1,067 matches
-
plină activitate la data la care vandeenii declanșaseră insurecția, problema unificării celor două mișcări punându-se abia în octombrie 1793 (proiect zădărnicit însă de intervenția armatei regulate). În plus, șuanii erau țărani regaliști, în timp ce revoluta vandeenilor, departe de a reprezenta "tresărirea de apărare a monarhiei absolute", semnifică "lupta pentru libertatea de conștiință individuală și egalitate" (p. 27). Natură distinctă a mișcării vandeene se probează cu faptul că scânteia insurecției nu a fost execuția regelui din 21 ianuarie 1793, ci legea privind
Polis () [Corola-journal/Science/84977_a_85762]
-
de lucru în joaca aceea stranie și lenevoasă, dar o joacă al cărei protagonist era o femeie străduindu-se să-și alunge într-un fel plictiseala. Privirea ei avea o tonalitate cețoasă, fără nici un luciu de gînd și fără nici o tresărire de umoare sufletească. Pur și simplu își privea detașată propria șuviță de păr, răsucind-o alene și oarecum într-o doară, ca atunci cînd, în momentele de plictis, cocoloșești din neatenție între degete o bucată de hîrtie. Femeia din fața mea
Șuvița de păr by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/11167_a_12492]
-
și expresie îngrădite altădată. Vechile revoluții, raportate la exhibările din prezent, par să aibă o "violență" înduioșătoare, mai puțin negatoare, aproape constructivă. Și totuși, citind poemul cu care se deschide volumul Invocație nimănui (1971), e imposibil să nu ai o tresărire emoțional-intelectuală: "Sunt tânăr, Doamnă, vinul mă știe pe de rost/ și ochiul sclav îmi cară fecioarele prin sânge/ cum aș putea întoarce copilul care-am fost/ când carnea-mi înflorește și doar uitarea plânge.// Sunt tânăr, Doamnă, lucruri am așezat
Elegii de când era mai tânăr by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10661_a_11986]
-
tonul unei iconodulii sterpe, Zigu Ornea te învață un lucru simplu: că a descrie trecutul înseamnă a-l evoca, iar a evoca trecutul înseamnă a-l dramatiza. În schimb, a încerca să înfățișezi o biografie fără a pune de la tine tresărirea dramatică a vieții petrecute în subsidiarul ei înseamnă a creiona în gol un spectru convențional de date inerte, enumerînd cifre inepte și înfățișînd evenimente moarte. Rezultatul ar fi un schelet de fapte lipsit de suflul vital. Și pentru că nu cade
Abnegația eclipsării de sine by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10687_a_12012]
-
lui Andrei Cornea este că, afirmînd pe bună dreptate că sentimentul (sufletul) național nu este o esență, ajunge să afirme că el nu există deloc în realitate. Sau, dacă există, el există ca metaforă, ca joc de limbaj. Fals: toate tresăririle colective, începînd cu sărbătorile și festivitățile colective, trecînd prin scandalurile publice și referendumurile naționale, și terminînd cu reacțiile afective în fața inundațiilor, a ororilor sau infamiilor cu răsunet național, toate sînt forme de manifestare ale emoțiilor colective. Iar aceste emoții sînt
În spiritul lui Platon by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10980_a_12305]
-
ce stă gata să se prăvale peste splendizii Munți Metaliferi ai Apusenilor. Că statul român e doar un instrument de batjocorire a intereselor românilor, se știe de mult. E cazul ca, măcar din când în când, să avem câte o tresărire de orgoliu, până când țara nu va fi definitiv devastată. Ce se câștigă în urma transformării în ruină a acestei zone pe care nu obosesc s-o numesc paradisiacă? Se câștigă următoarele: doi la sută din profit pentru statul român și plata
Masca de aur a Hiroshimei by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10835_a_12160]
-
a unei seri în cadrul căreia mă bucur de farmecul unei prezențe feminine, gesturile își prelungesc sensul dincolo de săvîrșirea lor. La fel cu turnătoria: dacă fac denunțuri cu scopul de a lua bani, gestul în sine n-are nimic spiritual. E tresărirea automată a unei pofte pecuniare. Dacă dau note informative pentru a mă răzbuna, gestul e de vindicație crasă, simplă dorință de plăti polițe într-o manieră meschină. Dar cînd am o cauză în numele căreia denunț, pîra dobîndește o dîră de semnificație
Delațiunea ca act spiritual by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3091_a_4416]
-
decât cea inițială, se integrează într-o ordine a imaginarului, producând tensiune și simplitate de mare poezie: „Lente înmormântări cortegii trecând/prin filele jurnalului tău prin pupilele copilăriei tale imense/ chipuri de ceară triviale aripi cum mâneci bufante/câte-o tresărire a sufletului negru strălucitor cum marmura/și stai afară pe-un asemenea timp fascinant/în soarele moale de toamnă perfect conservat cum un obraz de femeie trecută/alături te-așezi de cei duși care-ți arată cu bună- tate drumul
Consecvența cu sine a poetului by Ion Cocora () [Corola-journal/Journalistic/3851_a_5176]
-
De fulgere, iar cerul minții plânge. Când negura vrea să devină lege, Nu cerul doarme, noi închidem ochii, Născând balauri, zmei și babe dochii, Lipsiți de harul de a înțelege. În ochii strânși, privirile ascunse Sub umilința fricii ancestrale, Trădează tresăririle carnale Și-nvederează taine nepătrunse. Nu poate frânge, ruga, lașitatea De-a nu privi în jur cu demnitate! Să te comporți mereu cu simplitate, E primul pas să-ți afli libertatea. Altfel ești mort, chiar dacă mai respiri. Împlântă-ți văzu
CURAJUL DE-A PRIVI de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1769 din 04 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384742_a_386071]
-
ziceau: "Ne-aprindem!" - La Amor cereau răcoare!" Am citat din Depărățeanu! ("cu sînu-atunci aprins", mă face să mă gîndesc la gestul cu care apăs butonul-sfîrc pentru a aprinde becul-sîn!), ce inocentă bestialitate-n "gurițele deschise", ce candidă recunoaștere a minusculei tresăriri clitoridiene ("Fetele ziceau: Ne aprindem", ce cerșetorie suavă a umezelii orgasmului răcoritor ("La Amor cereau răcoare!")!! Cuvintele au prospețimea, subțirimea și transparența roz-albă sau roz-vînătă a întrepicioarelor "fetelor"! Curios cît de grațios-rapidă, ca-ntr-un desen animat, e următoarea strofă
Ce fragedă deșuchiere, ce naivă și bruscă aprindere by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13709_a_15034]
-
Acasa > Poeme > Constiinta > TRESĂRIRE Autor: Lia Zidaru Publicat în: Ediția nr. 1288 din 11 iulie 2014 Toate Articolele Autorului Am adormit, în liniștea parcului și am visat: cum cresc copacii, cum se colorează nuferii, cum curge pârâul cu orice tulbure stare, cum își albesc
TRESĂRIRE de LIA ZIDARU în ediţia nr. 1288 din 11 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349217_a_350546]
-
în iarbă armonia. Așa am ajuns vânticel din vârful plopilor lăsând timpul șerpuind pe aleea zilei într-o detașare totală. Ca-ntr-un final brațele ploii mă învârteasc, limpezesc și ochii mari ai speranței îi văd cum lucesc. Referință Bibliografică: Tresărire / Lia Zidaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1288, Anul IV, 11 iulie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Lia Zidaru : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la articolele
TRESĂRIRE de LIA ZIDARU în ediţia nr. 1288 din 11 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349217_a_350546]
-
a împărătesei Cerurilor. Cu cât înțelegeau din mărețiile ei, se minunau și admirația lor se transforma în iubire manifestată în imne și cântări. Și tot ce nu puteau să prindă cu mintea, ci numai cu simțirea, devenea substanță a altor tresăriri și aclamații ale sufletului. În altă ordine de idei, Sfântul Simeon Noul Teolog ne învață că noi suntem fii ai Născătoarei de Dumnezeu și frați ai lui Iisus Hristos, căci „precum Fiul ei, și Dumnezeu s-a făcut Iisus Hristos
CÂTEVA INDICII ŞI REFERINŢE ISTORICE ŞI SPIRITUAL – DUHOVNICEŞTI DESPRE ICOANA MAICII DOMNULUI “PORTĂRIŢA” DE LA MĂNĂSTIREA IVIRON DIN SFÂNTUL MUNTE ATHOS... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2012 din 0 [Corola-blog/BlogPost/360145_a_361474]
-
a cetății (“Arcușul unei viori forțează la maximum/ firul amiezii/ și mă seduce brusc negrul scorojit/ al unei porți întredeschise/ văd iedera neverosimil de verde/ pe zidul mort și atârnând - indiscutabil - în afara vremii...”). Emoția, acumulată în lungi peregrinări, sau, dimpotrivă, tresărirea lirică, momentul de tulburare bruscă a eului, în contact cu tablouri fulgurante, sunt principalele prilejuri ce declanșează trăirea poetică. Descoperirea unui semn “rătăcit” al caducității, “o frunză în cădere lină”, o castană uitată pe un raft ori ”bătaia unui clopot
REFERENT ŞI SEMN. NOTE LA POEZIA LUI EUGEN BUNARU de OLIMPIA BERCA în ediţia nr. 1337 din 29 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/358222_a_359551]
-
sau francez. Că n-avem un Goethe, dar avem un Eminescu.” Pornind de la acest citat, poeta își exprimă admirația pentru poetul neamului - Mihai Eminescu, pentru opera sa, pentru iubirea pe care el a ridicat-o la dimensiuni cosmice: “Palpit-o tresărire-n noblețea-ți sufletească,/ versul nu moare nici când sufletele-s stinse,/ te poartă barca sorții spre granița lumească,/ „...te legeni, codrule”, spre-o zare făr’ de vise.” („Sfârșit”). În aceeași manieră se va exprima și în următoarele două poezii
IUBIREA ESTE ÎN NOI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1717 din 13 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384451_a_385780]
-
rădăcini adânc înfipte în Lumina ce dantelă celalaltă parte de vis- Tu!... Vedeam cum verdele se prelinge într-un dans către cer transformându-se în senin și sori înfloreau în fiece floare. Glasuri parfumate îmi amețeau simțurile și în fiecare tresărire de culoare se întrupa un chip drag... Că într-un joc de lumini și umbre, de surâs amestecat cu tristețe, de râs cu plâns... se făcea că lumea era la începuturi; totul era simplu: piatră era piatră și verdele-verde, floarea
VIS de CORA DIMITRIU în ediţia nr. 1955 din 08 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/382619_a_383948]
-
dar Mariei nu i-a trecut nicicum prin minte ,unde. A început reprezentația. Totul a decurs de minune, publicul a fost încântat, iar la final, când toți erau în picioare și s-au aprins luminile în sală. aceasta avu o tresărire puternică.În dreptul scaunului din mijloc de pe primul rând, se afla Victor. Ce coincidență! Cuprinsă de emoții, în timpul reverenței de final, inima parcă a încetat să bată. Îi era teamă, că în momentul când se va ridica, scaunul va fi gol
ÎNGER SAU DEMON CAP.III de FLORI BUNGETE în ediţia nr. 2221 din 29 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382825_a_384154]
-
expoziției sub semnătura domniei sale, unul dintre capetele luminate ale României, autentice diamante ale Neamului Românesc, ce trebuie prețuite, respectate și protejate. Dr. Horia Mureșian - Povestea unei inimi... și a unei expoziții O inimă și-a-ntrerupt coregrafia sa intimă, iar ultima sa tresărire a rămas încremenită într-o soluție care anihilează timpul, culorile, mișcarea... Desprinsă dintre cei doi plămâni care o cuprindeau asemenea unor mâini grijulii, și-a găsit imaginea reprodusă pe o etichetă, devenind odată cu noul nume primit, un obiect de interes
La Sala Dalles din Bucureşti, medicină, artă plastică şi poezie [Corola-blog/BlogPost/93010_a_94302]
-
de fericirea ei. Apoi o sărută tandru, îi strânse mâinile într-un fel anume, credea ea, ochii lui era împăinjeniți. Ce l-a făcut atât de emoționat? Ludmila nu știa că Ștefan o iubește. El a păstrat în inimă acea tresărire pe care a simțit-o din momentul în care Virgil i-a prezentat-o ca viitoarea lui soție. Iubire interzisă! își spuse Ștefan. Pe lume sunt atâtea fete! Avea douăzeci și cinci de ani. Desigur a avut iubite, iar speranța ca Ludmila
SĂ NU UIȚI TRANDAFIRII CONTINUARE de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 1906 din 20 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383263_a_384592]
-
Ajuns În prag, Îl salută pe neașteptate pe Bargello, lăsându-l interzis În mijlocul oamenilor săi. Oare imbecilul acela se aștepta să Îi arate vinovatul așa, pe nepusă masă? Privirea sa dezamăgită lăsa să se creadă că era chiar așa. O tresărire de orgoliu Îl zgudui pe Dante. În fond, nenorocitul acela nu se Îndepărtase prea mult de adevăr. Dacă mintea i-ar fi fost mai puțin tulbure, Își zise el strângându-și tâmplele, poate că ar fi fost În stare să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Îi spunea Teofilo nu i se părea de bun simț. Antilia se Îndreptase spre prăvălie Îndată după ce ascultase predica lui Bruno. — Deunăzi mi-ai spus că leacul dumitale e compus din cinci elemente. Chiar nu le cunoști? Spițerul avu o tresărire imperceptibilă. Ochii Îi fugiră instinctiv spre casa de fier, ca și când ar fi vrut să se asigure că e bine Închisă. — Compoziția lui e secretă, messer Durante, zise el pe un ton evaziv. Dumneata i-ai experimentat efectele. Prin urmare, ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
el. Tu ești? — Da, eu sunt, messer Alighieri. Sau trebuie să te numesc prior? Se Întinse și mai mult spre el, căutându-i buzele. Dante se retrase instinctiv, spre a evita contactul cu pielea ei goală. Femeia reacționă cu o tresărire, aruncându-și peste spate părul negru ca pana corbului și lipindu-se la loc de perete, ca și când ar fi vrut să intre În zid. Îl privea cu un amestec de silă și tandrețe. Apoi Îi Întinse din nou brațele, atrăgându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
oraș prin Porta Capenna. Mergeau repejor, zgribuliți, cu capetele plecate. Ocolind o băltoacă, Metodiu ridică privirea și zări la câțiva pași în fața lor, venind din direcție opusă, alți doi călugări. își dădu imediat seama după îmbrăcăminte, nu fără o ușoară tresărire, că sunt iezuiți. Iezuiții îi zăriră și ei și, tresărind puternic, își dădură seama că sunt ortodocși. Se apropiară unii de alții cu prudența și îndârjirea care transformaseră biserica creștină într-o instituție bicefală, cu creierul într-o parte și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
starea de beatitudine, darul efemer al unei narcoze - este avortul unui pariu, Încăpățînarea de a demonstra că fuselajul ruginit mai poate să zboare, că poezia se poate supune docil comenzilor reci ale creierului. O, frumoaselor, desfrînatelor, nici cea mai mică tresărire În lumina de aur, nici o fisură În oglinda oarbă, prin care chiotul sîngelui vostru să mai răzbată pînă la mine. Și toate iluziile astea care-mi dau tîrcoale cu fețele lor scofîlcite, grețoase, cum le-aș suci gîtul În aceste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
a doua zi după cutremur. Doar umbrele oamenilor s-au scurtat, hainele s-au mai ros, fețele au devenit pergamentoase, transparente, parcă și-au pierdut din substanță, rizomi lipsiți de clorofilă, ieșiți din trupul unui tubercul muribund. Viață măruntă cu tresăriri lente, speriate, ca respirația nocturnă a unui ghettou. Acest copil numit Idel cu hăinuțele lui negre, lustruite, cu fața roșcovană, pistruiată, cu mersul clătinat ținîndu-se de pereți - o amețeală trecătoare, m-am obișnuit, hipertensiunea, mă apropii și eu de șaizeci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]