317 matches
-
mai e Înfiorător, Berg; meciurile, da, meciurile ne mai fac oameni, goooooooooooooool, ce vid, Doamne! - culmea, un gol Înscris de la centrul terenului mai curăță creierul de zoaie, Însă nu-l purifică, Berg, doar Îi administrează niște impulsuri; motocicleta, Berg, motocicleta, trepidațiile mai desprind din sosuri, trepidațiile, viteza, nu pricepi, Berg, nu ai condus o motocicletă niciodată, Berg, tu ai o mie, milioane de rețete de sosuri, sînt din cărțile tale, o carte pervertește, Berg, noi venim la tine să ne purificăm
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
da, meciurile ne mai fac oameni, goooooooooooooool, ce vid, Doamne! - culmea, un gol Înscris de la centrul terenului mai curăță creierul de zoaie, Însă nu-l purifică, Berg, doar Îi administrează niște impulsuri; motocicleta, Berg, motocicleta, trepidațiile mai desprind din sosuri, trepidațiile, viteza, nu pricepi, Berg, nu ai condus o motocicletă niciodată, Berg, tu ai o mie, milioane de rețete de sosuri, sînt din cărțile tale, o carte pervertește, Berg, noi venim la tine să ne purificăm și tu ne Îngroși venele
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
inegală. Modific vectorul acum. Ea apăsă un comutator și văzu cu satisfacție că un ac lichid revenea la măsura sa normală.) Compensație efectuată. Se menține corect. Dallas începea să creadă că vor opera punerea pe orbită fără probleme, când o trepidație puternică se repercută din sala mașinilor până la pasarelă. Dură o clipă doar și nu se repetă. ― Ce-a fost? strigă Dallas. Ca un răspuns, se auzi apelul intereomului. ― Parker? ― Dar, eu. Avem niște probleme. ― Serioase? ― Motorul tribord e supraîncălzit. Apreciază
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
O fi căzut iar un ecran. Aparatele aste afurisite sunt prea sensibile. ― N-au fost create să zboare prin anumite tipuri de uragane, îl lămuri Parker pe coechipierul său. Mai pompează un minut, două ― trebuie să meargă! O a doua trepidație scutură pasarela. Cu toții se uitau fix la propriile console. Dallas se gândi să cheme sala mașinilor, dar renunță. Dacă Parker avea ceva de zis, îi spunea el. Hai, hai, se rugă el tăcut de ei doi. Urcați-ne! Dacă Parker
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
degeaba se ferise el de întâlnire, zadarnic se ferise. Mâinile tremurau, îl atinseră, îl electrizară, sângelevui, iarăși, hainele zburară, mototol, îl trăgea în ea, adânc, mai adânc, bâlbâind între sughițuri de plâns: „Nu, nu te uita, te rog, nu, nu“. Trepidația toridă, plânsul, spasmul, izbăvirea. „Ai venit, totuși“... râdea, peste câteva zile, deschizând ușa. Și îl trase spre ea, în ea, adânc, mai adânc, în lava toridă. „Nu te uita, nu mă privi“. Sughița, înăbușit, vindecată, în deșănțarea disperată a înlănțuirii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
mâna luneca, se prindea de colțul mesei, al patului. O primejdie haotică, pe care nu voia s-o numească. Se crispa, se concentra, întindea mâna. Degetele lunecau pe obrazul și pieptul și bărbăția bărbatului... vorbele accelerau, sacadate, gesturile accelerau, până la trepidația unui singur trup reîntregit și a lacrimilor care se prelingeau iarăși și iarăși, cu fiecare spasm. „Nu mă privi, nu, te rog...“ Îmbrățișarea, clește înroșit. Și scâncetul, bolboroseala de după. „Asta nu ne pot lua. Asta nu, asta nu ne vor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
mai urmează acum o serie de zguduituri mai mici, mai bine să fim împreună.“ Da, simțea el însuși frisonul, un fel de stranie inducție a primejdiei plutea în aer, o migrenă obsesivă acaparase gândurile și trupul în care intrase adânc trepidația cosmică, tusea traumatică a Terrei bolnave, zgâlțâind zidurile chinezești ale micilor refugii iluzorii. Privea din prag grupul de pensionari, de parcă și-ar fi revăzut părinții și unchii și mătușile de mult dispărute. Într-adevăr, nu prea avea chef să rămână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
e sentimentul copilului Matei, cel plecat cu tirul pe covorul nelimitat al imaginației sale copilèrești, acest sentiment de fericire cuprinzându-mi atât de intens întreaga ființè încât am senzația cè lumea din jurul meu devine imponderalè, fluidè și plutitoare, zgomotele și trepidația obișnuitè a strèzii estompându-se pânè la dispariție, Am impresia cè pèșesc încet pe fundul unui lac, dar cantitatea imensè de apè, de-o claritate usturètoare pentru ochi, e ușoarè că aerul și, învèluind cu o membranè transparentè clèdirile din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
TIMPUL ERA PĂTRAT. * * * E ra o casă gânditoare. Ceea ce-i bruia melancolia și, pentru o clipă, șirul gândurilor, nu puteau fi decât tramvaiele și vacarmul copiilor adunați din toate colțurile pe bulevardul Karl Marx, unde trona de peste 200 de ani. Trepidațiile solului transmise zidului desprindeau, uneori, solzi de pe zugrăveala exterioară și chiar partale de tencuială din cel mai sensibil loc, streașina vestică, acolo unde se adunau întru consiliere, gândurile. Nu putea să facă nimic decât să își transfere teama ființelor pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
și gravidele încărcau grânele în șlepurile care-și așteptau rândul cuminți, înșirate unele în spatele celorlalte, tocmai de la izvoare. * * * Î ncerc să mă reclădesc din țesălatul cailor asudați, din nări ies aburi, din carnea tremurândă, lacrimi de sudoare, din copite, neliniștea trepidațiilor, pocnetul genunchilor fragili, tibia de balerină, linia fină a botului alungit după depărtări, adulmecând parfumurile de mânze cu coame zburate a chemări la dragoste, pulpe vânjoase care despică aerul, gâturi încordate, urechi aplecate cu gura spre zare, în urma lor căruța
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
minor de un Fa diez din partea a III-a, aproape de final. Gustav a sesizat nuanța, dar a pus-o pe seama urechilor sale de afon. În cele din urmă, eliminând la o corectură râgâielile, mugetele de vacă mulsă, râsul de cârciumăreasă, trepidațiile Pământului călcat hotărât de tocurile metalice ca la trecerea unui tanc cu șenile pe caldarâm sau a unui picamer la ralanti, emanații de balast ale Muzei, Hugo puse punct creației sale semnată Valentin Gustav. Ce încântare! Primit ca un V.I.P.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
traversăm o zonă cu turbulențe și e posibil să mai avem ceva probleme. Am aprins beculețele de semnalizare pentru centurile de siguranță și vă rog să rămâneți pe scaune sau să vă Întoarceți, cât se poate de repede... Urmează o trepidație puternică, și vocea Îi e Înghițită de țipetele și strigătele care vin din toate direcțiile avionului. E ca un vis urât. Un vis urât, cu un montagne russe care a ieșit de pe șine. Însoțitoarele de zbor se leagă bine cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
blues-jeans și Ștefan Girovescu, pentru că el era, purta aceeași pălărie și aceleași cizme de cow-boy. De sub haina Îmblănită, lăsată descheiată, securistul observă cureaua lată și mai mult intui existența unui toc de pistol pe care, spiritul său rece intrat În trepidația inerentă a unui Început de alertă ce se apropia și se amplifica până la nivelul de „panică” Îl aproximă a ascunde un Beretta 92. Experiența și spaima care Îl stăpânea Îl făcură pe securist să se ridice cu intenția de a
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
existenței mele, destinul frânsese cursul vieții, trimițându-l în această direcție? Și, de fapt, a fost un anumit moment, ca un impact, care mi-a distrus viața, sau a fost că o casă clădita pe nisip, pe care vântul, apa, trepidațiile o surpa încet, până când se prăbușește singura, sub propria-i greutate? Am vrut să fiu fericit. Am și fost, poate - deși acum mă întreb dacă am stiut vreodată ce înseamna fericirea. În ce constă ea? De ce ingrediente are nevoie pentru
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
treceam În revistă pe cei care se găseau atunci În preajma mea, vruseseră sau nu să mă provoace, cine era de Încredere, cine nu? Nu-i nimic altceva decât tăcerea obișnuită, uruitul asurzitor al mașinii blindate decapotabile care se apropie, simți trepidația aerului, a asfaltului, auzi uruitul asurzitor al motocicletelor, vezi ochii noștri alunecând, lacomi? unde e? unde e? unde e? Führerul! Conducătorul! Și mâinile noastre ridicându-se, grăbite să ne descopere capul și gurile noastre deschizându-se larg să-l aclame
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
Înviorează fețele noastre, aruncate de-a valma, unele peste altele, vezi În ochii noștri licărul de fanatism, de nepăsare, de ură, auzi zvâcnetul sângelui În palmele noastre uscate, pregătite să se lovească unele de altele cu un zgomot asurzitor? Simți trepidația aerului, a asfaltului, auzi uruitul asurzitor al motocicletelor, vezi ochii noștri alunecând lacomi pe luciul căștilor, pe țeava armelor automate, unde e, unde e, unde eFührerul? Conducătorul? Și mâinile noastre ridicându-se, solemne, să ne descopere capul... * — Dar nu este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
repetam cât de mult mă bucuram pentru ea, Brigit a aruncat o privire către ușă și a murmurat: —Uite-l pe tipul tău! Te rog, Doamne, fă să fie Luke, m-am rugat în timp ce toate organele interne îmi intraseră în trepidație. Și Dumnezeu mi-a făcut pe plac, dar a adăugat o clauză adițională. Cel care intrase pe ușă era, într-adevăr, Luke. Dar Luke era însoțit de nimeni alta decât superba Anya, Anya cea scheletică, bronzată și cu ochi migdalați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
hai să vedem ce vrea să-i arate acest așa zis păzitor al secre tului. Își strânse puțin umerii când își dădu seama că solul vibrează și se gândi că probabil se produce un cutremur de pământ slab. Numai că trepidația nu mai înceta. Ceva nu era în regulă, seismul era prea lung. Nu, sigur nu era vorba de un cutremur, mai simțise asta într-o uzină unde utilajele grele făceau pardoseala să vibreze. De unde utilaje grele aici, în creierul munților
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
am avut impresia că toate mașinile de pe autostradă erau staționate, că iluzia mișcării provenea de la rotirea vertiginoasă a pământului sub ele. Oasele antebrațelor formau o îngemănare solidă cu schimbătorul de viteze de la coloana de direcție, și simțeam cele mai mici trepidații ale roților amplificate de o sută de ori, așa încât treceam peste fiecare grăunte de nisip sau ciment ca peste suprafața unui mic asteroid. Murmurul sistemului de transmisie îmi reverbera prin picioare și prin coloana vertebrală și îmi ricoșa în pereții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
traficului. Aparent neinteresat de Catherine sau de mine, stătea aplecat pe marginea portierei, aproape dormind la volan când țâșni din loc la schimbarea culorii semaforului. Lovea darabana cu mâna stângă pe bordura volanului, citind parcă alfabetul Braille al drumului în trepidațiile lui rapide. Urmărind în gând acele contururi vălurite, făcea Lincolnul să vireze de colo-colo pe suprafața șoselei. Fața îi era încremenită într-o mască rigidă, obrajii cicatrizați îi erau încleștați în jurul gurii. Trecu în zigzag de pe-o bandă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
loc unde ei să-mi strige ațâțați da acesta este cel huiduit de prea multele gândite și rostite prea puțin Teribilul marelui nimic entuziasmul s-a subțiat o arătare leșinată aripi în convulsie s-au prăbușit în hăul umanei erori trepidații seismice în golul ce-l port în loc de stomac orologiul pendulează gâfâit tic-tac clipele s-au pierdut în viitor cândva leoaică tânără sufletul meu mugea prin savane sfâșia prejudecăți din carne până la măduvă bizară fiară omul gol cel care se pierde
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
particule intime, foarte fine de aer. Pădurea acoperea cerul până în dreptul geamului, și cerul era întunecat. Se mai vedea din tren numai acea linie fină ce le separa, și aceasta era când continuă, când atât de zdrențuit decupată încât, din pricina trepidațiilor nu se vedea prin câteva locuri nimic. Copacii luau forme cunoscute ( mintea lucrează mereu cu amintiri, cu ceea ce am învățat). Mi s-a părut și apoi mi-ar fi plăcut să fi fost într-adevăr o stea căzătoare și dorința
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
văd! ȘEFUL GĂRII: Unde? CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE - Acolo! Ceva strălucitor! Parcă ar fi o stea. ȘEFUL GĂRII: Am știut eu că vine. IOANA: Ce bine! Mâine dimineață vom fi pe țărmul mării... Vom avea apă... Ne vom plimba prin apă... (Trepidații, zgomotul crește în intensitate.) HAMALUL: Vine! Vine! ȘEFUL GĂRII: Luați-vă geamantanele! Nu vă înghesuiți! Încet! HAMALUL (Către CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE.): Domnule, dumneavoastră nu aveți bagaje? CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Nu, eu nu port bagaje. ȘEFUL GĂRII: Stați mai departe de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
bagaje. ȘEFUL GĂRII: Stați mai departe de linie, mai departe... Vine cu viteză și... IOANA (Către CĂLĂTOR.): Cât avem de mers? Până mâine ajungem? Nu știi când ajungem! Mi-e sete. Mi-e așa de sete... (Zgomotele cresc, devin alarmante, trepidații, vânt, lumini.) HAMALUL: Ce-i asta? Ce se întâmplă! ȘEFUL GĂRII (Excitat.): Se apropie! Vine! Trenul fantastic! Nu v-am spus? E un tren gigantic, un tren unic... IOANA: Mi-e frică...De unde vine? CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE (Către ȘEFUL GĂRII
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
ei. Iar titlurile erau, scrise cu negru și roșu, S-a Descoperit În Sfârșit Chipul Conspirației, Această Femeie N-a Orbit Acum Patru Ani, S-a Rezolvat Enigma Votului În Alb, Investigația Poliției Dă Primele Roade. Lumina încă redusă și trepidația mașinii pe pietrele pavajului nu permiteau citirea literelor mici. În mai puțin de cinci minute, taxiul oprea la ușa clădirii. Comisarul plăti, lăsă restul în mâna șoferului și intră rapid. Ca un suflu, trecu pe lângă portar fără să-i adreseze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]