673 matches
-
și străini, ca dovadă a marii sale popularități. Scrierile sale au o mare importanță teologică și au fost traduse pe tot globul. Sf. Vasile a scris câteva cărți împotriva lui Eunomius și a arianismului în general, în care apără teza Trinității. În "De Spiritu Sancto", Sf. Vasile tratează chestiunea Sfântului Duh și combate anumite mișcări din Macedonia care negau existența Duhului Sfânt. El a scris de asemenea un mare număr de lucrări exegetice despre Psalmi, Isaia și Iov, 24 de predici
Vasile cel Mare () [Corola-website/Science/299845_a_301174]
-
Mării Mediterane („Mare Nostrum” a latinilor). De remarcat faptul că acest tripartitism era influențat pe de o parte de nivelul cunoașterii de la acea vreme (Americile nu erau încă descoperite), pe de altă parte era în deplină concordanță cu preceptele bisericii (Trinitatea sau Sfânta Treime). Modelul cel mai elaborat al hărților TO este considerat mapamondul Ebsdorf realizat în Germania sec. al XIII-lea, păstrat la Hanovra (și bombardat în timpul celui de-al doilea război mondial). O altă hartă de acest gen, mai
Istoria cartografiei () [Corola-website/Science/320390_a_321719]
-
este un bodhisattva din Budismul Mahayana , care reprezintă înțelepciunea tuturor Buddha . În budismul estasiatic , este reprezentat ca o femeie , de multe ori prezentă într-o trinitate alături de Buddha Amida și de bodhisattva Avalokiteśvara , bodhisattva al milei și compasiuni . Această iconografie este prezentă mai ales în școala Pământului Pur . este unul dintre cei opt mari bodhisattva ai budismului Mahayana . De asemenea , este unul dintre Cei Treisprezece Buddha
Mahasthamaprapta () [Corola-website/Science/330287_a_331616]
-
dată (sfârșitul secolului al III-lea și primele patru decenii ale secolului al IV-lea) vedea încă, în filosofia greacă una dintre cele mai mari și veritabile surse ale creștinismului. Pentru el, Platon trecea un "Moise atic", ar fi cunoscut Trinitatea divină, dar sub raport etic, același Platon era apropiat, ba chiar identificat, cu Sfantul Pavel. Adevărul însă îl reprezintă, pentru el, creștinismul. Vasile cel Mare (331-379) a scris împreună cu Grigorie de Nazians, Filocalia, o antologie din creația lui Origene, precum și
Patristică () [Corola-website/Science/304887_a_306216]
-
Dintre lucrările sf. Augustin cele care s-au impus lumii religioase și filosofice (aceasta din urmă ne interesează) au fost Contra "Academicilor, Soliloqui" (scrise înainte de a se creștina), "Asupra liberului arbitru, Despre adevărata religie, Despre grație și liber arbitru, Despre Trinitate, Despre doctrina creștină". Să amintim trei lucrări de căpătâi care l-au propulsat pe Augustin nu numai ca figură de prim ordin printre teologi, ci și ca mare scriitor, psiholog și chiar politolog. Analiza operei sf. Augustin nu este posibilă
Patristică () [Corola-website/Science/304887_a_306216]
-
acestor asociații de profil s-a îndreptat la început spre zonele montane prin construirea de cabane și case de adăpost (refugii), amenajări de drumuri, poteci, marcaje, precum și organizarea de cursuri de schi, publicarea de monografii turistice, almanahuri, ghiduri, hărți etc. „Trinitatea vremelnică” din anul 1869, având ca scop „de a întreprinde excursiuni”, și „Asociația Alpină a Transilvaniei” („Siebenburgische Alpen Verein in Kronstadt” - S.A.V.K.) care a luat ființă în august 1873 la Brașov, sunt considerate a fi primele societăți de turism din
Turismul în România () [Corola-website/Science/305036_a_306365]
-
De exemplu, într-o primă fază, Origene considera că Dumnezeul treimic nu este absolut imaterial, având o „corporalitate” eterică, fără de care nu ar putea acționa. Ulterior își revizuie această credință și ajunge la vederi ortodoxe. Astfel, cele trei persoane ale trinității sunt deosebite față de toate creaturile prin trei caracteristici: "imaterialitate absolută", "omnisciență" și "sfințenie substanțială". Ele sunt indivizibile ca ființă, ca prezență și activitate. Există însă o particularitate a concepției origeniene despre sfera de acțiune a celor trei persoane divine: Tatăl
Origene () [Corola-website/Science/302163_a_303492]
-
persoane divine: Tatăl este creatorul, Fiul este răscumpărătorul iar Duhul - sfințitorul. Această distribuire origeniană a „responsabilităților” persoanelor divine a stat la baza unor înțelegeri confuze și a considerării ideii că Origene ar fi instituit o ierarhie de tip plotinian în trinitate, idee susținută și de faptul că, după părerea lui Origene, Tatăl reprezintă principiul ("arche"), originea sau cauza ("aitios") și sursa trinității. Au existat eretici ai vremii care și-au argumentat pozițiile prin autoritatea lui Origene, cărora Sfântul Vasile cel Mare
Origene () [Corola-website/Science/302163_a_303492]
-
baza unor înțelegeri confuze și a considerării ideii că Origene ar fi instituit o ierarhie de tip plotinian în trinitate, idee susținută și de faptul că, după părerea lui Origene, Tatăl reprezintă principiul ("arche"), originea sau cauza ("aitios") și sursa trinității. Au existat eretici ai vremii care și-au argumentat pozițiile prin autoritatea lui Origene, cărora Sfântul Vasile cel Mare și Sf. Grigore de Nazianz le-au răspuns că Origene fusese înțeles incorect. S-a putut susține, astfel, că Triada plotiniană
Origene () [Corola-website/Science/302163_a_303492]
-
identificat în lucrarea "Despre principii " ("Peri archon") cu Dumnezeu-tatăl, de unde concluzia că Tatăl este supraființial. Dumnezeu-Tatăl (ca „principiu” și cauză) generează sau dă naștere "logos"-ului sau Cuvântului, similar cu "Intelectul" plotinian și identic cu Dumnezeu-Fiul, a doua persoană a Trinității creștine. Dumnezeu este unul, simplu, desăvârșit. Logos-ul sau cuvântul conține în el însuși exemplarele tuturor creaturilor (recunoaștem aici din nou Formele platonice, înțelese însă ca idei aflate într-un Intelect divin - nous), în acord cu care acestea sunt create
Origene () [Corola-website/Science/302163_a_303492]
-
necesară dar relația dintre creator și creaturi este contingentă. Formularea în acest fel a doctrinei creației a dus la apariția altor dificultăți în înțelegerea doctrinei origeniene de către contemporanii săi. Putem observa că dacă a doua și a treia persoană ale Trinității sunt considerate creaturi, acuzația de Arianism la adresa lui Origene este una justă. O altă teză importantă a lui Origene este cea conform căreia creația este "ex nihilo", adică „din nimic”. La început Dumnezeu era singur, neexistând o materie primordială din care
Origene () [Corola-website/Science/302163_a_303492]
-
București: membru al comisiei de doctorat pentru susținerea tezei "Terminologia filosofico-teologică de influență grecească în tratatele teologice tîrzii ale lui Augustin. Studiu lingvistico-filologic asupra fenomenelor lexicale de transfer cu referire specială la tratatele De Civitate Dei, De Doctrina Christiana, De Trinitate și Enchiridion" de Marius David Cruceru; îndrumător: prof. dr. Lucia Wald 2004, ianuarie — Universitatea din Iași: membru al comisiei de doctorat pentru susținerea tezei "Poetica imaginarului în proza lui Octavian Paler" de Lidia Ciocoiu (Bodea); îndrumător: prof dr. D. Irimia
Eugen Munteanu () [Corola-website/Science/311009_a_312338]
-
din oraș. În 1564, după separarea definitivă a calvinilor maghiari de evanghelicii lutherani (sași), a fost ales episcop calvinist al bisericilor maghiare din Transilvania și numit pastor la curtea principelui transilvan Ioan al II-lea Sigismund Zápolya. Discuțiile sale asupra trinității au început în 1565 exprimându-și dubii asupra personalității Spiritului Sfânt. În anul 1898 Aladár Körösföi-Kriesch a pictat marele și renumitul tablou (3 x 4 m) cu Francisc David, expus (până la începerea lucrărilor de renovare a muzeului) în holul Muzeului
Francisc David () [Corola-website/Science/306849_a_308178]
-
zilele noastre "Tangur Tangur-ari."" "Mai târziu, în mit, Dangun devine Sansin ",Zeu al Muntelui”" (al măririi , prosperității) Teologia sinistă conține o idee trinitară despre divinitate în mitul lui Dangun, a treia formă a lui Hwanin Cu Dangun ca și Sansin, trinitatea din religia coreeană este reprezentată de cele trei generații ale lui "Haneullim", Regele Ceresc. "Hwanin" reprezintă sursa transcendentă, cu ""haneul"", ""hwan"" indicând ,ființa” sau ,cerul” iar ""im"", ""in"" cauza ei. Hwanung, a doua formă a lui Hwanin este zeul tărâmului
Haneullim () [Corola-website/Science/333067_a_334396]
-
compus din trei sisteme de apărare - prezintă caracteristici specifice primului și celui de al doilea sistem Vauban. Corpul principal al cetății este de forma unui heptagon neregulat, cel șapte bastioane conferindu-i o imagine stelată tipică sistemelor de acest gen. "Trinitatea" este cel mai mare bastion și are un blazon încoronat cu câmpuri multiple și frunze de acant. Celelalte sunt "Sfântul Ștefan", "Eugeniu de Savoia", "Sfântul Mihail", "Sfântul Carol", "Sfântul Capistrano" și "Sfânta Elisabeta". Atât bastioanele (cu o înălțime de 12
Cetatea Alba Carolina () [Corola-website/Science/327431_a_328760]
-
Ierusalim) este fondatorul și figura centrală a creștinismului, și unul din cele mai importante simboluri ale culturii occidentale, majoritatea bisericilor creștine considerându-l drept Fiul lui Dumnezeu, drept Mesia cel vestit de Vechiul Testament iudaic și drept al doilea personaj al Trinității creștine. Isus a fost un predicator iudeu din Galileea, Iudeea, ce a trăit în timpul ocupației romane a Israelului, a fost botezat de către Ioan Botezătorul, și a fost crucificat la Ierusalim în jurul anului 30, sub guvernarea lui Ponțiu Pilat. Conform tradiției
Isus din Nazaret () [Corola-website/Science/299116_a_300445]
-
populare; nonconformism religios; predispoziția pentru un studiu al Bibliei mai aprofundat și revizionist, care poate duce ușor la adoptarea de doctrine și practici netradiționale. Confesiunile adventist-millerite se pot clasifica după mai multe criterii. 1. "După atitudinea față de doctrina tradițională a Trinității": Actualmente, majoritatea confesiunilor adventist-millerite profesează forme de antitrinitarinism (arianism, semiarianism etc.). Excepție face Biserica Adventistă de Ziua a Șaptea (care însumează aproximativ 70% din totalul numărului actual al adventiștilor milleriți), urmată de majoritatea confesiunilor desprinse din ea. 2. "Referitor la
Adventism () [Corola-website/Science/298480_a_299809]
-
fondată de pastorul Charles Taze Russel în 1881, prin separare de „advent-creștini" (grupul menționat mai sus), unde Russel se botezase în 1874, și de unde preluase o serie de doctrine specifice (negarea dogmelor despre nemurirea sufletului, despre chinurile veșnice și despre Trinitate; interesul pentru scheme cronologice apocaliptice etc.). Russel, a cărui autoritate în grup a fost unică, cvasi-profetică, supremă și pe viață, a adoptat doctrina revenirii lui Iisus „în spirit”, credința într-un rol special al evreilor în escatologie. și altele. Urmașii
Adventism () [Corola-website/Science/298480_a_299809]
-
nu reprezintă o variabilitate confesională în interiorul adventismului, ci o variație de expresie a aceleiași doctrine. Cea mai rezumativă expunere doctrinală împarte aceste articole în trei categorii: 1. Articole de credință comune cu restul creștinătății: Autoritatea Bibliei; Creatorul și creația; Dumnezeirea (Trinitatea); Christos ca Dumnezeu adevărat și om adevărat; Întruparea (nașterea din fecioară), misiunea și moartea ispășitoare a lui Iisus; divinitatea, personalitatea și lucrarea Duhului Sfânt; morala creștină, cele 10 porunci, Biserica, a doua venire, învierea morților; etc. 2. Articole de credință
Adventism () [Corola-website/Science/298480_a_299809]
-
între cele două etape ale vieții sale, trecerea de la poeziile de avangardă semnate Robert Reiter, înaite de război, la poetica postbelică cu formă și ritm clasice, semnate Franz Liebhard. Cazul său pare a fi unic în istoria literaturii, o adevărată trinitate, Reiter Róbert, Robert Reiter și Franz Liebhard. Este tatăl jurnalistei Helga Reiter-Ciulei. A fost distins cu Ordinul Meritul Cultural clasa a III-a (1967) „pentru merite deosebite în domeniul artei dramatice”. În cadrul unei festivități ce a avut loc la sediul
Franz Liebhard () [Corola-website/Science/310337_a_311666]
-
ale Nilului și înainte de solstițiul de vară, după o absență de 70 de zile de pe cer. Hieroglifa pentru Sothis reprezintă o stea și un triunghi. Sothis a fost identificat după marea zeiță Isis, care a format o parte a unei trinități de zei cu soțul ei, Osiris, și cu fiul lor, Horus, în timp ce perioada de 70 de zile simboliza trecerea lui Isis și Osiris printr-un "duat" (lumea subpmânteană egipteană). Grecii antici au observat că apariția lui Sirius vestea venirea verii
Sirius () [Corola-website/Science/303223_a_304552]
-
scrie Śiva în transliterația oficială IAST) este o formă a lui Ishvara sau Dumnezeu în religia hindusă, mai ales în screrile vedice târzii. De asemenea, este zeul suprem în shivaism, una din ramurile principale ale hinduismului practicat în India. Aparținând trinității divine Trimurti, este zeul distrugerii, în timp ce Brahma este creatorul, iar Vishnu păstrătorul și conservatorul. Chiar dacă reprezintă distrugerea, Shiva este văzut ca o forță pozitivă a Universului, deoarece distrugerea este, în hinduism, urmarea firească a creației. Filosoful Adi Sankara interpretează numele
Shiva () [Corola-website/Science/303951_a_305280]
-
manifestă ca trei "persoane (ipostasuri" greacă), într-o Ființă Divină (greacă: ousia), numită Dumnezeire sau Esența Divină a Lui Dumnezeu. În The Encyclopedia of Religion citim: „Teologii contemporani sunt de acord că Biblia ebraică nu conține o doctrină referitoare la Trinitate“. New Catholic Encyclopedia face o afirmație similară: „Doctrina Sfintei Treimi nu apare în V[echiul] T[estament]“. Unii teologi creștini cred că pasajul din cartea Facerea, capitolul 18, în care Avraam și soția sa Sarra le oferă ospitalitate celor „trei
Duhul Sfânt () [Corola-website/Science/299637_a_300966]
-
11 și de două ori în Isaia 63:10,11), deși, termenul de "duh" în Scripturile ebraice, cu referire la "spiritul lui Dumnezeu", apare de mai multe ori. În iudaism, Dumnezeu este Unul, ideea de Dumnezeu ca o dualitate sau trinitate printre adepți poate fi Shituf (sau "non-pur monoteistă"). Termenul Ruach HaKodesh (Duhul Sfânt) se găsește frecvent în literatura Talmudică și Midrashică. În unele cazuri, semnifică inspirația profetică, în timp ce în alte cazuri este folosit ca o întruchipare sau ca o metonimie
Duhul Sfânt () [Corola-website/Science/299637_a_300966]
-
de oameni cari nici la școală au îmblat, nici vro învățătură acătării au. Daca cineva nu se pricepe în țara noastră la nimic, tot se mai pricepe încă la ceva: se face liberal, strigă prin mahalale contra reacționarilor, jură în numele trinității Rosetti-Brătianu-Carada, se face luntre și punte la alegeri, făgăduind unuia că-i va pune nepotul în slujbă, altuia că i se va arenda o moșie a statului fără parale și - patria e mântuită. Putem zice de-a dreptul că partidul
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]