2,014 matches
-
pentru că la rîndul sau să fie luat drept terorist, iar aici scenariul alunecă spre copiosul dialogurilor absurde ionesciene, unde țiganul investit cu titlul nobil de terorist a devenit arab, iar împreună cu "private" Coști șunt elogiați pentru calitatea romanei vorbite. În treacăt fie spus, bagajul lingvistic al "teroristului arab" e plin de neaoșisme simpatice, de la jurăminte fierbinți la înjurături. Absurdul situației este egalat doar de hilarul ei. În același timp, superiorul sau, amenințat de grave repercusiuni pentru pierderea unui om din subordinea
Eroi ai timpului nostru by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9975_a_11300]
-
de atîtea ori încît oricine, citind Scrierile corsare apărute la Polirom, își poate face o imagine exactă despre ideologia lui Pasolini. Dar mai înainte de a-i înfățișa ideile, altceva merită să fie subliniat, ceva ce, întrucît a fost pomenit în treacăt, s-ar putea să nu fie reținut: sinceritatea lui Pasolini. Și naivitatea lui. Sincer pentru că spune chiar ce gîndește, naiv pentru că își închipuie că sinceritatea poate fi un argument în favoarea convingerilor sale. Pasolini se numără printre acei rari exaltați care
Sinceritatea lui Pasolini by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9996_a_11321]
-
și îmbibați de spuma cenușie a poeziei lui Constantin Acosmei, o poezie cu atât mai puternică și mai originală cu cât a renunțat la orice retorică și simbolistică. Versurile, aparent plate, inerte, puse pe hârtie între paranteze și parcă în treacăt, sunt absolut uimitoare. Realitatea e fărâmițată și tocată de o privire obosită, care proiectează asupra exteriorului obscuritatea și petele unei vieți scurse într-o cameră sumar mobilată: "(azi când mergeam pe stradă/ niște copii se băteau cu pietre// în stația
Scrisoarea unui provincial by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8934_a_10259]
-
îngăduia să mai zăbovească puțin alături de ei înșiși, așa cum erau de fapt. Și le mai îngăduia - credeau ei - și refacerea, retrăirea adevărată a ceea ce ar fi trebuit să fie și să se întâmple. Voiau să mai trăiască o vreme în treacăt, nedefinitiv și nu bănuiau primjediile închise în jocul lor. - Nu mai știu dacă ți-am spus... că sunt însurat... Dar vorbi atât de răgușit și apăsat, încât înțelesul vorbelor nu mai părea - sau Adina, obosită, nu-l mai căută - alături de
Esența vieții by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8959_a_10284]
-
murit? întrebă ea. (...) Împrospătă rezervorul cu benzină și lăsă bidonul în drum. Mergea foarte repede, căutând să ajungă cât de curând la un loc, o bucățică oricât de mică de pământ unde totul mai putea fi puțin neadevărat, petrecut în treacăt. Capacele bidoanelor săriră și în urma mașinii rămâneau dâre de lapte. Merse mult, fără să știe cât, până ajunse la un mal. Văzu în fața lui o apă, dar nu văzu că e mare și nu știa că e Dunărea. Nu opri
Esența vieții by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8959_a_10284]
-
a minții, vorbele în doi peri și gândurile întotdeauna mai adânci decât cuvintele ce le exprimă fac din ele niște figuri literare vii, imprevizibile, imposibil de introdus într-o schemă. Duminică și Adina Gheorghe, cei doi eroi din povestirea În treacăt, sunt construiți pe exact acest tipar ieșit din canoanele realismului socialist. "Suceala" lor poate fi prezentată și scuzată ca un efect psihologic al iubirii: un sentiment tulburător la figurat, dar mai ales la propriu. Pentru cititori, ei par greu de
Esența vieții by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8959_a_10284]
-
rămas singur căutând, disperat, un loc în care totul "ar fi putut fi luat de la început și alcătuit așa cum ar fi trebuit să fie", o bucată de pământ pe care faptele acestea groaznice să se petreacă din nou, dar "în treacăt". Se poate spune că abia în aceste momente în care alunecă, la rândul său, în moarte, eroul descoperă duritatea, caracterul ireversibil și implacabil al vieții. Esența ei. Fără nici o legătură cu schematismul personajelor din epocă, reduse, dacă nu vidate sufletește
Esența vieții by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8959_a_10284]
-
i-a zdruncinat sănătatea, grăbindu-i sfârșitul la 15 martie 1940. Toate aceste etape ale vieții lui Nae Ionescu sunt integrate în ansamblul evenimentelor și destinelor umane din acea epocă. Un moment din activitatea lui Nae Ionescu, menționat doar în treacăt de Dora Mezdrea, este acela al prefeței sale la romanul lui Mihail Sebastian De două mii de ani, apărut în 1934, care a declanșat o virulentă polemică în presa vremii, și în urma căreia autorul romanului avea să răspundă prin cartea Cum
Biobibliografia Nae Ionescu by Teodor Vârgolici () [Corola-journal/Journalistic/8996_a_10321]
-
piatră de temelie a fost pusă în secolul XIII. N-are sens, aici, să descriem, fie și foarte sumar, valoarea exponatelor ce vorbesc de o așezare urbană întemeiată de sași cu secole în urmă. Dar e cazul să menționăm, în treacăt doar, profesionalismul și seriozitatea celor doi-trei muzeografi de aici, plătiți derizoriu de Primărie. Deși, în plus, prin numărul vizitatorilor, bogăția patrimoniului, punerea sa în valoare prin varii modalități, această mână de specialiști ce au în grijă tezaurul din Turnul cu
Opacități by Vasile Iancu () [Corola-journal/Journalistic/8999_a_10324]
-
Decuble nu se dezminte. În fond, și aceasta e tot o retroversiune în siajul lui Bogza (pe care vă las s-o descoperiți singuri), și aici întâlnim temele tari ale identității, și aici teoria și ideologia fac - să zicem în treacăt - cu un pas mai mult decât istoria literară. Nici complet livresc, nici de-a dreptul multilingv, nici strident anacronic, nici voit antipoetic, nici integral subsumat unei doctrine ușor popularizabile, scrisul lui Gabriel H. Decuble se arată a fi greu de
Europa latină by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9024_a_10349]
-
-l împușca pe ultimul dintre cei trei ucigași ai iubitului ei. Ea îl lichidează pe unul dintre interlopii împotriva căruia justiția se dovedește ineficientă, frontiera între bine și rău nu trece din păcate, întotdeauna, și proba actului de justiție. ( În treacăt fie spus, România constituie un exemplu trist al derizoriului actului de justiție, așa că filmul lui Jordan este cum nu se poate mai actual la noi.) Relația dintre acest detectiv și Erica are zonele ei de subliminal, nefericirea constituie premisa unui
New York, NewYork... by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9064_a_10389]
-
întîi, el aruncă o lumină asupra stării de spirit și asupra concepțiilor fostului exilat instalat la Iași, nuanțînd imaginea conturată de "notițele observatorului ipochondric", dar mai ales, asupra experienței lui siberiene, fructificată mai tîrziu în romanul În preajma revoluției. Semnalînd în treacăt o interesantă reflecție cu funcție introductivă, referitoare la deosebirea uriașă dintre psihologia rusească și cea europeană, deosebire care ar face (aproape) imposibilă înțelegerea de către europeni a dramelelor rusești 11, să adăstăm puțin asupra biografiei și portretului revoluționarului al cărui nume
Începuturile Publicistice ale lui Constantin Stere by Victor Durnea () [Corola-journal/Journalistic/9082_a_10407]
-
iluziona - și-a dat probabil seama că micile lui schițe nu treceau de pragul mediocrității. Timidele încercări (cîteva scene și portrete din Escursiuni...) cuprind pagini scrise de Filimon sub forma unor însemnări de călătorie, unde literatura apare solicitată doar în treacăt: portretele unui cuplu ciudat de pe vapor, un grec oribil și frumoasa sa soție, o scenă comică de la "dogana" (vama) austriacă și, mai ales, o noapte agitată și plină de confesiuni, petrecută la Budapesta în tovărășia unor necunoscuți. Totul prea palid
La început a fost Filimon by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/9124_a_10449]
-
Chiar conținînd pasaje demne de atenție, imnele, ce închid mult prea de timpuru poezia lui Ioan Alexandru, sînt aidoma unor interminabile sporovăieli din care vocea lirică nu mai izbutește să se facă auzită.(...) Arareori, cîte un fragment se bucură, în treacăt, precum, în origine, pămîntul văzut ca o roză răstignită: ŤPămîntul nu era decît/ Un trandafir în miez de noapte/ Pe crucea liniștii uitatť". în filigranul analizelor lui Ilie Constantin se află așadar un ideal al Formei care absoarbe impuritățile și
Poezia Celuilalt by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9252_a_10577]
-
de absolutisme e dezbaterea. Scrieți, comentați, totul se schimbă... Mai puțin știința de carte, pe care cei lansați în gazetărie cu un bagaj ușurel, și luați de apa ei, nu au cine știe ce șanse să o recupereze. Caragiale îi atinge în treacăt, cu simțul lui fără cusur în a pescui enormități. Pe care doar o anume implicare, cîteodată pătimașă, în mecanismele lor le face să aibă o temperatură diferită de a celor intrate în schițe și momente, sau în comedii. Acelea sînt
Întreg Caragiale by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9367_a_10692]
-
Șușară Născut la 24 mai 1920, în orașul Fetești, ca descendent al unor ardeleni transhumanți stabiliți în Bărăgan, sculptorul Ion Vlad ar fi avut acum 87 de ani. În condiții normale, ar fi trebuit să ne aducem aminte, măcar în treacăt, că unul dintre cei mai importanți sculptori români contemporani așteaptă de aproape douăzeci de ani, pentru că înainte de 1990 nici nu se putea pune problema, să fie reintegrat în spațiul cultural căruia îi aparține indiscutabil. Dar și anul acesta, ca și
S.O.S., Ion Vlad by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9388_a_10713]
-
amalgamat, care umplu coloane și pagini. Cel mai adesea cu negru. O filă rătăcită, tot dintr-un manuscris al lui Foarță cel care, printre ziare, citește literaturi: "Unde ne mor servitorii, valeții,/ cameristele cu care domnii s-au/ intersectat în treacăt sau/ de-a mult mai lungul vieții? [...] Unde mor, unde mor credincioșii/ ilustrelor case,/ fanaticii fețelor simandicoase/ și-ai taloanelor roșii?// Ce face-se, oare, cu-atîta credință ciudată/ cînd scris e ca totul să cadă-ntr-o rînă;/ spune-mi
Literatura sugativă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9412_a_10737]
-
la intrare. Bineînțeles că am plonjat instantaneu în alt nivel de percepție, învăluindu-mă imediat o emoție inexplicabilă, dar miam revenit oarecum după un moment de perplexitate, încercând să depășesc vârtejul amețitor care cuprinsese încăperea. Bună, i-am spus în treacăt, străduindu-mă să mi păstrez un ton neutru și să mă preocup de adunarea în sine, deși apariția ei fascinantă, într-o rochie bleu cu alb, ca un cer senin infinit sau o întindere de apă liniștită, într o zi
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
codului estetic, dar și a celui etic, religios etc., operele ni se înfățișează într-o lumină nouă, nu o dată defavorabilă, circumstanță ce le elimină din canon. Devenite obiect de cercetare academică, ele nu mai pot fi citite "cu plăcere". în treacăt fie spus, în alt loc, criticul se arată mai concesiv. Menționînd deosebirea pe care Roland Barthes o face între o "lecture de plaisir" și una "de jouissance", recunoaște că și în cazul cărților "depășite", ce nu mai corespund nemijlocitei noastre
Critica pură by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9472_a_10797]
-
în teribilii ani ai comunismului, o trinitate pe care nimeni și nimic n-a putut-o distruge. Asupra atmosferei anilor interbelici - perioadă când s-a produs afirmarea sa pe cele mai înalte trepte ale criticii literare - s-a oprit în treacăt evocând atât atmosfera politică, cât și pe cea culturală din redacțiile revistelor Facla literară, Săptămâna, Kalende, Viața universitară, sau de la Cenaclul "Sburătorul". Portretele scriitorilor cu care era prieten sau apropiat sunt creionate cu luciditate și simpatie. E cazul bineînțeles al
Amintirile lui Șerban Cioculescu by Simona Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9547_a_10872]
-
listei de susținători ai lui Cristian Diaconescu de către Traian Băsescu e - după umila mea părere de jurnalist care crede mai presus de toate în știre - un eveniment. Un mare eveniment. Spre stupoarea mea, acest eveniment nu există sau există în treacăt pentru site-urile ziarelor și televiziunilor etichetate drept băsiste", a remarcat Ion Cristoiu. Mai mult, jurnalistul recunoaște că acestă reticență a presei băsiste față de o asemenea șire ar putea avea o altă explicație. "Care să fie cauza? Dincolo de un interes
Ion Cristoiu, uimit de presa băsistă: Azi mi-am dat seama că m-am înșelat by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/77342_a_78667]
-
țipete, muzici, pași, pași, pași, șoapte, angoase, vise, invidii, frustrări, iubiri, tăceri. Viața noastră la comun. Iluzia intimității. Am ascultat Bach și atunci cînd am stat la bloc. Uneori, tăricel. De două ori, nu vecinii mei, ci tipi aflați în treacăt pe la ei, au zbierat cît i-au ținut bojocii: Închide dracu o dată porcăria aia!" N-am închis-o. Subconștientul lor nu știa ce bine le-am făcut. În liceu, un coleg de-al meu dansa superb break dance. Era, întotdeauna
Vă place Bach? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9615_a_10940]
-
posibile "motivații" a pseudonimului Petru de Lozia, altfel spus, posibilitatea unei strînse legături între pseudonim și cel care se ascundea în spatele lui. Catalizator a fost aici o informație reținută (prin ce minune?) din jurnalul scriitorului, anume dintr-o menționare, în treacăt, la 31 decembrie 1934, a vărului Victor Neter, "acum Julien de Lodza", cu precizarea: "Victor Neter sau Nețer și-a luat acest nume după unii strămoși din Polonia ai tatei 8 și ai mamei sale, Emilia..."9 șsubl. m.ț
Un roman necunoscut al lui Petru Comarnescu by Victor Durnea () [Corola-journal/Journalistic/9649_a_10974]
-
sau bișnițari de doi lei" (ibid.). De fapt, regula în temeiul căreia se lansează aceste acuzații e foarte recentă; mai exact, formularea sa riguroasă a fost introdusă de ultima ediție a Dicționarului ortografic, ortoepic și morfologic (DOOM 2005), adică, în treacăt fie zis, de un dicționar care a fost în repetate rânduri acuzat, de aceleași voci populare indignate, de permisivitate exagerată, toleranță față de vorbirea incultă etc. În DOOM 2005, regula este formulată clar, dar se invocă și dimensiunea istorică a fenomenului
Conjugasem, conjugaserăm... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9683_a_11008]
-
suna: Noi sîntem români! (Să nu fi crezut ăia că sîntem zuluși.) Rică Venturiano, în moment de vîrf, zicea: și eu sînt Român!" Dar nu orice festivitate e culpabilă. Dacă, în urma victoriei electorale "net istorice" pe care a repur-tat-o (în treacăt fie zis, fără consecințele așteptate), președintele Emil Constantinescu "a fost nevoit să-și justifice precaritatea sărbătoririi în familie, cu procurarea, ca tot omul, a unui vinișor de țară, un zaibăr acolo, o căpșunică, m-de, ce s-a putut" gîndul
Un observator solitar Un observator solitar by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9680_a_11005]