431 matches
-
zvonuri ale nopții, cu gândul la suferințele tăinuite ale sufletelor umile care luptă, fără să se plângă, pe toată întinderea pământului, uită de sine și de suferințele proprii. De jos, dintr-un tufar, un greier rupse tăcerea scâncind subțire și tremurat, ca un răspuns, parcă, la tremurul stelelor de pe cer. Iorgu îl asculta ca vrăjit... Apoi, tăcu... totul se liniști. Și acum, ca și în liniștea nopților trecute, i-au venit în amintire anii tinereții, chiar ce ai copilăriei, regăsindu- se
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
viața parcă s-ar fi oprit în loc... Tăcerea aceea purta în ea ceva neobișnuit, cu un rost adânc și întunecos, pe care sufletul lui nu-l putea pătrunde. De jos, dintr-un tufar, un greiraș rupse tăcerea scâncind subțire și tremurat... ”cri-cri... cricri”, ca un răspuns parcă, la tremurul stelelor de pe cer. Drept în creștet, o stea a tras o vrâstă albă, pe răbojul cerului și s-a stins la o margine de zare... Iorgu tresări... murmurând. -O stea cade și
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
numai la fete întreținute, ca să le toci banii. Otilia avea pe Pascalopol, iar eu pe general. Ce zici? Lui Felix i se făcu un vârtej în cap și se ridică, împleticindu-se, de pe scaun. - Domnișoară Georgeta, zise el, cu glasul tremurat demînie, e adevărat că am dormit cu dumneata azi, dar eu te respect și te rog să mă respecți, la rândul dumitale. Georgeta îi puse repede mâna albă și plină de inele la gură: - Taci, pentru numele lui Dumnezeu, că
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
mai probabilă ipoteză) scris tocmai de către Sinistrat, în interminabilele ore în care zăcuse, sub nefireasca lui narcoză, înțepat exact la degetul la care majoritatea vecinilor se așteptaseră să-l vadă înțepat. Dacă l-ai fi putut examina. Caligrafie, firesc, roșie. Tremurată. Vag incoloră. Petecul, transcris cu sânge, lua acum apă, se usca, liorpăit de vânt, plutea apoi înfășurîndu-și marginile, ca pe niște tentacule, în jurul cutărui stâlp, odihnindu-se acolo ca orișice domestic anunț, popularizând faptul că se ofereau meditații ori se
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
era lângă păretele stâng. Pusei lampa pe masă - și privirea dădu de-o epistolă sigilată cu ceară neagră. O luai. Era adresată mie și scrisă cu mâna cea fină. Am deschis - o cu repejune ți-am citit-o. Era scrisă tremurat și cerneala șirurilor era turburată de lacrimi căzute pe hârtie. O reproduc tot așa cum era scrisă: Amantul meu, dulcele meu amant! M-ai crezut trădătoare, desfrânată, și-ai luat lumea-n cap. Da, am fost criminală, inima mea, criminală cum
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
țânțar ce adormisă * pe pielița lui cu: Bzzz! Tla! Acest duo solitar nu era întrerupt de nimic... numai în urechea mortului suna un greier parecă... El auzea parecă acel greier, dar nu gândea nimic... Și greierul subția glasul, de părea tremuratul glas a unei coarde de aur mișcate și tremurânde, și lui îi veni acum clar ideea aur în minte... Aur, aur... sunetul creștea nu în mintea, ci în inima lui. Din ce [în ce] mintea i se ilumina... i se
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
altfel explicit: „Aș fi vrut să smulg inima mea ca pe o lămîie din coșurile cu fructe, s-o arunc ca pe o promisiune de aur (s.n.) În poala gospodinei nevoiașe, să răspund acelui - Pe cine căutați? recunoscut În vocea tremurată”... Întreg textul, Închis cu un pasaj ce reia fraza de Început, se structurează În funcție de aceste două mari teme, În secvențe izomorfe, ce se Înscriu pe axa reprezentărilor negative (În configurația spațiului, În figurația umană corespondentă lumii Închise și opace) sau
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
progresivelor ei degradări) și tentativă - eșuată - de provocare a metamorfozei transfiguratoare, de unde și culoarea predominant elegiacă. Poetul-personaj e, În chip evident, „mesagerul”, cel care, În locul „descinderii polițiste”, vrea să aducă (drept răspuns la Întrebarea „— Pe cine căutați?”, rostită de „vocea tremurată” de teama constrîngerilor și agresiunii) semnele fraternității și comuniunii, ale luminii sărbătorești a existenței: „să deschid ca un țipăt ușile iubirii și ale fastului” (s.n.). Legătura cu poezia lui Voronca se vede imediat. Aceeași „obsesie modelatoare” funcționează și În cărțile
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
Întîlni, sub semnul deplinei transparențe, al purității și prospețimii, al deschiderii plurale a ființei. Declanșată ca reverie acvatică, cu conotații de spațiu matern-securizant („te-ai Îmbrăcat În părul blond al oglinzilor / oglinzi oglinzi grădini peste pînzele aerului / sărutarea de sălcii tremurate a umbrelor / continuare a ochiului În harfele de ape”), suita metaforelor multiple, a comparațiilor și „corelativelor obiective” ce le amplifică, vizează atragerea În cîmpul magnetic al comparatului a cît mai multe elemente care să-l aproximeze ca loc al purificării
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
sens: „Și uite-așa - zicea domnu-nvățător - discutând iese la iveală adevărul!... și discutam, și ziceam, și vorbeam, și eu ziceam dacă, și tu spuneai poate, și el zicea cât de cât. Și-apoi a mai zis cineva ceva, un cuvânt tremurat, ori un cuvânt obligatoriu, mâine ori pâine sau așa ceva”. În asemenea versuri, ca aproape pretutindeni la Geo Dumitrescu, ghicim o învederată aplecare către tot ceea ce poate fi etichetat drept antipoetic sau prozaic, un instinct sigur al (auto)ironiei, o voință
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
frica apariției unui alt atac. C. Cel puțin patru din următoarele simptome au avut loc în timpul a cel puțin unuia dintre atacuri: (1) tăierea respirației (dyspnea) (2) amețeală, stare de leșin, inconstanță (3) palpitații sau accelerarea bătăilor inimii (tahicardie) (4) tremurat sau scuturat (5) transpirație (6) stare de sufocare (7) greață (8) depersonalizare sau ruperea de realitate. ? 1 2 3 16 ? 1 2 3 17 ? 1 2 3 18 ? 1 2 3 19 ? 1 2 3 20 ? 1 2 3 21
Psihopatologie și psihologie clinică by Camelia Dindelegan () [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
și cu dragoste și mai ales cu LUCEAF|RUL lui. Oare, negativiști și admiratori, ne dăm seama cât ne este de necesar ca să rămânem oameni ? Ce e poezia ? înger palid cu priviri curate / Voluptuos joc cu icoane și cu glasuri tremurate, / Strai de purpură și aur peste țărâna cea grea ! (Epigonii) De poezia vieții, deci de poet, avem mare nevoie ! Eminescu este și rămâne DASC|LUL NOSTRU DE SUFLET ! (MERIDIANUL, An X, nr.2 (731), joi, 17 ianuarie 2008, Editorial) 184
MERIDIANUL by Dumitru V. MARIN () [Corola-publishinghouse/Science/1703_a_2970]
-
este", exultă: "O! te văd, te-aud, te caut..." Altă dată, introvertit, abandonându-se melancoliei și întrebându-se "Ce este poezia?", schițează o metaforă iconică dezvoltată, poezia fiind: "Înger palid cu priviri curate,/ Voluptos joc cu icoane și cu glasuri tremurate,/ Strai de purpură și aur peste țărâna cea grea" (Epigonii). Antiromanticul Carducci, contemporanul lui Eminescu, se plasa și el sub steaua melancoliei, găsind că poezia ia naștere: Când melancolia/ Bate la poarta inimii". E vorba, aici, de o melancolie propulsoare
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
oglindă; om; ostil; piatra; picioare; ploaie; plumb; podeaua; pulover; răceala; răceală; răcoritor; răcoros; răutate; război; rece; revigorator; rîu; sabie; seară; sensibilitate; sentiment; fără sentimente; singurătate; fără sînge; spaimă; suc; suferință; sufla; la suflet; supa; șampanie; șaten; tare; timp; trece; tremur; tremurat; tricou; trist; tutore; ură; urît; vara; viață; vin; violet; vremea; zgribulire(1); 800/140/42/98/0 repede: iute (104); încet (82); rapid (52); grabă (47); viteză (44); grăbit (27); acum (26); fugă (22); fuga (17); aleargă (14); imediat (12
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
nu; o lumina; oraș; oribilă; paralizie; pedeapsă; pierdere; plîngi; problemă; puternică; ramă; rău; răutate; regret; retrăire; scuipi în sîn; seara; sechele; sentiment; slab; șoarece; șoareci; speranță; sperie; strășnicie; strigăt; suferință; sunet; tare; tăcere; temător; tragedie; transpirație; trapă; trecătoare; trece; tremur; tremurat; tremurătură; tresări; tresăriri; trist; tristețe; tunet; umbla; Voldemort; vulnerabil; vulnerabilitate; zmei (1); 805/ 171/45/126/0 spate: față(75); durere(71); dos(45); coloană(44); drept(26); corp(23); înapoi(19); lat(17); mare(16); om(15); spinare(14
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
groasă • foarte umezită sau uleioasă și (sau) lipicioasă • uscată • gălbuie • gri-negricioasă și umedă • gri-negricioasă și uscată Normală Prezența factorilor patogeni Umiditate, Tan Vid de Yin sau căldură-plenitudine Plenitudine-căldură Plenitudine-frig în exces Plenitudine-căldură în exces Voce Observații Interpretări Voce slabă sau tremurată Afonie Afazie Vid de energie a plămânilor sau a rinichilor Vid de sânge în meridianele locale ale gâtului, vid de sânge al ficatului Sechele în urma unui atac al vântului intern, obstrucționarea meridianelor locale cu glere Tan, vid de sânge și
Manual de masaj tradițional chinez by Michel Deydier-Bastide () [Corola-publishinghouse/Science/2060_a_3385]
-
de noapte înghețată de februarie, la el în birou, avocatul a făcut pasul cel mare: s-a lăsat în genunchi lângă fotoliul meu - i-am văzut ochii verzi umeziți de lacrimi -, a scos din buzunar un inel și cu voce tremurată mi-a zis simplu: „Aș vrea să fiu numărul tău unsprezece, consimți?“ A doua zi ne-am căsătorit; după ceremonia discretă am urcat în avion și noaptea nunții am petrecut-o într-un hotel de lux din Veneția. Vă imaginați
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
cum este... și ca dânsa suntem noi". În penultima strofă, Eminescu definește poezia drept o creație pură, divină, unde imaginile poetice sunt "icoane" care înnobilează mintea și sufletul: "Înger palid cu priviri curate,/ Voluptos joc cu icoane și cu glasuri tremurate/ Strai de purpură și aur peste țărâna cea grea". Poezia transfigurează realitatea, re-creează, prin cuvânt, alt univers; e un rezultat al gândirii mitice și simbolice. Poezia transfigurează prin metamorfoza "joc cu icoane"... Poetul caută cuvântul "ce exprimă adevărul" (adevărul vieții
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
Natura eminesciană recompune prin simboluri „spațiul mioritic-. 4. Limba poetică eminesciană, cea mai aleasă întrupare a spiritului național. Metafora este regină a versului eminescian ă„ce e poezia? Înger palid cu priviri curate-, Voluptuos joc cu icoane și cu glasuri tremurate, Strai de purpură și aur peste țarâna cea grea-). „Forma limbei naționale care și-a găsit în poetul Eminescu cea mai frumoasă înfăptuire până astăzi, va fi punctul de plecare pentru toată dezvoltarea viitoare a veșmântului cugetării românești-. Titu Maiorescu
Lumea lt;poveştilorgt; lui Creangă by Brînduşa-Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1634_a_2971]
-
intrau și ieșeau din năvoade / Copiii se ascundeau după lacrimi.// Prima întoarcere, prima înălțare, începuse/ Dinaintea vremurilor septuaginte,/ Cei ce se-ntorc și acum se întorc;/ Mereu se întorc / Vipere blânde le sărutau picioarele.// În urma lor vorbe, vorbe,/ Chipuri, mâini tremurate,/ Strigăte de oameni, dureri înăbușite și rugăciuni/ Iar eu cu sunetul unui clopot în brațe/ Încercând să-l întorc pe toate fețele". Pe lângă astfel de fabule ale inițierii colective, debutantului Nicolae Panaite îi place să cultive confesiunile camuflate, în care
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
fără răspuns, apoi ne spunea: „haide, haide, la joacă”. După cafea, dacă tata avea chef, lua chitara din cui și, împreună cu mama cântau romanțe și din muzica ușoară a acelor vremi. Mama avea un firicel de voce de soprană, puțin tremurată, iar tata era tenor dramatic. Aveau amândoi ureche muzicală. Cântau pe două voci, tata acompaniind și la chitară: „Ciobănaș cu trei sute de oi”, „Zaraza”, „Tamara”, „Pe lângă plopii fără soț...” și multe altele. Cântau și glasurile lor armonioase se auzeau în
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
noi toți, spuse vodă malițios. O liniște apăsătoare domină încăperea. Fiecare din cei de față își auzea sângele zvâcnind. Mihai îl privea tăcut pe Șerban. Nici un cuvânt. Doar privirea rece ca gheața. Vodă lăsă privirea în jos când glasul obosit, tremurat și slab al doamnei Ilinca începu să le pătrundă în suflete. Așa e, măria ta, m-am întors pocăită de la mormântul Sfinției Sale Domnului nostru Iisus Hristos, cu gânduri de dragoste deopotrivă pentru toți feciorii mei. Pe fete le-am înzestrat
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
privirea spre cei din sală. Respira din greu, avea ochii măriți. Se mai uită o dată pe hârtia ce o avea în mână, mai ridică ochii de data aceasta spre Brâncoveanu, care-i zâmbi senin, oftă din nou și cu glas tremurat continuă: — ...Care am scris eu cu mâna mea și acea carte o țin frații măriei sale Io Șerban Voievod iar una se află la preasfințitul Theodosie și mărturie pui pe Dumnezeu cum că doamna, cu gura ei, m a învățat să
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
lui Hamie. Ce să fie, se spune că i au prins dorobanții pe cei ce-au prădat astă vară la mânăstire la Sfântul Gheorghe. Constantin, marele stolnic, ridică plictisit capul și-l privi atent pe Hamie. Acesta reluă cu vocea tremurată: — Au de căpetenie pe unul Boico, un sârb. Când l-au afumat, a spus că el e ăl de-a dat foc Sloboziei acum trei ani, de era să ardă și biserica făcută de Leon Vodă - pomenit să-i fie
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Da, știu, dar înțelesesem că ai noștri n-au pierdut aproape nici un ostaș, de ce zice vodă că e locul sfințit? întrebă celălalt în șoaptă. — Sfinția sa a spus, nu vodă. Cică e sfințit cu sânge omenesc. Cântare după cântare, lumânările arzând tremurat și palid în strălucirea luminii soarelui, mitropolitul nins și încovoiat de ani - i se păreau doamnei că toate zidesc un fel de scară pe care să se ridice rugăciunea ei spre ceruri. „Doamne, facă-se voia Ta, adu mi l
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]