537 matches
-
în zare detună. Știu eu, mama și-a zis că mă nasc într-o zodie bună. Ea mai vedea cum în șa voi sălta împreună Cu îndrăzneața fecioară-a pământului, brună, Și-n goană nebună vedea de pe-atunci cum răsună Tropotul lung și mereu al galopului meu. Știu eu, mama mi-a zis că mă nasc într-o zodie bună, Și că-s menit să înving veșnicii și genună Dar nu știa de pe-atunci că-n mine-o să pună
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
că-s menit să înving veșnicii și genună Dar nu știa de pe-atunci că-n mine-o să pună Suflet prea grav și răsunet prea slab, că adună Abur de vis și de boală ce-ar fi să răpună Tropotul lung și mereu al galopului meu. Se asociază aici, la modul triontic, ideea de velocitate ("goana nebună") ca impuls spre faptă, ideea de destin inevitabil și în al treilea rând, mirajul monumentalității. Nicăieri nu se dezvăluie mai consitent Eul labișian
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
se dezvăluie mai consitent Eul labișian, încordat, eruptiv, neliniștit, ca în această auto-imago din Biografie. La vârsta la care alții fac exerciții de vocaliză, galopantul Labiș apărea în volum! O expresivitate vizual-sonoră fără greș asigură acestui text, cu cadențe de "tropot", cu fervori de "galop", un viitor antologic. Fraze-refren, rime interioare, vocale joase (de tipul u), un tact de metronom marcând apăsat finalul fiecărui vers iată particularități componistice frapante. Partitura în totul, complexă, se constituie într-o admirabilă fugă muzicală. Simbolica
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
toate florile, În limba mea sunt toate culorile, În limba mea sunt toate stelele, În limba mea sunt toate misterele! O mie de doine, o mie de clopote Se-aud în fiece cuvânt, O mie de inimi, o mie de tropote De cai domnești zburând. Tonul înalt convine aici elocinței de forum. Pe o materie identică se structurează texte multiple, bunăoară Ridică-te, Sunt, Inscripție pe stâlpul porții, Scrisoare din Basarabia și nu numai. După ce, prin intermediul folclorului, descoperise poezia, după ce de la
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
Grasa de Cotn ari” pentru a i zugrăvi nașterea și botezul, tinerețea și n unta c u celebritatea, limpezimea și frăgezimea feciorelnică din cupa de cristal înălțată spre divinitate, spre cercetarea mir acolului din sângele pământului blagoslovit, zguduit cândva de tropotul cailor domnești, miracolul din limpezimea aurie a unei licori înnobilate cu epitete supreme peste tot neamu l vinice sc? Pentru că ei au aflat, dar cine nu a aflat, din hrisoave prăfuite de vreme, mărturiile francezului Charles Joppecourt, din secolul al
Cotnariul În literatură şi artă by Constantin Huşanu () [Corola-publishinghouse/Science/687_a_1375]
-
mai mult frământarea, cu atât se făcea mai strașnic în desișul zăpăcit al dușmanilor” . Dus de val se lasă și colonelul Gh. Romanescu: „Ziua bătăliei: 10 ianuarie 1475. Ceață groasă. Promoroacă. Se aude, la început înfundat, apoi tot mai apropiat, tropotul greu al cavaleriei turcești (pământul era dezghețat, caii se înfundau în noroi, nici vorbă nu putea fi de tropot de cai! - n.a.),ămai întâi o cavalcadă: avangarda spahiilorăZborul năpraznic al săgeților. Răpezișul suliților. Luciul aspru al săbiilor. Nemila topoarelor și
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]
-
și colonelul Gh. Romanescu: „Ziua bătăliei: 10 ianuarie 1475. Ceață groasă. Promoroacă. Se aude, la început înfundat, apoi tot mai apropiat, tropotul greu al cavaleriei turcești (pământul era dezghețat, caii se înfundau în noroi, nici vorbă nu putea fi de tropot de cai! - n.a.),ămai întâi o cavalcadă: avangarda spahiilorăZborul năpraznic al săgeților. Răpezișul suliților. Luciul aspru al săbiilor. Nemila topoarelor și măciucilor. Flăcăii Moldovei seceră îndârjițiă” , ca și cum nu ar fi nici o deosebire între război și muncile câmpului. De unde le-a
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]
-
gireadă de boi la un loc cu vaci, cu viței, cum s- antâmplat, și a pus mai pe toate clopote, tălăngi, clopoței și le-a luat la goană cât puteau fugi înspre vetrele tătărăști. Tătarii, când au auzit huitul clopotelor, tropotul vitelor și mugetul lor, hoarda ostașilor nu știa ce urgie și mânie a lui Alah vine peste dânșii ca să-i prăpădească. Și nau mai așteptat să vadă ce și cum, au luat-o la picior care și cum au putut
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
fi cu tine. În tolbă tu ai arma și la destine frâie. Robert părăsi casa magicianului mergând în neștire pe aleia parcului cu tei. Tot gândindu-se la Roberta, aproape că alerga pe aleile nesfârșite ale parcului, când auzi un tropot de cal. Printre arborii cu scoarță argintie, văzu o nălucă albă, mlădie, care înainta spre el. Dar se trezi când îi vorbi o fată vie: -Robert iubitul meu, știam că ești aici, vrând să ne întâlnim trimiși de Dumnezeu. Robert
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
întorceau de la casa sovietului cu brațele încărcate de veselă și de utilaje recuperate. În timpul nopții, un lung convoi ce venea din satele vecine trecu pe sub ferestrele lor: o grindină nesfârșită de hohote de plâns obosite, cadențate de zgomotul roților și tropotul cailor. Familii întregi, pe care nu aveau să le mai vadă vreodată. Uitându-se la fiul lui cum trăiește și se face mare, Nikolai își pierdu obiceiul de a se întoarce în gând în lumea de dinainte. Fiindcă Pavel era
[Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
se întoarse, intră în pădure, căutând locul doar de el cunoscut. Dar poiana de odinioară, după mai bine de douăzeci de ani, dispărea sub o întreagă pădure de plopi-de-munte... Se pregătea să iasă în drum, când deodată se auzi un tropot de copite. Zgomotul creștea atât de rapid că nu putea fi decât al unui cal în galop. Nikolai mișcă ușor hățul, se trase în spatele unui copac. Un călăreț se ivi pe drum. Un militar încovoiat peste coama calului, unit cu
[Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
putea să moară suflul pădurii”), imaginile zguduitoare: oameni în cămăși de metal, pâine neagră de pământ, poeme de zăbrele, baionete și zăvoare. Tonul e aproape arghezian, versul fiind, pe rând, „greu ca armura betonului”, „ca tulpina plantelor perene”, vibrând ca tropotul cailor și ca un izvor. T. crede că doar vitalismul erotic (Surâsul Elenei, un „scump adaos la infinit”) poate înfrânge scleroza unui timp oprit în loc. Cântecele vor să cucerească un vis, așezând forța armoniei (poetice) în calea viscolului (armelor). Eul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290233_a_291562]
-
-mi potolesc foamea de amintirile nenăscute ale mileniului III, caut o făclie miraculoasă cu care să-mi luminez calea prin tunelul timpului trecător, dar, trăiesc drama maratonistului silit să abandoneze cursa pe ultima sută de metri. Ipostaze Ascult murmurul visului, tropotele timpului, zborul gândului, glasul inimii. Aud zgomotele liniștii, șoaptele tăcerii, vaietele fericirii, hohotele bucuriei. Privesc încremenirea valurilor, liniștea furtunii, îmbrățișarea astrelor, dansul ielelor. Iscodesc necuprinsul Universului, neînțelesul haosului, filozofia absurdului, infinitul neînceputului. Vreau să descopăr piatra filozofală a existenței, misterul
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/83169_a_84494]
-
să distingă sunete din interiorul lui. S-a apropiat atât de tare încât se puteau desluși tot mai clar strigăte disperate. Erau ale unor nefericiți care nu au apucat să fugă, adăpostindu-se din fața nenorocirii. Urletele lor erau înăbușite de tropotul greu al cailor. Galopau, purtând pe șeile lor, războinici temuți și nemiloși. Trăiau din jaf, ducându-și viața în vărsare de sânge. Tătarii s-au pornit din stepe cu gândul de a prăda ținuturile din împrejurimi. Au înaintat repede, mânându
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
și meglenoromâna cunosc fenomenul palatizării moldovenești. O limbă sfântă Învârtind cu putere o cheie mare și ruginită, dascălul a descuiat zăvorul de la ușa bisericii din sat. Prin deschizătură, în praful luminat de razele soarelui, s-a furișat cu repeziciune un tropot. Un zgomot greu s-a rostogolit pe podeaua din tinda bisericii, ca un bolovan uriaș prăvălit de pe sprânceana dealului. Au urmat glasuri vesele, dar ascuțite de copii care se puneau a tăia tăcerea. Privirea severă a dascălului a curmat, însă
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
este țară de trăit, asta-i țară de murit! Cezar Ivănescu, deși te înveți cu toate, mai știi!... cîți ani de calificare la rechin ai spus? dar vorbeai metaforic, te refereai la tine, noi vom învăța, dacă vrem! Tîrgu Frumos tropotul acceleratului Timișoara Oradea Iași și peretele lui, spațiu în partea cealaltă, scuar, dilatarea în oraș, coca minții de tînăr, cum prinde ea mirosurile negre de aici, și pe acesta de text l-a prins! gînditorul de la Hamangia ca atitudine de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
prin comprehensiune hermeneutică și decodare filologică, sugerând folosirea unei chei critice modelate după abordarea călinesciană a Jocului secund: „Îndoit prealiniștitul / Numele l-a scris pe apă, / Cupe pline - asfințitul / Blestemat model să-nceapă; / Dorului pierdut în fieruri / Testament călcat în tropot, / Cântecul s-a rupt din ceruri - / Mult mă doare gândul clopot”. Existența paradoxală a poetului, ființând în lume și totuși neaparținându-i („Îndoit prealiniștitul”) refuză să ia parte la istorie („Numele l-a scris pe apă”) întrucât întreaga realitate sublunară
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289939_a_291268]
-
-nceapă”); pe de altă parte, «căderea în lume» a sufletului („Cântecul s-a rupt din ceruri”) - poposit în «vârsta de fier» a creației („Dorului pierdut în fieruri”) și oprit de a avea o relație directă cu transcendența („Testament călcat în tropot”) - îi produce celui exilat o durere străină de sensibilitatea mundană („Mult mă doare gândul clopot”). O interpretare postmodernă, demnă de atenție, îi aparține Lidiei Vianu, care, părăsind sfera strictă a esteticului, deschide căile criticii către complexitatea politicului: în această perspectivă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289939_a_291268]
-
dascăli, care ne-au învățat să ascultăm glasul tainic din inima pământului strămoșesc, să ne uităm adânc în trecutul lui, și să-l iubim. Trecutul tot, rămânea în urmă. Simțeam cum se rup bucăți din mine... În urechi îmi răsuna tropot de pași, în sus și-n jos... În spate, o cortină care se îndepărta... cădea pentru totdeauna. Plecam, ca izgonit din ultima casă. Deodată mă pomenii cu ochii porniți pe lacrimi, îngânând cântecul seminariștilor, cântecelul nostru de suflet. „De-ar
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
fața negrului pământ, Lănci scânteie lungi în soare, arcuri se întind în vânt, Și ca nouri de aramă și ca ropotul de grindeni, Orizonu-ntunecându-l, vin săgeți de pretutindeni, Vâjâind ca vijelia și ca plesnetul de ploaie... Urlă câmpul și de tropot și de strigăt de bătaie. În zadar striga-mpăratul ca și leul în turbare, Umbra morții se întinde tot mai mare și mai mare; În zadar flamura verde o ridică înspre oaste, Căci cuprinsă-i de pieire și în față
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
A lumii mireasă. ” (Miorița ) Aliterația constă în repetarea unui sunet sau a unui grup de sunete, de obicei din rădăcina cuvintelor, cu efect eufonic, imitativ ori expresiv. Exemplu: "Vîjâind ca vijelia și ca plesnetul de ploaie Urlă câmpul și de tropot și de strigăt de bătaie.” Anacolutul este o construcție gramaticală greșită constând în lipsa de legătură dintre începutul și sfârșitul unei idei sau în întreruperea construcției sintactice începute și continuarea frazei cu altă construcție. În operele literare, anacolutul este folosit adesea
NOŢIUNI DE TEORIE LITERARĂ by LUCICA RAȚĂ () [Corola-publishinghouse/Science/1771_a_92267]
-
câțiva pași. Drumul le era călăuzit de luminile Vârșețului, care apăruseră în depărtare odată cu lăsarea nopții. Nu se introdusese încă metoda, cu folosirea câinilor polițiști și astfel a fost posibil să scape neprinși. La un moment dat se auzi un tropot de cal care se apropia. Când tropotul ajunse foarte aproape de ei, s-au trântit pe burtă în grâu. După ce s-a depărtat, au pornit din nou la drum, schimbând puțin direcția față de traseul șoselei. Mergeau direct prin holde și arături
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
luminile Vârșețului, care apăruseră în depărtare odată cu lăsarea nopții. Nu se introdusese încă metoda, cu folosirea câinilor polițiști și astfel a fost posibil să scape neprinși. La un moment dat se auzi un tropot de cal care se apropia. Când tropotul ajunse foarte aproape de ei, s-au trântit pe burtă în grâu. După ce s-a depărtat, au pornit din nou la drum, schimbând puțin direcția față de traseul șoselei. Mergeau direct prin holde și arături. Au găsit un ochi de apă de
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
și consortul ei construiesc disproporționat semnificația petrecerii de Lăsata secului. O așteptare nervoasă, atingînd paroxismul percepției, întreține tot delirul gradat al lui Leiba Zibal, din nuvela O făclie de Paște, tematizat în text: "Zgomote nehotărîte vin din depărtare... Parcă sunt tropote de cai, bubuituri de mai înfundate, convorbiri misterioase și agitate. O încordare înaltă a atenției ascute simțirea auzului în singurătatea nopții; cînd ochiul e dezarmat și neputincios, auzul pare că luptă să și vază." Infirmitate pasageră, lipsa văzului slăbește puterea
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
de unde se apropia în galop un pâlc de călăreți. Un corn mugi răgușit în turn, dând de veste că Domnul se apropie. Lanțurile zornăiră și podul scârțâind coborî cu zgomot, deschizând peste șanț drum spre cetate. Ștefan intră primul și tropotul galopului răpăi ritmat pe blănile podului. O duhoare de hoit îl izbi în față și ridică ochii de unde venea putoarea. Alături cu poarta, pe ziduri, legate de metereze, atârnau funii în care, bătuți de ploaie și de vânt, se legănau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]