2,711 matches
-
betonat, văruit, cu ferestre largi să intre cât mai mult aer; privind, sufocat, acest jalnic cimitir textil de lepădături fără nume, fără formă, din care MAȘINA CICLON va sorbi tot praful, toată murdăria și din care încet, cu o neînchipuită trudă, se va toarce velina cea mai curată... știam, văzând aceasta, ce greu este marșul ei spre albul absolut. Nu-i o vorbă. Te aștepți să vezi ceva și mai alb decât neaua și ești gata să închizi ochii, orbit, dar
Hârtia rabdă orice, 1965 (din carnetul de reporter) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9610_a_10935]
-
lui: "They're gone like the smoke / They're gone like this song". Pe 21 septembrie am să fiu mândru să intru pe stadionul Arcul de Triumf cu biletul al cărui preț va fi acoperind și el o fărâmă din truda acestui bărbat sublim, care-mi însoțește de câteva decenii multele momente deprimante, dar și rarissimele clipe de extaz.
Aveți bilete la concertul lui Cohen? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8043_a_9368]
-
în colaborare cu Vasile Gârneț). Revista "Contrafort" îmi ia mult timp, de fapt mi-l absoarbe ca un aspersor insațiabil. Nu am cum să abandonez această revistă - este "opera" noastră colectivă, a mea și a lui Vasile -, am pus multă trudă și speranță la temelia ei și, în pofida dificultăților, "Contrafort" a continuat să apară: vom face în octombrie anul acesta 15 ani de la momentul lansării, și asta într-un loc sterp ca Basarabia - sterp în "mijloace de producție", în salahori, nu
Vitalie Ciobanu:"România este o foaie albă pe care urmează să scriem ceva. împreună." by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/7710_a_9035]
-
o altă poziție în ierarhie. Are, a intuit bine G.Călinescu în Poezia realelor, optică de premiant". Incomensurabila dorință de-a ajunge "în fruntea ierarhiei" s-ar asocia cu un egoism împins pînă la "lipsa de colegialitate". Pînă și aspectele trudei, disciplinei, precocității, vădite de junele Maiorescu par suspecte: "Să recunoaștem că, pentru atingerea țelului, muncește enorm și cu metodă. Maiorescu al maturității, laborios și sistematic, e întreg în Maiorescu de la șaisprezece ani. Își alcătuiește un riguros program de studiu, la
Un duel cu aerul by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7732_a_9057]
-
numeam chiar "hoarda de aur a literaturii române". Dar, drept să spun, n-am grija competiției. Scriu elaborat, cu exigență, dar fără grija competiției. Mă bucur tare de performanțele altora, de parcă prin ele m-ar scuti pe mine de o trudă. Mă bucur că Svetislav Basara (un sârb optzecist) a scris romanul subconștientului balcanic mai bine decât puteam s-o fac eu în Păsările cerului. Și că Anton Doncev (bulgar șaptezecist) a scris Cavalerul cărții de taină - depozite din subconștientul creștin
Vasile Andru "Vedetele sunt mașini de făcut bani" by Angela Baciu-Moise () [Corola-journal/Journalistic/9730_a_11055]
-
ci amoralitatea faptelor. Să le lăsăm deoparte pentru că, pe moment, ele nu par să-i intereseze pe elevi. Lăsând, așadar, deoparte aceste aspecte, am vrea să atragem atenția asupra altuia, cu adevărat riscant pentru ceea ce semănăm pe terenul cu atâta trudă arat - dac-o fi arat! - al formării personalității elevului. Cum interpretăm cerințele subiectului și, în consecință, ce formulări dăm răspunsurilor, "rezolvărilor" acestor cerințe? Sau se preconizează ca aceia care au elaborat subiectele să fie aceiași cu cei care au oferit
Un pas înainte sau doi înapoi? by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/9740_a_11065]
-
totul e bine spus, dar e și complet? Nu cumva argumentăm numai pe jumătate - de fapt, unilateral! - afirmația aforistică a lui Octavian Goga? Nu cred stimații mei colegi că "poetul pătimirii noastre" are în vedere, când face afirmația respectivă, și truda pe care și-o asumă de bună voie și nesilit de nimeni creatorul de frumos? Nu s-ar fi putut face trimitere - ca să dăm argumentației o tentă mai concretă la versurile lui Arghezi din Testament - text îndeobște cunoscut de către mai
Un pas înainte sau doi înapoi? by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/9740_a_11065]
-
al furnicilor albe secretă anticorpi, care ajung în saliva lor, cu care te vaccinezi tu împotriva infecțiilor răspândite în aceste ținuturi de oștirile dușmanilor tăi. nu vei lăsa pe nimeni să calce pe mușuroiul cu vârful în cruce ridicat cu trudă în grădina dragostei tale. nouă în al cincilea loc: mergi și culegi o floare de petunie magică, mergi și culegi un fir de trifoi cu cinci foi, mergi și iei o cănuță de apă limpede, rece și dulce din lacul
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
împrejur, să nu-și mai croiască drum spre așternuturi cu paloșul și cu sulița. Scoate-i printre oameni: i se rupe unuia o oiște, i se înfundă altuia carul într-o groapă: să pună umărul la nevoile oamenilor, că din truda lor se-ndestulează. PÂRJOL: S-ar putea face asta? LIANA: S-ar putea. Lăsând la meterezuri oștenii de rând, mână-i pe ceilalți la treabă, și să vezi cum n-or mai dospi și nu s-or mai bucura cârnindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
și glasul supărat al viscolului, iarna, când joacă pe pereți umbrele focului din sobă și toată suflarea s-a tras în adăposturi. E frumoasă viața, Măria Ta, când știi că-n juru-ți e pace și oamenii se bucură de rodul trudei lor. LIOARA: Cu adevărat, așa este! Iaca, eu acuma sunt singură și mi-i urât de-atâta singurătate, așteptând întoarcerea slăvitului meu soț și a fiului meu iubit. N-ai vrea tu, fată cuminte, să stai cu mine și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
cântecul fântânii. (bea) Bea și tu. E dulce ca o sărbătoare. (Vulpea se apropie și bea) Vezi tu, apa asta e cu totul altceva decât o hrană oarecare. S-a născut din drumul străbătut sub stele, din cântecul scripetelui, din truda brațelor mele. E asemenea unui dar pe care-l întinzi inimii cuiva. Ar trebui ca oamenii să înțeleagă asta. VULPEA: Câteodată înțeleg. E deajuns pentru asta să știi să privești o floare sau un strop de apă. MICUL PRINȚ: Da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
Măriuca. A trecut destulă vreme până Costăchel a arătat că înțelege ce-i cu el. A pus o palmă pe mâna Măriucăi, încercând s-o mângâie. În clipa următoare, mâna i-a căzut, vlăguită... Apăă! Apăăă! a îngăimat cu mare trudă Costăchel. Tăchel a alergat să-i aducă apă... După ce și-a răcorit gura, buzele arse au șoptit abia auzit. Nuu plâângee... Măriuucăă... Nuuu... Petrache parcă uitase de durerea lui din umăr și se ocupa de Costăchel ca o dădacă. -Trebuie
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
fără să-și dea seama, o pasiune pentru studiul acestei limbi. Calea până la stăpânirea perfectă a acesteia însă era destul de lungă și nu lipsită de impedimente. Se hotărî să-și pună în valoare toate forțele ca, după doi ani de trudă asiduă cu dicționare și gramatici, pe texte literare de dificultate diversă, să încerce să se prezinte la examen la Institutul pedagogic, secția limbi străine, din orașul ei. Curajul, ambiția, dar mai ales seriozitatea de a-și pune în practică visul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
cărui capăt nu putea fi bănuit unde începe și unde se sfârșește. În fiecare dimineața, Simona vedea de la aceeași fereastră femei cu copii în brațe, școlari cu ghiozdane grele pe spate, muncitori, funcționari grăbiți să înceapă o nouă zi de trudă, bătrâni pensionari sprijinindu-și anii în bastoane, parcurgând anevoie drumul până la alimentara din colț pentru o sticlă de lapte, un iaurt și o pâine proaspătă. Aceleași și aceleași cotidiene preocupări, fără nici o excepție, de la o zi la alta. Cum se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
mai înaltă temperatură, Bikirikipiripiki își alungă cu violență partenerul bătându-l cu aripile, smulgându-i penele, lovindu-l cu ciocul. După această altercație, culcușul sărbătoresc, scăldat în lumină și muiat în căldura și culoarea celor mai frumoase flori, întocmit cu trudă, cu migală și artă, arată deplorabil. Din ceea ce mai rămâne din cuib pene, ierburi și flori Bikirikipiripiki le trage în jurul corpului ei și ouă câteva zile la rând câte un cocoloș ciocolatiu de mărimea unei ghinde, cu irizări alb-gălbui, apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
locuință, revăzându-și dragul prieten imaterial în oglindă, se mai alină un dram, uită de griji și putu să-și vadă nestingherit de treabă, pe urmă, tot restul zilei. La ceas de seară, frânt de oboseală, cu trupul ostenit de trudă - fapt ce, de altfel, la el nu prea era un lucru obișnuit -, se băgă în pat, uitând cu totul a-i mai șopti acel călduros „noapte bună” oglinzii. Își potrivi perna sub cap, stinse lumina și închise ochii. Cititorul de
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
oameni, nimeni nu este important, cel mult interesant, și nici măcar tot timpul, ci doar câteodată... Prin urmare, nu de acest tip de glorie am eu nevoie, ci ceea ce îmi doresc eu este ca, pentru roadele muncii mele dobândite prin atâta trudă, tuturor celorlalți să li se nască acel minunat licăr de admirație și de prețuire-n gând și-n inimă, care nu se scandează niciodată, dar care, din respect și din stimă, te face, fără să vrei, să te ridici supus
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
limpede aceste sincere cuvinte, venite direct din partea autorului: Tot ceea ce stă scris în continuare a fost realizat sub imperiul unor sentimente grele de apăsare și de constrângere lăuntrică, în împrejurări dintre cele mai vitrege. În istorisirea mea, am încercat, cu truda condeiului - această sculă frățească a oricărui scriitor -, să întrețes întâmplări între oameni obișnuiți, ca mine și ca tine. Și nu poți refuza unora dintre ei admirația și simpatia ta, iar altora, compasiunea pentru destinul lor dramatic. Nu dezmint că personajele
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
Împiedică să cuteze, să riște. Doar cu o moarte este dator și atunci de ce să nu fie sub semnul cuvântului, pătat cu sângele Încrederii În reușită. Lucrul este anevoios, plin de zbucium, de căutare Încordată. Muza veghează atent, răsplătindu-i truda și devotamentul cu o parte din bogățiile la care au acces doar cei aleși. Să fie poetul un ales? Inspirația, această floare rară, de mulți râvnită, de puțini cunoscută, i-a fost dăruită ca semn al recunoașterii. Imperiul frumosului pare
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
desfrunzite” sub cerul tomnatic spre care vaporul se Îndreaptă... Speranța poetului rămâne vie și nu abandonează În fața valurilor ce amenință deseori. Dimpotrivă, culorile amurgului par să-l motiveze mai mult, Încercând să deslușească În nuanțele lor nelumești taine căutate cu trudă, taine din care se nasc de multe ori poeme ce vor rămâne mărturie ca un drapel al izbânzii, al neabandonului În fața obstacolelor. Oare ce aș mai putea spune despre literă? Poate contează și așezarea ei În prea multă lumină (uneori
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
de aptitudinile, de particularitatea distinctă deținută, Înnăscută, se va dărui cu totul, se va arunca, pur și simplu, În focul purificator, foc din care va rezulta opera desăvârșită. Am Încercat să cuprind Într-un poem câteva gânduri privind această nobilă trudă: Mă zvârcolesc În chinuri ... / sfârșește trista-mi soartă./ce-i arta? // ce-i scrisul? / o dulce și amară vină/ prin care / eu - umilul serv - / /mă nărui .../ Zadarnică mi-e truda / și stânca ce rostogolesc // spre vârfuri ecou În noapte - / ce
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
să cuprind Într-un poem câteva gânduri privind această nobilă trudă: Mă zvârcolesc În chinuri ... / sfârșește trista-mi soartă./ce-i arta? // ce-i scrisul? / o dulce și amară vină/ prin care / eu - umilul serv - / /mă nărui .../ Zadarnică mi-e truda / și stânca ce rostogolesc // spre vârfuri ecou În noapte - / ce alungă liniștea pădurii / crescută din/ iertări și lacrimi ,/ renunțări / și brațe-ntinse spre lumină .../ O! tu, divină minte / și mai presus de toate ...mă iartă de Întreb: / ce-i semnul
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
în sălașul ei de după dealul Godăeștilor. Focurile potolite afară aprindeau în corturi scenele de dragoste ale tinerilor care topeau dorurile consoartelor doritoare de dezmierdări și îmbrățișări. Copiii șatrei dormeau demult. După un timp toată șatra dormea, punând pe perna odihnei truda zilei care se săvârșise, pentru că nu după mult timp avea să înceapă o altă zi, cu alte încercări, sub un cer luminat sau umbrit de multele vicisitudini ale vieții hărăzite acestor nomazi ai pământului. * Vișinel mai zăbovi în preajma corturilor și
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
rândul ei, Voica îi clădise lui Vișinel în inima sa un tron cu flori purtătoare ale unei iubiri pătimașe. Ea asemăna chipul iubitului ei cu o icoană vie, la care se închina în toate ceasurile ei de tihnă sau de trudă. Uneori o mai încerca îndoiala că Vișinel, ajuns în alt mediu, o va părăsi, dar acesta, ori de câte o reîntâlnea, reîmprospăta jurământul făcut cu nenumărate sărutări înflăcărate. Atunci inima Voicăi se reașeza pe locul ei, dar nu înceta să
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
o suspecta de impolitețe. Petrecerea dură nesperat de mult peste miezul nopții. După ce plecă și ultimul musafir, ai casei se așezară care și cum găsiră un loc potrivit. - Acum, hai să ne tragem răsuflarea, spuse Ina, arătând vădit obosită de truda zilei. Ne trebuie un moment de respiro la capătul acestei zile. Eu aș vrea, Alex, să le punem și băieților puțină șampanie și să ciocnim cu ei pentru acest mare eveniment din familia noastră și apoi să mergem la culcare
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]