852 matches
-
pași de-un mic univers canibalic, fragil ca Bosforul lui Bolintineanu. La capătul celor două ore de chin, venea lovitura de grație. Îi țineam în pauză, liniștit, meticulos, insensibil la rumoarea plină de speranță a trupurilor. Brațele se desfăceau, degetele trosneau, picioarele începeau întâi să se întindă, apoi să tropotească vioi pe parchet. Un suflu divin pompa mișcare în grădina de zarzavaturi. Revolta era sugrumată din fașă. Vorbeam fără oprire, nesimțit, cu vocea din ce în ce mai tare. Minutele treceau, le povesteam aproape orice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
lui 1976: pedalam în gol, ca Bidileanu, cu pantalonii trei sferturi suflecați deasupra genunchilor, fără să avansez vreun metru. Clădirile se despicau, tencuiala cădea, zidurile zburau în cuburi de praf, lovite de bile uriașe de fontă, în timp ce acoperișurile de țiglă trosneau sub brațul macaralelor. Maidanele cu zgură și iarbă se trezeau adâncite de cupe și lame dințate, copacii secționați, grădinile tasate, apoi răsturnate ca niște ogoare aburinde. Era ca și cum un nebun se apucase să șteargă tot verdele și cărămiziul din oraș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
la ce mă refer. De două ori pe săptămână, profesorul de română își îndopa elevii tocilari cu tone de comentarii scrise pe-un caiet studențesc, iar ei notau de zor, cu fețele înmiresmate și urechile pâlnie. Nu lucram singur. Clasele trosneau de amatori, dornici să ia cu asalt lumea științei și-a învățăturii. Matematica făcea cu Ștefănescu, engleza cu Focșeneanu („Foxy“ - o doamnă), filosofia cu „50 Cent“ (un super-profesor; porecla nu-i venea dinspre rapper-ul american, ci de la înălțimea sa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
despletit, celelalte trei îl purtau strâns în coadă. Șuvițele fâlfâiau în vânt, blonde, roșii sau vopsite în două culori. Era o combinație reușită, de Charlie’s Angels și Nistru Chișinău. Când urcau sau coborau din bloc, parcă aveau montate potcoave: trosneau și clămpăneau pe scară niște zgomote imposibil de confundat, le-auzeai din dormitor, din orice cameră de fapt. Vara, saboții troncăneau frenetic, ca pe hipodrom. Când nu răpăiau saboții, bubuia ușa blocului sau cea de la apartament, trântite puternic, eficient, cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
se vor intersecta la patru mii de metri unul deasupra celuilalt. Volumul de cer, metal, pahare de citronadă și urlete se va comprima într-un cub luminos. Habar n-aveți cum e. Eu, da. Desfac centura și mă ridic. Îmi trosnesc degetele; neoprenul din articulații e moale și nu face nici un zgomot. Țin mâinile afară, la vedere. O combinație de stimuli și ace biocibernetice rezolvă treaba în locul lor. Bacteria digitală se-mprăștie. Trece prin fuselaj, urcă. Direct la sistemele hidraulice. Închid
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Seara, mă plimbam la braț cu Maria prin cartier: tot în trening, cu bentiță pe cap și adidași în picioare. În timpul liber, aveam aspect de infractor, nu de profesor universitar. Nu era vorba că-mi lipseau hainele; dimpotrivă. Dulapul nostru trosnea, tocmai comandasem un corp nou în Pajura unui meșter. Știam să mă asortez cu Maria la o cafeluță, o recepție, o piesă de teatru sau o ieșire în parc. Ea apărea mereu elegantă, feminină, invidiată. Știa să așeze o pată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
dau câteva telefoane. În receptor aud sunetul derivației, ecoul, semn că centralista mă ascultă. Mi se pare că oriunde aș suna e pustiu, că toată lumea a dispărut, iar eu sunt singură. Nu-mi găsesc rostul. Mă joc cu degetele. Degetele trosnesc. Înțeleg deodată că locul meu nu este acolo. Mă aflu într-o gară pustie așteptând un tren deviat, care sigur nu va sosi. Liniștea se sparge brusc. Telefonul sună răgușit. Tresar. Ridic receptorul și iau nota telefonică transmisă de o
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
și mă trimitea să văd dacă totul e în regulă cu el - piedicile de la picioare, cârligul care perfora capetele piedicii, curelușa care lega cârligul. Și dacă luam o cameră de hotel, el o împărțea cu noi. Îl auzeam cum pășește; trosnea din pene sau sâsâia, ca atunci când se prăvălește zăpada. Ea era absorbită complet de el, era o idée fixe pentru ea, aproape ca un copil, și îi lua răsuflarea. Când mergeam cu mașina, se întorcea tot timpul să se uite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
însuși iubire, adevăr, dreptate. De asta nu înțeleg ceva: am auzit că unul dintre ai Lui L-a trădat, că un altul s-ar fi lepădat de El. O fi adevărat?! Voi ce știți?! Se făcu tăcere. Se auzea jăratecul trosnind. Ședeam toți acolo, în jurul focului, și așteptam să se facă ziuă. Nopțile sunt reci la noi și cu cât se apropie dimineața cu atât e mai frig și întunericul mai greu. De undeva, cocoșul cânta a treia oară. Din întuneric
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
și copilul ciobanului se ghemuise în lâna ei. Într-o parte el, în cealaltă mielul ei... Ce să-i faci, copii cu toții... Și frig, tare frig... Nici nu știu când am ațipit. Coborâse, așa, deodată, liniștea peste noi și focul trosnea și scotea scântei mi-am zis că toți se tem de foc și nu vine nimeni, doar ciobanii stau de pază și mai e și focul... da, focul... și mi se făcuseră ochii grei, tare grei. De asta cred că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
trece ducînd pe ea cîte un strat tot mai gros de zăpadă. Un arțar de pe marginea șoselei a fost culcat la pămînt, obligînd mașinile să-l ocolească. Numai cursa rapidă se înfurie și trece cu roțile din stînga peste coroană, trosnindu-i toate crengile, retezîndu-le. *** În compartimentul vagonului de clasa întîia, se simte cum iese căldura aburului din țevile de sub canapele. Aura, cufundată în locul de lîngă fereastră, privește fix în afară, parcă ar număra stîlpii de telegraf. De fapt, în ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
noapte spune șoferul încet. Mîine în zori vor trimite înaintea noastră... Vocile, iscate timid, se susțin unele pe altele, amplificîndu-se, protestînd vehement. O lovitură puternică, dinspre ușă, face să se stingă brusc orice glas; doar focul în sobă continuă să trosnească. Afară, creanga de stejar, ruptă, izbită în bucata de perete dintre două geamuri, e împinsă de vînt pe lîngă ferestre, roată, producînd un zgomot ciudat, ca zeci de degete ce-ar lovi în ferestre. Cînd ajunge în partea din mijloc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
te lasă? face chelnerul un gest de atingere, pe sub bar, cu stînga, în timp ce cu dreapta umple ochi paharul. Bea-l discret, să nu fii văzută. Cînd termini de șters paharele, vii la bucătărie. Avem și acolo niște vase. Ultimele lemne trosnesc în sobă, de parcă s-ar lua la întrecere cu viscolul de afară, care zgîlțîie în furie ferestrele dinspre șosea. Așezat lîngă sobă, ca un copil, Dorin plînge în pumni, murmurînd o dojană: Trebuia să mă fi dus cu trenul... *** "Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
de la ceafă, ca un paravan între capul ei și zidul rece. În brațele tatălui, unul din băieți doarme, învelit bine în sumanul țăranului, în vreme ce fratele lui, acoperit cu blana actorului, doarme pe picioarele studentei. Lemnele, încinse, au încetat să mai trosnească, iar țăranul, așezat pe un scaun lîngă foc, răscolește mereu jarul. Maria Bujoreanu, revenită la realitate, cu ochii îmbătrîniți iarăși, mîngîie prelung capul mic al cățelușei. Numai șoferul, veșnic agitat, se plimbă pe lîngă bar, uitîndu-se la telefon, așteptîndu-l să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
urcat scările în goană. Am vârât lama mistriei cât am putut de mult în crăpătura ușii, chiar lângă broască, și prin câteva lovituri de ciocan am înfipt-o mai adânc. Apoi am manevrat mistria ca pe o pârghie. Ceva a trosnit înăuntru. În clipa următoare mânerul mistriei a cedat. Am împins ușa dar se ținea încă tare. Am luat ciocanul și am lovit cu putere ușa în dreptul broaștei. Iar a trosnit ceva și am observat o crăpătură care se lățea. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
Apoi am manevrat mistria ca pe o pârghie. Ceva a trosnit înăuntru. În clipa următoare mânerul mistriei a cedat. Am împins ușa dar se ținea încă tare. Am luat ciocanul și am lovit cu putere ușa în dreptul broaștei. Iar a trosnit ceva și am observat o crăpătură care se lățea. Am împins cu umărul și ușa s-a deschis. Am intrat și am închis ușa în urma mea. Înăuntru domnea o liniște apăsătoare. Era întuneric în cameră, draperiile erau încă trase. Aerul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
urât cu el. Avea limba ascuțită și-l enerva ori de câte ori se ivea ocazia. Asta, În ochii mei, Îl face să fie un suspect plauzibil: pot să mi-i imaginez certându-se, pe Linda spunând ceva de neiertat, iar pe Jeff trosnind-o cu o ganteră. Să nu uităm că erau câteva În birou. — Să nu uităm nici că pe hainele lui nu s-au găsit urme de sânge, Îmi atrase atenția Hawkins. — Pe ale lui Derek erau? — Nu, a recunoscut el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
Se opri să mai tragă o dușcă de bere, savurând În mod evident efectul poveștii lui asupra noastră. Îi sorbeam fiecare cuvânt. — Mă rog, ceva ce spusese tipul ăla l-a scos rău din pepeni pe Jeff, așa că l-a trosnit În cap cu pancarta pe care o căra, Înțelegi? „Jos cu armata“ scria pe ea sau ceva de genul. Ticălosul ăla, săracul de el, a suferit o comoție, dar asta nu i-a oprit pe polițai să-l umfle și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
că mă ține sub observație! — Nu, nu. Rânjetul lui Derek era și mai diabolic. — Ai Înțeles aiurea de tot. El bănuia că Fliss era vinovata, așa că se asigura că ea nu te va considera un pericol și nu te va trosni cu vreuna din antichitățile ei. Stătea cu ochii pe tine ca să fie sigur că nu pățeai nimic, pentru că era personal interesat de binele tău. Și, din câte mi-a povestit, asta tot face de atunci Încoace. Adică, o urmărește pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
nu înnădească lupii la oi. Se ține după ferirea caselor de duhuri rele, de strigoi și de strigoaice. De la Andrei nu se lucrează: -Îi zi primejdioasă. Atunci două luminițe umblă prin gânjuri (garduri de nuiele), garduri de răzlogi. Pădurea țipă, trosnește, te apucă groaza. Strigoii îs răi. Lucram la școală. Făceam curățenie. Școala asta a noastră nu-i curată. Într-o noapte făceam curat în școală, când am descuiat ușa, să intru-n școală, a trecut ceva printre picioarele mele.L-
PRACTICI DE SÂNTANDREI by Maria Agapi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91502_a_92847]
-
al IV-lea î.Hr.). Or, Epicur creează Grădina cu vreo douăzeci de ani mai târziu, în 305-306, într-o perioadă în care conjunctura politică sumbră își poate găsi antidotul în secesiunea efectuată undeva la adăpost, în această microsocietate electivă. Lumea trosnește din încheieturi? Civilizația se prăbușește? Războaiele, foametea, abuzurile și corupția minează cotidianul? Politica și politicienii ne dezamăgesc? Bunurile materiale înstrăinează, înșală și jalonează drumuri fără ieșire? Munca nu oferă nicio împlinire? Familia înseamnă altceva decât ceea ce ne învață societatea despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
cu unicul scop de a-l învăța ceva pe omul obișnuit, de a-l trata, de a-l vindeca de spaime, temeri și angoase. întreaga epocă pare chinuită de incertitudine, de necunoașterea a ceea ce va aduce ziua de mâine: ea trosnește, crapă, stă să explodeze. Nimeni nu știe acest lucru, doar inconștientul unor firi deosebit de sensibile poate înregistra zguduirile seismice ale civilizației antice, ale cărei ceasuri sunt numărate... Suntem prin anul 120 d.Hr. între 60 și 150, niște evangheliști lucrează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
Sfântul Duh, ci doar În carne, probabil că visul acela și-l indusese singur și nu Însemna nimic. a treia oră Flacăra sfârâi În Întunericul parfumat al nopții de mai, desenând o urmă palidă de lumină. Când vitrina se sparse trosnind, un nor de cioburi se Împrăștie În toate părțile și căzu ca o grindină peste el, chiar dacă aruncase de departe și deja fugea. Bomba artizanală căzu pe pământ, se rostogoli sub mesele goale, se lovi de coșul de gunoi și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
și pletos (acum se află În perioada fără mustață), se apleacă peste un pupitru și dă mai tare casetofonul din care se aude ABBA, voulez-vous, aha, Îngînă el melodia, făcînd cîteva mișcări clasice, pentru Încălzire, Își rotește trupul și Își trosnește gîtul, face două piruete cu brațele pliate din coate În față, la nivelul umerilor, face o cabriole, sau un demi- plié, sau un ouvert. Se vorbește despre anumite produse alimentare și despre cafea - de unde ar putea fi procurate -, despre anumiți
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
se mai obosește să mă trezească și să-mi zică să i-o deschid. Se servește singur, Îmi trage valiza de sub pat și În prima clipă, adormit, nu-mi dau seama ce se Întîmplă. Mă ridic din pat cînd aud trosnind iar lacătul sub tocul bocancului. Pare să-și fi făcut plinul, e pulbere de beat. Îmi dau seama că aș putea să-l scot ușor afară, ușa e aproape, deși fîșia de lumină care vine prin ea nu mă ajută
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]