1,001 matches
-
umplu de rouă. Lângă mine nea Martin sforăia pierdut. Purcelușul se scărpina pe burtă, grohăind mulțumit, cu ochii închiși. Vițelul era preocupat cu ultimul petec de iarbă de pe speteaza băncii, iar iepurașul ronțăia înfundat frunzele ultimului morcov. Și peste tot, trilurile privighetorii, boabe de mărgăritar și parfum de lăcrămioare... Ce feerie!... Dar huruitul primului tramvai rupse vraja și mă pomenii singur pe banca veche cu spătarul rupt, cu pălăria turtită, nins de petale și ud de rouă. Frigul îmi muiase oasele
ROMANUL FANTASTIC MĂRŢIŞOR- FRAGM.1 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1471 din 10 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350126_a_351455]
-
și de bogată, pe nume Zala. Nu-i lipsea, din cele îndeobște necesare, nimic, dar era nefericită, simțea că îi mai trebuie ceva ca să se simtă împlinită. Zilele curgeau, egale, prințesa se retrăgea adeseori la umbra copacilor falnici și asculta trilurile melodioase ale păsărelelor, alergând pe ascuns desculță pe potecile pe care își petrecuse copilăria. Pe ascuns, fiindcă părinții săi ar fi considerat nedemn pentru o prințesă să alerge desculță prin pădure. Seara se închidea în cameră și privea lumina binefăcătoare
LEGENDA PRINŢESEI ZALA de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2109 din 09 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350220_a_351549]
-
toate păcatele. Nemurirea aparține doar zeilor, dar frumusețea ți-o vei primi înapoi negreșit”. Și Zala a redevenit frumoasă, recăpătându-și aspectul dinainte. A putut să meargă din nou ziua în pădure, să alerge desculță pe poteci și să asculte trilurile păsărelelor și susurul izvoarelor, iar părinții săi au fost iar mândri de ea. Și a trăit încă mulți ani fericiți la palat. A lăsat în urma ei doar o legendă, care-i poartă numele. Și, pentru frumusețea acestei legende, ca și
LEGENDA PRINŢESEI ZALA de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2109 din 09 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350220_a_351549]
-
livezile din jurul caselor. Nici prin păduri nu este mai puțin frumos, arborii drepți și înalți de molizi, de mesteacăn și fag înmuguresc, capătă culori dintre cele mai vii, de un verde - smarald. Iar păsările se întrec în a umple cu trilurile lor ținutul, făcându-și cuiburi prin scorburi și tufișuri, unde-și vor crește puii. Este o întrecere neîncetată printre ființele nevinovate ale naturii, să crească, să înfrumusețeze pădurile, să proslăvească numele Creatorului prin trilurile lor măiestrite! Localnicii acestor ținuturi știu
CĂRAREA SALVATOARE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1656 din 14 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365908_a_367237]
-
se întrec în a umple cu trilurile lor ținutul, făcându-și cuiburi prin scorburi și tufișuri, unde-și vor crește puii. Este o întrecere neîncetată printre ființele nevinovate ale naturii, să crească, să înfrumusețeze pădurile, să proslăvească numele Creatorului prin trilurile lor măiestrite! Localnicii acestor ținuturi știu că vara este rostul să se îngrijească de tot ce e nevoie pentru o iarnă lungă și împietrită de ger, să adune lemne de foc, să cosească fân și otavă pentru animale, să culeagă
CĂRAREA SALVATOARE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1656 din 14 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365908_a_367237]
-
-o-ngălbeni că pe-un trecut, lasă-i nud tot verdele de vară, las-o cum a fost de la-nceput. Lasă-mi toamnă dragostea zglobie, nu mi-o întrista că cerul tău de-unde pleacă intru pribegie păsări, văduvind de trilul lor. Nu-i înfrigura în vene focul și n-o vesteji la căpătai, lasă-i nevinovăția crudă a iubirii-n ziua cea dintâi. Lasă-mi toamnă dragostea fecioara nu mi-o întrista că cerul tău, lasă-i nevinovăția crudă, lasă
ADRIANA NEACŞU [Corola-blog/BlogPost/365993_a_367322]
-
fecioara,nu mi-o-ngălbeni că pe-un trecut,lasă-i nud tot verdele de vară,las-o cum a fost de la-nceput.Lasă-mi toamnă dragostea zglobie,nu mi-o întrista că cerul tăude-unde pleacă intru pribegiepăsări, văduvind de trilul lor.Nu-i înfrigura în vene foculși n-o vesteji la căpătai,lasă-i nevinovăția crudăa iubirii-n ziua cea dintâi.Lasă-mi toamnă dragostea fecioarănu mi-o întrista că cerul tău,lasă-i nevinovăția crudă,lasă-i dorul verde
ADRIANA NEACŞU [Corola-blog/BlogPost/365993_a_367322]
-
la doi, Am parcurs viața din plin, Oare, să mă uit -napoi? Trec o filă,...foșnet scurt... Iar la alta, zăbovesc... Nu știu, anii... au trecut...? Sau eu sunt cel care trec? Ploaie, soare,stele, nori, Cer albastru,cer senin, Triluri ce se-aud în zori, Eu cu drag la piept le strîng, Pentru anii mei ce vin. Referință Bibliografică: TIMPI TRECUȚI ȘI TIMPI CE VIN / Lucia Tudosa Fundureanu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1390, Anul IV, 21 octombrie 2014
TIMPI TRECUȚI ȘI TIMPI CE VIN de LUCIA TUDOSA FUNDUREANU în ediţia nr. 1390 din 21 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365278_a_366607]
-
la bunătate.”// („Privighetoarea”, Lacrimi de mărgean, Rondeluri, Editura Artemis, 1994). Păsările precum peregrinii în pustie îl caută pe Domnul „Cu aripile mari, obosite/suie sa-ntampine zorii,/Precum odinioara-n pustie/mulțimile însetate de Tine//” (Păsările). Și cum cântecele păsărești, trilurile de bucurie inaltoare până la ceruri, se aseamănă atât de bine cu limbajul poetic, părintele traduce și pune pe versuri cântecul păsărilor, imaginile minunate ale naturii și creației văzute de sus numai de ochii păsărilor și de imaginația bogată, aforistica a
HARFA EOLIANA DE LA CERNICA de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 2099 din 29 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365318_a_366647]
-
Și porumbeii dând pașnic înalt ocol crucii din vârf/ Neobosite gânduri vâslind pururi intru Ține!...”(# 95). (Veni-va, Editura Agol, 2015) . Peste versurile poetului induhvnicit ninge cu flori de salcâm, teii își revarsă miresmele, toată noaptea privighetoarea cântă ritmuri și triluri din anotimpurile lui Vivaldi, iar poetul plânge și se roaga, surâde că în simfoniile lui Mozart printre lacrimi de vis: „Privighetoarea tace-n zori/ Ea toată noaptea a cântat./ A plâns într-una, s-a rugat/De ce va trebui să
HARFA EOLIANA DE LA CERNICA de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 2099 din 29 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365318_a_366647]
-
la doi, Am parcurs viața din plin, Oare, să mă uit -napoi? Trec o filă,...foșnet scurt... Iar la alta, zăbovesc... Nu știu, anii... au trecut...? Sau eu șunt cel care trec? Ploaie, soare,stele, nori, Cer albastru,cer senin, Triluri ce se-aud în zori, Eu cu drag la piept le strîng, Pentru anii mei ce vin. Citește mai mult Tîmpi trecuți și tîmpi ce vin,Veacul împărțit la doi,Am parcurs viața din plin,Oare, să mă uit -napoi
LUCIA TUDOSA FUNDUREANU [Corola-blog/BlogPost/365290_a_366619]
-
la doi,Am parcurs viața din plin,Oare, să mă uit -napoi? Trec o filă,...foșnet scurt...Iar la alta, zăbovesc...Nu știu, anii... au trecut...? Sau eu șunt cel care trec?Ploaie, soare,stele, nori,Cer albastru,cer senin,Triluri ce se-aud în zori,Eu cu drag la piept le strîng,Pentru anii mei ce vin.... IX. CE ȘUNT EU?, de Lucia Tudosa Fundureanu , publicat în Ediția nr. 1376 din 07 octombrie 2014. Doamne, ce șunt eu pe harta
LUCIA TUDOSA FUNDUREANU [Corola-blog/BlogPost/365290_a_366619]
-
înveșmântați în Suferință și Biruință hristică. Arcul Frumuseții s-a răsfrânt în cerul sufletului meu. Cine m-a întrupat în lumea Frumuseții nesfârșite? Mă umple gândul de har, mă cuprind mrejele vieții, mă îmbrățișează freamătul trăirii. Simt fiorul Frumuseții cu trilul ei de azur. De ce bat clopotele pădurii? De ce se rotesc munții în jurul Vetrei strămoșești? De ce în jurul meu Frumusețea cântă și cerul se îmbujorează? Taina lui Dumnezeu răspunde miracolului Neamului meu. Neamul nostru dârz și nemuritor cântă Frumusețea lui Dumnezeu. Sunt
POEMUL FRUMUSEŢII de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1248 din 01 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365380_a_366709]
-
pururi deasupra noastră. O pasăre măiastră își fluieră cântecul înălțător: cântecele inimilor noastre părăsesc căușul sufletelor... Este o sărbătoare majestuoasă, ca o cântare liturgică. Toate se așează în liniște și așteptare. Doar soarele mai alergă pe cer să prindă ultimele triluri, ultimele refrene aurite. Totul este strălucitor, încununat de perlele clipelor, de splendoare. Un fior cald mă învăluie într-o lumină liberatoare. Inima freamătă, sufletul răsună din adânc încântându-mi făptura. Mă împărtășesc cu frumusețea acestor clipe - poeme, cât cu logodna
POEMUL FRUMUSEŢII de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1248 din 01 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365380_a_366709]
-
de Azur al filosofilor, tivit din surâsul serafic al serii, cu brocardul ei verde, sacerdotal, podoabă a demnității nemuritoare, cu mersul ei regal al devenirii, ce calcă senin și-mprăștie miresme... Sub pașii căreia cresc majestos firicelul de iarbă și trilul privighetorii... Făptura aceea Albă este Frumoasa Națiune Creștin Ortodoxă a Dacoromânilor. Oamenii o întâlnesc și se minunează, i se închină, pământul se întoarce din drum spre sărbătoare, cerul se înfrumusețează. E Frumusețea Neamului dacoromân. E Cântecul de taină al Gliei
POEMUL FRUMUSEŢII de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1248 din 01 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365380_a_366709]
-
C I O C Â R L I A A-nverzit din nou câmpia, și decoru-i minunat, Dar nu cântă ciocârlia, cum cânta la noi în sat Și la margini de pădure, pe sub bolțile de fagi, Peste tufele de mure, trilul ciocârliei dragi, Toarnă farmece-n simțire, îți mângâie lin auzul Și cobori în amintire, cum treceai tu, ca ursuzul, Prin așa concert în pace, în aer îmbălsămat, Ciocârlia nu mai tace din zori până pe-nserat Și. . .pierduți în simfonia ce
CIOCÂRLIA de IONEL DAVIDIUC în ediţia nr. 585 din 07 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/365535_a_366864]
-
aer îmbălsămat, Ciocârlia nu mai tace din zori până pe-nserat Și. . .pierduți în simfonia ce te scaldă în fiori, Fluturii, străbat câmpia, un imens covor de flori!. Precum soarele și luna, n-au pereche printre aștri, Tot așa la Dragomirna, trilul ciocârliei noastre! Absorbit de frumusețe, parcă-ntinerești oleacă, Mângâi tâmplele cărunte, timpu-ai vrea să nu mai treacă!. . . =19 MAI 2002= Detroit-Michigan-U S A Referință Bibliografică: Ciocârlia / Ionel Davidiuc : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 585, Anul II, 07 august 2012
CIOCÂRLIA de IONEL DAVIDIUC în ediţia nr. 585 din 07 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/365535_a_366864]
-
mâinile ridicate ... Trag în piept mireasma blândă a florilor, adusă de un vânticel vălurat prin preajmă. Aerul lui cald, unduitor, îmi dă o stare de plăcută amețeală. Câteva păsări ciripesc, cântă legănându-se pe ramuri. Din gâtlejurile lor mici țâșnesc triluri în cinstea primăverii sosite. Razele soarelui vibrează ca râsul îngerilor fericiți, printre ramurile arborilor cu mici frunzișoare verzi (ah! verdele, principiul creator!) și muguri fragezi, gata să se desfacă... Pământul se bucură, respiră ... Totuși e rece, mă retrag în casă
FEMEILE ŞI FLORILE de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 426 din 01 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365238_a_366567]
-
Arcade curbate perfect Veghează în lume aievea - Mereu monumente Noapte de vis Îngerii cântă la harpe, Din depărtări Fluier de aur se aude, Brazii foșnesc Muzica jocă în unde, Luna pe cer Crește mai mare Și-aude: Noapte de vis Triluri umane Sparg munții Versuri de dor, Dulce amor din popor - Cad de pe cer Într-o ploaie de jocuri stelare O dorință ce rumeg Pe frunte se așează agale, Pașii mei dulci Curg ca pârâul Prin munte, Vârfuri de brazi Drepte
NOAPTE DE VIS de MARIA TEODORESCU BĂHNĂREANU în ediţia nr. 1328 din 20 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/364820_a_366149]
-
în acest timp al anului sunt înfloriți, iarbă verde, și pe alocuri mici fâșii de pădure, iar în tot acest tablou multicolor al primăverii sunt vile sau blocuri nu prea înalte. Veverițele cel puțin se simt în largul lor, iar trilurile păsărelelor te încântă, bineînțeles că acest oraș are și acele zone centrale supraaglomerate care au farmecul lor și atrag mulți turiști, însă pe mine mă încântă aceste spații verzi ce par nesfârșite. Uneori când mă întorc seara cu trenul sau
ÎN CĂUTAREA UNEI VIEȚI DECENTE de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 2055 din 16 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/366274_a_367603]
-
zbatere de aripi îngerești, o exaltare aproape religioasă în lirica d-nei Voicilă Dobre. Iubirea apare descătușată de orice determinații individuale, e înălțată până la treapta identificării, în esență, cu însăși Divinitatea: “Aud cum urcă în mine o doină. / Vreau să prind trilul silabei rănite/și devin o rană, un cântec spre cer. Și rog înaltele izvoare safire/să păzească liniștea sufletului/însetat de iubire. // Te bucură de roua iubirii divine, /lăsată sub bolta de inimi senine!” (“Iubirea, dar divin”). Îți vin în
PREFATA- de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 1503 din 11 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366459_a_367788]
-
cheamă sus la ele să simt al primenirii primăvăratec duh. E-atâta de lumină, cum n-a mai fost vreodată și, sus, pădurea verde mă cheamă către ea, foșnește-n cetini bradul cu fruntea-ngândurată, când mierle-i cântă-n triluri iubirea pentr-o stea. În asfințit, când ziua se duce la culcare, văd nori tiviți cu aur ca valuri pe azur, e primăvară iarăși pe-a vieților cărare și totu-n jur renaște mai gingaș și mai pur. A nins
A NINS CU FLORI de LEONID IACOB în ediţia nr. 1583 din 02 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/366505_a_367834]
-
întâi Tatarroș în amintirea tătarilor năvălitori și cu timpul a ajuns să se cheme Trotuș așa cum îl știm noi astăzi. Goanța este și acum muntele plin de păduri verzi în care vara găsești răcoare și aer curat și în care trilurile păsărilor spun povestea fiicei cele mai mici a lui Cremene Împărat care a trăit în aceste locuri. Leonid IACOB Comănești, 30 iunie 2015, Povestea aceasta am izvodit-o, având ca bază de plecare cele două denumiri geografice din text: Goanța
POVESTEA GOANŢEI ŞI A TROTUŞULUI de LEONID IACOB în ediţia nr. 1643 din 01 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366506_a_367835]
-
cheamă sus la ele să simt al primenirii primăvăratec duh. E-atâta de lumină, cum n-a mai fost vreodată și, sus, pădurea verde mă cheamă către ea, foșnește-n cetini bradul cu fruntea-ngândurată, când mierle-i cântă-n triluri iubirea pentr-o stea. În asfințit, când ziua se duce la culcare, văd nori tiviți cu aur ca valuri pe azur, e primăvară iarăși pe-a vieților cărare și totu-n jur renaște mai gingaș și mai pur. A nins
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/366517_a_367846]
-
cuprinsul mă cheamă sus la elesă simt al primenirii primăvăratec duh.E-atâta de lumină, cum n-a mai fost vreodatăși, sus, pădurea verde mă cheamă către ea,foșnește-n cetini bradul cu fruntea-ngândurată,când mierle-i cântă-n triluri iubirea pentr-o stea.În asfințit, când ziua se duce la culcare,văd nori tiviți cu aur ca valuri pe azur,e primăvară iarăși pe-a vieților cărareși totu-n jur renaște mai gingaș și mai pur.A nins cu
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/366517_a_367846]