1,393 matches
-
unui ideal asumat În comun, Între comunism și religia creștină s-a instaurat adversitatea? Nu s-a putut debarasa ideologia comunistă de imperativul iluminiștilor francezi écraser l’infame, mișelul, infamul fiind crezul religios Întrupat de biserică? A fost prea multă trufie de ambele părți? (Adu-ți aminte, rogu-te, de Întrebarea retoric-insolentă a lui Stalin, la vreme de război mondial: Câte divizii are Papa?) Să le fi covârșit o sete devoratoare de autarhie? Semănau atât de tare Încât au sfârșit prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
semințiile vechi ar putea povesti mult mai multe despre infinitele chipuri ale devorării și ale plăcerii. Acolo Înăuntru nu e niciodată liniște absolută, niciodată destul calm. Carnea vrea mereu să se rotunjească și creierul să afle mereu alte măști pentru trufie și viciu. CÎți stîlpi am bătut În sexul tău răbdător, cîte orașe te-am silit să naști, făcîndu-te părtașă la crimele mele zilnice. Deliciile Îngurgitării, gălbenușurile băute dimineața pe stomacul gol, alunecarea lor gîdilicioasă pe culoarul moale și zgîrcios al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
devenit irespirabil se năpustesc grămadă acolo ca hienele chemate de mirosul muribundului ea mă așteaptă toți mă așteaptă orice s-ar Întîmpla mîine se vor uita la mine ca la o ființă abjectă care nici În fața morții nu-și părăsește trufia să li se alăture mi-e rușine mi-e scîrbă de mine și mai vorbesc despre conștiință despre milă față de om nu sînt În stare să-mi depășesc frica dacă eram eu În locul ei ea n-ar fi zăbovit o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
aplaude răzleț, dând astfel tonul întregii săli, ce izbucni în răgete de bucurie. Frenezia dură minute în șir, fără să o poată opri cineva, în vreme ce individul pipernicit și ofticos ce îmi reținuse atenția de la bun început privea asistența cu o trufie de neînchipuit, frecându-și mâinile. Cât despre mine și Maro, trebuie să spun că râdeam în hohote, ținându-ne cu mâinile de burți. - Exact, punctă Euripide, pleoscăind. Mă bucur nespus că l-ați recunoscut pe distinsul și inegalabilul Bobby Giordano
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
să se ducă de pe lumea asta și de aceea nu s-a însurat și nici n-a avut copii. S-a gândit că-i poate păcăli pe zei să-l țină în viață cât mai mult timp. Poate că în trufia lui, s-a gândit chiar că s-ar putea să nu mai moară niciodată. Deși nu-l cunosc decât de foarte puțină vreme, spuse Cristi, îl cred în stare pe moșneag de una ca asta. Nici nu știu dacă pot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
M.O., sfîșiat de regrete, se așeza lîngă ea, Îi lua mîna În palmele sale, și În locul discursului pregătit, Își lăsa capul În poalele soției sale legitime. „Dumnezeu mi-a dat pe lîngă talent acest copil, ca să nu mă copleșească trufia“, Îngîna printre hohote de plîns. Înfrînt, se refugia În literatură. Pămîntul făgăduinței. (Și cînd Îmi amintesc că din pricina poeziilor sale a fost atît de dușmănit și atît de hulit!) La un moment dat am luat hotărîrea de a ne despărți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
bărbia, reflectând. Parcă voia să Își lungească maxilarul inferior, atât de mult trăgea de el. Căzut pe gânduri, Își trecu un deget peste caracterele gravate, străbătându-le Încă o dată volutele. „Alah e mare, dar al-Jazari e și mai mare.” Blasfemie. Trufie oarbă. Și cei mai buni Îi cădeau victime, câteodată. - Când a murit? - Pe la jumătatea secolului. Cu puțin Înainte de Împăratul Frederic. Dante observă din nou mecanismul. Deci, dacă era cu adevărat lucrarea lui, așa cum totul lăsa să se Înțeleagă, asta Înseamnă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
o prindă. - Poate că te-aș putea ajuta eu, zise Arrigo. Dacă am Înțeles bine, cred că messer Marcello se referă la scopul unor asemenea construcții. Și, În sensul acesta, este adevărat că În ele există o scânteie din acea trufie străveche, care ne-a făcut să pierdem Edenul. Pentru că orice pod, acoperind o barieră pe care Dumnezeu ne-a pus-o În cale, constituie o jignire la adresa proiectului său. - Aha, pricep. E o observație subtilă. Dar nu poate fi Împărtășită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
pământ, mușcându-și buza. - Nu știu, mărturisi el. - Pentru numele lui Dumnezeu, messer Durante, cât trebuie să te fi costat aceste două cuvinte simple! exclamă bătrânul triumfător, deschizându-și ochii pe dată. Și totuși, ele sunt suficiente pentru a readuce trufia dumitale sub acoperișul măsurii omenești. „Nu știu”! Sculptează-le În bronz pe poarta casei dumitale! Dante strânse din pumni, Învingându-și pornirea de a se ridica și de a pleca. - S-ar spune că domnia ta știi mult mai multe decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
un vis de pace și de măreție? N-ar fi fost el, oricum, un mare Împărat, ogarul atât de așteptat, care cobora să Îi judece pe lupi? Mâna Îi căzu pe lângă trup, lipsită de vlagă. Fețele vulgare din Colegiul priorilor, trufia cardinalului de Acquasparta, ferocitatea Inchiziției, obișnuințele putrede ale concetățenilor săi, toate acestea ar fi putut fi Îndreptate de omul acela, a cărui lucrare se pregătea el acum să o curme. Poate că tentativa eșuase. Manfred și Corradino pierduseră și ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Nici măcar viața tuturor nevinovaților pe care i-ai omorât cu otrava dumitale cumplită, aceeași cu care ai ucis tată și fiu? - Nimeni nu e nevinovat, zise Bonatti ridicând din umeri cu dispreț. Arrigo nu era fiul lui Frederic. Numai În trufia lui nebunească și-a putut Închipui una ca asta. - Arrigo nu era un fiu din sângele Împăratului, Însă era un fiu demn al intelectului său, și numai pentru asta ar fi meritat să trăiască și să domnească. Pentru devotamentul pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Kerry, era cu un an mai mare decât fratele său blond. Kerry era Înalt, cu ochi cenușii, plini de umor, și cu un zâmbet spontan, cuceritor. El a devenit imediat mentorul casei, secerătorul spicelor care se Înălțau prea obraznic, cenzorul trufiei și distribuitorul de umor satiric de o calitate rară. Amory a pus pe masa viitoarei lor prietenii toate ideile sale despre ce Însemna și ce ar fi trebuit să Însemne anii de colegiu. Kerry, de loc Înclinat să ia pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
gloata era polarizată chiar de el. Se Întreba cu cât contribuia fiecare la escapada asta, fiindcă, evident, fiecare plătea un fel de taxă spirituală. Alec și Kerry erau viața grupului, dar nu neapărat centrul. Cumva, tăcutul Humbird și Sloane, cu trufia lui nestăpânită, constituiau centrul. Încă din primul an de facultate, Dick Humbir i se păruse lui Amory tipul perfect de aristocrat. Era un tânăr zvelt, dar bine legat, cu părul negru, cârlionțat, cu trăsături frumoase și tenul cam oacheș. Tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
putea izbândi fără luptă. Unele nuanțe ale caracterului tău va trebui să le socoți de la sine Înțelese, dar să fii prudent când le mărturisești și altora. Ești nesentimental, aproape incapabil de afecțiune, ager fără a fi șiret și orgolios fără trufie. Nu te lăsa dominat de sentimentul lipsei de valoare proprie; deseori În viață vei funcționa defectuos exact când te consideri În cea mai bună formă. Nu-ți fie teamă că-ți pierzi „personalitatea“, cum insiști s-o numești. La cincisprezece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
lunca te-mbracă-n hiacintă... CUCERIRE De-a lungul nepăsării acestei reci naturi, Spre nevăzutul unde arpegii de fanfare Desfac în foi sonore o limpede chemare Vom merge în armură de fier, încinși și duri. Ca nu cumva sub dârza trufie ostășească Să se adune umbra sau plumbul unui nor, Vom încrusta viziunii aprinsul Kohinor Și vom lăsa ca ochiul de foc să ne orbească; Un somn năuc ne-o duce pe drumul mort, îngust, Dar ființa noastră pură desprinsă de
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
afară de scarlatul tocurilor, înveș-mîntați, împanglicați și împănoșați numai în aur și verde, verde și aur, așteptam ca surghiunul nostru pe pământ să ia sfârșit. O lină cântare de clopoței ne vestea că harul dumnezeiesc se pogorâse asupra-ne; răscumpărați prin trufie aveam să ne redobândim înaltele locuri. Deasupra stranelor, scutarii nevăzuți coborâseră prapurile înstemate și una câte una se stinseseră cele șapte candele de la altar. Și plecam tustrei pe un pod aruncat spre soare-apune, peste bolți din ce în ce mai uriașe în gol. Înaintea
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
fi întrebat dacă a păzit și dreapta mărturisire a credinței, neîntinată de eresuri, precum a mărturisit-o la Sfântul Botez, când a zis: "Mă lepăd de satana și de toate lucrurile lui și de toți slujitorii lui și de toată trufia lui". Acestea și cele asemenea acestora se vor cere de la tot creștinul, în ceasul cel cumplit al Judecății, la care, ajută-ne, Doamne, să nu fim osândiți. Că ție se cuvine slava în veci! Amin. (Proloagele, volumul I, Editura Institutului
EFREM SIRUL DESPRE MÂNTUIRE de ION UNTARU în ediţia nr. 382 din 17 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361326_a_362655]
-
-le harul Său sfințitor. Viața, sănătatea, inteligența, înțelepciunea, frumusețea fizică sau morală, reușitele profesionale sau duhovnicești, toate acestea sunt roade ale împreună-lucrării omului cu Dumnezeu, ale ajutorului covârșitor primit de la Părintele Ceresc. Însă și de această dată, ca efect al trufiei luciferice, al blestematei patimi a mândriei, omul este tentat, cel mai adesea, să socotească toate aceste împliniri a-i aparține în mod exclusiv lui. În ecuația vieții sale, în care greutatea cea mai mare o are propria persoană, Dumnezeu rămâne
P. I... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 378 din 13 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361295_a_362624]
-
într-o lume în care, dacă cineva ouă o mărgică, cotcodăcește de parcă ar fi făcut un ou de aur. În schimb, trimiterea la lumea înțesată de Irozi și Irodiade, de Salomei despuiate de tot, în care viciul, incestul, prostia și trufia biruie aproape întotdeauna, Melania Cuc spune cu simplitate: „Eu? / Eu sunt o ignorantă, / Nu știu nimic despre lumea în care / Chelnerul poartă pe o tavă de aur / Capul lui Ioan” (Șunca și vinul). E limpede că, între idealurile urzite o
UN ALT FEL DE TABLETE ŞOTRON. MELANIA CUC, MERSUL PE APĂ , EDITURA NICO, TÂRGU MUREŞ, 2013. CRONICĂ DE CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1072 din 07 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363306_a_364635]
-
PRINTRE SFINȚI Dumnezeu este îndrăgostit. Iubește Lumea ca nimeni altul, De când pe Adam și Eva, După Pământ, pe ei i-a plămădit. Din ei ne-am înmulțit Și loc tot ar mai fi, Dar nu ne înțelegem, Că plini de trufie am încercat Să urcăm pe Turn - Poarta spre Dumnezeu, Iar El, fără violență sau răutate, Pentru amuzament, limbile ni le-a-ncurcat. La naștere ne primește, ne îmbrățișează Înaintea moașei, mamei sau nașei. Doresc, un omagiu, să aduc mamei, Tuturor
MIHAELA- EROINĂ PRINTRE SFINŢI, POEM DE ION I. PĂRĂIANU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1082 din 17 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363467_a_364796]
-
Acasă > Poeme > Răsfrângere > PEDEAPSĂ CERULUI Autor: Nina Dragu Publicat în: Ediția nr. 2198 din 06 ianuarie 2017 Toate Articolele Autorului Pedeapsă cerului Invidios pe fericirea mea deplină, sau poate vrând trufia mea să pedepsească, într-o zi cerul, cu o simplă trecere de mână, întreaga viață reuși să-mi năruiască. Mâhnit apoi de atâta plâns și suferința ce mi-a adus, cerul îmi mai trimite, în marea lui mărinimie, câte un
PEDEAPSA CERULUI de NINA DRAGU în ediţia nr. 2198 din 06 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/362536_a_363865]
-
Merită să ne readucem în amintire lucrurile depășite? Ne pot aduce amintirile ceva încurajator?” Răspunsul mi se pare a fi „cele prezente” care ne pot spune mai mult despre un viitor posibil. Ne-ar ajuta melancolia? Ne este de folos trufia? Observ că celor care le merge bine devin trufași. Ce bine când acest defect se autocorectează în timp. Uneori simt cum vremea se face din nou frumoasă, chiar dacă din ce în ce se răcește. A venit din urmă timpul celor
IARNA de BERTHOLD ABERMAN în ediţia nr. 1147 din 20 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361097_a_362426]
-
cules, de clipa sfântă-n care din tinere lăstare țâșnesc spre viață muguri,tot timpul în exces . O dulce primăvară e-n al meu suflet iară și bucuria intră în sufletul meu des, iar a mea mândră stâncă stă cu trufie încă în mijlocul speranței, ce nu-i nici ea un șes, în vreme ce risipa care-mi alintă clipa, că n-am să-mi plec genunchii îmi dă de înțeles ! de Anatol Covali Referință Bibliografică: Din miezul iernii / Anatol Covali : Confluențe Literare, ISSN
DIN MIEZUL IERNII de ANATOL COVALI în ediţia nr. 2035 din 27 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368383_a_369712]
-
întărit și mângâiat, transformându-le suferința în bucurie și speranță. Ei au trăit profund credința așa cum au trăit-o și sfinții din vechime și ne transmit mesajul credinței a tot biruitoare. Închinându-ne la moaștele lor, ne simțim mai mici, trufia din noi piere în fața puterii exemplului celor care și-au purtat crucea cu demnitate în condițiile unor suferințe omenești greu de imaginat. O altă lecție pilduitoare o formează picturile din Arhondaric - sala de primire a pelerinilor. Pe fundalul tricolorului, conturul
MĂNĂSTIREA „SFÂNTUL GHEORGHE” DIN COMUNA ŢIGĂNEŞTI-TELEORMAN de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1813 din 18 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368551_a_369880]
-
niciun efort de-a face ce mă-nvață ai ei clerici. Dator sunt să-mi iubesc neîncetat familia și patria, pe care Te rog Părinte Binecuvântat să le-ocrotești cu drag și îndurare. Rugăciune pentru smerenie Smerit de bunăvoie, fără trufia minții, știind că îngâmfarea este deșertăciune, încerc să dau tărie în adevăr credinței făcând-o să rodească deplin în fapte bune. Smerită se înalță mereu fierbintea-mi rugă în care arde, Doamne, superb, a Ta iubire, cu care-a ei
RUGĂCIUNI de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1565 din 14 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367458_a_368787]