387 matches
-
Caragiale. Genealogia primarului Leonida Condeescu, făcut celebru de amicul sau Caragiale, si destinul său, intersectat cu al fratelui lui Eminescu, Matei, ce-i devenise cumnat - sînt povestite sobru, mereu cu sprijinul documentelor. Ceea ce nu înseamnă că sînt mai puțin senzaționale. Tribulațiile politice ale lui Leonida și ale cumnatului sau Matei, relațiile tensionate dintre familia Condeescu și fratele lui Eminescu, ce vor culmina cu divorțul acestui ofițer impulsiv și brutal, care-l antipatiza pe Caragiale ("Pentru el, marele dramaturg nu era decît
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/18174_a_19499]
-
cu două- trei excepții) orice fel de exhibiționisme „tari”. Deși „bine scrise”, ca întreg volumul de altfel, paginile despre detenția politică a bunicului lui Emil Stratin, ca și cele despre îndrăgostirea lui Emil de viitoarea sa soție Lia, urmate de tribulații vagi pe șantierele patriei și de eșecul previzibil al cuplului au, totuși, un caracter artificios, de prefabricat livresc, departe, oricum, de dramatismul autentic din (spre exemplu) recentele romane ale lui Alexandru Vlad sau Lucian-Dan Teodorovici. Totul pare filtrat, distilat prin
Pe înălțimi by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3738_a_5063]
-
ciuperci de munte) sunt mai vii, mai însuflețite literar decît personajele umane ce se perindă prin cadru. Iar scufundările lui Emil în trecutul interbelic de familie (cu excepția unor scene de epocă sau a unor insert-uri onirice plutitoare), ca și tribulațiile familiei aceluiași în anii comunismului stalinist, pălesc în fața escapadelor montane ale micilor năzdrăvani „sawyer-ieni”: răzbunări scatologice pe neaveniți, scufundări periculoase pe cursul superior al pîrîului Ghindura, inițieri în alpinism, urcușuri la refugii sau la castelul părăsit ș.a. Un salt „la
Pe înălțimi by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3738_a_5063]
-
să ne organizeze un Crăciun...” În mod fatidic, cu toată intenția inițială de a privi totul prin ochii copilului de altădată, autoarea vine la întâlnirea thailandeză cu orizontul de așteptare al europeanului, cartea consemnând cu umor și uneori cu resemnare tribulațiile diaristei care își vede scurtcircuitate, la fiecare pas, toate clișeele culturale, toate imaginile preconcepute. Tatiana Covor, Țara care nu există, Editura Albatros, București, 2003, 185 p.
Așteptări... thailandeze by Irina Marin () [Corola-journal/Journalistic/12975_a_14300]
-
Liiceanu nu poate fi prins pe picior greșit, și nu că dintr-un proiect ce se anunța promițător a rămas doar umbra unei amintiri. Urmarea este că, spre deosebire de tonul sobru și sec al Rodicăi Palade, Ovidiu Șimonca alunecă într-o tribulație ranchiunoasă al cărei ton amintește de metehnele unui ziarist de scandal. E multă otravă în rîndurile articolului cu pricina, dar și multă frustrare mocnită. Îi recomandăm domnului Șimonca o cură de primenire sufletească la capătul căreia să poată fi suficient
ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10631_a_11956]
-
nu au importanță, detaliile doar ne amuză. Și un lucru care doar amuză nu contează..." Abruptă, aserțiunea contrazice vasta majoritate a creației lui Faulkner, bazată tocmai pe împingerea în prim-plan a "culorii locale." E adevărat că el a conferit tribulațiilor din Yoknapatawpha County o valoare universal valabilă, dar excelența contribuției sale se bazează tocmai pe "detalii" - adică pe specificul regional și evenimentele istorice și domestice de neîntâlnit în altă parte decât în comitatul mitic din Sudul american. E dincolo de orice
Primul Faulkner (IX) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6685_a_8010]
-
de "protolegionar", cum i s-a spus? Fără a nega preeminența crezului național în opera politică a poetului, cercetătoarea scoate în relief alte teze ale acestuia, cu caracter peren. Teze ce ni-l pot face acum mai apropiat, implicat în tribulațiile provocate de-o istorie ce întîrzie a se desprinde din mîlurile sale seculare. Amara disjuncție dintre clasele productive, căzute în mizerie, și cele "superpuse", trăind în crescîndă opulență, stîrnește strașnica mînie a Luceafărului: "Plebea de sus face politica, poporul de
Trecut prezent, prezent trecut by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10574_a_11899]
-
cînd nu ai nimic de scris la îndemînă, "mici evenimente mentale" de care te bucuri cu atît mai mult cu cît le poți proteja gratuitatea, asupra plictisului, emoțiilor, telefonului, înregistrează, ca într-un catalog sui-generis mișcările capricioase ale clipelor și tribulațiile dezordonate ale ființei copleșite de rutină, de plictiselile zilnice, de teama că nu se va întîmpla nimic. Pînă aici nimic ieșit din comun; din cele spuse s-ar putea deduce că avem de-a face cu un text hibrid, ceva
Critica și experiența cotidiană by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/16029_a_17354]
-
dedublarea pe care o presupune dialogul meu cu mine însumi, formula ne spune că, atunci cînd distanța e nulă, forța atracției e infinită. Altfel spus, nu pot iești din cîmpul gravitațional al propriilor mei demoni, forța lor împingîndu-mă la o tribulație nesfîrșită cu mine însumi. „”, de care vorbește Vlad Zografi cu referire la intimitatea gîndirii, amintește de distincția kantiană dintre progressus in infinitum și progressus in indefinitum. Primul act cere ca mintea să străbată un șir de termeni care nu are
Domeniul nedefinit by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4165_a_5490]
-
sîntem trup deșirat și bolnav, și pe trupurile bolnave, d-voastră știți foarte bine, așa a fost totdeauna: se ivesc de obicei paraziții". Așadar dincolo de ereziile sale, Goga ne poate vorbi uneori cu sagacitate și cumpănire, în limbajul propriilor noastre tribulații și aspirații.
Cazul Goga (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12776_a_14101]
-
Fidelman întruchipează victima. Însă nu doar victima celorlalți, cît a împrejurărilor, a propriei sale naivități, a faptului că nu se cunoaște pe sine însuși, a ezitărilor și abandonurilor de care se face răspunzător. Fidelman este artist, pictor mai precis, iar tribulațiile lui circumscriu, în român, o veritabilă artă poetica. O artă poetica oarecum deprimanta, în măsura în care ea stipulează, drept condiții esențiale ale operei și ale actului artistic, incompletitudinea, imprevizibilul și chiar o fatală mediocritate, nu în sensul concret și obiectiv al termenului
Autoportret de unul singur by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17703_a_19028]
-
Gabriel Coșoveanu Doina Ruști Patru bărbați plus Aurelius Iași, Editura Polirom, 2011, 218 p. În Doina Ruști deja recunoaștem un stăpânitor al paginilor bizare. În Zogru ne confruntam cu tribulațiile unui duh obosit și melancolizat de metamorfoze, iar în Fantoma din moară întâlneam o altă entitate spectrală, capabilă, și ea, să producă fiorii specifici senzației de pericol și de literatură bună. Romanul de față ne propune o pisică teroristă, practic
Animalul terorii by Gabriel Coșoveanu () [Corola-journal/Journalistic/5413_a_6738]
-
precum Yeats („umbra măreață” din Cântecul 312) până la studiile despre poezia unor Pound sau Stephen Crane, ca să nu mai vorbim de Shakespeare; dar s-a spus ca a fost influențat și de poeți ca Auden și Hopkins. Căci Berryman, dincolo de tribulațiile existențiale și literare, rămâne poetul unei sinucideri anunțate, cu o poftă de viață exprimată atât de vital în poemele sale. Faptul că a reușit în 1972 s-o și facă nu este decât un fapt banal în analele poliției din
John Berryman – „o geografie a tristeții“ by Nicolae Coan () [Corola-journal/Journalistic/2661_a_3986]
-
lui John Steinbeck și Robert Frost. Celebritatea i-o aduce însă The Last Station: A Novel of Tolstoi’s Last Year (1990), tradus în peste 30 de limbi, la noi în 2009. I-au urmat Benjamin’s Crossing (1996) relatând tribulațiile tragice ale lui Walter Benjamin, și The Passages of H.M. (2010), publicat la noi recent, ca Rătăcirile lui Herman Melville (2013). Ambele romane apărute în românește la Editura Humanitas fiction, în colecția „Raftul Denisei”, traduse de Luana Schidu. T rei
Când personajul se numește Herman Melville by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/2839_a_4164]
-
săptămînal cultural editat de echipa redacțională a Jurnalului Național și avîndu-l drept director pe Marius Tucă. De-a lungul a 64 de pagini cu texte îngrijite și frumos ilustrate, Cronicarul a avut parte de o tematică pitorească și nemonotonă, de la tribulațiile lui Matei Vișniec pe seama celor trei hoațe țigănci din Gare de Lyon, de la Paris, pînă la însemnările autobiografice ale lui Adrian Păunescu (ajunse la episodul 37). Și dacă nu s-a oprit la articolul lui George Arion (Despre romanul Fluturele
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/6382_a_7707]
-
nu orice Românie, ci un colț plin de personalitate al acestei Românii, plin de personalitate, de istorie literară și în același timp de derizoriu: Ticaul, mahalaua celebra a Iașilor. Nici o motivație nu e de găsit în poezie pentru toate aceste tribulații, lucru rar în istoria noastră literară. Poezia se ține singură, cu totul autonomă față de viață spectaculoasă pe care n-a folosit-o niciodată pe post de cîrja a inspirației. Poezia lui Mihai Ursachi este o poezie de relief constant, analiza
Poezia perena a lui Mihai Ursachii by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/14767_a_16092]
-
puteri șamanice aflat în primejdia de a uzurpa prerogativa religiei. Mai mult, o filosofie care vede în rațiune cheia deschiderii ușilor este fie o impostură, fie o unealtă de propagandă. De aceea, „meritul“ filosofului nu stă în a-și converti tribulațiile în noțiuni, ci în a fi predispus la contemplație și meditație. E o predilecție umorală pe care o ai sau nu, dar fără o asemenea înclinație pornită dintr-o limfă sensibilă, filosofia devine o manie snoabă fără justificare plauzibilă. În
Terapia filosofică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5900_a_7225]
-
-ntr-o fidelă oglindire. în paginile d-lui C. Mateescu memoria funcționează într-un chip exemplar, nu doar, am spune, în litera, ci și în spiritul ei, cu o gravitate (responsabilitate) care nu ocolește esențialul, id est care certifică nenumăratele tribulații, frămîntări, așteptări ratate, iluzii destrămate, adică diagrama dureroasă a unei anevoioase deveniri. Cît de departe sîntem de frivolitatea unor ,memorii" precum cele semnate de Nina Cassian, hetaira socialistă care și-a împărțit condeiul între evocarea (în surdină!) a numeroaselor d-
Adevărul unui "fals exercițiu" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11093_a_12418]
-
expresia nudă, cu o deplină sinceritate și sub impulsul spontan al momentului", al doilea jurnal important în literatura română este considerat cel al lui B. P. Hasdeu, care se distinge prin "admirabile pagini de literatură", descriind aventurile sale sentimentale și tribulațiile militare, cu o reală capacitate de a crea o tipologie. Paginile autobiografice "încorporează nu numai un spirit mefistofelic și unul faustic, dar și sufletul unui romantic, sub a cărui largă mantie se ivește un realist, un creator de tipologii și
Memorialiști români by Teodor Vârgolici () [Corola-journal/Journalistic/7473_a_8798]
-
mai extravagante și exotice, să adopte cât mai multe identități, să se transpună în cât mai multe ipostaze. L-am văzut pe acel cititor-copil regăsindu-se în basmele lui Creangă și Ispirescu, Andersen și Perrault. Dar și în Dox-uri. În tribulațiile băiețașului nefericit din Cuore, care-și caută familia peste mări și țări, dar și în isprăvile Căpitanului Blood, piratul englez care înspăimânta Caraibele. În Winnetou și Old Shaterhand, eroii temerari ai Vestului sălbatic, creați de Karl May. Dar și în
Un talmeș-balmeș armonios by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/6081_a_7406]
-
-n sloiul nopții jgheabul ogrăzii adăpa./ Bunicul între flăcări de sfeșnic se ruga:/ Să-mi cadă dreapta, limba să se usuce-n mine,/ dete-oi lua vreodată în deșert, Ierusalime!". În 1923 Fundoianu a plecat la Paris, unde după grele tribulații a ajuns cunoscut ca Benjamin Fondane, prin poemele sale (Ulysse, 1933, Titanic, 1937, L'Exode, Super Flumina Babylonis (1965). Și-a presimțit, în poeme, sfîrșitul tragic, poetul fiind gazat la Auschwitz în 1944. S-a remarcat și ca filosof, din
O postumă a lui Crohmălniceanu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15951_a_17276]
-
Cornel Regman, se pot derula din nou reproșurile sale îndeajuns de acide. Unul dintre ele (e în discuție Delirul) privește calificarea neverosimil pozitivă a personajului Ștefan Paul, altfel spus intensa-i idealizare în stranie contradicție cu nemulțumirea lui Preda față de "tribulațiile bietului Ioanide", care n-ar fi fost "descrise realist", căci în cartea lui G. Călinescu "i se deschid toate ușile": "Cuvinte profetice! Căci, iată, Ștefan Paul - al lu' Parizianu -, june abia ieșit din adolescență, este chiar bietul Ioanide din reproșurile
Un inconformist: Cornel Regman (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12208_a_13533]
-
de intervențiile unui ins misterios (prieten, camarad ori simplu angajat?), Paso Doble, formă ambiguă de manifestare a Dublului. Iar manuscrisul îi dezvăluie lui Schulz viața și aventurile unui seducător, tânărul englez trăitor în veacul al XIX-lea, Jacob Flint. Numeroasele tribulații ale eroului îi dau acestei istorii când turnura prozei picarești (cu traversarea mediilor sociale de sus în jos, din provincie la Londra și apoi la Veneția), suspansul unui roman popular (taverna ca spațiu de întâlnire, isprăvile unor contrabandiști,), pe alocuri
Istorieși istorii la Veneția by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/8687_a_10012]
-
într-o mică garsonieră din strada Ion Ghica, nr. 3. Avea să muncească până la vârsta de 79 de ani (în 1952 îl găsim la Fabrica de sticlă de la Pădurea Neagră din Bihor, în 1956 la Scăieni), iar în urma tuturor acestor tribulații se va alege cu o pensie mizerabilă: "A fost inginer și a lucrat până la șaptezeci și nouă de ani, în 1956, la fabrică, nu într-un birou. (La Scăieni, în ultimul timp, când am întrebat de el în hala cuptoarelor
Acasă la Sigmund Freud by George Ar () [Corola-journal/Journalistic/8817_a_10142]
-
se arăta amuzat de facilitatea cu care devine "erou" (adică personaj), scriind despre sine însuși. Nu-i acorda credit jurnalului decât ca bruion al transcrierii unor stări trăite pe cont propriu, pentru ca apoi autorul să-și transfere toate neliniștile și tribulațiile în seama unui personaj inventat, altfel nu i se pare nici decent, nici profitabil să vorbească într-un mod atât de direct despre sine. Scriitură maladivă, jurnalul e, în același timp, scriitură tămăduitoare: "scriu în acest jurnal cu pasiune și
Beneficiile nevrozei by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12518_a_13843]