8,805 matches
-
codru haiducii cu plete sub cușme de miei, lăsând pe bogați ca năucii și fără vreo haină pe ei. Venit-au și furi c-o secure, luat-au câțiva dintre noi, dar ce-nseamnă, dintr-o pădure, o cioată, un trunchi, poate doi? Plecat-au, cu toții, în hume, iar noi, cei cu ramuri în vânt, mai facem, cât suntem pe lume, pe munții din țară, veșmânt. Dar lumea se schimbă și teama a pus stăpânire pe noi, căci țara, de-o
SPUNE NU! de DANIEL VIȘAN DIMITRIU în ediţia nr. 2288 din 06 aprilie 2017 by http://confluente.ro/daniel_visan_dimitriu_1491476006.html [Corola-blog/BlogPost/383517_a_384846]
-
har Psalmii de credință din altar Luminează fețele cu seara Jertfa lumânării, purpuriu Razele aruncă pe pereți Suferința din atâtea vieți Să facă roditor acest pustiu Doamne curățește-ne de vină Smerenia ne-așează în genunchi Lumânarea arde ca un trunchi Noduros, în valuri de lumină Doamne dă-mi puterea ca să ard Răutatea fiecărei zile Asemeni adierilor subtile Crusta de păcate ca un fard! Referință Bibliografică: Rugă / Ion Untaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 322, Anul I, 18 noiembrie 2011
RUGĂ de ION UNTARU în ediţia nr. 322 din 18 noiembrie 2011 by http://confluente.ro/_ruga.html [Corola-blog/BlogPost/356631_a_357960]
-
emoția poeziei de dragoste. Subsemnatul mi-am pus ,în fața auditoriului, întrebarea de ce se numește cartea „Pădurea de gheață” când de fapt de fapt este plină de viață. Coloana vertebrală a volumului am considerat că sunt versurile din poezia „Iertare”: „În trunchiul copacului/ Inelele vârstei mai ard”.Și, pentru concizie, am mai citat un fragment din poemul „De ajuns...”. „Și iată-mă / Proptindu-mi coatele pe lună/ Și uitându-mă către voi/Cum ridicați o scară /De priviri severe/ Pe care voi
CARTEA CU PRIETENI XXXVI -TEO CABEL DESPRE CONCURS DE CREATIE PENTRU ELEVI de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 504 din 18 mai 2012 by http://confluente.ro/Concursul_de_creatie_pentru_elevi_co_ioana_voicila_dobre_1337405091.html [Corola-blog/BlogPost/358828_a_360157]
-
sfîșia lăuntrurile, lumea era mai frumoasă, femeile lipseau, bombăneau poate în jurul sobelor, cu copiii atîrnați de poale, greu și pentru ele, ce e drept e drept, da' cine doboară stejarii și se luptă pînă îi vine sîngele în plămîni cu trunchiurile insuportabil de grele? Discursul lui era mai încăpător ca burta acelei balene proverbiale, luneca pe valurile filosofiei de circumstanță, se adîncea în promiscuitatea blestemelor ancestrale, se ridica dincolo de ispita ce ne prăbușește în neputință, sonda misterul de nepătruns al credinței
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 59-61 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 549 din 02 iulie 2012 by http://confluente.ro/Parfumul_papusilor_de_portelan_59_61_ioan_lila_1341239896.html [Corola-blog/BlogPost/356746_a_358075]
-
noastre și din scuturi vom slobozi mănunchi de raze, ce vor zbura în jurul nostru, ca să topească nămeții uriași. -Iar noi vom arunca în jur fermecații clopoței ai prințesei Primăvara, le zise Ghiocel flăcăilor. Coborâră în zăpadă, lângă trei sălcii, cu trunchiurile sfârtecate. Pe râul înghețat, trei Vânturi Lățoase patinau și suflau cu turbare în stuful de pe mal. În lațele lor de pe frunte se încurcaseră ciulinii, care îi zgâriau pe turbații nespălați atunci când suflau, fapt ce-i înfuriau și mai mult. Când
MĂRŢIŞOR-16 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1511 din 19 februarie 2015 by http://confluente.ro/nastase_marin_1424333971.html [Corola-blog/BlogPost/353203_a_354532]
-
bucurie, să cârâie, să se zbenguie și să alerge de colo-acolo. În marșul lor victorios, vestitorii Primăverii intrară în pădure, unde le pieriră cântecul, când văzură ce dezastru făcuseră slujitorii Iernii. Mulțime de copaci cu crengile rupte gemeau, cu trunchiurile sfârtecate sub loviturile de bici ale lui PUI de GER, ucenicul vrăjitorului GER STICLOS. Acest fățândache făcea pe fiorosul și se străduia să bage spaima în toate viețuitoarele pădurii, pocnind din biciul alburiu în dreapta și-n stânga. Îmbrăcat, ca și
MĂRŢIŞOR-16 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1511 din 19 februarie 2015 by http://confluente.ro/nastase_marin_1424333971.html [Corola-blog/BlogPost/353203_a_354532]
-
păru-n vâlvătăi, se bucurară și strigară: -Trăiască Ghiocel și locotenentul nostru! Trăiască Primăvara și Soare-împărat! Începură iarăși să cânte, iar chipeșii flăcăi să arunce clopoțeii fermecați prin întreaga pădure. Eliberați din strânsoarea chingilor de ger, bieții copaci își dezmorțiră trunchiurile, își îmfipseră rădăcinile mai adânc, să sugă seva dătătoare de viață, apoi își înălțară crengile cât mai sus, să fie sărutate de raze. Unii, mai curajoși, își prinseră pe crengi ghemotoace de muguri gingași, care sclipeau sub sărutul razelor. Jerbelede
MĂRŢIŞOR-16 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1511 din 19 februarie 2015 by http://confluente.ro/nastase_marin_1424333971.html [Corola-blog/BlogPost/353203_a_354532]
-
276 din 03 octombrie 2011 Toate Articolele Autorului CURCA, povestire de Titina Nica ȚENE Un cer albastru ca vioreaua prevestea o zi splendidă. Căldura juca în aer. Era ora prânzului. Nu aveam ceas. Dar știam de la tata că dacă umbra trunchiului salcâmului ajunge la baza trunchiului mărului din colțul ogrăzi este ora 11. Așa socoteam timpul, ora 11- prâmzul, ora 16-amiază, umbra salcâmului prelungă ajungea în colțul celălalt, în dreptul cotețului de găini, și ora 20- seara și apoi noaptea cu stelele
CURCA, POVESTIRE DE TITINA NICA ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 276 din 03 octombrie 2011 by http://confluente.ro/Curca_povestire_de_titina_nica_tene.html [Corola-blog/BlogPost/356941_a_358270]
-
Toate Articolele Autorului CURCA, povestire de Titina Nica ȚENE Un cer albastru ca vioreaua prevestea o zi splendidă. Căldura juca în aer. Era ora prânzului. Nu aveam ceas. Dar știam de la tata că dacă umbra trunchiului salcâmului ajunge la baza trunchiului mărului din colțul ogrăzi este ora 11. Așa socoteam timpul, ora 11- prâmzul, ora 16-amiază, umbra salcâmului prelungă ajungea în colțul celălalt, în dreptul cotețului de găini, și ora 20- seara și apoi noaptea cu stelele cât cepele puse la uscat
CURCA, POVESTIRE DE TITINA NICA ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 276 din 03 octombrie 2011 by http://confluente.ro/Curca_povestire_de_titina_nica_tene.html [Corola-blog/BlogPost/356941_a_358270]
-
săptămâni curca nu mai ouă acasă. Urmărițo! Vedeți că are obiceiul să meargă în tufișurile de pe margini din Dadeșu “. Era palpitant. Trezeam frații. Mâncam ceva în fugă și ieșeam în curte. Deși era prânzul, adică umbra salcâmului era la baza trunchiului mărului, pâcla de ceață nu se ridicase de pe Dadeș. Prima dată dădeam să mănânce la păsări. Luam în pumni grâu și, sărind într-un picior, strigam cât ne ținea gura: pi, pi, pi, pui, pui, pui ... ! Se strângeau în jurul nostrue
CURCA, POVESTIRE DE TITINA NICA ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 276 din 03 octombrie 2011 by http://confluente.ro/Curca_povestire_de_titina_nica_tene.html [Corola-blog/BlogPost/356941_a_358270]
-
măsură, dar lipsit de umbră?! E straniu! Și frunzele-i se rulează spre sine... Venit de la drum, tânjesc la odihnă... dar nebunul de el nu-mi oferă adăpost! Fără știre, uriașul verde-suriu licărește cald către mine. Uluit constat că pe trunchiul măreț o bortă se-arată. O poartă cât statul de om mă-ndeamnă s-ating scoarța-i brăzdată. Prididit de chemare, o împing și-un prelung scârțâit de greier îmi pătrunde-n ureche. Am vreme să pricep că-mi aduce
ARBORELE VIEŢII de ANGELA DINA în ediţia nr. 1941 din 24 aprilie 2016 by http://confluente.ro/angela_dina_1461477377.html [Corola-blog/BlogPost/384801_a_386130]
-
priviri o lumină albă și crudă. Ce lumină! E din culori de curcubeie fierbinți, răcorite în drumul spre mine! Nici nu știu când uimirea-mi slăbește. La fel și lumina. Cu grijă prietenoasă m-ajută să descopăr o cavă în trunchi. Miros de reavăn îmi umblă de jur împrejur. Călduță și proaspătă e prejma. Și nu realizez cum din părți, de sus, de jos, de pretutindeni se-ndreaptă spre mine tremurătoare, firave radicele de viață! Și încă o dată trăiesc o surpriză
ARBORELE VIEŢII de ANGELA DINA în ediţia nr. 1941 din 24 aprilie 2016 by http://confluente.ro/angela_dina_1461477377.html [Corola-blog/BlogPost/384801_a_386130]
-
poză cam...noroasă! În acel..."nedefinit" Eu văd...stânca de granit: Cine-a vrut să te înfrunte A primit...” cucuie” multe... Port vreo câteva și eu, Nici ușor, dar nici prea greu - Că-mi aduce-aminte junghiul De zicala cea cu...”trunchiul”. Epigramă electorală...(actualizată) ( Păstorel : Nu credeam s-ajung vreodată / C-am să pot să fiu în stare / Ca făcând pipi pe garduri, / Să o fac direct în soare. (“soarele” - sigla electorală a Partidului Alianța Socialistă, trambulina regimului comunist în România
EPIGRAME CARE ÎNTREC...MĂSURA de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 by http://confluente.ro/Epigrame_care_intrecmasura_gheorghe_parlea_1335187953.html [Corola-blog/BlogPost/357118_a_358447]
-
Ea îi conduse pașii spre teiul înflorit dar lipsit de mireasmă. Își amintea doar acel sfârșit de an cu umbra unei morți. Părea că trenurile nu mai opresc aici.” ( Halta părăsită) „Nu mai era muzica tinereții. Cu fruntea lipită de trunchiul găunos asculta ritmul grăbit al unei veri târzii. Era interpretabilă atitudinea sa pentru cei care adăpau vacile la fântânița cu lipitori. Se ascunse în interiorul protector al salciei. Îl îmbrățișa cu blândețe, se hrănea cu mâhnirea lui și îi reproducea chicotelile
SORIN COADĂ, PROZĂ de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1631 din 19 iunie 2015 by http://confluente.ro/cristina_stefan_1434687078.html [Corola-blog/BlogPost/352941_a_354270]
-
sinistru... Colo în vale, mai înspre stânga, într-o poieniță, locuia cândva un bătran. Sunt mulți ani de când a murit și el. A venit de tânăr pe aceste meleaguri, a tăiat câțiva copaci, și-a făcut o casă micuță din trunchiuri de lemn încheiate la muchii. Singur și-a tăiat copacii, a ars cioatele, a scos rădăcinile din pământ și și-a făcut o poiană și un mic ogor în jurul casei. Avea copii, însă aceștia, făcându-se mari, au plecat în
ELEGII DE APRIL de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1126 din 30 ianuarie 2014 by http://confluente.ro/Elegii_de_april_viorel_darie_1391068796.html [Corola-blog/BlogPost/360328_a_361657]
-
au lăsat oamenii în pace copacii, de ce i-au tăiat cu joagărele lor mari și negre, culcându-i la pământ. O mulțime de brazi falnici, paltini și molizi... De ce oare a mai rămas să se vadă, zăcând prăbușit și putrezit trunchiul unui fag noduros care intră, se vede clar, din ce în ce mai mult în pământ!... Nu știu de ce s-a dărâmat, putrezită, o șură veche, singuratică în mijlocul câmpului, care avea pe vremuri o ușă și un acoperiș, iar acum sar înăuntru și afară
ELEGII DE APRIL de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1126 din 30 ianuarie 2014 by http://confluente.ro/Elegii_de_april_viorel_darie_1391068796.html [Corola-blog/BlogPost/360328_a_361657]
-
că nu vor fi vreodata strămutate precum sculpturile în muzee în barcă zâmbetul ademenire circe de vise inscripții de iubire pe poduri prescripții de amintiri soarele azi a fost blând reflectat pe chip mari iubiri în micul parc din marele trunchi de copac părinții încă îți cumpără alvițe și popcorn cu care ademeneai lebede albe frunze tremurând a toamnă la iesirea din parc amfore imense ... Citește mai mult cele mai crâncene lupteîn cele mai neînsemnate locurimangrove înghitând gânduri întâlnești iubireacând te
RADU LIVIU DAN by http://confluente.ro/articole/radu_liviu_dan/canal [Corola-blog/BlogPost/376268_a_377597]
-
place să-i faci pozepe pietre ce crezi că nu vor fivreodata strămutateprecum sculpturile în muzeeîn barcă zâmbetul ademenire circe de viseinscripții de iubire pe poduri prescripții de amintirisoarele azi a fost blândreflectat pe chipmari iubiri în micul parcdin marele trunchi de copacpărinții încă îți cumpără alvițe șipopcorn cu care ademeneai lebede albefrunze tremurând a toamnăla iesirea din parcamfore imense... Abonare la articolele scrise de radu liviu dan
RADU LIVIU DAN by http://confluente.ro/articole/radu_liviu_dan/canal [Corola-blog/BlogPost/376268_a_377597]
-
la niște femei singure, fără bărbat în bătătura. Cardul de rate se plimbă agale pe ulița, scroafa stătea tolănita în mijlocul ogrăzii cu troscot iar purceii trandafirii abia fătați sugeau înfometați din țațele pline cu lapte. În teuca lungă dintr-un trunchi de copac așezată lângă poartă gașca tocmai își învăța bobocii verzulii și pufoși să innoate. În bătătura, pe pirostie, fierbea ceaunul cu demâncare la porci, semn că femeile erau acasă. Casă avea prispa de jur împrejur, o odaie pentru musafiri
DIN CARTEA RAIUL IN CARE AM FOST de DORINA STOICA în ediţia nr. 1067 din 02 decembrie 2013 by http://confluente.ro/_acolo_unde_incepe_raiul_din_dorina_stoica_1385980190.html [Corola-blog/BlogPost/362925_a_364254]
-
Acasa > Poeme > Rasfrangere > TREMURĂ 'NSERAREA ÎN AMINTIRE Autor: Valentina Becart Publicat în: Ediția nr. 990 din 16 septembrie 2013 Toate Articolele Autorului E singură pădurea. În fiecare frunză e-o chemare. Pe trunchiuri tremură-nserarea, ca o amintire, lăsată pradă furtunilor din noi. Într-un convoi, se prind potecile uitate, izvoarele secate, surâsul tău și cerul prăbușit peste-a extazului îmbrățișare, întemnițată toamnă, între vis și ploi. Ard stelele în noapte. În fiecare
TREMURĂ 'NSERAREA ÎN AMINTIRE de VALENTINA BECART în ediţia nr. 990 din 16 septembrie 2013 by http://confluente.ro/Tremura_nserarea_in_amint_valentina_becart_1379354119.html [Corola-blog/BlogPost/365043_a_366372]
-
că nu vor fi vreodată strămutate precum sculpturile în muzee în barca zâmbetul ademenire circe de vise inscripții de iubire pe poduri prescripții de amintiri soarele azi a fost blând reflectat pe chip mari iubiri în micul parc din marele trunchi de copac părinții încă îți cumpăra alvițe și popcorn cu care ademeneai lebede albe frunze tremurând a toamnă la ieșirea din parc amfore imense și turnul cu ziare lipite ce încă își așteaptă cumpărători porumbei mi se așează pe umeri
VULPEA DEŞERTULUI de RADU LIVIU DAN în ediţia nr. 1429 din 29 noiembrie 2014 by http://confluente.ro/radu_liviu_dan_1417257739.html [Corola-blog/BlogPost/371851_a_373180]
-
constituie până azi o enigmă, ceea ce ne-a îndemnat să căutăm o tâlcuire prin fenomenul amfibologiei intenționale des întâlnit în legătură cu istoria scrierii. Se știe că primele semne grafice au fost imagini de¬scriptive. De exemplu, se desena un om: cap, trunchi, mâini, picioare și se citea pe chinezește [jen] „om“ (astăzi s-a simplificat, rămânând numai cele două picioare). O casă poate fi înfățișată astfel, un munte, luna, soarele, un pom, de asemenea. Dar cuvintele abstracte cum să fie redate grafic
SIMBOLURI SI ENIGME CRESTINE de ION CÂRSTOIU în ediţia nr. 1242 din 26 mai 2014 by http://confluente.ro/Ion_carstoiu_1401093819.html [Corola-blog/BlogPost/341567_a_342896]
-
termină bateria. Trebuie să pun la încărcat. Anna: - Spuneam că-mi aprind alții în jur lumânări de plastic. Mă sufocă falsitatea arderii lor, împreună cu cea a lumânărilor aprinse cu bricheta. Fără lemn aprins înainte de nașterea flăcării lumânării, ruga-și îndoaie trunchiul și moare înainte de rostire, de gând... Mama mi-a adus lumânări din ceara albinelor. Pe ele le aprind. Ruga curge lin odată cu trupul lor și sufletul le absoarbe esențele și râde fericit, cântă odată cu notele fugii lacrimii pe suprafața sidefată
CUIB DE PĂSĂRI SPIN (FRAGMENT) de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1904 din 18 martie 2016 by http://confluente.ro/anne_marie_bejliu_1458320751.html [Corola-blog/BlogPost/368976_a_370305]
-
toamnă pentru că lăsasem corabia inimii în derivă și lovise un colier de stânci. Dar aici nu era vreme pentru orânduieli. Toate se petreceau prin prisma unei căderi din turnul penultimilor cascadori. Până și albinele glumeau pe seama uimirii mele. Sculptau în trunchiuri de copac și își instalau stupii acolo. Făceau parte, desigur, din compania lui David. Începusem să cred că, într-o altă viață, mă voi naște înainte de eclipsa cu efect de bumerang, din care vor fi plecat, acum, cocorii... David se
PRIZONIERA TOAMNEI de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 1421 din 21 noiembrie 2014 by http://confluente.ro/gina_zaharia_1416592908.html [Corola-blog/BlogPost/371577_a_372906]
-
chipuri care cândva au fost zidite, apoi zădărnicite. Din vremurile acelea de goană azi se aud doar șoapte, Șoapte care urlă prin vântul tomnatic A capitanului care comandă încă o moarte. Azi umbrele cailor leagă rănile celor goi, Sprijiniți de trunchiurile copacilor cu fețele moi. Și iată am rămas doar Tu și eu, Noi amândoi, Spre a pomeni sufletele robilor Tăi. DOR NESECAT Te-am privit prin dorul ochiului meu luminat, Ale cearșafurilor îngălbenite și topite de sentimente seci, Prin gândul
UMBRELE CAILOR (POEME) de CLAUDIA BOTA în ediţia nr. 2203 din 11 ianuarie 2017 by http://confluente.ro/claudia_bota_1484169294.html [Corola-blog/BlogPost/377690_a_379019]