1,604 matches
-
inclusiv prin orgoliul drenat în rândurile lui. (Orgoliu, nu vanitate). Matei Călinescu face uz, nu o dată, de argumentele autorității. Nici unul dintre ele, însă, mai presus de nivelul superlativ al analizei. Întâi când postulează o sumedenie de observații sclipitoare fără vreun tremur de condei. Îmi vine în minte în primul rând aceea referitoare la titlul poesii, care ar conține o trimitere către titlul volumului antum al lui Eminescu (anodin căci ales de editor, nimeni altul decât Maiorescu). Sau, ceva mai încolo, la
Studii introductive (I) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4622_a_5947]
-
ambele părți, incidente traumatizante, suferința naratoarei consumată în salonul de spital. Însă finalul este cum altfel decât fericit. Sugerat, în mod cețos, fericit. În loc de „au trăit fericiți până la adânci bătrâneți”, naratoarea spune: „Panica i se cuibări în carne ca un tremur de-abia când închise ușa apartamentului său. Șovăia. O năpădi nevoia meschină de-a se lipi de un trup care s-o protejeze. Se urî pentru asta. Ea singură luase hotărârea de a pleca, dar acum se vedea incapabilă să
Poveste glossy by Iulia Iarca () [Corola-journal/Journalistic/4563_a_5888]
-
ochii Marthei, cei pe care îi vedea Helene acum. Ochii înfricoșați ai Marthei. Helene o vedea pe Martha într-un vagon de animale, vedea cum picioarele ei goale alunecau peste excremente, cum căuta sprijin, auzea gemetele celor înghesuiți, oftatul omului, tremurul lui, frunzele de stejar și strănutul. Se auzi o împușcătură. Un vânător, strigă Peter și chiui. Lătrat de câini în depărtare, o a doua împușcătură. Stai, mamă! Peter voia să se oprească și să se uite în jur, voia să
Femeia din amiază by Julia Franck () [Corola-journal/Journalistic/5774_a_7099]
-
târziu ni le dădu înapoi cu o prelungă mișcare de toreador : „Toate astea-s sticlă curată”. În momentele acelea cele mai grele, Mercedes și-a făcut niște socoteli astrale și i-a spus răbdătorului ei client, fără cel mai mic tremur în voce: - Putem să vă dăm banii pentru toate peste șase luni. - Iertați-mă, doamnă - îi răspunse proprietarul - dar vă dați seama că atunci va fi o sumă enormă? - Îmi dau seama - spuse Mercedes impasibilă -, dar atunci totul o să fie
Gabriel García Márquez - N-am venit să țin un discurs () [Corola-journal/Journalistic/5528_a_6853]
-
o rufă/ mi-au crescut gheare, copite”; „am o copită în loc de inimă,/ și-un ghem de păr în loc de ficat”; „eu eram învins jigărit cu fierea în gură/ cu gura în palme și palmele nu conteneau/ să mă plesnească întărâtate de tremurul animalic”; „ochii tuturor/ scaunelor se închideau să nu mă mai vadă/ și urechile tuturor meselor erau pline de câlți/ să nu-mi mai audă șuieratul dement”; „să ne zburăm creierii hohotind/ hohotind al naibii, ca după o treabă bine făcută
Suferința în formă fixă by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/3532_a_4857]
-
aș vrea să m-asculți. O gură? Am gafat imprudent cu o pauză înainte de a răspunde, omul intuise exact întinzîndu-mi de la distanță o sticlă, îmi era o sete nebună după mai bine de o după-amiază de vagabondaj, aveam chiar un tremur în brațe și o ușoară amorțeală în vîrful degetelor, totuși am rezistat, nu, mulțumesc, colțul stîng al gurii mi se vălurea puternic, mă întrebam dacă asta nu era vizibil și pentru el, m-am presat cu degetele, dar tremurul mușchiului
Răpitor și ostatic by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/3578_a_4903]
-
un tremur în brațe și o ușoară amorțeală în vîrful degetelor, totuși am rezistat, nu, mulțumesc, colțul stîng al gurii mi se vălurea puternic, mă întrebam dacă asta nu era vizibil și pentru el, m-am presat cu degetele, dar tremurul mușchiului nu ceda deloc, nici nu știu dacă se poate vorbi de vreun mușchi în acea zonă a feței. Individul afișa un calm desăvîrșit. Am decis să-l păstrez mai mult în preajmă, prezența lui mă liniștea, iar pentru asta
Răpitor și ostatic by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/3578_a_4903]
-
Popa. Cum satul lui Slavomir Gvozdenovici e așezat pe malul Dunării, mai multe poezii vor fi scrise „de un locuitor al râului”. Iată una dintre ele: „respir goliciunea liniștită a râului/ în zâmbetul tău se leagănă cuiburi de pești/ și tremurul bărcii/atingerea nisipului mă împrăștie-n noapte/pe val amorțesc fresce și iubite/cu strigătul matern pe buze//cineva-mi sustrage din nou poezia /din vârtejul grădinii/să fie paznicul înveșmântat în albastru/cel care acum se preface în scrib
Slavomir Gvozdenovici – 60 Puțină geografie literară by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Journalistic/3819_a_5144]
-
în grădina brumată/ În liniștea rece, a iarnă-a făcut” (Belșug) sau „Te voi aștepta într-o zi sau într-o noapte oarecare/ Pentru ca să văd dacă mai pot să am o preocupare” (Vae soli...). Același efort al emisiei verbale, același tremur al sclerozei generalizate îl însoțesc și pe Hose Pablo la fiecare ieșire din prelungile sale tăceri. Sursa acestei paralizii pare să fie de natură erotică (în fond, toate poemele de aici sunt poeme de dragoste). Rezultatul, însă, e același, de
Doi insurgenți by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3782_a_5107]
-
și durerea e încă tînără Sangria Să te-nmulțești altfel: sub pavăza carnetului de donator în încăperi albe sîngele tău se adună în vase străine pentru ca mai tîrziu să trăiască în alții Va duce cu sine paloarea? fierbințeala nopților lungi, tremurul mîinilor mele cînd îți trec prin păr gustul cenușii tot mai apropiat vor fi acolo? Să supraviețuiești altfel: în trup de împrumut să te ascunzi și inimă de împrumut să-ți pompeze sîngele "abia atunci te vei cunoaște" Sărman donator
Poezie by Ioan Morar () [Corola-journal/Imaginative/15218_a_16543]
-
de pe mușchiul verde dinspre nord (Unde nu cade nici măcar o rază) Atât cât pot Cu tot cu aripile lor greoaie De pe stânca marmoreană În mal au găsit schelete Cândva erau aici cadavre și resturi de țesuturi Preoți îngropați fără coșciuge Viața mea tremur de frigul tău O dar ce fericită sunt ce fericită ) Dar ce mai putem ști Despre cutremurarea celor care Au gura astupată cu pământ Și muți rămân În frigul lichid în marea fără valuri Viața mea e doar un început
Poezii by Ioana Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/2485_a_3810]
-
durerilor străbune" și să întrupeze "biserica nădăjduirii noastre". În poezia lui Goga un frison străbate ca o undă materia: e cutremurarea imprimată tuturor elementelor de un suflet ultragiat, ce contaminează totul până la zbuciumul universal, a cărui propagare o întreține mereu. Tremurul, fiorul, învolburarea, jalea, cutremurul, frenezia, lăcrimarea, clocotul, murmurul, strigătul, frământul, plânsul sunt forme de difuziune tragică a suferinței. Sunt semnele unui echilibru interior pierdut - răsfrânt devastator asupra întregii lumi, a cărei credință este greu pusă la încercare. Universalizarea suferinței se
Octavian Goga - 125 - Mesianism național by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10663_a_11988]
-
timpului, balustrada nemurii noi... Cutia de chibrituri M-am ascuns lâng-o cutie de chibrituri de multe ori îmi imaginez că nu ești tu, că e doar lumina care cade pe covor sfâșiată precum un trup ce se zbate în visare Tremur, izbit de amorul anarhic, înstrăinat ca o candelă sudată de vitraliile unui lăcaș tot mai gol Un fragil păcat la buza oaselor, mă-nțeapă cu-atâta vânt și-atâta singurătate, încât sufletu-mi pare foarte greu de parcă atârnă de el
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
început să se învârtă de-a-ndoaselea? Căprioare în strâmtorile pulsurilor noastre - rătăcite căprioare, poetul nu poate setea voastră, mai aprigă decât voința, s-o domolească. Am ars ca o țigară uitată, până la ultima ei licărire, până la cel din urmă al ei tremur, plătind a-nsuflețirii noastre vamă unui ev aprins. Mâine poate vreun anticar scormonind în funinginea zilei de ieri va descoperi urmele unei generații, care cu degetele minții și-a pipăit drumul și, ca și poetul de douăzeci și unul de
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
privirea spre locul unde se afla cealaltă femeie și spuse: - a venit. Cealaltă stătea la masă, cu coatele sprijinite de scîndurile de stejar, groase, negeluite. Cînd auzi bătăile, își întoarse privirea spre lampă și păru că e cuprinsă de un tremur violent. - Cine poate fi la ceasul ăsta? întrebă. Și ea, senină, cu siguranța cuiva care spune cuvinte la care s-a gîndit ani de zile: - Nu contează. Oricine ar fi trebuie că-i înghețat. Femeia se ridică, urmărită îndeaproape de
Gabriel García Márquez - Vine un bărbat pe ploaie (1954) by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/11015_a_12340]
-
altfel decât în romanele realist-analitice ale autorului: ,Începeau serpentinele înguste, mai dificile acum la coborâre, urmărea concentrată drumul și își coordona cu grijă mișcările de șofer experimentat, oftând doar din timp în timp, iar eu mă simțeam invadat de un tremur pe care îl dobândisem pe neașteptate, era ca o coborâre în trecutul nostru de studenți sfioși. I-am privit genunchii, cred că îi vedeam prima oară în viață, erau rotunzi și bine dezgoliți, am mutat pe una din rotule palma
La anul la Ierusalim by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10844_a_12169]
-
și șovăielnică, un fel de tremolo de natură pur fiziologică, ivit dintr-o vibrație aparte a corzilor vocale, o fîlfîire sonoră ce îmbrăca forma sacadată și fluturîndă a unui glas sincopat. Ascultîndu-l pentru prima oară, erai înclinat să-i pui tremurul vocal pe seama unei emoții constituționale de care nu se putea lepăda nici în clipele de relaxare, și cum eu însumi nu puteam deschide gura în public fără să mă sufoc de rușinea de a-mi auzi glasul împleticindu-se, l-
Citindu-l pe Ion Ianoși by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10178_a_11503]
-
ceasuri și ar fi fost timpul să se lumineze de ziuă. Dar mă rog, acestea erau temerile mele și nu trebuia s-o sperii pe Maria. Am cuprins-o pe după umeri. Avea trupul fierbinte. Din când În când percepeam un tremur ușor scuturându-i trupul, Însoțit de un oftat abia deslușit. - Cum te mai simți? am Întrebat-o. - Mai bine. Era mai greu dacă eram singură, a spus ea cu glas convingător. Era mai bine dacă nu coboram, mi-am zis
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_214]
-
voi prinde ultimul tren spre Eden. de-abia atunci... Îngerii muzicanți mă vor striga pe nume, și tot ce-ți voi scrie va purta spirala unui pseudonim: Mira. voi locui pe-o stea, cu bunicul meu... luminând a Grădina Icoanei. TREMUR INTERIOR e sâmbătă... e septembrie... e prima toamnă când iubesc și sunt iubită. chiar dacă totul se Întâmplă pe o adresă de email, sufletul meu pornește spre adevăr - și totuși există iubire... privesc vaza: trandafiri, pelin și busuioc. nu mă complic
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_214]
-
perseverat în a trăi, aș fi devenit un automat". Vasiliu suspină. Timpul trece. E toamnă. Cei doi se întâlnesc în parc, tot diminețile, tot în zori. Balduin și-a aruncat iar pelerina pe umeri, o strânge în jurul trupului, cu un tremur ușor. Discuția din primăvară, afirmațiile orgolioase ale lui Vladimir despre Om ca țel suprem au aruncat un văl asupra relației lor; dar nu i-au pus capăt. În caniculă, Bucureștii și Parcul cu deosebire fiind invadați de tinerii din lumea
Prințul spălător de geamuri by Ion Vianu () [Corola-journal/Journalistic/10744_a_12069]
-
cu vârful picioarelor, era biciuit de Viorica și Antonică. Șfichiurile bicelor de căruțaș (loviturile lor erau cauza acelui zgomot ritmic și mătăsos), de mai multe ori înnodate, făceau din ele arme cumplite. Viorica era goală pușcă. M-a cuprins un tremur: trupul ei apărea mai înalt, sculptural, în umbră obrazul perfect, incendiat. Nu mai era mica știoalfă din târg târând papucii, ci subțire, cu burta impecabilă, plată, țâțele ca niște mici piramide cu vârful spre orizont, pubisul acoperit de o blăniță
Prințul spălător de geamuri by Ion Vianu () [Corola-journal/Journalistic/10744_a_12069]
-
la intrarea din spate, de lîngă casa de bilete, dar gardurile mă îndepărtează mult. Ce să fac?... nimeni nu răspunde la nicio întrebare. Pe unde? Cum? Aud agitația protestatarilor, văd fumul petardelor, mă panichează sirenele mașinilor cu jandarmi. Un vacarm. Tremur de frig și de spaimă, de amintirea loviturilor pe care le-am tot încasat din 1989 încoace. Ce situație... și biletul meu? În mijlocul străzii, cu mîinile înghețate încerc să-l ajut pe prietenul meu să găsească pe hartă drumul înapoi
Parfum de femeie by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/3987_a_5312]
-
Criticii, 1974. Propria-mi profeție este memoria mea Mă-ntorc la odaia unde stau singur în fiecare noapte, depozit al zilelor prăbușite în iremediabila lor oglindă. Acolo, printre mărturii cu mâinile legate, zace neclintită viața mea, tributurile schimbătoarelor strădanii. Lemnul, tremurul lămpii, geamul vizionar, fragilele rosturi ale mobilelor, păstrează printre rudimentele lor neîntreruptul reflux al anilor, densitatea carnală a memoriei, întreaga confluență simultană a uitărilor și dorințelor ce mă asediază. Lume recuperabilă, toate câte le-am trăit se-adună impregnând pereții
Premiul Cervantes 2012 – José Manuel Caballero Bonald by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/3972_a_5297]
-
că nu ți-a obosit mintea. Fane Scriitorul @ dan Erai un tip rezonabil, dar ai stat cam mult în halena lui Fane. Înainte să-ți returnez măgăria( cu profesorasu) îți jumulesc, putin, retorica asta recriminanta, cu care-ți descalifici, APRIORIC( tremur de emoții, știind că-l folosesc a doua oară și poate mă avansezi)contraopinentii, făcîndu-i “crestinoizi fascistizati”, blasfemiatori de “dr ale omului”, “purtători de zvastici”, etc. Din partea mea, stimate “ginditoras dintr-o lume paralelă”, poți fi român și dacă ești
Pictura quasi scriptura by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/83009_a_84334]
-
drum, Domine, mai am să parcurg până la surâsul iscat dintr-un sfânt! - gheizer de foc din nepăsare ivit, vis neajuns pân'la scrâșnetul morții cu botul umed de miel; curată risipă în agonie, față recunoscută pretutindeni de suflarea-mi în tremur, vie; - care să-ți fie numele, cântat ca un imn în răcorile nopților suferinde, când prietenii sunt departe, când duduie culorile în granit și grădinile își strâng parfumul ca pe un strigăt de nenumit, ca și cum freamătă înainte de moarte, când totul
Aura Christi by Aura Christi () [Corola-journal/Imaginative/10449_a_11774]