861 matches
-
al uimirii mele. Am spus de nenumărate ori că Simon fusese întotdeauna, chiar și atunci când nu deschidea gura, un om care nu trecea neobservat. Iar acum deschidea și gura, iar aerul lui rezervat de odinioară dispăruse complet: era scandalagiu, capricios, trufaș, critic, arbitrar, maimuțărindu-se și făcând năzbâtii și cârâia, chirăia, se strâmba și îi vrăjise pe toți de la masă în această sufragerie cât un grajd care trăda bunăstare. Regăseam spiritul satiric al Bunicii, peste pâinea albă împletită și peștele cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
și al dorului, și că acest moment era hotărâtor. Și cum stăteam întinși în pat și ne sărutam, șoptind și iubindu-ne tot weekend-ul, aerul era tare și albastru afară, soarele era splendid și plutea în jur mândru și trufaș. Ne-am sculat doar să scoatem cățelul, pe Harry, pe acoperiș. Pisica mergea pe cuverturi, în pat și ne frământa cu lăbuțele. Singurii oameni pe care i-am văzut au fost doi tipi care jucau cărți pe un banc de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
acasă cu taxiul, de cealaltă parte a parcului. Așa că am făcut cunoștință cu doamna Mintouchian. Nu mi-am putut da seama de ce suferea. Era îmbrăcată într-un halat albastru din petice și avea părul cărunt. Era o femeie demnă, aproape trufașă; am simțit că modul ei de a se comporta aducea cu un soi de îndemânare emoționantă de atlet. Mi-a făcut o primire teatrală. Harold, trebuie amestecate băuturile cu martini în bucătărie. Așa că el a plecat din cameră, și de îndată ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
printre care se numără, cu siguranță, conducătorii mai vârstnici de bolizi ce stăruie să ne transporte, dintr-un bâzâit, pe lună, precum și vagabonzii convertiți la Dharma, fabricanții de filtre pentru țigările gânditorilor, Beatnicii, Soioșii și Arțăgoșii, sectanții aleși, toți acei trufași experți care știu atât de bine ce trebuie să facem sau să nu facem cu bietele noastre organe sexuale, toți tinerii bărboși, îngâmfați, inculți și toți chitariștii lipsiți de talent și ucigașii de Zen și trupa de papițoi esteți care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
-l antipatiza pe preot, ba chiar i-ar fi plăcut o conversație intelectuală cu el, dar îi repugna rolul lui și-l evita. Deosebea în el dorința de a-i vedea pe cei puternici reduși la slăbiciune și pe cei trufași înjosiți, transformându-i, astfel, în prada lui. Era ceea ce Brian considera a fi aspectul de vampir din caracterul preotului. Stellei îi făcea silă ideea că părintele Bernard ar dori „să o consoleze“ și că, probabil, Gabriel îl chemase în acest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
să pleznească și să scufunde lumea în Abis. Prăsila necurată, Antichristul, s-a născut, în cor de vaiet și decântece și nu așteaptă decât prilejul de a fi hrănit cu sânge omenesc, pentru a crește falnic, într-o noapte. Prinții trufași ai legiunilor demoniace, își înalță, rând pe rând, cu semeție, frunțile smolite. Cei Patru Călăreți damnați ai străfundului tenebrelor, avangarda hoardei nelegiuite a puterilor malefice, galopează și aceștia întracoace. Peste tot teamă, spaimă, disperare, trădare și groază, violență, vrajbă, hulă
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
de izbeliște. O, da! Și încă cum! Foaie verde-a bobului, Prin pădurea bradului, Trece p...la calului! Bu-hu-huuu...! U-huuu...! Hu-huuu...! M-asculți? De când ați fost smulși, fricoșilor, de sub Coroană, vi s-au perindat vouă, pe la cârmă, șase conducători nepricepuți, trufași, abrași și mincinoși. Cinci au fost, v-au stors și s-au cărăbănit. Unul mai este, și vor mai fi iar doi ori, poate, trei, până ce vă veți redeștepta și vă veți întoarce spășiți, amărăștenilor, în pace, la răzorul vostru
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
Întâlnire a avut loc la The Sanderson. În momentul În care Stella a pus ochii pe Ruby, s-a ridicat pe vârfurile pantofilor ei de piele cu toc pătrat cu gura-i ca o gaură purpurie schimonosită Într-un zâmbet trufaș. În timp ce-i strângea mâna, Ruby Îi observă ochii reci de un albastru spălăcit care o măsurau În spiritul Sloane Street 1. Ruby explică cum ea Își dorea un magazin În spirit egalitarist, cu tendință etnică - un fel de Mothercare combinat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
106. • Ștefan S. Gorovei, Fragmente pentru o antropologie socială (Moldova secolului XVII), în „Acta Moldaviae Meridionalis“, XII-XIV, 1990-1992, p. 167. UN NOU DOCUMENT CU PORTRETUL VOTIV AL LUI MIRON VODĂ BARNOVSCHI Petronel Zahariuc „Era la hirea sa Barnovschii vodă foarte trufaș și la portul hainelor mândru, iară la inimă foarte direptu și nelacom și blându. Mănăstiri și beserici câte au făcutu, așea în scurtă vréme, nice unu domnu n-au făcutu. Făcut-au alți domni și mai multe, iară cu mai
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
fi aparținut domnului, în ciuda schematismului desenului. Chipul domnului ne apare, astfel, hotărât și senin, cu barbă, mustață și sprâncene negre, cele din urmă frumos arcuite, arătând că Miron Costin nu a greșit când a spus că „Barnovschii vodă era foarte trufaș și la portul hainelor mândru“. Dar „la inimă era foarte direptu și nelacom și blându“, a spus mai departe cronicarul, de aceea miniaturistul a îmblânzit trăsăturile domnului, pentru că, la vremea aceea, printre oamenii politici trufași erau și unii blânzi. Domnul
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
că „Barnovschii vodă era foarte trufaș și la portul hainelor mândru“. Dar „la inimă era foarte direptu și nelacom și blându“, a spus mai departe cronicarul, de aceea miniaturistul a îmblânzit trăsăturile domnului, pentru că, la vremea aceea, printre oamenii politici trufași erau și unii blânzi. Domnul poartă un anteriu lung, cenușiu-verzui, cu mâneci strâmte și strâns la mijloc de o curea, care nu se observă în desen (nici nasturii nu se disting); la piept domnul are o cruce de culoare neagră
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
chiar și decât un manuscris, fiind păstrat în lada cu hrisoave a mănăstirii, ca „temelie“ pentru stăpânirea celor două sate dăruite de ctitor. Că a fost un act de curaj este dovedit și de faptul că de la un alt domn trufaș și mândru, Vasile Lupu, pe care părea că „nu-l mai încăpea Moldova“ (tot Miron Costin o spune), nu a ajuns până la noi vreun portret care să ni-l înfățișeze încoronat; sau cine știe, prin ce tainiță de la mănăstirile de la
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
este nimic de făcut și nimic de spus. Pe de altă parte ne prinde bine să ne gândim uneori că suntem muritori, tocmai pentru a ne aminti cât de mici rămânem în natură și tocmai pentru a ne stăpânii pornirile trufașe. Eu sunt dintre acei care cred că gândul și vorba au puteri nebănuite și că simpla invocare a unei situații poate provoca comportamente și stări care să capete forma unei realități. Putem, cu puterea gândului și a vorbei, să provocăm
[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
a vorbei, să provocăm lumea în care trăim. România, de exemplu, este azi atât de tristă și pentru că vorbim urât și gândim urât despre ea. Răul invocat se produce negreșit și ne acoperă viața și destinele. Una dintre aceste porniri trufașe și rele, despre care aș vrea să vorbim azi, fără a o provoca prea mult, este cea legată de rasism sau credința noastră a albilor că simpla culoare a pielii ne face pe unii superiori și pe alții inferiori. Chiar dacă
[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
în fond, diferența dintre un cinic și un sceptic. Scepticismul? Nu mai mult decât zgura cinismului, pe care Cioran încearcă să-l învestească cu semnificație pozitivă. Spune într-un loc: „Scepticismul are o proastă reputație. Și totuși, sub demersul său trufaș și nepăsător, ce sfâșieri! E însuși fructul unei vitalități precare, adânc vătămate” (I, 143). În acest echilibru instabil, echilibrul unei trufii învinse, sfâșierea are atribut de legitimare. Oricum, în spatele scepticismului lui Cioran se ascunde neputința vitalității și a cinismului. Dar
[Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
135). Bolnav de această rutină, lui Cioran nu-i rămâne decât să-și zgândărească, și de data aceasta, rănile, încercând o schimbare de sens. „Scepticismul are o proastă reputație”, spune într-un loc. Și continuă: „Și totuși, sub demersul său trufaș și nepăsător, ce sfâșieri! E însuși fructul unei vitalități precare, adânc vătămate” (I, 144). Finalmente, Cioran va defini scepticismul drept o „voluptate a impasului” (III, 259). Pe sine se va numi, totuși, „un sceptic incomplet”, fapt care atrage încă „presentimentul
[Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
căror haz nu cade niciodată în pură bufonerie, fără miez. Hogea își îndeamnă „blana” să guste din bunătăți, la nuntă, „coptorul” și-l face „pe rotile” („la toți să placă”), judecătorului corupt îi arată pietroiul „de dar”, ascuns în sân, trufașului pașă nu-i lasă batjocura fără replică etc. Ironie, umor, moralism tradițional, simț al măsurii, care nu iartă nici prostia umilă (săracul prea „cuminte”, neștiutor de nici o bucurie și de nici un păcat, bun să-i pui „căpăstru”). Adoptat, grație lui
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285580_a_286909]
-
sale, a persiflării, a abilității sale de a disimula, ei uită un lucru: puținul care se știe despre viața lui Valla revelează un personaj coleric, un nervos, un sangvin, un melancolic, un hipersensibil. în Invectivele sale, Fazio semnalează un mod trufaș de a umbla cu capul sus, un verb rapid, o abundență de gesturi, o precipitare în toate mișcările sale. Viața lui se petrece sub semnul prieteniilor rupte brusc și al unor supărări induse prin polemici asupra amănuntelor. Un personaj care
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
armat voi ieși eu afară, Și veseli vom trece noi iară Prin suliți și foc înainte. Să ție potrivnicii minte Că-s vii, când e vorba de țară, Și morții-n morminte! Călăreții spătarului Coman Cetatea de la Marienburg se înălța, trufașă, sus pe-un dâmb, O ocupaseră cavalerii teutoni, dușmanii polonilor. O întăriseră zdravăn cu arme, cu provizii și cu mulți ostași, iar acum din umbra zidurilor împroșcau cu ocări pe polonii, ruși și românii care încercau s-o cucerească și
ÎNTRE LEGENDĂ ȘI ADEVĂR - auxiliar pentru istorie by ILONA ȘELARU, LILIANA – DANA TOLONTAN () [Corola-publishinghouse/Science/1150_a_1891]
-
tătari stau gata să se repeadă asupra Bucureștiului. Amenințarea a speriat pe boieri. Au prins a șovăi. Aga s-a arătat atunci și mai aspru. L-a pus domn pe un boier dușman al lui Brâncoveanu și s-a răstit trufaș: Acum când nu mai ești domn, poruncesc să pleci. cu toată casa ta, cu feciorii și ginerii tăi la Istanbul. După trei săptămâni, trăsura iui Brâncoveanu, înconjurată de zeci de spahii turci, oprea în poarta închisorii celor 7 turnuri din
ÎNTRE LEGENDĂ ȘI ADEVĂR - auxiliar pentru istorie by ILONA ȘELARU, LILIANA – DANA TOLONTAN () [Corola-publishinghouse/Science/1150_a_1891]
-
doi șefi de trib din Insula Mactan. Zula acceptase loialitatea față de spanioli, iar rivalul său Cilapulapu refuză să se supună lui Magellan și nu-i trimite tributul în alimentele cerute. Atunci, Magellan decide să conducă personal expediția de pedeapsă a trufașului Cilapulapu. Nu-i ascultă nici pe marinarii săi. Și de aici i s-a tras moartea. În noaptea de 26 spre 27 aprilie 1521, Magellan se suie cu 60 de oameni în 3 bărci și ajunge în fața micii insule a
ÎNTRE LEGENDĂ ȘI ADEVĂR - auxiliar pentru istorie by ILONA ȘELARU, LILIANA – DANA TOLONTAN () [Corola-publishinghouse/Science/1150_a_1891]
-
Când cobora până în infern, cu o voce de bas-prim, când îmi spărgea urechile, țipând până nu mai putea și încercând să ia un falset; imita mersul, ținuta, gesturile diferitelor personaje pe care le interpreta; era rând pe rând furios, potolit, trufaș, rinjit. Când [imită] o fată care [plînge], și [face] asta cu toată grația afectată, când [devine] preot, rege, tiran, amenința, poruncea, [se mânie], [este] sclav, [se supune], [se potolește], [deznădăjduiește], [jelește], [rîde]; păstrând totdeauna tonul, măsura, sensul cuvintelor și caracterul
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
vie. Interviul publicat în Morning Post47, ședința Reichstag-ului, împăratul dojenit în public, în fața cancelarului său [Bernhard Fürst von Bülow C. I.], care a tăcut fără a lua atitudine, și ce împărat! Prea-puternicul Wilhelm al II-lea, suveranul cel mai trufaș, cel mai vulnerabil, cel mai sensibil din lume. El hrănește toate orgoliile, toate pretențiile personale, atotștiutor și victimă a unui amor propriu atât de monstruos și de complicat, încât, uneori, chiar și judecata pare a-i fi pusă în pericol
by CONSTANTIN IORDAN [Corola-publishinghouse/Science/996_a_2504]
-
intensitate, cu o atenție și mai vie. Interviul publicat în Morning Post13, ședința Reichstag-ului, împăratul dojenit în public, în fața cancelarului său, care a tăcut fără a lua atitudine, și ce împărat! Prea-puternicul Wilhelm al II-lea, suveranul cel mai trufaș, cel mai vulnerabil, cel mai sensibil din lume. El hrănește toate orgoliile, toate pretențiile personale, atotștiutor și victimă a unui amor propriu atât de monstruos și de complicat, încât, uneori, chiar și judecata pare a-i fi pusă în pericol
by CONSTANTIN IORDAN [Corola-publishinghouse/Science/996_a_2504]
-
ostilă. Eu sunt agasată, găsesc că e frumoasă, bine îmbrăcată. Mi-ar plăcea să-i spun: Nu mă studia așa, eu vin la voi fără niciun fel de pretenții, nu mă comparați cu voi, nu vă preocupați de acest joc trufaș, să încercăm să ne comportăm firesc, să ne cunoaștem puțin unii pe alții, înainte de a ne despărți pentru a muri. Desigur, n-am spus nimic asemănător, am tăcut, dar simt că ea nu încetează să mă compare cu imaginea pe
by CONSTANTIN IORDAN [Corola-publishinghouse/Science/996_a_2504]