949 matches
-
stand 'a sta', put 'a pune', verbe de transfer - lend 'a împrumuta', pay 'a plăti'-, verbe ca eat 'a mânca', laugh 'a râde', die 'a muri'. 86 DSL 2005, s.v. absolut. Prin verb folosit absolut ne referim la acele verbe tranzitive care pot avea complementul direct neexprimat în context, deși acesta este conținut în matricea lor semantică. Semnalăm în lucrare doar contextele în care referința obiectului direct se recuperează pe baza cunoștințelor despre lume ale locutorului, nu și acele contexte în
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
Sonor]. 90 Prin enunțuri minimale ne referim aici la enunțuri alcătuite propoziții simple, în care verbul nu primește nicio determinare facultativă, circumstanțială. 91 Gheorghe (2009: 83) menționează că această utilizare a verbului a auzi este posibilă prin asocierea cu verbul tranzitiv din aceeași sferă semantică a asculta, pe baza căreia verbului a auzi i se activează un complement intern. 92 În alte interpretări, numele de culori folosite în astfel de contexte sunt considerate substantivizări, având deci rol de obiecte directe. 93
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
simți) sau de verbe de cunoaștere (a ști, a crede, a gândi), precum și de a vrea. 96 Există interpretări (modelul de complementare propus de Rosenbaum 1967, reluat și revăzut, cu anumite modificări, de Pană Dindelegan 1974: 31) conform cărora secvențele tranzitive cu completive directe introduse conjuncțional prin că, să, dacă sunt generate în urma suprimării (obligatorii sau facultative) a nominalului [+Indef] [+Abstract] faptul, prezent în structura de adâncime a verbelor tranzitive: Văd √ că vine spre noi < Văd faptul că vine spre noi
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
cu anumite modificări, de Pană Dindelegan 1974: 31) conform cărora secvențele tranzitive cu completive directe introduse conjuncțional prin că, să, dacă sunt generate în urma suprimării (obligatorii sau facultative) a nominalului [+Indef] [+Abstract] faptul, prezent în structura de adâncime a verbelor tranzitive: Văd √ că vine spre noi < Văd faptul că vine spre noi. Acceptând această posibilitate de analiză, am admite că în toate structurile analizate la 4.2.2.1 s-ar exprima percepții abstracte. Considerăm însă că distincțiile menționate în subcapitolul
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
Autorii arată că structurile cu infinitiv regizat de verbe de percepție sau de verbe de descoperire erau mai frecvente în limba veche, în poziția infinitivului apărând mereu verbul a fi. În același sens, Diaconescu (1977: 163) menționează că tiparul [verb tranzitiv + a-inf] era foarte frecvent în limba veche încă din secolul al XVI-lea, un inventar al verbelor care acceptă infinitivul în poziția obiectului direct fiind dificil de realizat. Autorul precizează însă că a-inf apare cel mai frecvent ca obiect direct
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
organizare și conducere a activității de învățare a elevului, o cale de conducere spre construcția cunoașterii individuale a acestuia, un instrument didactic pentru determinarea implicării elevilor în asimilarea cunoștințelor noi, în formarea comportamentelor. Abordând procesul didactic prin prisma caracterului său tranzitiv, noțiunea de metodă include patru componente care o definesc și îi asigură conținutul: punctul de plecare obiectivele de atins sau rezultatele așteptate; punctul de sosire sau la care se dorește să se ajungă - obiectivele realizate, rezultatele; subiectul acțiunii; obiectul asupra
Argumente în promovarea instruirii tehnice timpurii la atletism : aruncări by Constantin Alexandrina Mihaela () [Corola-publishinghouse/Science/375_a_1252]
-
factorii care, în măsura în care este cunoscut și apreciat/valorizat de angajați, se poate converti într-un stimul puternic al comportamentului organizațional. Caracteristicile stimulatorii ale scopului grupului apar extrem de evidente dacă ne referim la diferite tipuri de scopuri. Dintre acestea menționăm: scopurile tranzitive și intranzitive, imediate și îndepărtate, de sarcină sau de menținere. Teoria stabilirii scopurilor formulate de Edwin Locke furnizează unele informații pertinente, deși în ea este vorba mai mult de scopuri individuale. Dat fiind faptul că în literatura de specialitate nu
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
individuale. Dat fiind faptul că în literatura de specialitate nu există studii temeinice despre valoarea stimulatorie a scopurilor de grup, s-ar putea emite unele presupuneri plauzibile. Astfel, s-ar părea că scopurile imediate ale grupurilor de muncă, deci cele tranzitive, au valențe motivaționale mai evidente decât cele finale, intranzitive - de aceea, poate, indicatorii anuali (globali) ai planului de producție sunt defalcați pe trimestre și luni. De asemenea, scopurile de sarcină motivează probabil mai mult membrii grupurilor de muncă decât cele
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
de același gen cu rezistența opusă de exterioritatea lucrurilor. Astfel, Martin Buber, În cartea sa Eu și Tu (1992), distinge corelația Eu ă Acela și relația Eu ă Tu. „Viața ființei umane”, spune el, „nu se reduce la cercul verbelor tranzitive. Ea nu este alcătuită doar din activități care au un lucru drept obiect”. Dominației lui Acela, Buber Îi opune structura dialogică Eu ă Tu. Nu putem vorbi despre alteritatea lucrurilor care țin de Acela, nici măcar atunci când evocăm o stare psihologică
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
astăzi din ce în ce mai puțin românească. În amintitul dicționar al lui Em. Grigorovitza se precizează pentru tîrgul Ciudeiul din districtul Storojineț populația de 2331 de locuitori, „în majoritate români“. Deși nu este cuprins în zona satelor supuse „asimilării ireversibile“ sau a „asimilării tranzitive“ <footnote Ion Popescu, Partea românofonă a regiunii Cernăuți și zonele ei sociolingvistice, „Glasul Bucovinei“, 1994, nr. 1. footnote>, onomastica românească începe să cedeze locul onomasticei ucrainene, începînd cu numele satului, schimbat, prin decret al Prezidiului Sovietului Suprem al RSSU din
A FI NA?IONAL SAU A NU FI by Gheorghe C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/83212_a_84537]
-
remarcabilă cercetare concretă, tot a lui I. Iordan, este Limba lui Eminescu, în Revista Fundațiilor nr. 5, 1940. După război, stilistica română este dominată de activitatea lui Tudor Vianu. Cursul de stilistică, 1943, oferise principiile de bază, prin delimitarea funcției tranzitive de cea reflexivă, a stilului scriptic de cel "vorbit", a celui nominal de cel verbal, prin analiza "zonei" unui cuvînt, în nucleul intelectual, semnificațiile conexe și reprezentările afective (numite azi valori denotative si conotative), prin cercetarea funcțiilor metaforei. Arta prozatorilor
[Corola-publishinghouse/Science/85060_a_85847]
-
3) Jóni líkuðu țessir sokkar. Jón-D plac-pl. aceste șosete-N " Lui Ion îi plac aceste șosete." (Bobaljik, 2006: 5) Acordul complementului cu verbul-predicat se întâlnește, printre altele, în limbile uralice, unde are caracter opțional (Nikolaeva, 1999). În aceste limbi, verbele tranzitive și intranzitive au afixe care marchează acordul cu subiectul, aceste forme fiind numite, tradițional, conjugarea subiectivă. În plus, verbele tranzitive au și altă paradigmă, numită conjugarea obiectivă. Verbele la conjugarea obiectivă se acordă atât cu subiectul, cât și cu complementul
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
complementului cu verbul-predicat se întâlnește, printre altele, în limbile uralice, unde are caracter opțional (Nikolaeva, 1999). În aceste limbi, verbele tranzitive și intranzitive au afixe care marchează acordul cu subiectul, aceste forme fiind numite, tradițional, conjugarea subiectivă. În plus, verbele tranzitive au și altă paradigmă, numită conjugarea obiectivă. Verbele la conjugarea obiectivă se acordă atât cu subiectul, cât și cu complementul direct. Verbele tranzitive pot apărea fie la conjugarea subiectivă, fie la conjugarea obiectivă, astfel încât acordul cu complementul este opțional. Iată
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
au afixe care marchează acordul cu subiectul, aceste forme fiind numite, tradițional, conjugarea subiectivă. În plus, verbele tranzitive au și altă paradigmă, numită conjugarea obiectivă. Verbele la conjugarea obiectivă se acordă atât cu subiectul, cât și cu complementul direct. Verbele tranzitive pot apărea fie la conjugarea subiectivă, fie la conjugarea obiectivă, astfel încât acordul cu complementul este opțional. Iată două exemple din ostiaca de nord, reproduse din Nikolaeva (1999): (4) a. Ma tăm kălaη wel-s-Ø-em. Eu acest ren ucide-trecut-sg.-1sg.SB "Eu
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
o proiecție a Acordului, iar subiectul este specificatorul său, era firesc să se uniformizeze teoria despre verificarea cazului și să se propună verificarea cazului acuzativ într-o configurație asemănătoare. Prin urmare, a apărut ipoteza existenței unei proiecții Acord în preajma verbelor tranzitive, mai precis, între Timp și GV, pentru verificarea trăsăturii Acuzativ. Aceasta ar fi declanșată sau activată de caracteristica tranzitivă a verbului, mai precis, de trăsătura Caz conținută de informația lexicală a verbului tranzitiv. Această activare poate fi analizată ca rezultatul
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
să se propună verificarea cazului acuzativ într-o configurație asemănătoare. Prin urmare, a apărut ipoteza existenței unei proiecții Acord în preajma verbelor tranzitive, mai precis, între Timp și GV, pentru verificarea trăsăturii Acuzativ. Aceasta ar fi declanșată sau activată de caracteristica tranzitivă a verbului, mai precis, de trăsătura Caz conținută de informația lexicală a verbului tranzitiv. Această activare poate fi analizată ca rezultatul unei operații de verificare implicând ridicarea verbului-centru la AcordO (Acord Obiect). Structura unei propoziții prototipice se considera a fi
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
ipoteza existenței unei proiecții Acord în preajma verbelor tranzitive, mai precis, între Timp și GV, pentru verificarea trăsăturii Acuzativ. Aceasta ar fi declanșată sau activată de caracteristica tranzitivă a verbului, mai precis, de trăsătura Caz conținută de informația lexicală a verbului tranzitiv. Această activare poate fi analizată ca rezultatul unei operații de verificare implicând ridicarea verbului-centru la AcordO (Acord Obiect). Structura unei propoziții prototipice se considera a fi următoarea 13: (26) GAcordS 14 subiect GAcord' GAcordo GTimp Timp' Timpo GAcordO AcordO' AcordOo
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
modal a rămâne și avansarea nominalului din GCompl (că noi venim mâine). Unii operatori modali pot fi urmați de un GV cu verbul la supin, care poate să cuprindă un nominal, în poziția de complement direct: (135) GV cu verb tranzitiv la supin urmat de un complement direct: a. Mai rămân(e) de adus cărțile. b. Mai rămâne de stabilit la secretariat datele pentru înscriere și admitere. Operatorul modal trebuie să se acorde cu acest nominal, exemplele fără acord fiind puțin
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
este de adus. b'. Cărțile donate mai sunt de adus. După operatorul modal a trebui se folosește o formă verbală impersonală care poate fi interpretată fie ca participiu, fie ca supin (neprepozițional). Dispun de această posibilitate de utilizare atât verbele tranzitive, cât și verbele intranzitive: (138) a. Trebuie înotat până la kilometrul 2, în asta constă prima probă. b. Trebuie mers / vorbit / întrebat la secretariat. c. Trebuie scris un raport de evaluare. Un argument pentru interpretarea ca supin este faptul că se
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
Trebuie să fie vorbit la secretariat. - vs.: d. Trebuie să fie întrebat la secretariat. e. Trebuie să fie scris un raport de evaluare. În favoarea interpretării ca participiu ar fi faptul că în acest tip de construcție se pot utiliza verbe tranzitive la diateza pasivă (vezi (139)d, e) și acordul. Astfel, dacă un verb tranzitiv la supin / participiu este urmat de un nominal, se poate acorda cu nominalul, în gen și număr. Conform unei mici statistici efectuate pe rezultatele obținute la
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
e. Trebuie să fie scris un raport de evaluare. În favoarea interpretării ca participiu ar fi faptul că în acest tip de construcție se pot utiliza verbe tranzitive la diateza pasivă (vezi (139)d, e) și acordul. Astfel, dacă un verb tranzitiv la supin / participiu este urmat de un nominal, se poate acorda cu nominalul, în gen și număr. Conform unei mici statistici efectuate pe rezultatele obținute la căutarea cu Google, este preferată construcția cu acord: (140) a. Trebuie avută grijă. - cca
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
baza unui set mai mare de exemple, să vedem ce factori determină realizarea acordului în construcția a trebui + formă verbală nepersonală. Unul ar putea fi gradul de tranzitivitate al verbului nepersonal. În construcția căutată pe Google de mai sus, verbul tranzitiv folosit la o formă nepersonală este a avea, care are un grad de tranzitivitate slab (cf. Pană Dindelegan, 2003: 103-115). Gradele de tranzitivitate (forte sau slabă) se stabilesc în funcție de anumite teste sintactice: dublarea și pasivizarea. Există două trepte de tranzitivitate
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
este a avea, care are un grad de tranzitivitate slab (cf. Pană Dindelegan, 2003: 103-115). Gradele de tranzitivitate (forte sau slabă) se stabilesc în funcție de anumite teste sintactice: dublarea și pasivizarea. Există două trepte de tranzitivitate slabă, reprezentate de: (a) verbe tranzitive care acceptă dublarea CD, dar nu acceptă pasivizarea, (b) verbe tranzitive care nu admit nici pasivizarea, nici dublarea (cf. Pană Dindelegan, 2003: 106). Verbele care nu admit pasivizarea se încadrează în clasa mai largă a verbelor non-agentive. Un astfel de
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
Pană Dindelegan, 2003: 103-115). Gradele de tranzitivitate (forte sau slabă) se stabilesc în funcție de anumite teste sintactice: dublarea și pasivizarea. Există două trepte de tranzitivitate slabă, reprezentate de: (a) verbe tranzitive care acceptă dublarea CD, dar nu acceptă pasivizarea, (b) verbe tranzitive care nu admit nici pasivizarea, nici dublarea (cf. Pană Dindelegan, 2003: 106). Verbele care nu admit pasivizarea se încadrează în clasa mai largă a verbelor non-agentive. Un astfel de verb este a avea, care admite dublarea, dar nu admite pasivizarea
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
cu operator modal forma verbală nepersonală avut neacordată poate fi legată de faptul că acest verb, cu o tranzitivitate slabă, nu acceptă pasivizarea. În același timp, este posibilă și construcția cu acord (trebuie avută grijă), prin analogie cu celelalte verbe tranzitive, cele cu tranzitivitate forte, care se acordă în această construcție. Verbele cu o tranzitivitate forte, care acceptă pasivizarea, nu acceptă construcția fără acord - vezi (141)a și (141)b. În registrul oral se pot întâlni exemple fără acord (vezi (141
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]