3,521 matches
-
azi procesul de unificare. În slujba din sinagogă, adaugă cercetătorul, mai important decât textul ca atare al Torei, chiar dacă el conține legea lui Moise, este momentul care precede lecturii unor pasaje și anume desfășurarea pergamentului și prezentarea lui în fața ochilor treji ai credincioșilor. Ritualul acesta creează o relație fizică directă între masa de credincioși și Cuvântul lui Dumnezeu. „Orașe poroase“ Pe site-ul Eurozine a apărut recent un text remarcabil, semnat de Franco Bianchini și Jude Bloomfield, profesori de politici culturale
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/4481_a_5806]
-
video... Bine puiule, dă-l naibii de video, poți să dai și colorul, va fi mai bine... vom fi numai noi doi... Dar hai și te culcă, ești obosit. Dormiră îmbrățișați, mai bine spus, numai bărbatul dormi, căci Ilona stătu trează toată noaptea... În aceeași săptămână, destinul familiei lui Petrache începu să se schimbe. Se treziră cu un dar neașteptat, la care puțini încercau măcar să viseze. Un televizor color și un aparat video, precum și câteva zeci de casete. La scurt timp
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
Fratemeu e-n stare să ne împuște... Câinele nu-i lătră. Intrară în hol și se opriră descumpăniți. Din odaia mare răsuna un cântec ostășesc, interzis până acum câteva zile. Printre vocile groase, bărbătești, în orice caz nu de oameni treji, se auzea și un glas subțire, de femeie. Petrache intră încet, vizibil emoționat, lăsându-și prietenul în spate. Poate își aduse aminte de taicăsău... El cânta la chef ori ,,Internaționala”, ori ,,Deșteaptă-te, române!”, pe care îl cântau acum cei
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
cana plină cu vin și tocmai se pregătea să umple paharele goale. Nu prost băiatul! După ce a terminat opt clase, a fugit de acasă, la un văr, în celălalt capăt al țării. Când Damian, taicăsău, un om bun când era treaz, dar rău la băutură, l-a găsit, a bătut în el ca în hoții de cai, dar odrasla tot nu a vrut să se întoarcă în sat. Bătrânul visase să-l facă om mare, șef de atelaje la CAP, vorbise
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
și aminti. Începu să se-mbrace. Răceala nopții îi alunecă pe spate trezind-o de-a binelea. Vântul o striga, tembel, absorbind-o ca-ntr-o vrajă. Se temea numai să nu se trezească bătrâna.. Sau să nu fie chiar trează. Miji ochii atentă în întunericul bătut de lucirea metalică scăpărată prin geamul irizat sideral ca o lucarnă a cerului și pândi, fără să miște, măsurând prin auz, somnul acesteia. Somnul, ca și tot ce făcea soacra pe trezie, o umplea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
dinaintea icoanelor, în mijlocul odăii, răcorită de soarele dimineții, îmbrăcată, pieptănată, cu ochii arzându-i mocnit pe obrazul uscat, înfășurată în tăcerea ei enigmatică, făcându-se că nu știe, ceea ce știau amândouă, istovite de permanenta stare de veghe care le ținea treze una lângă alta, fără nici o slăbire, fără nici un răgaz. CAPITOLUL 2 După aceste semne și după altele, între ele s-a statornicit vălmășagul unui război mai rău și mai înverșunat decât cel al armatelor și generalilor. Pentru că era tăinuit și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
generalilor. Pentru că era tăinuit și prefăcut. Pentru că soacra-i făcea toate voile, ca unui copil. O răsfăța, n-o punea la treabă, nu-i vorbea urât. De ce? Sau nu-i vorbea deloc. Zile și nopți întregi deloc, nici o vorbă. Sta trează lângă ea, dospind ca teascurile de borhot, dând să-i plesnească doagele, dar nu-i spunea o vorbă, și când vorbea, rămânea trăsnită, auzind-o: Du-te, fată, îi zicea. Mai du-te și tu. Ce stai? Unde să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
au rupt inima-n două. De-atunci, clipă de clipă, lumea se-ntunecă în inima ei sfâșiată, și n-a mai fost nimic decât spaima să nu-l piardă și pe-al treilea, pe Miluță, pe ultimul. Spaima și neliniștea trează ca o lupoaică flămândă și pânda neîmpăcată care-o făcea să stea cu ochii pe noră și s-o-mboldească mereu, doar-doar o scoate-o din prudența și încăpățânarea ei, cu care-i venea de hac, și să se lase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
și maică-sa, în picioare. Tom, pe un scaun, îl privea, și el se frecă la ochi și-l văzu ca printr-o sticlă aburită. L-am visat pe Alexandru, spuse, și nu știa dacă visa în continuare sau era treaz. Tom nu se mișcă. Nici nu tresări. I se păru slăbit, îmbătrânit poate din pricina bărbii țepoase -, îmbrăcat neglijent, dar în același costum, în aceeași tunică fără decorații cu care-l văzuse deci nu se înșelase -, parcă venea sau mergea la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
arătat unde mă doare și le-am povestit Visul. Au verificat și ele, ba au mai venit și niște surori și am ajuns toate la concluzia că în pat nu aveam cum să mă lovesc. Durerea persista, și eram toate treze de câtva timp. Am vrut numai să verific dacă visul era adevărat, cu toate că în intimitatea spiritului meu știam că este adevărat. A venit ziua când am plecat din maternitate și am ajuns acasă. când m-am simțit mai în puteri
Întâlniri cu Maica Domnului by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1227_a_2213]
-
la datorie, că a sosit timpul ! și a făcut un semn cu bastonul spre mine, așa cum se face cu cădelnița în biserică. În acea clipă m-am trezit. În salon mirosea a tămâie. M-am pișcat, să văd dacă sunt trează cu adevărat. M-am uitat la ceas: era ora 4 a.m. și eu trebuia să trec într-adevăr la datorie: să mă spăl, să-mi pregătesc sânii pentru alăptat și să merg să-mi hrănesc copilul. Mult timp după ce m
Întâlniri cu Maica Domnului by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1227_a_2213]
-
de ea. În a doua noapte, pe la ora 3 dimineața, n-am mai rezistat și am ațipit. Atunci a fost lupta decisivă. M-am trezit strigând: Nuu...! în același timp în care o voce, pe care am auzit-o fizic, trează deja fiind, spunea: Aici nu hotărăște decât Maica Domnului! Atât. Am rămas trează cam o jumătate de oră, rugând-o pe Maica Domnului să mă ierte, pentru că eu nu la adresa ei trimisesem acel nu, ci celorlalți. Acum, privind în urmă
Întâlniri cu Maica Domnului by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1227_a_2213]
-
rezistat și am ațipit. Atunci a fost lupta decisivă. M-am trezit strigând: Nuu...! în același timp în care o voce, pe care am auzit-o fizic, trează deja fiind, spunea: Aici nu hotărăște decât Maica Domnului! Atât. Am rămas trează cam o jumătate de oră, rugând-o pe Maica Domnului să mă ierte, pentru că eu nu la adresa ei trimisesem acel nu, ci celorlalți. Acum, privind în urmă la cele întâmplate, cred că Ea a zâmbit îngăduitor la ruga mea, pentru că
Întâlniri cu Maica Domnului by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1227_a_2213]
-
cer înstelat. Și atunci... stau și-l privesc acum. Somnul? Veni-va și acela... Așa și eu. Mi-e frică uneori să adorm. Simt că aș pierde ceva mult mai important decât acele câteva ore de odihnă. Prefer să rămân trează, rememorând clipele petrecute cu tine. Le întorc pe toate fețele și le ating, să le simt mirosul. O singură concluzie: mi-e dor. Infinit. Mă ridic și mă îndrept spre fereastră. Faleza e pustie. E prea devreme, să treacă cineva
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
largul, malul abrupt și catargul chemând întâmplarea lacrima și marea. Legenda cu versul ei mut nu te mai aștepta grăbită ca la început, să-ți mai povestească de vârsta ei firească. Se miruie iubirea, lacrima se subție sub pleoapa vineție. Trează, mai lasă să intre cenușa de oseminte. Scâncește ca o fiară lumina de afară, se apleacă de spinare în ușă la intrare. O! Fragedă făptură oricât ai fi de pură în prag o să rămâi la râsul dintâi... Vechea împărăție topită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
o definiție a întregului lirism. “Cartea e ca un colan de douăzeci și două de poeme, fără anecdota accentuată, cu un bărbat care circulă între pagini străvezii, cu gest teatral și pururea mut, având doar menirea sacră de a ține trează și în revarsare de parfumuri imensa grădină de trandafiri a ființei unei femei, atentă la ea însăși. Basme, legende auzite ori născocite, ritmuri, presupuneri, înnodări și împletiri de senzații, valuri de analize zbuciumate deasupra cărora se ridică, străluminând, câte un
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
parcă să pronunțe sentințe definitive, nu pare să cunoască destinderea unui surâs. Un chip al cărui destin se citește ca într-o oglindă. Feminitatea la ea e mai degrabă de natură interioară, în orice caz controlată de o rațiune mereu trează. La Femeia în fața oglinzii prioritatea părea a reveni problemelor individuale, la maturitate introspecția are în vedere, nu fără un gust amar, probleme ale destinului în sens larg. Nici o încărcătură emoțională nu pare a însoți, în romane, căderea în moarte după
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
familiile gătesc masa de sărbătoare, tu gatești masă pentru înmormântare! Au fost trei zile de coșmar, în care, nu făceam diferența dintre realitate, mi se părea că visez, mă pișcam, ca să simt durere, să văd dacă e somn sau sunt trează. A fost un somn cu coșmar, un coșmar dureros pentru întreaga familie și pentru micuța Mihaela care, la doar trei anișori, a rămas fără mamă, fără sprijin. Aveam impresia că ea înțelegea totul, ea plângea, cred că ea suferea cel
Şoapte by Svetlanu Iurcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101016_a_102308]
-
mijloc (am obiceiul să fac un fel de sondaj înainte de a începe să citesc o carte) și dau de un pasaj ce îl prezintă pe Domnul R. ca fiind obsedat de corpul iubitei sale. Îl visează și în somn, și treaz, pe porțiuni anatomice, pe care le „parcurge” cu ochii și cu buzele... Remarc că eroul lui P.H.L. nu este preocupat și de reacțiile femeii, nu „vede” sau nu dă importanță „răspunsurilor” Teodorei. Opacitate sau egoism viril? De fapt, ce crede
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
putea trăi 300 de ani, dar îl consumăm printr-o viață, o trăire intensă și abuzivă, de cele mai multe ori. Profesorul: La întălnirile cu elevii studenți, aici la Observator, le spunem acest lucru, dar și multe date: cănd un om este treaz creierul lui generează 25 de wați, suficient să țină aprins un bec. Evelin: Creierul meu este un computer viu ca al vostru, dar nemuritor. Profesorul: La noi selecția naturală este motorul evoluției. Omul s-a format în milioane de ani
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
ucide o făptură nevinovată; este deci o cauză mult mai profundă, de ordin etic crima antiființă, cauză axiologică de gravitate cosmică, existențială, și nu circumstanțială. Al treilea ochi al său este evocat de Eminescu în postuma Mureșanu. "Un ochi e treaz în noapte", scrie poetul: este vorba de noaptea de dincolo de ființă, precum și de dincolo de gând "gândire ne'nființată". Ca atare, întâlnim aici o extremă a văzului transcendental: În turnul vechi de piatră cu inima de-aramă Se sbate miază-noaptea..., iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
și cu o figură boțită de somn și de ani. Cred că e vorba de o confuzie la mijloc... — Uite care-i chestia, dacă ție nu ți-e somn, asta nu înseamnă că trebuie să mă ții și pe mine trează. — Departe de mine orice intenție de a vă provoca vreun neajuns - trecu el pe nebănuite într-un registru politicos -, dar nu vi se pare totuși cel puțin ciudat că ne-am trezit într-o postură..., cum să mă exprim?... Ex
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
propune o nouă și originală viziune asupra unui subiect preluat de la antici. Dacă figura Electrei a reușit să înfrunte timpul, aceasta s-a datorat și faptului că ea s-a impus ca un personaj ce a avut menirea să țină trează conștiința mulțimii, devenind simbol al dreptății. După cum s-a văzut, mitul rămâne pentru dramaturgia contemporană o inepuizabilă sursă de inspirație, a cărei apropiere înseamnă transpunerea unor (străăvechi întrebări în atmosfera și problematica zilelor noastre. Întrebări care, în cele din urmă
Legenda Electrei de-a lungul timpului by Irinel Aura Stoica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1626_a_3036]
-
vremii sale și poate tuturor vremurilor că omul nu poate ieși din dilema în care îl pune dubla sa natură, decât prin curajul de a făptui, iar pe urmă a suferi. Iar fiica lui Agamemnon a avut menirea să țină trează conștiința mulțimii, devenind simbol al dreptății. După cum s-a văzut, mitul rămâne pentru dramaturgia contemporană o inepuizabilă rezervă de istorie, a cărei apropiere înseamnă transpunerea unor vechi întrebări în atmosfera și problematica zilelor noastre. Operele celor trei mari autori tragici
Legenda Electrei de-a lungul timpului by Irinel Aura Stoica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1626_a_3036]
-
ale altor firme. În cadrul publicității de convingere poți utiliza și elemente ale publicității din gură în gură (mai jos). 5. PUBLICITATEA DE REAMINTIRE Publicitatea de reamintire este importantă pentru produsele sau serviciile ajunse în etapa de maturitate, pentru că ea menține treaz interesul consumatorilor față de produs. Trebuie să fii mereu prezent în ochii, urechile și mintea consumatorilor atât din cauză că niciodată concurența ta nu doarme și mai ales datorită faptului că domnul consumator nu vine să cumpere produsul sau serviciul tău atunci când vrei
Cum să-ţi faci publicitate : ghid practic testat by Dan Ştefanov [Corola-publishinghouse/Administrative/938_a_2446]