65,686 matches
-
ea aproape că nu mai trebuie exprimată. Atașamentul eseistului pentru valorile tradiționale, "conservatoare" este evident și punctul său de vedere coincide integral, la acest nivel, cu cel al lui Horia-Roman Patapievici. Mă întreb însă dacă această chestiune nu poate fi tratată și altfel decît cu ajutorul logicii binare. Este oare obligatorie excluderea terțului. Cel puțin la nivel politic, în România sigur, dar presupun că și în Europa, realitatea demonstrează că nu se mai poate opta ferm între conservatorism și ultraliberalism. La noi
Deliciile conservatorismului cultural by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12204_a_13529]
-
capodoperă, în fine, ale cărui excelente cărți au fost ecranizate de Kubrick (Carrie) sau Brian de Palma (Shining). Dacă suntem serioși până la capăt, Stephen King este un scriitor (horror) mediocru, romanul Misery este pe lângă o povestire a lui Cortazar care tratează același subiect precum Alchimistul lui Coelho pe lângă istorioara filozofică a lui Borges, iar cele mai multe dintre ecranizările după romanele sale sunt, de fapt, producții de televiziune. Cu trei excepții notabile: Stand by me, Shawshank Redemption și The Green Mille, scenarii care
Microdiscursuri în parcul literar by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12252_a_13577]
-
acordă o mare însemnătate acestui fel de lectură. Cînd o carte de a mea apare în traducere la ei, sînt invitat în librării să citesc fragmente în fața publicului. E un fenomen de neconceput în Franța. R: Literatura germana contemporană chiar tratează, sub semnul dramei unui destin, tema povestirii și a lecturii cu voce tare în romanul Cititorul de Bernard Schlink. M.T.: Cu atît mai bine, fiindcă lectura cu voce tare e un amestec complet al scrisului și al oralului. Dar există
Michel Tournier – "Paradisul și infernul se apară" by Radu Sergiu Ruba () [Corola-journal/Journalistic/12214_a_13539]
-
el vreo legătură cu oralitatea? M.T.:Despre noul roman nu pot gîndi decît de rău. Cînd am ajuns eu în literatură în 1967, noul roman era deja întronat și nu aveai dreptul să faci ceea ce am făcut eu. Am fost tratat de Robbe-Grillet și de alții ca trădător, ca ticălos. Asta pentru că eu reveneam la poveste, la personaj, la caractere, la mit ceea ce era total aberant în ochii autorilor noului roman. R: Noul roman e isprava literară care m-a plictisit
Michel Tournier – "Paradisul și infernul se apară" by Radu Sergiu Ruba () [Corola-journal/Journalistic/12214_a_13539]
-
maestoso) dă la iveală, stilistic vorbind, oralitatea speculativă, polisemia termenilor și dublul registru al argumentării, grav și totodată ironic, prefăcut și șfichiuitor, îngândurat și persiflant. Înrudit în spirit cu cartea de Elogii este volumul de versuri ridicate la puterea eseului, Tratat despre iubire (versuri), prevăzut cu un referat pozitiv (între Adam și Eva) al lui Gheorghe Grigurcu, verdictul ilustrului critic fiind: "o creație ieșită din comun". Exact ce și-a propus autorul, adică, începând chiar cu eseul-manifest inaugural despre devitalizarea metaforei
Criticul, eseist și poet by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/12254_a_13579]
-
după condiția de om obișnuit, ci că visa la performanța de a se lăsa călcat pe picior în calitate de Ceaușescu, ca la un bonus de popularitate. O notă bună pentru memorialistă e că nu-și ia rudele la refec, ci le tratează cu o căldură, cum să-i spun, normală. Dar cum se face că ea "oaia neagră" îl aclamă principial acum pe Ceaușescu ? Chiar dacă Mihaela Ceaușescu respinge ideea că familia din care face parte ar fi funcționat după principii de clan
Amintiri din familia Ceaușescu by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/12271_a_13596]
-
în fine, comisia de revizuire a pensiilor din Ministerul Muncii se află la camera 666. Țăranii din Deșertul roșu încep să se informeze. Citesc ziare, ascultă posturi de radio serioase, fac speculații cu privire la politica externă anticomunistă a americanilor, încep să se trateze cu cafea și dulceață, fără a renunța definitiv, bineînțeles, la obișnuitul rachiu sau tradiționala țuică. Narațiunea realistă a romanului suferă de o fisură inutilă la un moment dat, când Daniel Dragomirescu introduce un pasaj de literatură fantastică. Un oarecare Părcălici
Un Moromete împuținat by Cristian Măgura () [Corola-journal/Journalistic/12258_a_13583]
-
mai mult nici mai puțin decât "Papă, ereticii și Anglia". Pare fascinant, mai ales că a fost asemănat cu Numele Trandafirului de Eco. Vlad Zografi: Depinde ce cauți: În român găsești o poveste polițista, o cronică a secolului al șaptesprezecelea, tratate de astrologie, excursuri despre muzica preclasica... Imprimatur e o carte grea, "cu miză". MN: E o metaficțiune istoriografica? VZ: Ai putea să-i zici și așa, fiindcă are toate calitățile unei ficțiuni cu "efect" de realitate... MN: ...unde "efectul" ar
Un român care a facut vâlvă by Michaela Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/12268_a_13593]
-
aidoma unui meteorit a cărui cădere peste un text, de preferință reputat, produce crevase, îl fisurează, îl dezorganizează. Zholdak nu citește operele în sensul obișnuit al cuvântului, nu se integrează unei tradiții și nu propune o abordare critică: el le tratează ca pe niște materiale de construcție față de care își îngăduie libertăți fără de margini. Acest impact violent produce veritabile deflagrații. Referirea la o piesă anume are, la Zholdak, același rol ca și titlurile date tablourilor suprarealiste, titluri care - afirma Barthes - îndeplinesc
Zholdak, un suprarealist neîmblânzit – eseu de George Banu by Delia Voicu () [Corola-journal/Journalistic/12590_a_13915]
-
deplina lor evoluție". Cercul intertextual se lărgește mereu. O linie narativă secundară zugrăvește destinul fratelui personajului principal, pictor talentat în tinerețe, a cărui viață a fost distrusă de KGB prin internarea forțată într-o clinică de psihiatrie, unde a fost tratat de o "disidență" pe care nici n-a avut-o; regăsim aici sugestii din Maestrul și Margareta lui Bulgakov. La fel, moartea unui "om mic", care face infarct din pricina unei banale perechi de pantaloni, seamănă foarte bine cu destinul celebrului
VLADIMIR MAKANIN – Undergroud sau un erou al timpului său by Emil Iordache () [Corola-journal/Journalistic/12591_a_13916]
-
un bilet la trenul electric. Poate că-l făcuse pe neașteptate suspicios vocea mea înceată și trează. Greu de spus. Un lucru era clar: mă studiază. Imediat o să mă întrebe. Iar Ciub și cu locotenentul fumau de-acum; Ciub îl tratase pe celălalt cu o țigară bună luată de la Carol. Miroase a fum. Discutau - noaptea, pasămite, se face rece, dar în general e o toamnă ca toate toamnele. - Unde lucrezi? Am tăcut. Ciubik mi-a sărit în ajutor. Stînd alături de milițianul
VLADIMIR MAKANIN – Undergroud sau un erou al timpului său by Emil Iordache () [Corola-journal/Journalistic/12591_a_13916]
-
spectru al violenței, de la crima din ură (rasială sau homofobie), la crima în serie și până la crima de război, propunând totodată un joc complex între realitate și ficțiune, între filmul documentar și cel artistic. În plus, toate cele patru filme tratează, chiar dacă uneori periferic, rolul televiziunii în raportarea crimelor și impactul acestei perspective asupra publicului. În 1998, un tânăr homosexual a fost omorât în bătaie și jefuit, apoi lăsat să sângereze legat de un gard în afara orașului Laramie din Wyoming. O
Americanii și armele lor by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12610_a_13935]
-
schimbat depoziția nu doar o dată (pretinzând că toate crimele au fost în legitimă apărare) sau problemele ei de sănătate mentală, agravate în timpul detenției, probleme care ar pleda împotriva respectivei coerențe. Poate e momentul potrivit unor interogații care depășesc nivelul individual, tratat de aceste două filme: de unde atâtea arme? Care e sursa acestei violențe omniprezente în S.U.A.? Documentarul lui Michael Moore, Cântec pentru masacru șBowling for Columbine (2003)țpune aceste întrebări pornind tot de la cazuri individuale, dar vânând mereu explicații de mari
Americanii și armele lor by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12610_a_13935]
-
dovezi ale ereziei decît ale ortodoxiei. La Arghezi, Dumnezeu e abordat cu astuție, fie spre a fi mustrat pentru incomunicabilitatea în care se înfășoară, fie spre a i se propune o complicitate precum unui egal cu care s-ar putea trata afaceri, fie cu o persiflatoare condescendență precum un stăpîn fudul, fie cu revolta slugii împotriva aceluiași stăpîn. Cînd Atotputernicul apare înfățișat prin asemenea mijloace sarcastice, caricaturale, e în fapt asimilat unei demonii. Un satanism poate de sorginte macedonskiană informează această
Un poet religios by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12622_a_13947]
-
reușește să evite o poziție ontologică în mod evident concepută în contra curentului, ba chiar anterioară lui istoric. Scriind despre Noica, reușește să fie sever și tandru deopotrivă, altfel decît au făcut-o Gabriel Liiceanu sau Andrei Pleșu. Căci Andrei Cornea tratează nu atît idei, și nici oameni, cît își concepe un model analitic care apoi lucrează aproape singur, obligîndu-l pe analist să urmeze firul raționamentului. De la structurarea capitolelor la bibliografia consultată (atît de firesc occidentală și românească), elaborarea cărții dovedește acest
" Cafeaua asta intelectuală..." by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/12641_a_13966]
-
ale regimului trecut. Pentru orice scriitor român sub 45 de ani, Editura Humanitas e o rușine. E inexistentă, realmente. Datorită înfumurării unui singur om, care ce e? Filozof? îndoi-m-aș! Scriitor? Dar și ceilalți sînt scriitori. Atunci, de ce sînt tratați așa? Noica, dacă ar trăi, le-ar fi dat la palmă la discipolii ăștia ai lui, căcăcioși. Și-ar fi scos cureaua și le-ar fi înroșit curul. Au făcut, în cultura română, Marele Fîs ș...ț M-am săturat
Actualitatea by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/12690_a_14015]
-
posibil. Dar eu, ca ziarist, cîtă vreme nu am făcut o anchetă din care să reiasă o asemenea concluzie, n-am dreptul să ignor prezumția de nevinovăție. Oricît de gras ar fi un subiect, nu-mi pot îngădui să-l tratez ca și cum aș fi portavocea Poliției. Chiar dacă anchetatorii din România ar fi infailibili " ceea ce nu se prea întîmplă " și tot trebuie să-mi păstrez o minimă precauție față de ei. Fiindcă nu se știe niciodată dacă acuzatorul nu greșește. Cînd Andrei Gheorghe
Verdictul dinaintea verdictului by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/12710_a_14035]
-
lac, îi întrerup dezvoltarea, evoluția. Iată de ce ai voie să fii trist, dar pentru o vreme, și asta să nu-ți schimbe caracterul. Ai voie să te superi, dar nu pentru vecie, ci pentru o clipă. Altfel, legea vieții "te tratează" cu medicamente tot mai puternice, tot mai tari și, adesea, boala se poate să fie incurabilă. A iubi, a fi bogat, a fi faimos înseamnă a ști și a putea, a înțelege și a vedea firescul luminilor și al umbrelor
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12711_a_14036]
-
ale unui ansamblu profund organic). Vieru nu a aderat decât pasager la serialismul anilor '50-'60, fiind mai degrabă preocupat de orientarea modală a unui Bartók, Messiaen, Șostakovici sau Enescu, preluând, de asemenea, sugestii de la Webern. La sfârșitul anilor '50, tratează intuitiv modurile (scările sonore pe care și le constituie ca punct de plecare al diferitelor piese) prin teoria mulțimilor, iar în anii '60 conștientizează faptul că auzul muzical obișnuit receptează scările de sunete ca pe niște mulțimi, în sensul matematic
Anatol Vieru și Ciaccona by Valentina Sandu-Dediu () [Corola-journal/Journalistic/12744_a_14069]
-
au nimic de-a face cu ideile promovate de ei în tinerețe este echivalent cu demascarea naturii politice dubioase a celui în cauză. Cei care au demontat aceste mecanisme de propagandă (Furet, Koch, Revel) sînt, în cel mai fericit caz, tratați cu o respectuoasă tăcere. A doua dezamăgire majoră este cea provocată de evoluția imprevizibilă a unor oameni în noua realitate postcomunistă. Disidenți cu o atitudine impecabilă în perioada comunistă, modele morale ce păreau de nezdruncinat, au clacat lamentabil atunci cînd
Melancolii și decepții by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12751_a_14076]
-
-mi rad barbă: ŤDacă-i merge mai bine țării fără barbă mea, eu o dau jos, dar dacă văd că-i merge rău o las să crească iarť. Mitocanii de comuniști trebuiau trosniți urgent, nu faci politețe cu ei, deloc, îi tratezi cu înjurături, atunci bagă de seamă ' asta le știe' și, imediat își vin în fire: 'să trăiți, vă respect'." În final, un text-surpriză: Țîța Chiper, de data aceasta că intervievata de către Iaromira Popovici și Eugen Istodor. Andrei Pleșu propune în
Interlocutoarea by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/12773_a_14098]
-
premonitoriu. Aproape două zeci de pagini în care nu te poți dezlipi din citit, deși ai în față poate cea mai banală scenă de viață cotidiană, pătrunsă de o anumită doză de ridicol și caricatural. Romanul aduce în contemporaneitate și tratează în regim întrucîtva parodic teme vechi ale literaturii. În primul rînd pe cea a locului în care nu se întîmplă nimic, cu toată suita de detalii care decurge de aici - nebuna orașului (Hleanda o cheamă și a prorocit cu voce
O stradă pe jumătate asfaltată by Cătălin D. Constantin () [Corola-journal/Journalistic/12788_a_14113]
-
Concluziile analizelor mele despre tranziția din România vor apărea în volumul meu de autor, Democracy - Romanian-style: Parties, Personalities, Ideologies, la care lucrez în prezent. Am încercat să-i demonstrez președintelui Iliescu în dialog că a greșit în felul cum a tratat opoziția politică în primii ani de după revoluție. Am insistat asupra naturii criminale a Securității, de la înființarea ei și pînă la sfîrșit. Am spus clar că venirea minerilor în iunie 1990 se situa în afara legalității. Am atins chestiunea continuității constituționale și
Nu fără mâhnire by Vladimir Tismăneanu () [Corola-journal/Journalistic/12770_a_14095]
-
frumoasă dar puțin cam imobilă. Iar acolo unde s-au dorit accente comice ele au semănat prea mult cu un clipit complice către galerie (Adriana Alexandru). Iar al doilea cuplu (Valencienne și Camille), care în momentele sale de conflict este tratat muzical "aproape wagnerian", cum spunea un comentator, este privit numai în cheie comică și cam dezechilibrat prin excesul de gesticulație al Simonidei Luțescu și inerția tenorului Călin Brătescu. Convingător, în rolul mai mult vorbit al Ambasadorului, basul Mihnea Lamatic, cu
Văduva putea fi mai veselă by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/12816_a_14141]
-
pe cînd surdina elogiului pios nu face decît să mențină marile figuri ale trecutului în spațiul rece al convenționalismului, în imperiul inert al clișeelor". Regretabil că exegetul nu se ocupă decît fugitiv de prima parte a perioadei pe care o tratează, cea a anilor 1960-1965, înfeudată încă, în amplă măsură, proletcultismului. Consemnînd circumstanța că ,în acea primă fază a istoriei sale, regimul comunist a transformat literatura și cultura întreagă în instrument de propagandă" și că ,(pseudo)critica de atunci a sociologizat
Trei decenii de critică (III) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12257_a_13582]