844 matches
-
sidefii nu vrei să te pierzi de tine vorbești cu palmele fără mănuși fără acoperișuri inutile în plin ger tu cu tine și păsările acelea deschise larg spre cer într-o rugă numai a ta în care simți că-ți trosnesc oasele de durere când gândești fericirea ------------------- păsările își cheamă puii în stol să plece să plece eu ce mai îndrept către mine acum? stau cu brațele larg deschise ard semințele gândului visez cum frunza nu se teme când cade și
AUD PĂSĂRILE CUM ÎŞI CHEAMĂ PUII de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 2109 din 09 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369098_a_370427]
-
durerile singurătățile te privesc acum calm de departe și când vei ajunge iar aproape arunc toate bilele de foc și glazurile romantismului meu degradat pentru un alt poem al departelui cândva prea aproape pentru că. punct prin brazii cuvântului iubire ceva trosnește ceva cade bufnește mimezi mimăm tăcerea care răsună aproape șoptit în toate urmele tale rămase sau nu în viața femeii cu ochii din cărbunele care i-a conturat vag lumina viața urma... Anne Marie Bejliu, 24 iulie 2016 Referință Bibliografică
RĂSUNĂ APROAPE ŞOPTIT de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 2033 din 25 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370875_a_372204]
-
Acasa > Poezie > Cantec > ASEARĂ Autor: Anghel Zamfir Dan Publicat în: Ediția nr. 2033 din 25 iulie 2016 Toate Articolele Autorului Aseară Cerul căzuse peste pădurea vecină Și vântul trosnea vuiet de foi Fâșâid printre frunze Era Semnul că lumina se stinge Și că din cer va ninge cu stele În inima mea Priveam printre gratiile depărtării Un petic de cer Și acolo în zarea din fier aburit Îmi sculptam
ASEARĂ de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 2033 din 25 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370892_a_372221]
-
frumoasă și suficient de tristă pentru a-și aduna lacrimile în batistă, proprietara coșului acoperit numai în parte de o basma mare și înflorată vorbea întruna, cotcodăcea ca găina stăpână pe toată ograda. Se ridica, se așeza, iar se ridica ... trosnindu-și încheieturile degetelor boante, dar încărcate de inele multe și grele. Își strunea din instinct gesturile și toate cuvintele, pe care ba ... părea a le strivi în măsele, ba ... le salva și ridica pe vârful limbii cu lipici de femeie
FRAGMENT DE ROMAN, FEMEIE IN FATA LUI DUMNEZEU de MELANIA CUC în ediţia nr. 214 din 02 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370866_a_372195]
-
mișcările seismice erau tot mai puternice pe orizontală, cad în genunchi și mă ridic repede și fug spre ușă. Fratele meu era deja afară și striga la mine, să ies mai repede, că-mi cade casa peste mine. Soba deja trosnea îngrozitor crăpându-se și câteva cărămizi cădeau în patul meu, în timp ce eu ieșeam pe ușă. Abia fac doi pași în față pe trepte, deschizând în treacăt și dând de perete ușa de la intrare în apartamentul gazdelor noastre, cu gândul de
INGRID (4)FRAGMENT DE ROMAN de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1990 din 12 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370844_a_372173]
-
să găsească nici o intrare în stâncă. - Bine, Țuchi, atunci cum intră și iese vrăjitorul? Eu nu văd nici o poartă sau măcar o crăpătură în piatra asta. Țupândăul sări de pe umerii lui și începu să frece cu coada baza stâncii, care trosni prelung și se căscă în fața lor, deschizând un tunel întunecos. Omul de zăpadă se înghesui în spatele băiatului iar țupândăul îi sări înapoi pe umeri, înfășurându-și coada lungă în jurul gâtului copilului. - Ce mai curajoși, bombăni Ionuț, căutând o creangă din
POVESTEA VRĂJITORULUI DIN ŢINUTUL DE FOC de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1786 din 21 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369919_a_371248]
-
la copii și pentru că spiridușii s-au împrăștiai care-încotro, fără să termine cadourile de Crăciun. Se grăbiră așadar să intre în tunel, Ionuț în față, cu țupândăul pe umeri și cu Cocuța și Fulgușor pe urmele lui. În urma lor, stânca trosni și se închise, făcându-l pe Țuchi să sughițe de frică. Aerul dinăuntru era atât de cald, încât băiatul fu nevoit să-și scoată mănușile, căciula, fularul și haina, pe care le lăsă lângă intrare, pe săniuța devenită nefolositoare acum
POVESTEA VRĂJITORULUI DIN ŢINUTUL DE FOC de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1786 din 21 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369919_a_371248]
-
de amnari! ...acum - soro - 'geaba strigi: noi ajuns-am...mămăligi! SYBARIȚILOR CONTEMPORANI voi - sybariți - s-aveți cu toții-un singur cap pe cari eu să-l retez dintr-o furtună prunci voi - eu bonă - din poală să vă scap să vă trosnesc în dinți ca pe-o alună trândàvii viermi la crimă se soresc din umilința noastră-și umflă mațul puroi degustă cinic - clefăiesc lacrima-o scuipă - ura-și strânge lațul blestèm pe bogăția fără milă blestèm rânjetul sfidei desfrânate oricând strivi
SCURTĂ EPOPEE BASARABĂ de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 1919 din 02 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369300_a_370629]
-
eroul său). Șerban Cioculescu punctează regiuni sufletești nebănuite: fobiile (îi era teamă de foc și de molime - la spectacole stând pe ultima strapontină pentru a fi mai aproape de ușă), superstițiile (credea în „ceasul rău”, usca totdeauna chibriturile pentru ca ele să trosnească, semn că vin bani), religiozitatea lui, nervozitatea extremă, priza muzicii asupra nervilor lui măcinați de veghe, spaima în fața suferințelor și a morții. Caragiale a iubit muzica cu pasiune. Unul dintre cei mai buni prieteni i-a fost profesorul de muzică
UN SCRIITOR ”BOIER CU ETICHETĂ”, DAR...FĂRĂ ”BLAZON” de NICOLAE DINA în ediţia nr. 2346 din 03 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/369454_a_370783]
-
calea sa. Prin greaua noapte răzbate regina cerului: Luna Adonis vrăjit se zbate, cu chip fericit întruna Seară cum se lasă rece și prin gând Zeița-i trece, că pe- Adonis îl doboară Și pe plajă stau tivite lacrimile nefiresc... Trosnesc scoicile strivite ea vrea chip dumnezeiesc... Din visare, Muritorul s-a trezit la țărm de mare: a fost Îngerul cu dorul, ori Zeița ursitoare? Iar în marea-nvolburată, se pierd gânduri și răstimp peste noi cortina cade se ridică în
ENIGMĂ de MARIANA PETRACHE în ediţia nr. 2042 din 03 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/370627_a_371956]
-
încălzesc, mă mângâie pe față, Ce stare și ce dulce letargie! Ce mult aș vrea să fii aici, cu mine, Să te alint cum o făceam odată, Când, în cabana noastră minunată, Trăiam momente de iubire, pline. Acum, doar lemnele trosnesc în vatră, Se-aude-o larmă surdă-n depărtare, Să fie vântul, sau de vină-s oare Doar câinii care, în ogrăzi, mai latră? Îmi sorb, acuma, ceaiul în tăcere... Doar nu visez, nu cred că mi se pare, Sunt pași care
CEAIUL de SILVIA RÎȘNOVEANU în ediţia nr. 1879 din 22 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370679_a_372008]
-
cu cele reci sau ploioase. Creștea păsări, capre, două oi, iepuri și tot ce-i trebuiau unui om harnic în gospodărie. Ne-am întreținut timp de câteva minute cu domnia sa în living, o încăpere cu un spațiu generos și unde trosneau lemnele într-un șemineu modern, radiind căldura. Din living o scara din lemn urca la etajul întâi al castelului unde își avea familia sa locuința. Am mai vizitat o parte din domeniul castelului, dar cum timpul uneori este un mare
NOTE DE CALATORIE IN BELGIA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2293 din 11 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370759_a_372088]
-
hilară și dramatică, este cea a călătoriei cu trenul în secolul XXI spre și dinspre Botoșani (... doar că din gara asta....au dispărut ... trenurile. Adică, drumul către Vereștiul pătimirii noastre l-am făcut într-un automotor rudimentar care scutura și trosnea din încheieturi...”. „După o ședere de aproape două ore pe peronul cu scaune distruse, printre câini jigăriți și călători amărâți, sosește trenul spre Botoșani care trage iar la o linie depărtată, pierdută în iarba... De aici, spectacolul ar fi meritat
SCRISORILE UNUI JURNALIST – LUCIA OLARU NENATI de CATINCA AGACHE în ediţia nr. 1831 din 05 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368170_a_369499]
-
decembrie 2015 Toate Articolele Autorului DATINI Un vuiet satul străbate: Anul Nou la ușă bate! Clopoțeii sună-n geamuri, Flori sticloase-mbracă ramuri. Vin căiuții cu fanfara, Urșilor cântă vioara, Un mascat urât, cu plete, Sperie băieți și fete. Lemnele trosnesc în sobe, Se-aud fluiere și tobe, Plugușoarele răsună, Satu-i plin de voie bună! Să deschidem poarta mare, Chiar de-i vânt și e ninsoare, Să lăsăm capra să joace Și moșnegii în cojoace! Referință Bibliografică: DATINI / Gheorghe Vicol : Confluențe
DATINI de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1823 din 28 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368259_a_369588]
-
floarea ei, cu rădăcină, tulpină, frunză și parfum, nu doar mirosul îmbătător al coloniei dintr-o canistră înrozită fals. Sunt atâtea veniri precipitate în caleidoscopul muzical contemporan românesc. Ei bine, s-a cam umplut paharul! Dă pe dinafară! E haos! Trosnește și fumegă din toate încheieturile scena, se face liliachiu impur și halucinant, fără nicio lumină de spirit, ecranul! E timpul sitei să cearnă, e timpul nostru să ne alarmăm, pentru că libertatea bezmetică are o reacție secundară și generativă de kitsch
ANDRA. DRAGOSTEA, GUVERNANTA STĂRILOR SUFLETEŞTI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1374 din 05 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362753_a_364082]
-
Toate Articolele Autorului Poveste de iarnă Îmbraci în alb pe unde treci natura Și fulgi de nea ușor așezi pe ram , Nu pot să-ți deslușesc făptura Te desenez cu degetul pe geam. În casă arde focul și e bine Trosnește lemn de brad în șemineu, Te-aș invita-năuntru și pe tine Ți-aș oferi chiar balansoarul meu . Îmi plac poveștile la gura sobei Astăzi ca-n alte ierni mi le amintesc, Hai intră Iarnă doar un ceai să bei
POVESTE DE IARNA de ADRIANA PAPUC în ediţia nr. 1821 din 26 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370119_a_371448]
-
darul profeției, devine o Casandră, cea care anunță oamenilor veștile amarnice: În mine azimă crește și spovedania orbului răscolește prezentul într-un pridvor plin de vrăbii. Una mi-a furat de pe umăr castelul de nisip în care, un scaun gol trosnea așteptare pentru un viitor mai bun. Gândesc arderi nesfârșite într-un cuptor numit Poezie, printre culorile furtunilor nenăscute. La răscruce, o pâine fierbinte așteaptă umbra flămândă... » Anne Marie Bejliu privește spre trecut, prezent și viitor. Cultura îi dă ocazia de
EPISTOLE ELEGIACE ) de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1542 din 22 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353379_a_354708]
-
nr. 1529 din 09 martie 2015 Toate Articolele Autorului Totuși Încă n-ai să pieri. Cine să te-nvingă atât timp cât torci dragoste curată? Râzi când cu dureri continuă să ningă soarta-ți ciudată. Nu sunt prăbușiri desele derute în care trosnesc ireale ruguri, când pădurea ta unde zburdă ciute plină-i de muguri. Nu fi trist că rar arcuiești o boltă și brodezi pe ea steaua ta polară, ca zbuciumul des ce te-a vrut recoltă să nu te doară. Știi
POEME de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1529 din 09 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353503_a_354832]
-
ce poate. Astfel că le adresă întrebarea: - Licoare de raze, flăcăi? Licoare de raze? Flăcăii se zgâiră la el. - Ce raze, dom'le? Asta-i țuică de-a noastră, de la mama butucului. Trăsnet! Ia și matale o gură, să-ți trosnească urechile. Hai! Să trăiască mirii și măritul împărat! Căpitanul Zefir duse plosca la gură și sorbi o înghițitură din lăudata licoare. Simți o vijelie în creier, flăcări în gură, ceață în ochi și astupătură în gât. Începu să tușească în
MĂRŢIŞOR-26-ULTIMUL EPISOD de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1542 din 22 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353428_a_354757]
-
Strune de viori, coarde iar vibrănd. Iarna nu mai pleacă, trenul e în gară, Calatorii așteaptă, peronul e plin, Teii- înmuguriți nu plesnesc în floare, Sunt speriați de norii negrii - fumurii. Doamna supărată iși duce valiza, Trenul se urnește, șinele trosnesc, O batistă albă de brocart sărută Un obraz în lacrimi și la drum pornesc. Primăvara vine ca o domnișoară, Parfumată iarași cu miresme vii Lacrămioare albe, sunt brodate toate Pe veșmăntul verde, soare - păpădii. Maci incendiați cu raze de soare
VINE PRIMĂVARA de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1166 din 11 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353517_a_354846]
-
după Yijing, focul corespunde sudului, culorii roșii, verii, inimii. În relația sa constantă cu inima, focul simbolizează pasiunile (dragostea, mânia). Așadar, putem vorbi despre focul spiritului.: De parcă numai mie-mi spune povestea la ureche/ focul din sobă își întețește cântul, trosnind/ Brațul pădurii pierdute printre vreascurile uscate/ și-mi mângâie obrajii supți de griul ce mă-nconjoară,/ învăluindu-mă cu aripi și limbi portocalii încingând,/ luminând ca de ziuă tot locul, serbând cina cu făclii.” (”Focul și cenușa”, pag. 70). De ce
ELISABETA IOSIF ”ADEVĂRURILE LUTULUI” RECENZIE de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 1619 din 07 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352862_a_354191]
-
peste față cu biciul cailor, iar eu voi adormi cu seringa dumneavoastra prin sânge, lunatic cum sunt și al nimănui, stârv răstignit și putred de ani... Sunteți frumoasă, doamnă, ca Tamara mea, dusa mea tristă înjunghiată de viață Știți cum trosnea bocancul meu toate iluziile acelei femei, toată gingășia ei de nevastă? Știți cât plângea? O am în sertar, e cu mine, deschideți, doamnă, să vedeți dragostea îngălbenind în fotografii și gândul că ea nu m-a iertat niciodată cum eu
MĂ VEȚI IERTA, DOAMNĂ ASISTENTĂ? (ÎNSEMNĂRI DIN AZIL) de CAMELIA RADULIAN în ediţia nr. 1573 din 22 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353933_a_355262]
-
gânduri, spre lume, hai-hui. O LUME DEGHIZATĂ E-o lume deghizată, iubitule, în noi Și stau în poarta vieții copacii triști și goi, Iar îngerii ne spală trecutul de noroi, Căci rana de pe palme e plină cu puroi. Se-aud trosnind în vetre, toți anii ce-au trecut Și nu știu de-n zidire s-a pus nisip ori lut, Dar coasta ce mă doare eu simt nu-i a mea Când se ascund în noapte chemări de cucuvea. Botezul cu
O LUME DEGHIZATĂ (POEME) de MARIA IEVA în ediţia nr. 1516 din 24 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353107_a_354436]
-
dau câteva telefoane. În receptor aud sunetul derivației, ecoul, semn că centralista mă ascultă. Mi se pare că oriunde aș suna e pustiu, că toată lumea a dispărut, iar eu sunt singură. Nu‑mi găsesc rostul. Mă joc cu degetele. Degetele trosnesc. Înțeleg deodată că locul meu nu este acolo. Mă aflu într‑o gară pustie așteptând un tren deviat, care sigur nu va sosi. Liniștea se sparge brusc. Telefonul sună răgușit. Tresar. Ridic receptorul și iau nota telefonică transmisă de o
DIN CARTEA BIETUL OM SUB VREMI CAP I VREMEA SCHIMBARII de DORINA STOICA în ediţia nr. 1085 din 20 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/353174_a_354503]
-
cămașă curată, începu să converseze cu Rodica pe care o cunoștea de mulți ani. Peste câteva minute se auzi soneria, Nicolae îl rugă pe Sandu să se ducă să deschidă iar acesta se duse cu pași mari bărbătești, făcând să trosnească parchetul pe care călca. Sandu deschise ușa și preț de câteva clipe îl privi pe Eusebiu, ce era un tânăr înalt, slab, iar fața acestuia îi amintea de chipurile evangheliștilor laici pe care îi întâlnise în pușcărie. În acele vremuri
REÎNTORS ÎN LIBERTATE (8) de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 2349 din 06 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/352717_a_354046]