2,154 matches
-
Seci, Lângă-un arbore stătea... - Unde vrei să treci, madam?! Umblă URSU prin vâlcea. - O!... să te bată nenorocul, Animal fără prihană!... În potecă-ți găsiși locul? - Ce să fac, defect de vrană. Pudică, nevoie mare... Să nu vadă cepul tras, Își ridică fusta, care, Peste față i-a rămas. Să nu intre în păcat, Căci se ferea de ispită... Pe când LUPU, cam distrat, Spune cu-o voce-ndulcită: - Vai, de când am așteptat... O, rămâi și vino-ncoace! Este ultimul meu sfat
J E N Ă Ş I P L Ă C E R E de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 310 din 06 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357153_a_358482]
-
aflăm așadar în sediul central al complexului agro-industrial Krakl World International, un concern ale cărui succese îl plasau la burse cam pe același plan cu ceva mai puțin cunoscutul Gazprom. Domnul Costel este directorul general al acestuia, chiar dacă poartă bască trasă meseriaș pe frunte și se scobește cu unghia între măsele. O sonerie se agită isteric și Costel tresări mușcându-se de deget. Avea și de ce! Pe peretele din fața sa se lumină marele ecran privat prin care patronul dădea ordine. Într-
PUNGA DE PLASTIC, EXTREMĂ URGENŢĂ de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1245 din 29 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/357472_a_358801]
-
gol al femeii, părul unduitor înfăsurând-o. Peștele și femeia se rostogoleau, se luptau parcă...I-a privit chipul, îi părea surâzător, sau disperat...Îl contraria acea grimasă... Îl cerceta cu priviri curioase, se unduia în jurul lui, îl atingea, se simțea tras, prins, încolăcit, nu reușea să distingă fința în întregime, îl cuprinsese, nu mai avea aer în plămâni, lupta să se ridice, să scape din acea îmbrățișare, nici peștele nu i se dezvăluia cu totul, femeia îl presa cu sânii, îi
PROZĂ SCURTĂ de ROMEO TARHON în ediţia nr. 339 din 05 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358000_a_359329]
-
În sfârș ... Vorbele au rămas nerostite..arătarea proțăpită la ușa ei, era o statuie albă ori omul de zăpadă din curtea casei a prins viață ... -FFF..rank??? -Fantoma lui! șopti tremurat, arătarea. Dezmeticită, îl invită înăuntru. Omul înfofolit, cu căciula trasă bine pe cap, cu gulerul paltonului ridicat, a rămas in hol. Zăpada înghețată pe haină, în contact cu căldura din locuință începuse să se scurgă pe podeaua din marmură. A scos din buzunarul de la piept actele și i le-a
SURPRIZE de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 542 din 25 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358149_a_359478]
-
instanță, să își livreze mesajul mai eficace. Și aici apare a doua problemă. Deși aplombul mediatic al Bisericii este, în termeni comparativi, cel mai pregnant după anul 1990 încoace - televiziune, radio, presă scrisă -, aceasta evoluează, deocamdată, cu frâna de mână trasă. Lipsesc din peisajul mediatic, deseori, „mădularele slobode și active“ ale Bisericii, disputele, controversele, chiar vocile critice - dar critica aceea pe care un Nae Ionescu o fixa „în limitele teologiei“ și o așezase drept program al Predaniei. De aici, prin recul
DESPRE CINE SUNTEM NOI ASTĂZI, CUM (MAI) SUNTEM NOI ASTĂZI ORTODOCŞI ŞI ÎN CE (MAI) CREDEM NOI, ROMÂNII DE ASTĂZI – DIN PERSPECTIVA ŞI ÎN VIZIUNEA SOCIOLOGULUI ROMÂN DAN DUNGACIU ... de STELIAN GOMBOŞ [Corola-blog/BlogPost/358630_a_359959]
-
ambele sexe, când și-a oferit vederii lor partea din... pupa, cum zic marinarii. Am ajutat-o elegant să-și recapete echilibrul, apoi i-am sărutat mâna și obrazul, spunându-i ce fericit sunt că o revăd... La fiecare ramă trasă, distanța dintre noi și mal creștea văzând cu ochii. Pe mare eram doar noi doi și câteva bărci cu motor, la mare distanță în larg. Rareori, câte o barcă cu pânze se mai aventura prin zonă. Mi-am ales un
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1236 din 20 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/344651_a_345980]
-
mici și bere rece. Eram mai destinși, dar nerăbdători să părăsim malul cât mai repede, așa că am servit prânzul cu gândul la cele ce vor urma și la proviziile făcute pentru zilele de pescuit. Ne-am îmbarcat pe motonava Muntenia, trasă deja la chei, o navă veche, cu zbaturi[iii] și ne-am dus la prova[iv]cu bagaj cu tot, să avem în față toată panorama frumuseții traseului și timp de admirat, în cele peste două ore de mers în
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1229 din 13 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/344595_a_345924]
-
o grădină zoologică. Ne vizitează lumea. Se uită la noi curioși, nedumeriți și buimăciți. Sau, poate înțeleg ceva, dacă au un bun translator de coduri, metehne și balcanisme. Un lighean de promisiuni se revarsă peste viețile noastre. Trăim cu perdelele trase. Și ecranele aprinse. Analog și online. Ecranosfera ne cotropește, tandru, ființa. Suntem înrobiți imaginii. Cuvântului sau vorbăriei? Sigur, toți vrem să vorbim. Cu încrâncenare. Nimeni nu vrea să asculte. Cu înverșunare. Râdem în tronsoane orare. Dăm ora exactă cu noutăți
ŞTIREA ZILEI: JURNALISTUL – UN CHIRURG SOCIAL (ESEU) de DONA TUDOR în ediţia nr. 1428 din 28 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/359015_a_360344]
-
să semneze abdicarea, după un șantaj ordinar și un război mondial în care nu s-a mai respectat nici un Armistițiu, când a fost scos forțat din țară și s-a urcat sub arme în trenul regal (special amenajat, cu obloanele trase și pază militară) împreună cu Regina Mamă a României și cinci însoțitori din suita regală, nu știa în ce direcție va merge,“cu moartea în suflet”, după cum mărturisește însuși Regele - spre Siberia de gheață, să împărtășească soarta Romanovilor - sau în vestul
ESEU SCRIS ÎN COAUTORAT CU RALUCA-CRINA FLORESCU de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 1539 din 19 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/360375_a_361704]
-
urmele alor mei pe prundul fin al râului, când nu era nimeni în preajmă... De-atunci, eu, fire mai ticăită, am uimit prin inițiativele mele, amintind tuturor cât de temerară era ea! De-atunci, ori de câte ori întâlneam vreo opreliște, o surmontam, trasă, parcă, înainte de o mână pe care n-o vedeam, dar al cărui transfer de forțe îl simțeam... Mă îmbogățisem cu ce avea Țunia mai bun! Dacă cineva spusese odată că prietenia înseamnă un suflet în două trupuri, eu eram dovada
CAP.3 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1626 din 14 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/360493_a_361822]
-
DESCHISĂ Autor: Ion Untaru Publicat în: Ediția nr. 390 din 25 ianuarie 2012 Toate Articolele Autorului Stimată doamnă, pic de somn Și veștile mă întristează Că vine iar același domn Și-mi bate-n ușă la amiază Lăsați-mi draperia trasă Și storurile fără fantă Că vin tristeți care m-apasă Cu energie radiantă; Și nu-nțeleg ce tot îmi spune, Adesea bate din picior Eu bănuiesc că nu sunt bune Aceste vorbe care dor I-am arătat și buletinul Da-
SCRISOARE DESCHISĂ de ION UNTARU în ediţia nr. 390 din 25 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360637_a_361966]
-
în zbor Spre țări calde călător, Patru, scaun răsturnat, Pe el nu m-am așezat. Cinci, seceră cu coadă ruptă Dintr-un lan de grâu se-nfruptă, Șase, lacăt desfăcut, Buzunarul l-a-ncăput, Șapte este parcă-o coasă Peste iarbă grasă trasă, Opt sunt doi covrigi lipiți Pentru mine pregătiți, Nouă, lacătul întors Ce din buzunar l-am scos, Zece, un cârlig și- un ou, Mi-l face mama cadou. Cifrele am învățat, Pot să trec la adunat. Alfabetul A e- o
POEZII PENTRU COPII de GIGI STANCIU în ediţia nr. 227 din 15 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360661_a_361990]
-
Mai schimba câte o vorbă cu Stelică, cum îi spuneau colegii profesorului de geografie, mai citea din romanul lui Ion Aramă, poate-poate, uită de monotonia mersului cu personalul care oprea și în cea mai neînsemnată haltă de pe traseu. Cu perdelele trase și ferestrele deschise să se facă curent în compartimentul încins de razele ce băteau direct în sticla geamului, sporovăiau despre școală sau despre locurile de naștere, destul de apropiate, la mai puțin de șapte zeci de kilometri unul de celălalt. Stelian
INTALNIREA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1260 din 13 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360527_a_361856]
-
Neamului. În foșnetul cumpătării și-a cuibărit înțelepciunea. În cei 15 ani de cumplită suferință și-a pitrocit dragostea întru Domnul din care a țâșnit jertfa sa măreață pentru Neam. Plâng clopote în inimi departe-n amintiri,/ cu funii grele trase, păstrate în iubiri;/ ușor, pe nesimțite, ăn suflet năvălesc,/ trezind uitate taine și gândul mi-l sfințesc./ Sub fulgerele vremii și crâncene blesteme/ m-au părăsit și codrii și inima-mi greu geme./ Sunt țintirimul tragic,, cu morți ce n-
CRUCEA ŞI ÎNVIEREA ÎN POEZIA GOLGOTEI ROMÂNEŞTI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 117 din 27 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/360616_a_361945]
-
text. De aici și pînă la animismul textual nu e decît un pas: „În fiece poem stă închis Cineva/ ca în floarea de zarzăr/ ca în mugurul verde al pinului/ de asta cuvintele se scriu/ în tăcere, poemele/ au obloanele trase, cine știe/ poate Cel închis e obosit/ și doarme cu capul/ pe o frunză...” (În fiece poem e închis Cineva). Nu știu exact ce cuprinde lucrarea despre poezia americană „scrisă de femei”, dar sînt sigur că în ea este urmărit
CONFESIUNI LIRICE DE EXCEPŢIE ALE UNEI SUPRADOTATE SCRIITOARE de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1339 din 31 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/360098_a_361427]
-
Nicolae Vălăreanu Publicat în: Ediția nr. 486 din 30 aprilie 2012 Toate Articolele Autorului Doru-mi-i de maci în grâu, Noaptea, pe înstelări divine, Când își plânge apa-n râu Focul inimilor pline. Hai să punem la fereastră, Pe pervaz cu trase storuri, Vasul cu mușcata noastră Ce înflorește-n inimi doruri. Ori purtați de vântul serii, De prin văi și până-n stepe, Să culegem miezul verii Din copitele la iepe. Să străbatem zarea-n lume, Alergând ca mânjii teferi, Până se
LA ÎNTOARCEREA ACASĂ de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 486 din 30 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359236_a_360565]
-
celei de descărcare la intrarea/ieșirea din serviciul interior. Componența dispozitivului de încărcare/descărcare a armamentului individual este redată în imaginea* de mai jos. * Imaginea este reprodusă în facsimil. Dispozitivul de încărcare/descărcare a armamentului individual este compus din: a) ansamblu țeavă rotundă trasă; ... b) cadru suport dispozitiv; ... c) ansamblu stâlp rezemare. După fiecare eveniment se impun descărcarea nisipului și inspectarea suprafeței interioare a țevii rotunde trase. ... (...) Anexa nr. 13*) la regulament *) Anexa nr. 13 la regulament este reprodusă în facsimil. MODEL pentru obiectivele
REGULAMENTUL din 14 februarie 2025 () [Corola-llms4eu/Law/294904]
-
văzut cum culoarele lungi și late deveniseră și ele spații de lucru pentru copii. Mi s-a părut că treaba din clasă dă pur și simplu pe dinafară: machete, modelaje, mulaje, proiecte începute, grămezi de materiale, cărți și instrumente, mese trase ad-hoc pentru grupuri de lucru reunite spontan. Mi s-a părut o dezordine vie, plină de puls, căutări și direcții alternative. Copiii lor erau gălăgioși, activi, ca bulele dintr-un pahar cu apă minerală. Copiii lor învățau să vorbească, să
Unde se potrivește elevul daco-romano-olimpic? () [Corola-blog/BlogPost/338346_a_339675]
-
zarva orașelor; el nu aude strigătele niciunui stăpân. 8. El străbate munții, locul său de pășune, si umblă după orișice verdeața. Era vorba despre... măgar. Soarta omului e un itinerar printr-un labirint. Un itinerar pe care nu îl putem trasă decât după (și pe masura) ce l-am parcurs. Din când în când, primim indicii că ne aflăm pe drumul cel bun. Viața e o călătorie inițiatica. Ne putem bloca în calvarul inițierii, ne putem abandona, putem renunța. Sau putem
Povestea ca viață () [Corola-blog/BlogPost/338394_a_339723]
-
de care s-a apropiat și pe care i-a apreciat, pe fiecare în parte, la justa valoare, fără să văd nici măcar un strop de invidie sau de ranchiună. 63 de ani de exil înseamnă mult pentru un emigrant: învățăminte trase din propriile întâmplări de viață, evaluarea fiecărui individ cu mare atenție și selectarea adevăraților prieteni, înseamnă să știi, să vrei și să poți să întinzi o mână de ajutor atunci când cel de lângă tine are nevoie și asta pentru a putea
EXILUL ROMÂNESC LA MIJLOC DE SECOL XX UN ALT FEL DE PAŞOPTIŞTI ROMÂNI ÎN FRANŢA, CANADA ŞI STATELE UNITE de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 303 din 30 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340744_a_342073]
-
marele! Spaima de marele/ îmi cutremură noapte de noapte grădina./ Mamă, tu ai fost odat' mormântul meu. De ce îmi e așa de teamă - mamă - / să părăsesc iar lumina?” (DIN ADÂNC). Madre - nada - "lo eterno! El temor a lo eterno/ noche tras noche tiembla en mi jardin./ Fuiste una vez, madre, mi tumba./ "Por que tanto temor - madre -/ a abandonar la luz de nuevo? (DESDE LO PROFUNDO). (Traducere: Andres Sánchez Robayna și Lilica Voicu-Brey). Eugen Dorcescu: “În clopot de-ntuneric luna bate
VOCI ALE POEZIEI MODERNE de OLIMPIA BERCA în ediţia nr. 349 din 15 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341418_a_342747]
-
a căzut fisa: numai Balconistu sparge broasca la apartament și intră pe balcon. - Cum ți-ai dat seama măi, Sticlă Goală ? - După miros măi, vere. De obicei miroși a var sau vopsea. Ce ?Ți-ai schimbat stilul ? - Hai, gata ! Clanța trasă și la treabă. În calitate de prim venit și cu state vechi, fără să pun la socoteală deschiderea ușii, am dreptul să-mi aleg partea mea din teritoriul de lucru. - Păi ... Măi, Balco ... - Gura ! Nu-ți convine, ieșirea-i prin balcon ... cu
TREI DINTR-O LOVITURA de LICĂ BARBU în ediţia nr. 491 din 05 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/342132_a_343461]
-
credinței în frumos, în diafan, în Demiurgul cuvintelor pastelate și sărutate de îngeri: Lasă-mi în suflet/ parfumul tău văratec/ și cerul aprins de-atâtea cuvinte.../ timpul își pune broboadă de seară/ cu fiecare liniște/ vânată/ și fereastră cu storurile trase.../ așteptarea mea/-e cântec de dor-/ după urmele tale/ albastre.../ albastre... (Lasă-mi în fereastră). Cântecul cuvintelor, mânuite lejer de poetă, își curge parfumul cu note de lumină peste bucuria trecerii în calendarul iubirii cu soare pe portativ și pe
VITRALII. TIMPUL CA O TĂCERE. CRONICĂ REALIZATĂ DE CONF. UNIV.DR. ILIE GORJAN de VALENTINA BECART în ediţia nr. 807 din 17 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342187_a_343516]
-
negru, cu urechile clăpăuge și picioarele scurte, s-a luat mai mult după mine decât după atelaj. M-a acoperit cu o haină de a sa și tot înjurând pe înfundate, a dat bice cailor plini de nădușeală din cauza greutății trase și a efortului depus. Ajunși la grădinile de la Zarguzon, în apropierea orașului Techirghiol, tata a tras caii la fântâna cu cumpănă și i-a adăpat, lăsându-i să se mai odihnească vreo jumătate de ceas. Tot mai erau vreo douăzeci
CALATORI CLANDESTINI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 167 din 16 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341739_a_343068]
-
de speranță, de zbucium, de disperare, copleșită de un teribil mister, este invocată de două ori în cuprinsul Tripticului athonit. Mai întâi, la pagina 38: Întotdeauna mai pune o farfurie în plus, o lingură, o furculiță, un scaun aproape de masă tras. Întotdeauna, lasă ușa ne-ncuiată. Nu te teme de prădători, de cei care vor da peste tine. Dar teme-te întotdeauna la cină singur să rămâi - iar El la altă ușă să bată. Apoi, la pagina 45, unde găsim chintesența însăși
BLAGOIE CIOBOTIN de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1188 din 02 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341886_a_343215]