36,878 matches
-
a îngerilor care se transferă mai întîi într-o zonă prozaică prin umanizare, precum la Blaga și Arghezi: „la început cuvintele erau un fel de frînghii pe care/ coborau din cer, printre noi, îngerii. ca acrobații/ sub cupola circului, ca trupele/ de comando din elicopterele lor speciale./ se amestecau printre noi” (...) apoi, hîrști, niște nevăzute și neiertătoare foarfeci vii/ (pseudonim legat la ochi al morții?...)/ au tăiat frînghiile și îngerii care au mai apucat/ s-au cățărat pentru totdeauna la cer
Tratat de descompunere by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13260_a_14585]
-
Civile se vor găsi în permanență în alertă, în fiecare district, patrulînd zi și noapte. În continuare, Inman a citit o relatare îngropată în josul unei pagini din mijlocul ziarului. Se povestea că la granița muntoasă din vestul statului, Thomas și trupele lui de indieni Cherokee îi scalpau pe Unioniști. Într-un fel era nostim, dacă te gîndești la muncitorii aceia cu fețe palide care veneau plini de încredere să fure pămînturile altora și se trezeau cu creștetele retezate. Inman cunoștea mulți
Charles Frazier: Cold Mountain by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/13248_a_14573]
-
un fel era nostim, dacă te gîndești la muncitorii aceia cu fețe palide care veneau plini de încredere să fure pămînturile altora și se trezeau cu creștetele retezate. Inman cunoștea mulți Cherokee care ar fi avut acum vîrsta luptătorilor din trupele lui Thomas, și s-a întrebat dacă și Swimmer o fi printre ei. Îl cunoscuse pe Swimmer în vara în care amîndoi împliniseră șaisprezece ani. Lui Inman i se încredințase misiunea atrăgătoare de a păstori niște junici care să pască
Charles Frazier: Cold Mountain by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/13248_a_14573]
-
spațiu preschimbat pentru această premieră, și, din fericire, nu numai. Un spectacol în care o să-i vedeți pe cîțiva dintre cei mai buni actori ai teatrului, vechi și noi, și, totuși, nu o să-i recunoașteți. Un spectacol ce coagulează o trupă și un anumit tip de energie în spiritul cel mai pur al redescoperirii forței cuvîntului, al vervei limbii române, născătoare de imagini fantastice, imagini ce-i cuprind din toate părțile pe cei implicați într-o poveste nouă și veche, de
Ce zic bobii? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13309_a_14634]
-
nu este un experiment. Este un exercițiu profund de căutare în sine, în interiorul artistului, al disponibilităților știute sau nu, în efortul de a scăpa de rutină și manierisme. Și asta la vedere, cu respirația spectatorilor pe obraji. Am admirație pentru trupa din Înșir’te pentru că a încercat un alt mod de a juca, la urma urmelor. Nu am cum să vorbesc, și nici nu vreau pînă la coadă, pentru că trebuie mers și văzut, despre valurile inepuizabile de situații comice, parodice care
Ce zic bobii? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13309_a_14634]
-
feminitate pe care nu am citit-o în viața mea în piesă. Am urmărit-o atent, o știu și mă interesează de cînd era studentă, și îi percep evoluția aici. Cum mă interesează, de curînd, Luminița Erga, recent sosită în trupa teatrului și integrată minunat. Ca și în stilul lui Înșir’te. Am văzut-o prima oară în O noapte furtunoasă a unei studente, un spectacol față de care am în continuare reținerii, dar din care am remarcat-o pe Luminița Erga
Ce zic bobii? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13309_a_14634]
-
readuce în atenție pe Oniga după cîțiva ani buni. Și nu oricum. Matur împrospătat, în formă, disponibil la relecturi și reinterpretări pe texte grele, cu miză, cu gustul provocator al teatrului pe cerul gurii. Un spectacol care anunța spiritul unei trupe noi, încărcată de o energie specială, de ambiții constructive, coagulată și susținută pînă în pînzele albe de directorul ei, Mihai Constantin Ranin. Și, nu în ultimul rînd, mă preocupa “recidiva” lui Oniga, relația lui cu trupa aceasta tînără, deschisă, maleabilă
Fericire? Nefericire? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13350_a_14675]
-
care anunța spiritul unei trupe noi, încărcată de o energie specială, de ambiții constructive, coagulată și susținută pînă în pînzele albe de directorul ei, Mihai Constantin Ranin. Și, nu în ultimul rînd, mă preocupa “recidiva” lui Oniga, relația lui cu trupa aceasta tînără, deschisă, maleabilă. Este aproape ireal să vezi tineri actori relaxați, proaspeți, cu fețe luminoase, care au deja apartamente și nu mai dorm prin cabine, care au acel minim confort palpabil în aerul pe care îl degajă, care nu
Fericire? Nefericire? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13350_a_14675]
-
primul rînd, cele trei chipuri ale Ninei - Adina Stan, Irina Melnic și Laura Vasiliu - Mașa, Simona Șaiu și Konstantin Gavrilovici Treplev, Ștefan Cepoi. La pol opus, nereușit, exterior, fals în declamații desuete, din păcate, jucînd în alt registru decît restul trupei, Georgiana Mazilescu în Arkadina și Vitalie Ursu în Trigorin. Dar și asta face parte din lumea lui Cehov, din suma ratărilor pe care Oniga le investighează în acest spectacol. Mă întorc spre București. Și văd pe cîmpul înnegurat o turmă
Fericire? Nefericire? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13350_a_14675]
-
Pot însă să spun că m-a interesat teatral această propunere, m-a interesat să ascult muzica, să urmăresc integral partitura și pe tînărul protagonist Ștefan Ignat, să descopăr gîndurile regizorului Petrică Ionescu și modul în care s-a implicat trupa. Interpretarea regizorului este fundamental plastică aș spune. Decorul este absolut monumental, blocuri de marmură care se desfac la vedere și lasă să se arate sala tronului cu scări și construcții metalice, somptuoase, de bronz patinat. Peste tot este o viermuială
Două perspective by George Banu () [Corola-journal/Journalistic/13371_a_14696]
-
se pare excesivă uneori. Nu mă integrez părerilor care vorbesc despre o punere în scenă prea comercială - astăzi se întîmplă multe în montările de operă, iar la noi domnește o prăfuială teribilă. Meritul regizorului este și acela de a scoate trupa dintr-un secol și a o aduce în secolul cu care este contemporană artistic. Ce mi s-a părut mie excesiv se leagă de dimensiunile scenei, parcă reduse pentru asemenea spectacol al grandorii. Totuși, soluția lui Petrică Ionescu de a
Două perspective by George Banu () [Corola-journal/Journalistic/13371_a_14696]
-
mi le amintesc. Interpretul, Mihai Bendeac. Excepțional. Cea mai bună Ziță din cîte știu (deși mie mi-a plăcut teribil și Dorina Lazăr în viziunea lui Măniuțiu) vulcanică, de nestăpînit, imprevizibilă, Raluca Tudorache. Pe scenă, o atmosferă de echipă, de trupă. Nu ratați această Noapte furtunoasă! Tango în infern Cu ușile închise a lui Jean Paul Sartre într-o perspectivă regizorală extraordinară a lui Gelu Colceag. Un spectacol de o modernitate subtilă, conținută, redus substanțial la gesturi, priviri. Replicile din infern
Șase nopți cu Casandra (II) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12010_a_13335]
-
nu știu cît este de prielnic artei adevărate. Sînt tineri care se cramponează să rămînă în București, sperînd că astfel sînt mai vizibili. Alții eșuează rapid în cine știe ce teatru de provincie. Există și acele excepții, fericite, cînd ajung într-o trupă, cînd managerii invită acolo regizori mari, cînd fac o a doua școală. Și depinde doar de ei ce înțeleg din ce li se întîmplă. Ca și în societatea noastră, și în mediile universitare, și în școlile de teatru, oricum mai
Șase nopți cu Casandra (I) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12033_a_13358]
-
Monac (bazîndu-se pe arhivele Armatei sugerează un complot extern împotriva României). Majoritatea celor care susțin ideea complotului extern au fost într-o formă sau alta apărători ai fostului regim (Nicolae Ceaușescu, Ion Coman, Filip Teodorescu), agenți ai Securității, membri ai trupelor USLA sau simpatizanți ai "aripii naționaliste", a Securității. Ideea complotului intern (a loviturii de stat din interiorul aparatului) este susținută de Elena Ceaușescu în procesul de la Tîrgoviște (unde este împărtășită și de soțul său) și dezvoltată de o serie de
Revoluție și/sau conspirație? by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12062_a_13387]
-
și o realizare interesantă, atât prin coregrafie, cât și prin interpretarea Sandrei Mavhima și a lui Gabriel Luca. Sandra Mavhima are calități deosebite, dar își așteaptă încă coregraful care să i le pună deplin în valoare. De fapt, toate interpretele trupei (unele și coregrafe ale căror lucrări le-am văzut de curând la Teatrul Nottara) sunt bune dansatoare de dans contemporan, unele cu vechi state în această direcție, precum Irina Roncea, dar egal pregătite pentru a putea evolua și în coregrafii
Dans by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/12165_a_13490]
-
al coregrafului, care, în această etapă, nu se mai regăsește pe sine. Baletul Operei din Viena Prima parte a stagiunii teatrale 2004-2005 a fost destul de bogată în sfera dansului, prin premierele unor spectacole românești, dar și prin turnee ale unor trupe străine venite la noi în țară. Ultimul dintre ele a adus la București Baletul Operei de Stat din Viena. Publicul românesc are o legătură specială cu această instituție culturală, în primul rând datorită faptului că la direcția ei se află
Dans by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/12165_a_13490]
-
această instituție culturală, în primul rând datorită faptului că la direcția ei se află, de doisprezece ani, Ioan Holender. Legătura este și mai puternică pentru comunitatea dansului, deoarece singura primă balerină a companiei vieneze este românca Simona Noja, iar în trupă mai sunt și alți români. Din păcate însă, probabil din rațiuni financiare, organizatorii turneului au ales pentru desfășurarea spectacolului Sala Mare a Palatului, cu o acustică proastă, cu o scenă-hală și cu o sală care face anevoie priză cu scena
Dans by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/12165_a_13490]
-
o prea mare distanță. Deschiderea stilistică, ilustrată de varietatea repertoriului Baletului Operei de Stat din Viena, precum și piesele semnate de Jiri Kylian, bine puse în valoare de companie au fost cele mai importante atu-uri ale spectacolului dat de această trupă la București. Ar fi de dorit ca și Baletul Operei Naționale din București să se bată pentru a-și putea permite un repertoriu la fel de bogat. Premii internaționale Între 15-18 decembrie a avut loc la Monte Carlo a III-a ediție
Dans by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/12165_a_13490]
-
se ridică și se agață de hainele noastre așa cum trecutul se agață de viața noastră. Fularul meu mai poartă încă urmele trecerii pe acolo. Există, la aceste dineuri explicit teatralizate, o adevărată voluptate a travestirii ironice, practicată de actorii din trupa lui Odin: într-o seară, ei servesc la masă îmbăcați în costume "viscontiene", într-o alta se înveșmântează în "sud-americani", ca și cum sărbătoarea ar trebui trăită până în ultima clipă cu acea plăcere copilărească sub semnul căreia ei plasează întreaga aniversare. "La
George Banu – Cei patruzeci de ani de viață ai lui Odin și parabola nisipului by Delia Voicu () [Corola-journal/Journalistic/12163_a_13488]
-
vechi bucăți muzicale ce par extrase din frizele "stâncii" cioplite cu grijă în timp - dansul lui Catherine din Cenușă și multe altele - sau spectacole pentru copii, de care se ocupă un tânăr pe nume Kai, intrat de curând în rândurile trupei lui Odin, căreia îi aduce o energie proaspătă; sau proiecția, nespus de emoționantă, a unei performanțe daneze din anii '68. Revăzând-o astăzi, suntem copleșiți, și eu și ceilalți, de nostalgia vechilor iluzii. Trebuia să ni le pierdem, să admitem
George Banu – Cei patruzeci de ani de viață ai lui Odin și parabola nisipului by Delia Voicu () [Corola-journal/Journalistic/12163_a_13488]
-
pantă, fin pavate, bisericile și casele împodobite cu azulejos, bucăți de faianță colorate în albastru, copiii zâmbindu-ți pe stradă și vânzătorul de castane coapte, aburinde, iată atmosfera care a întâmpinat la Porto sufletul actorilor, al regizorului, al scenografului, al trupei întregi. Oblomov nu le mai aparține în totalitate, ceva din el a rămas pe malurile Dourului.
Oblomov pe malurile Dourului by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/12217_a_13542]
-
și comunist, a emigrat în URSS împreună cu cei doi fii ai lui în momentul luării puterii de către naziști. Drept care Marcus și fratele său mai mic au urmat școala rusească, au deprins foarte bine limba rusă, iar după război, aduși de trupele sovietice, s-au instalat în Germania de răsărit. Fratele mai mic s-a ocupat de teatru, iar Marcus a făcut carieră în serviciile secrete. Dacă ar fi existat o RDG gorbacioviană, atunci el ar fi fost cel mai potrivit lider
Michel Tournier – "Paradisul și infernul se apară" by Radu Sergiu Ruba () [Corola-journal/Journalistic/12214_a_13539]
-
După executarea Ceaușeștilor, dacă vă mai amintiți, primii care s-au desolidarizat de ei au fost apropiații lor, inclusiv rudele de gradul întîi. Andruța Ceaușescu se străduia să demonstreze la proces că el nu prea știa ce căutau la Inter trupele aflate în subordinea lui. Arunca graseiat vina pe diverși subordonați de la Școala de ofițeri de Securitate de la Băneasa. Cînd a fost prins, Nicu Ceaușescu a declarat că venea la București de bunăvoie, după ce aflase că puterea fusese preluată de Ion
Amintiri din familia Ceaușescu by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/12271_a_13596]
-
Wyoming. O crimă care a stârnit proteste populare în S.U.A de asemenea proporții încât președintele Clinton a ținut un discurs despre ea, dar care a stârnit și interesul unui dramaturg new yorkez care s-a deplasat acolo cu trupa sa de teatru și a produs peste 200 de interviuri cu locuitorii orașului. Din interviuri a rezultat o piesă, din piesă, un film (Proiectul Laramie). Paradoxal, acesta e un documentar cu actori (o distribuție numeroasă și remarcabilă prin numele pe
Americanii și armele lor by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12610_a_13935]
-
piesă, din piesă, un film (Proiectul Laramie). Paradoxal, acesta e un documentar cu actori (o distribuție numeroasă și remarcabilă prin numele pe care le include: Christina Ricci, Steve Buscemi, Laura Linney), în care apar - portretizați tot de către actori - și membrii trupei în interacțiunea lor cu locuitorii orașului. Debutul regizoral al lui Moises Kaufman este însă un film cu o clară agendă politică: constelația sa de actori hollywoodieni nu are doar rolul de a atrage spectatori (știm de mult că unele filme
Americanii și armele lor by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12610_a_13935]