880 matches
-
Acasa > Poeme > Dorinte > POEMELE IERNII Autor: Lilia Manole Publicat în: Ediția nr. 1829 din 03 ianuarie 2016 Toate Articolele Autorului DORINȚA CU BALSAM TREMURĂTOR Tu, prin fâșii de nea, îți regăsești Dorința cu balsam tremurător, Eu, însă, cerul îl colind, dar nu mai ești, Așa cum fulgii se perindă, sus la nori. Și mi-am dorit aici, în cer, s-aud, Cum nici o ușă nu
POEMELE IERNII de LILIA MANOLE în ediţia nr. 1829 din 03 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378564_a_379893]
-
Acasa > Poeme > Dorinte > POEMELE IERNII Autor: Lilia Manole Publicat în: Ediția nr. 1829 din 03 ianuarie 2016 Toate Articolele Autorului DORINȚA CU BALSAM TREMURĂTOR Tu, prin fâșii de nea, îți regăsești Dorința cu balsam tremurător, Eu, însă, cerul îl colind, dar nu mai ești, Așa cum fulgii se perindă, sus la nori. Și mi-am dorit aici, în cer, s-aud, Cum nici o ușă nu se mai închide. Și totul pare-aevea, dar e nud Un dor
POEMELE IERNII de LILIA MANOLE în ediţia nr. 1829 din 03 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378564_a_379893]
-
marilor idealuri. "Clepsidrele de pe tărâmul cerbilor" ar putea cuantifica seraficul transfigurărilor prezente aici. Sinteza luminii cu întunericul evidențiază marile mistere. Toată ideatica e însoțită de un aparte element cromatic, evidentul dramatism conferindu-i forță de impactare estetică asupra lectorilor. Reflectări tremurătoare însoțesc discursul poetic al volumului Când fluturii nasc cioburi: "definesc pasul/ în timpul războiului/ nuanțelor oglinzii/ îl readuc la viață/ fără reticențe/ cu zgomot cadențat/ pierd speranța/ fluturelui/ clipind mereu aceleași secunde". O figură deosebită fac și multiplele formulări metaforice, adeseori
DEZMĂRGINIRI DE OCTAVIAN MIHALCEA de BAKI YMERI în ediţia nr. 2065 din 26 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/379137_a_380466]
-
romanului constau în revenirea în aceeași albie, între aceleași maluri, locul natal, fixat pe plaiuri râmnicene, acel loc unic unui artist, care-l va inspira și marca toață viața, indiferent de plecări, de părăsiri, de renunțări: “Șirul de plopi cunoscuți, tremurători, din amintire parcă venind, cu lumina filtrată pieziș în palma șoselei, mă întoarce într-un timp imprecis, dilatat. Nu fapte, ci umbre, chipuri umbrite, pacea duioasă a unor zile cu uitate nume în calendar aleargă sub pleoapa închisă.” Episoadele descriptive
SLALOM SENTIMENTAL- ROMAN- VALERIA MANTA TĂICUȚU de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 2130 din 30 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379118_a_380447]
-
-i cristalizată însăși epopeea neamului nostru, pentru că acest taragot a plâns și a bucurat românul, câteva decenii zi cu zi, în toate momentele trăirilor sale, aninat de urma gândului său, ca o ancoră sufletească! Taragotul lui Dumitru Fărcaș vuiește o tremurătoare rapsodie de auzire, de citire și de privire, căci răsunetul lui cântă, povestește și înfățișează iubirea, patima, bucuria, răul, durerea, alinarea, jocul, truda, odihna, petrecerea...într-o înfățișare vie a muzicii folclorice! Vechii și măiaștrii lăutari au lăsat în urmă
DUMITRU FĂRCAŞ TARAGOTUL CARE A PLÂNS ŞI A BUCURAT ROMÂNUL de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1403 din 03 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/379830_a_381159]
-
Din mila, căci întreaga vară, Torida o arsese-n galantar. Ieri, far`să vreau am răsfoit-o! Și-un bilețel cu scris mărunt Mă anunță, dar foarte scurt: `La cinci, diseară, plec iubito!` A zăcut între coperți umile, Focul inimii tremurătoare, Ce-a păstrat iubirea trecătoare Și-a renviat-o-n dalbe file. Cântă un cânt nescris vreodată, Un imn îngemănat cu albul florii, Crescut pe buza unde căpriorii, Isi torc ardoarea lor cuminecata. Și totuși, e duios să -ți amintești, De iubirile
ANDANTE de ELENA NEGULESCU în ediţia nr. 2265 din 14 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379463_a_380792]
-
Din mila, căci întreaga vară, Torida o arsese-n galantar. Ieri, far`să vreau am răsfoit-o! Și-un bilețel cu scris mărunt Mă anunță, dar foarte scurt: `La cinci, diseară, plec iubito!` A zăcut între coperți umile, Focul inimii tremurătoare, Ce-a păstrat iubirea trecătoare Și-a renviat-o-n dalbe file. Cântă un cânt nescris vreodată, Un imn îngemănat cu albul florii, Crescut pe buza unde căpriorii, Își torc ardoarea lor cuminecata. Și totuși, e duios să -ți amintești, De iubirile
ELENA NEGULESCU [Corola-blog/BlogPost/379464_a_380793]
-
doară,Din mila, căci întreaga vară,Torida o arsese-n galantar.Ieri, far`să vreau am răsfoit-o!Și-un bilețel cu scris măruntMa anunță, dar foarte scurt:`La cinci, diseară, plec iubito!`A zăcut între coperți umile,Focul inimii tremurătoare,Ce-a păstrat iubirea trecătoareși-a renviat-o-n dalbe file.Cânta un cânt nescris vreodată,Un imn îngemănat cu albul florii,Crescut pe buza unde căpriorii,Isi torc ardoarea lor cuminecată. Și totuși, e duios să -ți amintești,De iubirile trecute și
ELENA NEGULESCU [Corola-blog/BlogPost/379464_a_380793]
-
mamei, când pruncul e bolnav, Strângând durerea-n ele, amară și sărată, Ce și-ar da chiar și viața din trupul ei firav, Ca puștiul să se joace, voios, ca altădată. Sunt lacrimi de bătrână, uitată în nevoi, Cu mâini tremurătoare și ... Citește mai mult LACRIMIDumnezeu a dat în grijă lacrimi femeilorAtunci când le-a-nzestrat cu sensibilitateși le-a înscris în genă gestionarea lorștiind c-or să se-achite cu responsabilitate.La început, adesea-s doar lacrimi de fetițăVărsate-n
STELUȚA CRĂCIUN [Corola-blog/BlogPost/381390_a_382719]
-
mamei, când pruncul e bolnav,Strângând durerea-n ele, amară și sărată,Ce și-ar da chiar și viața din trupul ei firav,Ca puștiul să se joace, voios, ca altădată.Sunt lacrimi de bătrână, uitată în nevoi,Cu mâini tremurătoare și ... XVII. DE PRIMĂVARĂ, de Steluța Crăciun, publicat în Ediția nr. 1927 din 10 aprilie 2016. DE PRIMĂVARĂ Se sparg miresme de asfalt când primăvara dă în floare, Foșnesc norii în cerul nalt, închipuind grămezi pufoase, Se împletesc noian de
STELUȚA CRĂCIUN [Corola-blog/BlogPost/381390_a_382719]
-
regăsesc pe-aceeași bancă La iazul nost´ de nuferi plin Din stațiunea seculară Și-ți ating iar obrazul fin, Revăd în ochii tăi iubirea Nestăvilită-n luna mai Și te sărut cu pasiune Simțind în piept un colț din rai. Tremurător,îți mângâi sânii Fierbinți și grei,cuprins de dor... Ah cât de mult vreau înc-o dată Cu tine-o noapte de amor! Izvorul susură nostalgic Perpetuu gonind la vale, Recunoscând îndrăgostiții Ce poposesc pe-a lui cărare. Privind șăgalnic înspre
REVERIE de DAN MITRACHE în ediţia nr. 1233 din 17 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/372852_a_374181]
-
curcubee ce strivesc versul nescris între-ale mele buze, cu foșnet vestejit răsună pe-a vieții alee clinchetul zgomotos, de lume să se amuze... Cred că...murmurul de ape reflectă bulgări de lumină, dansul trist al toamnei croiește drum către ruină, tremurătoarea pădure, uscată, acum frântă, întinderilor cerești vrea să li se plângă... Cred că...izvorul înserării va oglindi-n ape line, suspinele senine vor croi cândva al meu nume, ca să tulbure liniștea orelor calde cu zâmbet fermecător, ... Citește mai mult Cred
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/372817_a_374146]
-
parfum de curcubeece strivesc versul nescris între-ale mele buze,cu foșnet vestejit răsună pe-a vieții aleeclinchetul zgomotos, de lume să se amuze...Cred că...murmurul de ape reflectă bulgări de lumină,dansul trist al toamnei croiește drum către ruină,tremurătoarea pădure, uscată, acum frântă,întinderilor cerești vrea să li se plângă...Cred că...izvorul înserării va oglindi-n ape line,suspinele senine vor croi cândva al meu nume,ca să tulbure liniștea orelor calde cu zâmbet fermecător,... XXII. DIALOG CU OGLINDA
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/372817_a_374146]
-
cameră, am auzit parcă vocea celor condamnați să trăiască într-o lume paralelă, numai a lor, dar care are atâtea conexiuni cu lumea noastră. Ca într-un cor mut, vocile lor s-au unit și se ridicau într-o spirală tremurătoare spre cer. „Am ajuns la vârsta când nu mai suntem stăpâni pe mâinile și genunchii noștri. Simțim tremuratul mâinilor și greu îl putem controla. Fără să vrem vărsăm supa din lingură și ne alunecă paharul din mâini. Am ajuns la
O INIMĂ PENTRU CEI CE SUNT CU NOI, DAR TRĂIESC ÎN LUMEA LOR de LIGIA GABRIELA JANIK în ediţia nr. 895 din 13 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346027_a_347356]
-
să reconstituie monologul și intrigă, iar eu cu imaginea pendulei ce oscila între alegerea vieții sau morții, atunci, în nopțile de vară priveam colinele Ierusalimului și în imaginația mea surescitată se profila forma unei păsări răpuse cu aripile desfăcute, încă tremurătoare, gata să atingă rănile din mine. Urcăm de astă dată spre Maale Hahamisha într-o ploioasă și rece zi de noembrie, pe o ceață deasă care ne-a prins la Abu Gosh, în bătrânii și tociții munți Iehuda. O asemenea
SECRETUL LUI RODIN de GETTA BERGHOFF în ediţia nr. 1909 din 23 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/348618_a_349947]
-
din care se hrănește însetat de absolut. Se înalță spre bolta iubirii , iar acolo se cufundă în limpezimea celui mai distins sentiment. Adăpost îi sunt stelele pe genele cărora își așterne visele și dorintele și prin care sclipește în acorduri tremurătoare, cununat cu eternul. În poemele sale răsăritul se îngemănează cu asfințitul, fiindcă soarele sub ale cărui raze își odihnește sensurile este chiar lumina sfântă, țesută și brodată din firul credinței. Doar iubirea îi este focul ce mocnește între cursurile existenței
TRAIAN VASILCĂU, CĂLĂTORUL NEMĂRGINIRII de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1580 din 29 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348946_a_350275]
-
fesu', de chimie, Cât e alcoolul, astăzi blestemat, De criminal, chiar cu economie: A pus pe banca mea două pahare, (În prima stam, că nu se copia) Și l-a umplut cu apă pe cel mare, Apoi, pe cel micuț, tremurătoare, Cu țuică de Văleni, că mirosea, De o sorbeam din cap până-n picioare, Și dintr-o cutiuță mititică A scos, ca să-l vedem, un viermișor Vioi și jucăuș (în viață-adică) De îi purtam, săracului, chiar pică Din gelozie, tot mișcând
EFECTUL MORTAL AL ALCOOLULUI de VALERIU CERCEL în ediţia nr. 889 din 07 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346273_a_347602]
-
mea în flori, în ochi, pe buze ori morminte. Lumină altora sugruma vraja nepătrunsului ascuns în adâncimi de întuneric, dar eu, eu cu lumina mea sporesc a lumii taină - și-ntocmai cum cu razele ei albe luna nu micșorează, ci tremurătoare mărește și mai tare taină nopții, așa înbogățesc și eu întunecată zare cu largi fiori de sfânt mister și tot ce-i nențeles se schimbă-n nențelesuri și mai mari sub ochii mei - căci eu iubesc și flori și ochi
TESTAMENT (EDIŢIA A II-A) – MARI POEŢI ROMÂNI TRADUŞI ÎN LIMBA ENGLEZĂ (1) de DANIEL IONIŢĂ în ediţia nr. 1348 din 09 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377927_a_379256]
-
curcubee ce strivesc versul nescris între-ale mele buze, cu foșnet vestejit răsună pe-a vieții alee clinchetul zgomotos, de lume să se amuze... Cred că...murmurul de ape reflectă bulgări de lumină, dansul trist al toamnei croiește drum către ruină, tremurătoarea pădure, uscată, acum frântă, întinderilor cerești vrea să li se plângă... Cred că...izvorul înserării va oglindi-n ape line, suspinele senine vor croi cândva al meu nume, ca să tulbure liniștea orelor calde cu zâmbet fermecător, s-aprindă dorința cu
CREZUL MEU de IRINA BBOTA în ediţia nr. 1465 din 04 ianuarie 2015 () [Corola-blog/BlogPost/372777_a_374106]
-
fetița spălă bine de tot dințișorii rămași, după care hotărî să plece în căutarea fugarului. Ieși din casă și ajunse în parc, tocmai când vecinul ei, Horică, hrănea porumbeii cu pufuleți. - N-ați văzut un dințișor, întrebă fetița cu glasul tremurător? - Cum arăta, se interesă cel mai mare porumbel? - Alb, drăgălaș, ... ca un dințișor! - Cred că am văzut așa ceva lângă cișmea, se gândi o porumbiță cafenie. Tincuța nu mai rămase mult pe gânduri și o porni spre cișmea. Horică se oferi
POVESTEA DINŢIŞORULUI NĂZDRĂVAN de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1665 din 23 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373180_a_374509]
-
al lui Bebe, care o întâmpină cu un lătrat prietenesc, parcă certând-o de întârziere. În atmosferă, plutea o liniște desăvârșită. Adia un vânticel dinspre pădure și din când în când se mai auzeau pâlpâirile molcome produse de frunzele plopilor tremurători. Transpirase de mersul pe jos și de emoțiile care puseseră stăpânire pe ea și se frământa să găsească izvorul sentimentelor contradictorii, provocate în urma discuțiilor plăcute din ziua precedentă. Fusese atrasă de acest bărbat frumos, manierat, bine educat și cu perspective
PARTEA TREIA de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2324 din 12 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/372060_a_373389]
-
o parte din disperarea pe care o simți dându-i târcoale, flămândă. Parfumul trandafirilor o învăluia puternic, la fiecare pas, provocându-i o greață acută. Convingându-se că nu îl va găsi acolo, își căută geanta și scoase cu degetele tremurătoare cartea de vizită. Telefonul sună prelung. Neașteptat, Cătălin Damian răspunse. Mădălina nu își găsi imediat cuvintele. Când o făcu, nu avu puterea decât să întrebe: - De ce? Un hohot răsună macabru de la celălalt fir: - Ghinion, păpușă! - Chiria... - Ar fi bine să
INCIZII PE MIJLOCUL DESTINULUI (FRAGMENT DE ROMAN) de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1835 din 09 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376204_a_377533]
-
lumea paralelă necunoscuta ce se dezgolește-n dans rotit ca o bacantă pe asfaltul de oglindă neagră și toate gândurile rătăcite-n adâncul pupilei urmăresc în tăcere dârele ploii ce se preling alene pe parbriz până rămâne doar un strop tremurător ce-ascultă încă difuzorul răgușit din care vocea sud-americană mai răsucește pe un fir de melodie ca pe un imens yo-yo lună între nouri. Referință Bibliografică: TAXI / Tania Nicolescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2302, Anul VII, 20 aprilie
TAXI de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2302 din 20 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375780_a_377109]
-
spumă, din ea se naște Venera. Ciudatul cântec al incasilor - Vom bea din tigva trădătorului/ din dinții lui vom face coliere/ din oasele lui - flaute/ din pielea lui - tobe/ iar noi vom dansa. Se crapă de ziuă, cerul se desparte tremurător de pământ. În cer nu există asasinate, nici alte păcate. Noah 7 Numărat, judecat, pedepsit, Înot pe spate, voios, O durere din adânc, ... Din care adânc? Nu suntem oare, frunze Sau trestii gânditoare? Adânc este doar Oceanul, Spun, „quia absurdum
NOAH 6 de BORIS MEHR în ediţia nr. 2139 din 08 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374167_a_375496]
-
cobor la mal, un șarpe mă petrece, îl țin de piept încolăcit, trecută-i vremea de iubit, ninge în portul cu pescari, peste-nfloriri aztece!'' sau „Binecuvânt Alfabetul Tăcerii! Binecuvânt șoapta și urma mistreților, dragostea mea sfâșiată de-a pururi, tremurătoarea cumpănă a gândului, Magul-Poet, descântecul șarpelui ... ” Reprezentarea abstracțiilor în formă concretă are ca efect plăsmuirea unui univers poetic original, cu un imaginar propriu, inedit: „Cum să mușc din acest lătrat de câine ce veșnic scâncește în inima ta?”; „Mut ca
„METAFORA TĂCERII” LA THEODOR RĂPAN de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 448 din 23 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362096_a_363425]