simptomatic
Fulgi de poezie by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11092_a_12417]
-
a tatălui, și fragilitatea mamei - e cazul lui Jonathan, sau cum se prăbușește brusc o familie când fiul cel mare, adolescent nesăbuit, moare sub ochii tuturor, preschimbând lumea în prag spre celălalt tărâm - e cazul lui Bobby. Din vocile băieților transpar figurile materne, care și-au convertit slăbiciunea în forță interioară, se conturează personalitățile taților, inși extrovertiți, înspăimântați de ceea ce le-ar aduce exercițiul de introvertire. Ele, vocile, au și ușurința de cuprindere a timpului, de la primii ani ai jocului cu
Peșteri legate între ele by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/11195_a_12520]
-
Mijlovan Djilas] Milovan Djilas, Conversații cu Stalin (trad. Sorin Șerb), Editura Corint, București, 2015, 286 p. Scrisă în 1961 și apărută anul următor, cartea lui Milovan Djilas poate fi citită din două perspective. Prima, mai apropiată de intențiile autorului (așa cum transpar din prefață și concluzii), recuperează memoria întâlnirilor cu Stalin, în cursul anilor '40. Astfel, portetul pe care Djilas în creionează lui Stalin se îmbină cu evidente relatări autobiografice. Mai mult, cititorul ar merita să facă un pas chiar mai departe
Polis () [Corola-journal/Science/84981_a_85766]
-
legitimare a aceea ce sîntem în cursul vieții. Din acest punct de vedere, orice curriculum vitae este forma convențională de deformare a cursului vieții noastre, un curs pe care îl ascundem în aceeași măsură în care, în locul lui, lăsăm să transpară semnele performanțelor noastre sociale. În realitate, un adevărat curriculum vitae ar trebui să conțină, lapidar și sec, suita zdruncinărilor afective din viața noastră. Cutare a iubit în anul cutare, a suferit în anul cutare, a fost înfrînt în anul cutare
Patima lecturii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10668_a_11993]
-
astfel de cazuri, ceea ce se întâmplă e că nu te plictisești din pricina personajului. Iar Heidi este construită în așa fel încât să apară des pe ecran, în varii interacțiuni, dar fără să piardă vreodată misterul, fără să lase mult să transpară din gesturi. Mai precis, un personaj care nu ți se oferă decât cu picătura. Varianta personalizată: nu m-am plictisit, deși ritmul filmului e departe de a fi alert, pentru că mi-era frică. De ce o să i se întâmple lui Heidi
Cine are premiera în ianuarie by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10934_a_12259]
-
Pictorul nu glosează livresc, nu meditează din afară, el doar își rememorează stări, dezgroapă erupții, își amintește spectacolul întîilor aluviuni, al marilor turbulențe, al surpărilor irepresibile și pe acela al materiei în combustie. O permanentă luptă între lumină și întuneric transpare din construcțiile sale grele, monumentale prin curgerea tușei, adînci prin suprapunerea tonurilor și prin pregnanța lor tactilă, profunde prin ecoul vibrațiilor sufletești. Trei dominante se confruntă aici, coexistînd, succedîndu-se ori numai invocîndu-se reciproc, dominante care descriu coordonatele majore ale oricărui
Dansul spectrelor by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10994_a_12319]
-
blazon înnegresc lătratul ogarilor/ departe-n păduri/ la vînătoarea fazanilor de celofan/ am găsit imaginația jupuită în iarbă" (Tablou de vînătoare). Imaginația ultrabogată pare a se învîrti pe loc precum o elice, asocierile se succed cu o viteză prin care transpare miracolul vieții într-o necurmată, incomensurabilă proliferare: "pe timpan grauri sonori își făcuseră culcușul/ și un cîntec molcom susura din ramuri de diamant/ sub membranele translucide/ densitatea și zborul se desprindeau una de alta/ prin cromozomii sticloși orbecăiau mesageri cu
între formal și informal by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10806_a_12131]
-
a cunoscut acest lucru dar l-a ascuns, continuând prietenia cu cei doi. Cu alte cuvinte, din punctul ei de vedere, autorul „Rinocerilor” este vinovat că nu a fost un delator și nu și-a dat prietenii pe mâna poliției. Transpare clar din rândurile cărții acestei scriitoare nostalgia după vremurile iconoclaste când în România fusese impusă epurarea din manuale și ostracizarea unor scriitori de talia lui Eminescu, Goga, Rebreanu, Blaga, Arghezi, Maiorescu, Lovinescu, Panait Istrati și mulți alții. Opera poetica a
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
ei, ar fi fost de o cruzime gratuită, dacă pe față i s-ar fi citit urmele bolii. Nu însă Berryman, care și-o imaginează „ciupită de vărsat, scrutând apusul, pe puntea obosită”. Gândirea poetei, îndrăzneață pe mai multe laturi, transpare prin limpezimea versului, nu întotdeauna ferit de accente moralizatoare; el nu distonează față de convingeri exprimate fără echivoc și în scrieri de alt tip. Le găsim pe cele mai curajoase într-un text, un fel de autobiografie spirituală, lăsat copiilor pentru
Începuturile poeziei culte pe pământ nord-american: Anne Bradstreet (1612-1672) by Geta Dumitriu () [Corola-journal/Journalistic/4174_a_5499]
-
Ștefănescu, în postfața Dulapului, vorbește de un total neștiut de mine, Jorge de Lima !!! Nu ăsta-i baiul. Cum naiba de nu se observă că i-am iubit nebunește (și-i iubesc) pe Verlaine și pe Apollinaire? Cum de nu transpare nimic din dragostea mea pentru Dostoievski, și Cehov, și Gogol? Înseamnă că i-am citit foarte bine ! Nu?” (p. 143). Asta îi scrie, în 1980 (pe 14 septembrie), lui Raicu, unul pentru corespondenții care, se vede, simte o afinitate acută
Un mare scriitor by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4187_a_5512]
-
subiectele șunt trecute prin filtrul religios, orice idee care este plasată aparent în contradicție cu “scopul ultim al omului” este rapid etichetata că intenabila și aruncată Diavaolului să se joace cu ea.Ceea ce nu văd mulți este că problema nu transpare în niciuna dintre coordonatele lumii, care face doar ce știe ea mai bine să facă, adică să evolueze.Problema este de partea cealalta.Religia se află în antagonism cu prezentul. Dragoș, păreai cîndva sensibil la cauza disciplinei numite istoria religiilor
Pictura quasi scriptura by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/83009_a_84334]
-
sau baștina sunt cuvinte sacre pentru basarabean) nu avea cum să convină sovietizanților. Ideologic, romanul nu avea de ales între prea multe posibilități. Regionalismul moldovenesc, substitut de naționalism, era îngăduit (chiar dacă unii activiști din epocă reproșează anumite nuanțe) și el transpare fără prea multe precauții, fie sub forma iubirii de natură, de sat și de pământ (adică de baștină), fie sub forma iubirii de neam. Istoria și țara sunt eufemizate ca aspirație și glorificare. Din străfundurile istoriei se mai arată totuși
Cântarea Basarabiei by Ion Simuț () [Corola-journal/Imaginative/10014_a_11339]
-
chinuite, scrisorile lui Dimov din această perioadă joacă între mai multe ape și tonalități: pe de o parte, ele sunt expresia unui romantism erotic genuin, cu inflexiuni onirice și imagini fulgurante, ce se modelează după ritmuri aproape de vers, în care transpare prospețimea, tinerețea trăirii, a implicării viscerale, ființiale; de cealaltă, ele fac simțită un fel de oboseală și depresie, de viață trăită accelerat, de “bătrânețe” a poveștii de dragoste, care pare a se desfășura în cronologia distorsionată, dilatată, din Tinerețe fără
Profil Leonid Dimov by Corin Braga () [Corola-journal/Imaginative/13342_a_14667]
-
chinuite, scrisorile lui Dimov din această perioadă joacă între mai multe ape și tonalități: pe de o parte, ele sunt expresia unui romantism erotic genuin, cu inflexiuni onirice și imagini fulgurante, ce se modelează după ritmuri aproape de vers, în care transpare prospețimea, tinerețea trăirii, a implicării viscerale, ființiale; de cealaltă, ele fac simțită un fel de oboseală și depresie, de viață trăită accelerat, de “bătrânețe” a poveștii de dragoste, care pare a se desfășura în cronologia distorsionată, dilatată, din Tinerețe fără
Profil Leonid Dimov by Corin Braga () [Corola-journal/Imaginative/13351_a_14676]
-
mai devreme despre mass-media și aș vrea să vă întreb cum vi se par relatările televiziunilor despre practica pelerinajului. Este corectă sintagma „pupătorii de moaște“ atribuită pelerinilor? În primul rând, mass-media și aparatul de filmat nu pot transmite emoția, care transpare mai bine prin fotografie, dar asta este cu totul altceva. Un mare scriitor francez spunea: „Cu sentimentele bune faci literatură proastă“. Vreau să spun prin asta că mass-media prezentă la locul de pelerinaj, cu sentimente bune, face în general transmisii
PELERINAJUL – O CĂLĂTORIE SPIRITUAL – DUHOVNICEASCĂ DE LA MOARTE LA VIAŢĂ, DE PE PĂMÂNT ÎN CER... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1385 din 16 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383827_a_385156]
-
sale simbolice ar putea degaja anumite rezonanțe. Dacă evoluția a fost prea severă și încorsetată de opreliști - în mod cert, ai putea să te simți oțelit și închistat; dacă acel timp a fost împodobit de modestie și iubire, copilăria îți transpare precum o grădină cu flori parfumate. Această ultimă proiecție metaforică ni se dezvăluie emoționant și fascinant în imaginarul unui distins profesor, fondator al Academiei de Științe din România, pe numele său Constantin Kirițescu, la 140 de la nașterea sa. Și cum
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92465_a_93757]
-
putea aminti chiar de-acel divinatoriu τεριρεμ, „cuvânt necuvânt”, „te-ri-rem, te-ri-re-rem”, trăire care coboară în interiorul ființei, înțelegând - în ceea ce-l privește pe poet - dorință arzătoare a ființei de a se armoniza cu propriul eu. Doar astfel ne explicăm de ce uneori, transpare pân-la noi, o șoaptă strălucindă: „Ce liniște crepusculară este azi!” Da, și-avem a reține, că ori de câte ori îi vom lectura versurile, paginile de proză sau de jurnal, din mantia amurgului plumburiu, va străbate, unduind înspre noi, și-o firavă, dar
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92512_a_93804]
-
ale „vieții sufletești” și să nu ne lăsăm mereu copleșiți doar de stările negative și vibrațiile joase cu care ne inundă azi realitatea din jur.“ Portretul altei personalități din trecutul ceva mai apropiat al culturii noastre, regretata Zoe Dumitrescu Bușulenga transpare printre rândurile de evocare emoționantă semnate de „australianul“ George Roca. Presărate printre rânduri, poeziile Elisabetei Iosif și zîmbetul reconfortant al scriitoarei prolifice Elena Buică, stabilită în Canada, ne echilibrează parcă din nou, molipsind cu oprimism întemeiat. De pe piedestalul vârstei de
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92905_a_94197]