876 matches
-
rușine. Se făcuse de râs În fața tânărului. — Ce-o să crezi acum despre mine, domnule Bodo? se auzi ea vorbind și-și ascunse fața În palme. Își Îngreunase și mai mult situația. Dar Bodo Îngenunchease lângă bancă și răspunse cu voce tremurătoare: — Am să cred că un Înger din cer a venit să se așeze pe bancă În fața mea și că nu sunt vrednic de această bunăvoință a cerului. Era atâta admirație În cuvintele lui, Încât fata Își luă o mână de pe
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
privi fără să priceapă. Din fala lui nu mai rămăsese nimic. Veșmântul Îi era zdrențuit și o paloare de moarte i se așternuse pe față. — Unde-i ducele, trădătorule, popă viclean și fără Dumnezeu? Unde l-ați dus? Cu mână tremurătoare, Otto arătă spre dosul curții unde se găseau acareturile. Acolo Îl găsiră Într-o șură goală. Pe paie zăcea cadavrul Însângerat al ducelui Bertold, mânjit de mâzga prin care Îl târâseră. Fața lui bărbătească era Încremenită Într-o expresie de
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
pentru epigon de a deveni emul“1. „Propriul teren“ al lui Gogol este, firește, Petersburgul, despre care Dostoievski scria că este cel mai „premeditat“ oraș din lume, iar Gogol ne asigură că „minte“, mai ales cînd este scăldat în lumina tremurătoare a felinarelor. Din acest punct de vedere, ne‑am aștepta la consonanțe numeroase între nuvela Nopți albe și povestea pictorului Piskariov din Nevski Prospekt. Ei bine, reminiscențele sînt aproape inexistente, poate tocmai datorită unei mize conștiente a lui Dostoievski pe
[Corola-publishinghouse/Science/2088_a_3413]
-
să continui să te iubesc de dincolo. Azi a trebuit iar să dau telefoane, să alerg, să înghit refuzuri: Ury Ben. Doamna Pap. (soțul ei a murit) m-a ascultat vorbindu-i la telefon, dar mi-a spus, cu glas tremurător, că i-a murit bărbatul și că mi a ascultat vocea fără să înțeleagă ce spun. Cam. va depune mărturie favorabilă. Sanda Mov., de asemenea; mâine-dimineață am s-o iau de la capăt, scumpa mea, doar ca să salvez obiectele dragi pe
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
cu coadă la stațiunile de tramvai. Academia de științe a U.R.S.S. președinte: Vladimir Leontievici Komarov. Discuții privitoare la problema agrară. Împământenirea nu soluționează. Socializarea e singura cale. 13.VI.1945 Vizităm grădina. Plante de Predeal și Sinaia. Molizi, plopi tremurători, jugastri. 14.VI Vremea urmează a fi deosebit de agreabilă. Vizităm Moscova. Cremlinul îți face o mare impresie prin grandoarea și noutatea lui arhitectonică. (stil italian) O curiozitate, marea biserică a sfântului Vasile, din latura cetății Cremlinului. Străzi foarte largi, spațiu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
grup aparte și se ține într-un fel de rezervă nobilă, de altminteri destul de nejustificată. 16.VI Dimineață ușor învăluită, rouă, ceață, liniște deplină; din când în când s-aude cucul, apoi .............. departe în parc; stăncuțe vorbesc subțirel pe deasupra plopilor tremurători și brazilor; vine și din sat câte-o dată zvon de vaci și lătrat de câne. O tihnă desăvârșită stăpânește peste distrugerile de ieri ale războiului, peste suferințele încă aparente. Țârâitul cristalin al lostunilor... * În Polonia germanii au ucis 74
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
pe care îi poartă în brațe sau de mână părinții modest învestmântați. Luni, spre Moscova primăvara mai răcoroasă și vegetația mai subțire și mai plăpândă. Păduri și iar păduri, în care predomină mesteacănul. Apar și brazi plantați, pini, sălcii, plopi tremurători. În lungul terasamentelor drumului de fier lucrează în mare majoritate femei. Pentru mânuirea lopeților și târnăcoapelor poartă mănuși groase de păr. La Kiev: monumentul lui Vladimir, cel care, împreună cu cneaghina Olga, a botezat pe slavi. Tot din acele timpuri istorice
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
pentru luminarea minții”, altcineva, „pentru sănătate și pace în casă și la copii”, altcineva, pentru ca „să aibă grijă Dumnezeu de dușmanii mei” etc. Deși în timpul acestei vizite m-am simțit mai curat, mai liniștit, mai stabil sufletește (și nu impur, tremurător, angoasat), prefer atmosfera de afară (senină, caldă, calmă) celei dinlăuntrul bisericii. *„Nu știu ce-i cu mine, dar nu mi-i bine: sînt tristă și-mi vine să plîng de parcă mi ar fi murit cineva acum”, îmi declară A. În ce constă
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
ramuri ostenite; în copaci ard galbene flăcări de toamnă; ascultă glasul frunzelor bronzate; zâmbetul bun al bătrânului soare; vântul rotea în văzduh frunze ude și ramuri; vântul a furat hainele copacilor; vârteje de frunze arămii; toamna a rumenit frunzele plopilor tremurători; frunzișul copacilor s-a făcut de un roșu strălucitor; va trezi din somn frunzele căzute; toamna a spălat frunzele cu ploaia rece; ultimele frunze de mesteacăn străluceau pe crengile goale ,ca niște monede de aur; stejarul bătrân și gros a
Cartea mea de lectură by Mariana Bordeianu () [Corola-publishinghouse/Science/559_a_873]
-
gratificat de note școlare mai bune. Va povesti, cu o satisfacție intimă, finalul unui examen de dogmatică de la sfârșitul semestrului celui de-al patrulea an (1900-1901). Comisia de examen era prezidată de mons. Bacilieri. Clericul Giovanni s-a prezentat puțin tremurător în fața acelei comisii severe. A extras numărul subiectului de prezentat. Îi căzu un subiect interesant pe care îl studiase bine. Examinarea era făcută în limba latină. Calabria, reînsuflețit de extragerea făcută, a început prezentarea subiectului cu siguranță și dezinvoltură, până
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
turnul Lamberti și lovitura de tun dădeau semnalul incursiunii aeriene iminente. Băieții se ridicau în picioare la unison și se dedau la o fugă generală zorită spre o grotă. Toți rămâneau în tăcere, înghesuiți într-un unghi, într-o așteptare tremurătoare, ascultând cu urechea apropierea zgomotului produs de motoarele avioanelor dușmane. Terminată incursiunea, băieții și asistenții ieșeau afară din refugiu și își reluau leneș propriul loc și propria muncă. Studenții frecventau școlile seminarului episcopal. Unii ștrengari profitau de alibiul alarmei aeriene
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
mie și una de nopți”. Covorul fermecat însă nu zbura, nu se mișca din loc, ci se topea de frica soarelui. În amonte de sat, lunca poartă pe brațele sale desfăcute o pădure de plopi și sălcii pletoase, cu frunze tremurătoare, printre care se află și falnici peri sălbatici, iar pe sub coroanele lor înalte , ca niște chioșcuri cu dulciuri care stârnesc mai ales pofta copiilor, se află poroambe, gheorghine, măcieși și rugi de mure. Pământul de sub vegetația luxuriantă, mai produce și
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
iarna zăpada să se oprească pe ogoare. La ferma „Iepurași” erau turme mari de oi din rasa merinos, iar la „Vraghia” (secția din Râmnicelu) se creșteau cai de rasă pur sânge arab. În cadrul acestor ferme, drumurile erau străjuite de plopi „tremurători” foarte înalți. Ambele stații aveau plantații speciale de duzi și clădiri speciale pentru creșterea viermilor de mătase. Oamenii din Corbeni și din Râmnicelu, angajați ca salariați ai acestor ferme duceau o viață îndestulată și deveneau singurii pensionari ai acelor locuri
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
culturale prin Europa. Descoperise foarte devreme goliciunea femeii, însă într-un muzeu, grație memorabilei Venus adormite, atribuită ba lui Giorgione, ba lui Tizian, Venus pudica mai bine zis, cu somnul ei atât de gingaș, încât căderea unei frunze de plop tremurător ar fi putut s-o trezească. Atunci... După o perioadă de întrerupere, locotenentul îi scrise Isidorei (Dragostea mea, nicio permisie în perspectivă, sunt mereu pe picior de război. Te mai gândești la nebuniile noastre?) și se duse să pună scrisoarea
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
Satul „de sub munte” e înconjurat de livezi și grădini, de poiene cu otavă, de lanuri, holde și miriști. Matricea lui este „milostiva glie”, din care cresc „spicele grele”, „spicele de aur”. Oamenii satului sunt plugari și cosași, moșnegi „cu genele tremurătoare”, dar și feciori ce „strâng prăseaua cuțitului din cingătoare”. Ei au cultul străbunilor și al legii, adică al religiei și al tradiției („cinstita și curata noastră lege”), joacă hora, merg la cârciumă, unde cântă Laie chiorul, dar mai cu seamă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287305_a_288634]
-
vocabulă de o mare frecvență, încât G. poate fi numit nu numai un „poet al mâinilor”, dar și „poet al lacrimii”. Se observă totodată că poezia lacrimii e poezia lacrimii tremurate, căci plânsoarea, genele sunt la autorul Clăcașilor de obicei tremurătoare, cum sunt cuvintele gâtuite de emoție. Mișcarea aceasta sacadată, pâlpâitoare, caracteristică și naturii („În oftat se-ndoaie fagii / Tremură în crâng alunii”; „Primăvară, primăvară, / Tremură luna bălașe...”), recurge la o veritabilă tehnică impresionistă. Pătimirea seculară adâncește în suflete iubirea de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287305_a_288634]
-
Portugalia în Spania. Peisajul, la fel de dezolant, nu-ți poate servi drept reper. Alergăm în continuare în aceeași stare de inconștiență pentru soarta noastră încredințată acestei garnituri scăpate de sub control. Mă uit prin geam și-mi pare că întrezăresc în aerul tremurător de deasupra crestelor încinse fantoma cuneiformă a lui Don Quijote. Semn că fierbințeala a străpuns pereții vagonului. VASILE GÂRNEȚ: Mă întreb, probabil o fac și ceilalți, dacă standardele fixate de portughezi pe perioada găzduirii Trenului Literaturii vor putea fi atinse și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
era lungit pe o câmpie cosită, fânul clădit mirosea, cerul de înserare era deasupră-i albastru, limpede, adânc, nouri de jăratic și aur umpleau cu oștirile lor cerul, dealurile erau încărcate cu sarcini de purpură, paserile-n aer, oglinzile râurilor rumene, tremurătorul glas al clopotului împlea sara chemând la vecernie 202. Deși pare că provin amândouă din aceeași sferă a înălțimilor, cerul înstelat și îngerii se disting prin particularități încărcate de substanță folclorică majoră. Sublimate cu totul altfel decât ne apar în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
cu un chip de fată cu păr ondulat și cu ochelari. O imagine neașteptată îi răsare în minte lui Eduard. Un chip de fată cu ochelari și cu păr zburlit. Ochi cercetători și iro nici în spatele ochelarilor. Glas răgușit și tremurător. Buze strânse mereu cu încăpățânare. Și o minte foarte ascuțită și cla ră. Clara. Copilul își îndreaptă spre el ochii cenușii și îl măsoară curios. Apoi se ridică brusc și o ia la fugă către un bloc de vizavi. Privindu
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
ostenită, pe buturugă, observând abia atunci o carte lângă ea. își scoase ochelarii din buzunar și deschise cartea, începând să citească din ea înfrigurată. Răsfoia pa ginile din ce în ce mai nerăbdătoare, aproape cu furie. „Nu se poate“, murmura cu glas răgușit și tremurător. „Nu se poate!“ Furia îi creștea incontrolabil și în curând nu mai suportă și aruncă din mână cartea cât colo, în noroi. își aruncă și ochelarii, mânioasă, și se pipăi frenetic pe obraz. Nu se recunoștea. Nu-și recunoștea pielea
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
Dostoievski. Între om și bani se interpune ceva infernal : o crimă, o sinucidere, o nebunie. Aici, În această lume, banii sînt cel mai adesea un instrument de demențializare. Raskolnikov Îi rîvnește pentru a‑și demonstra că nu este o „făptură tremurătore“ și alege calea crimei. Aleksei Ivanovici alege calea ruletei, deci a Întîmplării, a norocului. Ceva ce ține de sfera entropiei este chemat să facă ordine. Jocul nu este unul comercial, ci unul pe viață și pe moarte. „Eram parcă În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2030_a_3355]
-
cu numere de telefon. Se va uita la ele mai târziu. Purta un ceas de mână, dar nu avea mărunțiș În buzunare. Brunetti Îi strecură portmoneul Înapoi În buzunar și se Întoarse cu spatele la cadavru. Se uită În depărtare peste apa tremurătoare, către locul unde luminile din Murano și Burano erau vizibile În zare. Lumina lunii se Întindea blând peste apele lagunei și nici o barcă nu se mișca pe ele ca să-i deranjeze pacea. O singură fâșie argintie scânteietoare lega continentul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
albastru splendid, umed și curgător. In fața locuinței lui Dionis se ridica o casă albă și frumoasă. Dintr-o fereastră deschisă din catul de sus el auzi prin aerul nopții tremurând notele dulci ale unui clavir și un tânăr și tremurător glas de copilă adiind o rugăciune ușoară, pare că parfumată, fantastică. El își închise ochii ca să viseze în libertate. I se păru atunci că e într-un pustiu uscat, lung, nisipos ca seceta, deasupra căruia licărea o lună fantastică și
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
miază-noapte. Pustiul tace, aerul e mort și numai suflarea lui e vie, numai ochiul lui e viu, pentru ca să vadă pe un nor de argint, în naltul cerului, un înger alb, îngenuncheat, cu mînile unite, care cânta o rugăciune divină, adâncă, tremurătoare: rugăciunea unei vergine. Întredeschise ochii și văzu prin fereastra arcată și deschisă, în mijlocul unui salon strălucit, o jună fată muiată într-o haină albă, înfiorînd cu degetele ei subțiri, lungi și dulci clapele unui piano sonor și acompaniind sunetele ușoare
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
era lungit pe o câmpie cosită, fânul clădit mirosea, cerul de înserare era deasupră-i albastru, limpede, adânc, nouri de jăratic și aur umpleau cu oștirile lor cerul, dealurile erau încărcate cu sarcini de purpură, paserile-n aer, oglinzile râurilor rumene, tremurătorul glas al clopotului împlea sara chemând la vecernie, și el? - el - ce îmbrăcăminte ciudată! O rasă de șiac, un comanac negru - în mâna lui cartea astrologică. Și ce cunoscute-i păreau toate. El nu mai era el. I se părea
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]