14,503 matches
-
constríctor, Visându-te-n plaiul poeților clari, Frățâne cu Ion și cu Victor. Menirea ta-i abia de lumânare Te scormonesc și-n iastă insomnie Coracoide întrebări, la care Niscai soluții doxa ta nu are, De-ar fi vieți să traversezi o mie. Pen^ că răspunsuri nimenea nu știe Să le sloboadă-n pricini ca atare. Deci nu-ți mai fă muștruluieli amare Când nu bușești așa o ananghie. Menirea ta-i abia de lumânare: Fotoni să iști, ca steaua cilibie
Poezie by Gheorghe Azap () [Corola-journal/Imaginative/11179_a_12504]
-
atunci încoace, într-un loc plin de viitoruri ca un pește de apele mării. Atunci am uitat că viitorul nu ne merita; că adevărul putea fi pur și simplu, mi se părea o utopie, o regularitate a dorințelor care ar traversa pasiunea cu forța imposibilității sale pentru a-i înfrînge acesteia obsesia. Un cutremur în noapte a fost; acoperit de cenușa singurătăților lui Aureliano Buendía, am vrut să mă ridic în tării cu fecioarele, să cad ca o ploaie barocă de
Heimatograma by Călin-Andrei Mihăilescu () [Corola-journal/Imaginative/11461_a_12786]
-
da. ,Poate că acesta a fost singurul mister din Macondo care n-a putut fi niciodată limpezit. De îndată ce José Arcando a închis ușa de la dormitor, o lovitură de pistol răsună între zidurile casei. O șuviță de sînge trecu pe sub ușă, traversă camera, ieși în stradă, luă drumul cel mai scurt printre trotuarele inegale, coborî scări și urcă parapete, se prelinse de-a lungul străzii Turcilor, ocoli la dreapta, apoi la stînga, se întoarse în unghi drept în fața casei Buendía, trecu pe sub
Heimatograma by Călin-Andrei Mihăilescu () [Corola-journal/Imaginative/11461_a_12786]
-
în stradă, luă drumul cel mai scurt printre trotuarele inegale, coborî scări și urcă parapete, se prelinse de-a lungul străzii Turcilor, ocoli la dreapta, apoi la stînga, se întoarse în unghi drept în fața casei Buendía, trecu pe sub ușa închisă, traversă salonul pe lîngă pereți, ca să nu păteze covoarele, își urmă calea prin cealaltă sală, descrise o curbă mare pentru a ocoli masa din sufragerie, intră pe veranda cu begonii și se strecură nevăzută pe sub scaunul Amarantei care-i dădea o
Heimatograma by Călin-Andrei Mihăilescu () [Corola-journal/Imaginative/11461_a_12786]
-
-i dădea o lecție de aritmetică lui Aureliano José, intră în hambarul de grîne și apăru în bucătăria unde Úrsula se pregătea să spargă trei duzini de ouă pentru mîncare. - Maică Precistă! - urlă Úrsula. Urmări șuvița de sînge cale întoarsă, traversă hambarul, trecu prin veranda cu begonii - traversă sufrageria și saloanele - apoi coti spre stînga pînă în strada Turcilor - trecu de piață și intră pe ușa unei case unde nu pusese niciodată piciorul, împinse ușa dormitorului și fu gata să se
Heimatograma by Călin-Andrei Mihăilescu () [Corola-journal/Imaginative/11461_a_12786]
-
Aureliano José, intră în hambarul de grîne și apăru în bucătăria unde Úrsula se pregătea să spargă trei duzini de ouă pentru mîncare. - Maică Precistă! - urlă Úrsula. Urmări șuvița de sînge cale întoarsă, traversă hambarul, trecu prin veranda cu begonii - traversă sufrageria și saloanele - apoi coti spre stînga pînă în strada Turcilor - trecu de piață și intră pe ușa unei case unde nu pusese niciodată piciorul, împinse ușa dormitorului și fu gata să se înece de mirosul prafului de pușcă ars
Heimatograma by Călin-Andrei Mihăilescu () [Corola-journal/Imaginative/11461_a_12786]
-
Val Gheorghiu 1990. Se face șase, ora vernisajului meu de la Cupola, și Dan Laurențiu nu apare. îl iau pe Mihai Ursachi, traversăm, printre porumbei, Piața Unirii, și intrăm în Hotel Traian. Cioc-cioc în ușa întîrziatului, așteptăm, deschide: e gol, iar în fundul camerei, semiobscur, nudul unei renoiriene Eve. Ave Eva, zice Adamul cu barbă, ca-n anagramatul său viitor titlu, și ne roagă
Mozaic Ave Eva by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Imaginative/11855_a_13180]
-
potop. la pas cu realitatea din închipuire pe străzi cu siluete ce se unduiesc în mîlul depărtării. în acel loc în care oasele închipuirii înroșesc asfaltul. peste cîmpuri și dealuri fosforescente, unde mișcările cresc în delăsare. se vedea cum îngerul traversează pe zebră norii de cîrpă. cum se lasă o grindină în urechea ce încearcă să-l audă. peste ochii goi, peste brațele înfipte în pămînt. peste iarba cu lanțuri la picioare. intrați în castelul de ceară, în care tropăiesc în
poeme de uitare și descompunere scîndura neagră de cer by Ioan F. Pop () [Corola-journal/Imaginative/11492_a_12817]
-
volan a coborît ținîndu-se de cap. Cîțiva pietoni s-au adunat să privească și să comenteze evenimentul. Unii erau de părere că șoferul e de vină, fiindcă nu a condus preventiv. Ceilalți susțineau însă că Valerian ar fi trebuit să traverseze prin- tr-un loc marcat. Nimeni nu bănuia că Valerian produsese intenționat accidentul. Nici măcar milițianul care a întocmit procesul verbal și l-a amendat pe conducătorul auto. Degeaba a încercat Valerian să-i ia acestuia apărarea, asumîndu-și în întregime vina pentru
Ficțiune ilicită - fără sex by Petru Cimpoeșu () [Corola-journal/Imaginative/11143_a_12468]
-
și cumplit. Imediat s-a auzit un guguștiuc: și sunetul acesta era amenințător. Apoi s-a instalat liniștea apăsătoare, ca o lespede de mormânt ce ți se fixează pe piept, te acoperă pentru totdeauna. Până la căsuța din Serbia trebuiau să traverseze un spațiu descoperit, ca-n palmă. Au hotărât în șoaptă să meargă târâș, prin ierburile și bălăriile care năpădiseră locul. Înaintau încet, atent, de-a bușilea, mai aveau puțin, se considerau ca și scăpați când, din senin, a răsunat din
Relatare despre moartea mea by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Imaginative/10968_a_12293]
-
lăsa greu cu toate că-i dădusem numele meu de copil. câte-o jumătate de oră mă făcea s-aștept câte o jumătate de zi la intersecție nu zic că-n sat era mai bine. când gheorghe punea verde și în sfârșit traversam mă pomeneam dracului pe câte-o stradă fără nume. umblam printre inși despre care nu puteam să spun că există sau nu. păreau să comunice ei între ei dar eu cu atât mai tare aveam bănuieli. umblam pe străzi înguste
Poezie by George Geacăr () [Corola-journal/Imaginative/11927_a_13252]
-
ȘTIU Autor: Anatol Covali Publicat în: Ediția nr. 1953 din 06 mai 2016 Toate Articolele Autorului Știu. Din multe calendare voi mai rupe mii de file, căci mai am de trăit zile ce-n curând vor fi stelare. Am să traversez sahare pe-armăsari, nu pe cămile și prin visele sterile n-am să bat nicio cărare. Stau mirat, privind în urmă și nu pot deloc pricepe de ce-am colindat prin stepe, rămânând mereu urmă, într-o nefirească turmă ce-
ŞTIU de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1953 din 06 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/380697_a_382026]
-
bâjbâind, călătorind în vremuri de restriște, galopând, bătând câmpii și câmpiile și munții, strigând în pustiu, bătând la porți, alergând spre soare, reflectă dinamica acestor scrieri. Poetul este un neliniștit, îngândurat, năuc, nu stă pe loc, e veșnic în mișcare, traversează continentele și oceanele, e când aici, când acolo. Despre „Dragostea olteanului” scrie poetul în limbaj popular, cu refrene și strigături, care pot fi puse pe muzică: „Dragostea nu-i poezie / S-o citești în sihăstrie / Dragostea e un dor sacru
O CALE SPRE ETERNITATE-SEMNEAZA CEZARINA ADAMESCU de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/380651_a_381980]
-
vastă erudiție, care a trăit pe la anul 316 î.H, și care ne spune în istoria sa sacră Hera anagrafi despre „Arabia de la Oceanos”, numită și „Arabia Felix” și locuită de doi (daci), scyți, ocheaniți și panchei (peucini), o țară traversată de o mulțime mare de râuri, cu recolte abundente, avută de turme, de mine de aur, de argint, de aramă și de staniu, cu oameni pioși și cu organizare patriarhală, adică regiunea din zona Munților Atlas, unde Uranos, fodatorul marelui
Arimii cei vechi sau arimaspi. In: Editura Destine Literare by MARIUS FINCÃ () [Corola-journal/Journalistic/101_a_248]
-
teren arabil în care lanurile de porumb dovedeau prin verdele lor negru sănătatea pământului înnobilat de Dumnezeu, este acum cartier rezidențial al Brăilei. Codin, de-ar mai trăi, s-ar minuna și, evident, s-ar întrista! Ne vedem de drum, traversăm centura orașului dând prioritate de trecere celor care se aflau în trafic pe centură, intrăm în satul vechi și, a cincea uliță, facem la dreapta. I s-a dat și un nume: strada Lalelei. Deși Sfântă Marie este aproape, laleaua
Profesorul Viorel PĂTRA la Cazasu sau LAUDĂ SATULUI DIN CARE TOŢI VENIM. In: Editura Destine Literare by GHEORGHE CALOTÃ () [Corola-journal/Journalistic/101_a_264]
-
al suprafețelor vegetale pe cap de locuitor de cinci ori cît Bucureștiul. Circulația însă e teribilă. Mașinile s-au înmulțit, iar motocicletele erau și așa multe. Neexistînd noțiuni ca "prioritate" și "cedează trecerea", europeanul poate sta mult și bine pînă traversează bulevardele și chiar străzile mai mici. Străzi pe care se înghesuie mii de mici prăvălii, mai ales în centru. Fiecare casă e un magazin sau chiar un restaurant, unori doar cu 2-3 mese. Locuința e în spate, treci prin ganguri
Minuni vietnameze by Horia Gârbea () [Corola-journal/Journalistic/10223_a_11548]
-
să plouă cu coliere de sticlă, ceasuri de mână, broșe și inele, Marocas îi dădea înainte, în probă, pierzând controlul și mai știu eu ce, a readus în casă leagănul cu bebelușul pe care Gertrudes îl așezase în ușă, a traversat strada în zigzag, s-a năpustit în cușca cu păsări a Mafaldei Claponăreasa și și-a terminat proba în tejgheaua de la depozitul de cărbune al Galicianului, semănând panică printre elementele Grupului Turistic Moscatel care tocmai își beau jumătatea de litru
Dinis Machado - Ce spune Molero - by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/10262_a_11587]
-
cuvintele sunt/ prefabricate nomade mai puțin persistente. ele mobilizează gurile,/ câteodată se regăsesc în structuri invizibile/ și aproape nicicând nu explodează vii în creier/ plecarea lor e fără întoarcere, senzualitatea le învelește prin/ gondole strălucitoare/ în mijlocul traficului de arme ascunse traversează granițele/ odihnitoare/ pulberea dinamita curg prin vene lin". Spre deosebire de congenerii ei, Roxana Sicoe-Tirea nu este câtuși de puțin preocupată să o rupă cu poezia scrisă înainte de ea. Dimpotrivă, într-o viziune intens intelectualizată, ea recuperează totul, de la Nichita Stănescu, până la
Caleidoscop de cuvinte by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10250_a_11575]
-
uriaș de energie care distribuie la suprafață sa cele două curente contrare și complementare - magnetismul și telurismul. În tradiția seculară chineză energia solară este asociată tipului masculin - YANG, iar energia pământului este asociată tipului feminin - YIN. Magnetismul vine din Univers, traversând câmpul electromagnetic și atmosfera terestră, iar telurismul vine din nucleul Pământului. Întâlnirea celor două curente dă naștere la multiple transformări ale materiei. Este o Întâlnire creatoare care face ca Pământul să fie o planetă vie. Cu invizibilul ne-am obișnuit
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
că totul e real. E complet lucid și știe că a lăsat în urmă somnul: să conștientizezi diferența dintre somn și veghe, să știi perfect care sunt granițele - iată esența echilibrului psihic. Dormitorul e spațios și foarte ordonat. Când îl traversează, parcă plutind, cu o ușurință aproape hilară, gândul că această experiență s-ar putea termina îl întristează brusc; o clipă mai târziu, gândul respectiv a fugit. Stă la fereastra din mijloc și trage obloanele înalte de lemn cu mare grijă
Ian McEwan - Sâmbătă by Dan Croitoru () [Corola-journal/Journalistic/10336_a_11661]
-
ce țin mai degrabă de imagine, de proiecția exterioară, decât de autenticele trăiri interioare ale personajului. În lumea vieților mărunte, detaliul poate decide eticheta aplicată fără dubii unuia sau altuia dintre membrii comunității. În dozaje diferite, obsesia marginalului, a neînsemnatului traversează întrega colecție. Ea este prezentă și la fracturiștii ale căror povești de viață hiper-erotizate urcă la suprafața narativă tocmai ca expresii ale neadaptării la o realitate ce minimalizează individul și aneantizează elementele de diferență, de specific. În maniere atent personalizate
Generația-electroșoc by Cristina Cheveresan () [Corola-journal/Journalistic/10333_a_11658]
-
populat de spectre și fantoșe ale adevăratelor vieți. Hazul de necaz funcționează asemeni unei cortine coborâte asupra realului, care, la ridicări succesive, lasă să se întrezărească tarele unei nații bântuite de fantasme individuale și colective. Drumul către și dinspre sine traversează spațiul arid al imediatului; originalitatea, diferența fac legea prozei ce descoperă lumea ca spectacol de operetă în varii acte și distribuții. Înclinația spre dialog, verbozitatea spontană, ușor naivă, a unor personaje fără relief creează spațiu dezvoltării unui filon epic ce
Generația-electroșoc by Cristina Cheveresan () [Corola-journal/Journalistic/10333_a_11658]
-
și suntem atât de sus, cum se explică multele secole de umilință a periferiei, marginalitatea care încă și azi ne macină și ne dă frisoane? De fapt, patriotul de serviciu, cel care își bea cafeluța de dimineață cu cocarda tricoloră traversându-i burdihanul, nu e interesat de situația reală, de nivelul la care se află societatea noastră - ci, dimpotrivă, de exploatarea în interes personal a colapsului național. Dacă toate ar merge bine și lumea românească ar funcționa normal, asemenea "patrioți" ar
Încleiați în clișee by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10536_a_11861]
-
alții. "Artileria grea" pentru aceste dezbateri provine din "teoria acțiunii comunicative", în care limba are poziția privilegiată de a institui interacțiunile umane. Într-o spectaculoasă teorie a modernității, filosoful Andrei Marga dă un diagnostic lucid al crizelor pe care le traversează societatea contemporană, oferind terapii pentru ieșirea din această stare. La nivel politic, se impune "democrația, ca formă instituțională de articulare a Ťvoinței politiceť, fiind legată nu numai de reguli tehnice, ci și de un Ťproiect de viațăť individuală și socială
Vigilența gândirii by Ana Pantea () [Corola-journal/Journalistic/10550_a_11875]
-
Chifu, Cartea Românească, 2002) pot fi citite ca o tentativă de resuscitare a autorului, care refuză să abdice, suportă o stare de provizorat, se află în căutarea unei identități. Lectura romanului demonstrează că necesitatea ficționalizării este mereu actuală. Motiv ce traversează secole (de la Șeherezada la Gabriel Marquez - Vivir para contar), povestirea întârzie, amână, suspendă moartea. Semnificație înțeleasă și de Cesar care își notează, transcrie "vise, coșmaruri, dorințe (...) întâmplări care n-au avut loc", conștient nu doar de importanța povestirii dar și
Autorul nu vrea să moară by Daniela Firescu () [Corola-journal/Journalistic/10543_a_11868]