313 matches
-
a întregii simbolizări mitice si răspunsul la toate problemele existenței, condensat în simbolismul "încarnării spiritului". Interpretarea sa dogmatică constituie rodul central al sistemului teologic. Deznodămîntul este imposibil fără amplificarea polemicii, penibilă în sine, dar salutară în privința căutării adevărului. Mitul Divinității trinitare Simbolul treimii constituie tema prologului evangheliei după Ioan. Înțeles potrivit veritabilei lui deschideri simbolice, acest prolog include în el toate aspectele mitului creștin. Descifrarea va facilita toate fazele ulterioare ale analizei simbolului "Dumnezeului unic". Simbolul este alcătuit din trei persoane
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
unor afirmații, ci despre controlarea lor pas tu pas, printr-o confruntare permanentă cu pasajele din textul biblic, care sînt la rîndul lor de neînțeles, dacă nu facem referiri la sensul ascuns al mitului central al treimii divine. Sensul mitului trinitar este condensat într-un mod mai special în simbolul "încarnării", care nu a fost încă întîlnit pînă acum. Trebuie deci să semnalăm că termenul de "încarnare a spiritului" utilizat pe parcursul descifrării nu va însemna nimic altceva decît organizarea manifestă a
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
fi decît destinul esențial al fiecărui om și, la modul și mai general, destinul speciei gînditoare, a cărei unică SALVARE NU AR PUTEA FI DECÎT GÎNDIREA VERIDICĂ ASUPRA VIEȚII: ÎNȚELEGEREA "ADEVĂRULUI ETERN"30 Conform celor demonstrate mai sus, mitul divinității trinitare prefigurează calea directoare a evoluțiilor viitoare, depășind nivelul atins actualmente de specia gînditoare. Sanctificatul reprezintă în sine după cum se spune apariția purificată a tatălui său. Dar această revenire simbolică a apariției nu este ca să eliminăm orice sentimentalism decît o speranță
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
apariția nu va fi vreodată perfectă. Absolutul nu există în temporal, acesta constituind însuși principiul relativității. Idealul lui director este perfecționare: evoluția permanentă. Cea de a treia persoana a treimii este speranța. Speranța simbolizată de cea de a treia persoană trinitară semnifică posibilitatea renașterii elanului animant în timpul vieții trupului. Dar renașterea cui și la ce? IISUS MOARE TRUPEȘTE CA SĂ NU MOARĂ SUFLETEȘTE: El rezistă "puterilor lumii" chiar și în moarte, rezistă de dragul vieții adevărului unic și nu dintr-un fanatism oarecare
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
desemnează astfel ca fiind fiul lui: Este fiul meu iubit". Dacă Iisus ar fi cea de a doua persoană cum pretinde dogmatica -, Cuvîntul ar deveni fiul lui Iisus. Iisus nu este nici a doua, nici a treia persoană a imaginii trinitare. El este "fiul preferat al Spiritului", deoarece, ca OM ÎNTRE OAMENI, SE SANCTIFICĂ PRN EFORTUL PROPRIULUI SĂU ELAN, fără care împlinirea nu ar avea nici o valoare exemplară. Dogmatica nu acordă importanță vieții lui Iisus, exemplu inegalabil, cu valoare călăuzitoare atît
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
se poate prăbuși, poate sucomba tentațiilor subconștiente, "să moară sufletește", dar, prin forța elanului său supraconștient, el poate renaște din această "moarte", se poate ridica, se poate redresa, poate învia din moartea sufletului în timpul vieții. Cea de a treia persoană trinitară nu este Iisus, care nu este nici cea de a doua persoană. Iisus este un muritor: împlinirea lui este nemuritoare, împlinirea aceasta nu este moartea pe cruce, ci întreaga viață a omului unic, singurul care, prin forța elanului său, a
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
realizată de acest elan va ieși din mormîntul înțelegerii greșite sistematizate. Această operă exemplară pe vecie este personificată simbolic prin două denumiri: mesajul de bucurie personificat simbolic și numit "Cristos" și importanța mesajului pentru viitorul omenirii: Paraclitul (Sfîntul Duh). Divinitatea trinitară reprezintă fazele principale ale apariției în curs de evoluție: trecutul, prezentul și viitorul. 1.Originea, Dumnezeu creatorul, simbol al misterului. 2.Apariția manifestă a misterului: Cuvîntul, Vorba pronunțată, Spiritul lui Dumnezeu-Tatăl: evoluția permanentă, încarnarea treptată a spiritului, care a dus
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
să moară trupește decît să trădeze cuvîntul și să "moară sufletește și spiritual". Decizia aceasta a devenit motivantă tot restul vieții lor. Pentru a pregăti concluzia, este indispensabil să menționăm că există două semnificații ale simbolismului "filiației": filiația din cadrul divinității trinitare (așa cum am specificat puțin mai sus) și filiația mult mai frecvent întîlnită în texte care subliniază diferența dintre toți oamenii, fiul lui Dumnezeu și omul Iisus simbolic divinizat care devine prin aceasta, în comparație cu ceilalți oameni "fiul unic al lui Dumnezeu
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
care îl întreabă: "Ești fiul lui Dumnezeu?", Iisus îi răspunde: "Tu ai spus-o". (Cum de tu, mare preot, nu știi că noi sîntem cu toții copiii creatorului și că trebuie să fim fii demni de tatăl nostru"? Confuzia dintre filiația trinitară (care se referă la succesiunea funcțiilor evolutive personificate simbolic) și cea metaforică (referitoare ta caracterul real al omului) este una dintre cauzele principale ale lipsei de claritate a teologiilor. Sensul simbolului "divinității trinitare", supranatural la prima vedere, implică fenomenul natural
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
demni de tatăl nostru"? Confuzia dintre filiația trinitară (care se referă la succesiunea funcțiilor evolutive personificate simbolic) și cea metaforică (referitoare ta caracterul real al omului) este una dintre cauzele principale ale lipsei de claritate a teologiilor. Sensul simbolului "divinității trinitare", supranatural la prima vedere, implică fenomenul natural cel mai important: nu numai evoluția materiei, ci și cea a spiritului, reprezentată de simbolul "încarnării". Constatarea aceasta nu înjosește nici divinitatea, a cărei cea mai înaltă semnificație este misterul, nici spiritul uman
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
creat supraconștient limbajul simbolic, limbaj utilizat chiar de eroul mitului creștin pentru a-și transmite mesajul. Dacă simbolistica este organizată științific, adică percepută ad litteram și mai ales dacă este organizat științific punctul culminant al tuturor produselor mitice: simbolul divinității trinitare, se ajunge la o culme extraordinară a afirmațiilor fanteziste. Potrivit dogmatismului, întreaga profunzime mitică este distrusă dacă Vorba este considerată drept un personaj real, Iisus, care stă încă de la început la dreapta Tatălui și care ia în cele din urmă
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
Totul devine clar și firesc atunci cînd introducem sensul simbolic: Vorba (sensul evolutiv) se încarnează într-un om real, iar omul real (carnea) devine manifestarea, realizarea sensului sublim al vieții. Vorba rămîne un simbol, iar omul o realitate. Simbolul divinității trinitare este viziunea mitică a evoluției somato-psihice: încarnarea treptată a spiritului. Această traducere firească și totodată profundă este legată de descifrarea tuturor celorlalte simboluri ale mitului creștin și ale mitologiilor politeiste într-o conexiune armonioasă, agreabilă și emoționantă, care poate satisface
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
ci este derivată din aspectul spiritual al omului. Potrivit acestei filosofii, Dumnezeul unic ar fi spiritul uman superidealizat, un spirit pur lipsit de trup. Este adevărat că mitul utilizează simbolul "Dumnezeu-Spirit" în sensul celei de a doua persoane a simbolului trinitar. Sensul acesta nu are nici o legătură cu existența transcendentă a unui Dumnezeu real Spirit pur absolut, ci dimpotrivă, semnificația subiacentă a simbolului constituie imanența misterioasei intenționalități evolutive răspîndite în toată natura. Abstracția teoretică a filosofiei, care face din Dumnezeu un
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
că psihologia nu propovăduiește idealul și nu-l impune. Ea îl constată și încearcă să-l definească. 2) MITUL MÎNTUIRII Înfruntarea celei mai redutabile enigme devine posibilă numai sub beneficiul acestor avertismente. Simbolul lui "Dumnezeu" include nu numai imaginea divinității trinitare, ci și simbolul "Divinității Judecătoare", legat prin interpretarea dogmatică a simbolului "Grației" de mitul mîntuirii. Dificultatea nu constă în căutarea sensului ascuns al simbolului "Mîntuitoriului", care nu este mai puțin clar pentru traducere decît alte formulări simbolice. Neliniștea provine din
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
Bibliotheque Payot, Paris. 28 Vezi Le Symbolisme dans la Mythologie grecque, prima ediție, capitolul "Les Mystères d'Eleusis", Payot, 1954 29 Ceremonie specifică Bisericii Catolice destinată confirmării creștinului în grația botezului N.t. 30 Destinul uman reprezentat simbolic de divinitățile trinitare se află și în Teogonia mitologiei grecești: Haosul, simbol al misterului; Uranus, Dumnezeul creator; fiul său, Cronos (timpul) care reprezintă regnul animal, viața preconștientă; Zeus, fiul lui Cronos, simbol al legii care guvernează destinul uman. (Vezi Le Symbolisme dans la
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
vieții Duhului în noi, este „respirația Duhului, barometrul vieții spirituale. întreaga Biserică respiră prin intermediul rugăciunii.” Aceste afirmații ale Sf. Teofan Zăvorâtul relevă „viziunea comunitară” asupra rugăciunii în comparație cu cea exclusiv dialogală. Iată de ce, rugăciunea aceasta, înțeleasă ca lucrare trinitară globală, are o dimensiune liturgică, fiind inclusă „în acea lucrare a lui Dumnezeu prin care Tatăl trimite Duhul Său, răspunzând rugăciunii pe care i-o adresează Iisus Hristos”. în timpul rugăciunii, sufletul este îndrumat de Duhul lui Dumnezeu, el se roagă
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
de istorie și critică literară, editată în 1936, la București. Volumul se deschide cu O profesiune de credință, cu comentarii pe marginea sărbătorii cărții, ca răspuns la o scrisoare a unui cititor, bun prilej de a-și afirma propria viziune trinitară: "Dela Cronicari la M. Cogălniceanu și Domnul Alexandru Cuza, dela Dacia Literară la disciplinata perioadă a Junimii, dela vijelioasa acțiune a Sămănătorismului și pînă astăzi, și pînă cît va dăinui vre-o noțiune de popor care se respectă și tinde
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
același timp, a permis contestarea logicii clasice a strategiei pornind de la premisa că transformarea războiului În urma diminuării rolului statului ca principal actor pe scena războiului, angrenează o transformare a (logicii) strategiei. Pentru a analiza aceste puncte, clasica perspectivă a paradigmei trinitare a războiului, așa cum a fost formulată de Clausewitz, este Încă utilă. Potrivit acesteia, războiul este rezultanta echilibrului dintre populație, comanda militară (armată) și comanda politică (guvernarea). Diferite forme de interacțiune Între aceste trei elemente conduc la matrice diferite ale războiului
[Corola-publishinghouse/Science/2345_a_3670]
-
administrare prin care autoritatea folosește o persoană în scopul exercitării unui drept sau încasării unui venit, persoană care mijlocește plata unei sume forfetare. În Evul Mediu, magistraturile regale erau arendate. Arianism. Erezie fondată pe afirmarea inegalității persoanelor divine în concepția trinitară: Dumnezeu Tatăl este superior Fiului Cristos, pe care L-a zămislit. Condamnată în conciliul de la Niceea în 325, această erezie a alimentat disputele religioase ale secolului al IV-lea. Intervenția împăraților în aceste conflicte a pus, între altele, problema relațiilor
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
mărturisire a Sfintei Treimi și o invocare a Fiului, la care s-a adăugat, mai târziu, o rugăciune de dimineață. Ideile dogmatice din imnul Te Deum demonstrează că lucrarea a fost scrisă către sfârșitul veacului al IV-lea, când problema trinitară și cea hristologică erau în plină analiză teologică. Scrierile Sfântului Niceta, deși sunt scurte, sunt clare, așa cum cerea activitatea sa catehetică. Subiectele tratate se bazează pe argumente din Sfânta Scriptură, Sfânta Tradiție, rațiune și viață. Scrierile marelui misionar creștin de la
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
pentru unitatea credinței într-o singură Biserică: una, sfântă, sobornicească și apostolească. Operele teologice ale Sfinților Părinți din secolele IV și V sunt mărturie în această privință. Acestea aveau drept scop răspândirea credinței creștine și apărarea învățăturii ortodoxe în domeniul trinitar, hristologic, soteriologic și antropologic, punând accentul pe dragostea nețărmurită a Logosului divin, care unește pe creștini unii cu alții în El însuși, pe iubirea maternă a Bisericii care unește frații de aceeași credință și pe acțiunea sfințitoare a Sfântului Duh
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
în Domnul nostru Iisus Hristos, la Sfântul Duh și la Simbolul de credință. Din îndemnul călduros pe care Niceta îl făcea credincioșilor săi de a păstra neschimbată credința în Sfânta Treime, reiese importanța pe care marele ierarh o acorda dogmei trinitare, făcând din ea pivotul întregii sale teologii: „Această credință în Treime, fraților, întăriți-o în inimile voastre, crezând într-un Dumnezeu, Tatăl Atotputernic și în Fiul Lui, Iisus Hristos, Domnul nostru, și în Sfântul Duh... Căci această regulă de credință
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
tuturor creștinilor chemați să mărturisească și să preamărească un singur Dumnezeu,Tatăl și Fiul și Sfântul Duh - spre mântuirea și fericirea lor. Sfântul Niceta vorbește despre fiecare persoană a Sfintei Treimi, descriindu-i însușirile personale în raportul cu celelalte Persoane trinitare, precum și lucrarea lor în iconomia mântuirii. Doctrina sa privind Persoanele Sfintei Treimi nu este sistematizată decât în parte, în tratatul Despre Simbolul credinței. 1. Dumnezeu-Tatăl. În primul articol al Simbolului de credință nicetan mărturisim: „Cred în Dumnezeu-Tatăl, atotputernic, făcătorul cerului
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
tomitan în Biserica Răsăritului. Conchidem, deci, că episcopii și mitropoliții din Scythia Minor manifestau cunoștințe teologice remarcabile, unii dintre ei devenind autorități pentru Ortodoxia răsăriteană, prin ținuta lor morală și prin participarea la sinoadele ecumenice. Ei combăteau cu fermitate ereziile trinitare și hristologice, încercau să corecteze pe teologii aflați sub jurisdicția lor. Erau recomandați de împărați ca autorități de referință pentru Ortodoxie în Scythia Minor și Tracia, întrucât adoptau o atitudine ecumenică în raport cu celelalte Biserici locale. Ei manifestau mai
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
a apăra credința calcedoniană, călugării daco-romani au sosit la Roma la sfârșitul lunii iulie a anului 519. Într-o adunare a episcopilor și a senatorilor, textul este cercetat și acceptat. Zelul „monahilor sciți” (daco-romani, n.n.) a provocat scrierile cu conținut trinitar ale lui Boețiu, un exemplu elocvent fiind tratatul Liber de persona et duabus naturis contra Eutychen et Nestorium . Din cuprinsul acestuia iese în evidență părerea senatorului-filosof conform căreia atributele absolute pot fi afirmate substanțial despre fiecare dintre cele trei Persoane
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]