KorAP: Find »[drukola/base=tușă & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...11 12 13 ...75 >

1,869 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187

rămas singur acolo o vreme, învârtind sticla de bere și uitându-mă la farfuria cu V-urile cojilor de sendviș și fâșiile de grăsime abandonate. 11 Tot mai mica Antarctică a timpului — Tu și motanul țineți o bibliotecă ambulantă, dragule? Tușa Ruth zâmbi, cu capul pe trei sferturi deasupra biroului de recepție. M-am oprit la baza scărilor. — Păi, partea „ambulantă“ s-ar putea să fie o problemă. Femeia râse. Dacă vrei, pot încerca să sun pe cineva sau îl pot

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
cărți de pe scaunele din spate ale jeepului galben și mă gândeam la ideea de potențial și elan. Jeepul galben era mort. În timpul nopții, furtuna își croise drum spre motor și transformase ceva important și uscat în ceva stricat și ud. Tușa Ruth sunase la service-ul din localitate, dar din cauza inundațiilor tot orașul era plin de mașini răsturnate, eșuate și înnămolite. — Au spus că vor trece cel puțin douăzeci și patru de ore, dragule, poate chiar două zile, până când vor putea trimite pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
structuri pătrate și dreptunghiulare din cărămidă roșie, cu coridoare de legătură. Văzută de sus, semăna probabil cu o organigramă. Poteca dintre clădiri era noroioasă și nisipoasă și tot ce nu era din ciment scotea un clefăit sec sub pașii mei. Tușa Ruth îmi spusese unde să afla Infirmeria și mă simțisem ușurat să aud că era la o distanță de doar cincisprezece minute de mers pe jos. — Dar acum e închisă, dragule. Pentru Dumnezeu, de ce vrei să te duci tu acolo

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
de frunze moarte. Se intra prin două uși duble, făcute din lemn închis la culoare și genul acela de sticlă vălurită cu plasă de sârmă înăuntru. Am împins ușa din stânga și aceasta s-a deschis pe jumătate. — E cineva aici? Tușa Ruth avusese dreptate: plimbarea nu-mi fusese de ajutor. Măruntaiele îmi atârnau libere și ude sub coaste și între șolduri. Capul mă durea și mai tare. Ca un sistem de încălzire centrală în țevile căruia se infiltrase aer, mintea mea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
cina. — Bine. — Începând de-acum. — Bine. — Nu, serios. Începând de-acum. Am ridicat încet din sprâncene, scuturându-mă de toate gândurile acelea și revenind la lumea reală. — Scuze, ce spuneai? Haide, zise ea, sărind în picioare. Sunt moartă de foame. Tușa Ruth ne pregăti amândurora două mic-dejunuri englezești complete, cu cârnăcior și șuncă și ouă și fasole și pâine prăjită. Nu mi-am dat seama cât de foame mi-era până când muntele de mâncare nu ateriză pe masă, în fața mea. Corpul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
Corpul meu, mai ales cotul meu, era învinețit și înțepenit din cauza căzăturilor și loviturilor din ultimele câteva ore, dar stomacul și viscerele își reveniseră surprinzător de repede. Mă așteptam fie la o curiozitate nestăpânită, fie la o dezaprobare matronală din partea Tușei Ruth când o văzu pe Scout la masă. Credeam că apariția la cină cu o fată îmbrăcată la repezeală în hainele mele lălâi îmi va aduce, în cel mai bun caz, o ridicare din sprâncene și, dacă la mijloc se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
aproape loc nopții când am trecut pragul hotelului Willows, ultimele tonuri de galben și portocaliu fiind șterse de albastrul tot mai întunecat. Ieșisem să caut sacul de dormit în jeepul galben în timp ce Scout încerca să-l ia pe Ian de la Tușa Ruth. O avertizasem că nu era o mișcare inteligentă, asta dacă nu voia să arate ca și când s-ar fi automutilat, dar ea se arătase dispusă să facă totuși o încercare. Mai devreme sau mai târziu, tot trebuie să ne obișnuim

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
cărți, genți cu de toate și-un Ian somnoros și nervos în cușca lui de transport. Mă așteptasem ca Scout să propună să facem ceva cu Ian - să-l ducem la o pensiune pentru pisici sau s-o rugăm pe Tușa Ruth să aibă grijă de el câteva zile, dar ghidul nostru părea să considere de la sine înțeles faptul că Ian va veni cu noi. Asta m-a bucurat; nu aveam de gând să-l las nicăieri și mintea mi-era

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
și roșcovan o urma țanțoș, așa cum face atunci când mă prinde cu cioara vopsită. În mod normal, și asta am mai spus-o, lui Ian nu-i place de nimeni. Nu l-am văzut niciodată gudurându-se pe lângă cineva, nici măcar pe lângă Tușa Ruth. Urmărindu-le siluetele prinzând substanță pe măsură ce se apropiau de lumina focului, m-am gândit la încredere și la ceea ce-o determină. De ce o urmasem pe Scout taman până acolo, când știam atât de puține despre ea? În parte

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
se șterseră, întorcându-se în ceață. M-am holbat la vedere. O altă mașină din pixeli trecu în goană prin cadru, dar acum fără să scoată vreun zgomot. Abia reușeam să întrezăresc ploaia, căzând mai deasă, brăzdând scena în mici tușe cenușii. M-am uitat o vreme la casa mea în alb-negru. Nu, am spus într-un târziu încet, adresându-mă imaginii. Nu mă întorc, n-o să mă întorc niciodată. Pas cu pas, să-ncerc să fiu curajos și puternic? Să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723

Tîrnăcop. Aveau dreptate cînd spuneau că în țara asta este loc pentru toată lumea, chiar și pentru comuniști. Ideea asta nu i-a convenit deloc lui Roja, al cărui vis nu era altul decît să-i desființeze, să-i pună pe tușă, să-i curețe pe toți. Nu-mi place ce aud Delfinașule, de la o vreme ai început să vorbești ca o femeie matură și materialistă, spune Roja, cu mine nu-ți merge șmecherule, eu nu sînt o masă de manevră pe

Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu (2010) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
ajuns să facă șah-mat defensiva Milițienilor. Unu la zero, și bineînțeles că Securitatea este nevoită să riposteze dacă vrea să salveze situația. Unul din secunzi, echipat într-un trening cu dungi, se ridică de pe bancă, înaintează pînă la linia de tușă și începe să dea indicații cîtorva jucători. Așa trebuia să joci de la început, dacă ești mare antrenor, se aud voci din tribună. Ochi bulbucați privesc noile acțiuni ale Milițienilor care încep să-și înghesuie adversarii în propria jumătate de teren

Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu (2010) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
să și-o ia fiecare în bot cu vîrf și îndesat. Mă tem numai ca nasolia asta să nu se întindă pînă la noi. Există cîțiva indivizi care ar fi în stare de orice numai ca să ne vadă scoși pe tușă. Am făcut și eu aceleași legături, tocmai de aceea mi-am zis de la bun început că nu aveam nimic de pierdut dacă intru în jocul Angelinei, zise Poștașul. Cine știe, poate cu ocazia asta o să-i mai piară și lui

Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu (2010) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
rele am s-o aleg pe cea care mi se pare mai mică, se hotărî brusc dîndu-și seama că este prinsă deja între ciocan și nicovală. Se mai destinse puțin, la urma urmei, ce era mai bine? să stea pe tușă și să se lamenteze, să se plîngă că duce o viață nefericită sau să scape de toate complexele de femeie pusă la zid și să se implice în acțiune, să-și pună la cale propriile planuri, să-și îndeplinească propriile

Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu (2010) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809

și mai lată. Lumea s-a panicat și mai și, strigînd: Era și Dinu, vecinu'. L-am văzut! Dinu era în transă. Așa plăcere n-a mai avut de cînd este el pe pămînt. Pilotul a stat șase luni pe tușă, disciplinar, Dinu n-are carnet de pilot și aproape că nu-l mai interesează problema. Mi-a ajuns doar atîta. Cică Romeo era ud și mirosea... puh. Făcuse de toate pe el. Cînd trecea Romeo cu Mercedesul său, Dinu se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867

în scorbură și să nu știe nimeni de ei. Statul le dă, lumea le dă, Dumnezeu le dă, sug la trei țâțe și tot nu-i mai satură dracu! O noapte întreagă a bătut drumul Dornelor. În zori, sub o tușă de lună violacee, lângă ruinele schitului, Petru rostea cântec de leagăn: "Al Domului este pământul și plinătatea lui, lumea și toți cei care locuiesc în ea." Ziua a șaptea a fost ca o desfacere supremă: din cărămidă s-a înălțat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
a ceea ce nu ești. Caută!" Sfârcurile, prune răscoapte în noapte cu lună. Fiul împăratului doarme, zmeul se alăptează până îi cresc aripi, până solzii se transformă în pene, ghearele în petale de iriși; zmeul în scutece verzi, primăvara. Buzele, două tușe de nori în luna mai nici ploaie, nici rouă: Vorbiți în șoaptă, nu tulburați cerul! Furtunile sunt săruturi ale lui Dumnezeu stinse în iarbă. Doamne, vreau să vegetez până când buzele tale prin buzele ei mă vor atinge. Roșcata, duh întrupat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
ei: Gustul laptelui este un contur alb, lichid, ce se deșiră an cu an, zi cu zi. Sânii tăi, Mamă, cresc în mine, în cruce, în icoană; buzele tale lasă dâră de pământ în fotografie, cărnoase, mușcate, crăpate, descompuse; o tușă de praf, un grăunte de nisip tremurând, sărutul tău, Mamă. Și avea palme alungite și subțiri, i se vedeau venele suprapuse ca o rețea electrică, și gâtul la fel, alb, alungit, drept, parcă pentru a privi peste creștetul meu, și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
și lua porția de smerenie, Petru pășea în pronaos ca într-o ispășire a livezilor. Singur pe dinăuntru, singur pe dinafară, ghemuit după o coloană de marmură, repeta "Fericirile". Sufletul lepădat sub preș; trupul, un contur de umbră rarefiată, o tușă diformă, frântă, goală, pustie, seacă, o tușă cu ceva negru de pământ pe ziduri. Conturul nu-și suporta umbra, umbra nu-și suporta trupul, trupul nu-și suporta sufletul; sufletul, la intrare, sub preș. "Ștergeți-vă bine picioarele, în casa

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
în pronaos ca într-o ispășire a livezilor. Singur pe dinăuntru, singur pe dinafară, ghemuit după o coloană de marmură, repeta "Fericirile". Sufletul lepădat sub preș; trupul, un contur de umbră rarefiată, o tușă diformă, frântă, goală, pustie, seacă, o tușă cu ceva negru de pământ pe ziduri. Conturul nu-și suporta umbra, umbra nu-și suporta trupul, trupul nu-și suporta sufletul; sufletul, la intrare, sub preș. "Ștergeți-vă bine picioarele, în casa Domnului nici un fir de pământ!" După ce bunică-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
moară odată cu el, eu mă dezbrăcam de casă ca de o haină, ca de o nelocuire veștedă.) L-a părăsit Dumnezeu. În lipsa lui, cineva și-a băgat piciorul între spițele Carului Mare; se rostogolește hodorogită caleașca printre stele și nicio tușă de absolut. Anatema peste cei care tulbură geometria cerului! Avea un mers grăbit și dezordonat, o privire ștearsă, trecută dincolo de punct, de fotografie, de curgere; rătăcea departe și nicăieri; nicăieriul se ruga dimineața: Doamne, ajută-mă să cuprind cu sufletul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
el, altă singurătate și alta... Trei blesteme în vreme de secetă, trei guri de hrănit, trei suflete de încălțat, trei capete de acoperit, căciuli, sumane, cămăși, cizme, pâine... Erau trei copii. Primăvara, perechea de cizme tulbura cerul curs în băltoacă, tușe de lumină și de noroi pe tălpi. Colbul drumului, făină cernută din cer, de sub roțile Carului Mare direct în scutece, de Crăciun, de Paște, când noițele, precum mugurii viței de vie, dădeau în pârg. Trebui sî li cumpărăm ciubote, omule

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
prin toate ungherele; lumina, ca un picamer de spart stâncile, sfredelea ochii a trezire. Pe un perete, proiectorul derula imagini, indicatoare pe ambele sensuri, viața autostradă suspendată de nicăieri. O bulină neagră capul, un dreptunghi pe verticala cerului trunchiul, patru tușe îngroșate ca niște semne de exclamare membrele, o săgeată roșie intenția lui Dumnezeu: halat alb, bonetă, stetoscop, ochelari fumurii. Vezi? Acestea sunt mai vii decât umbra ta, copile. Iubești un contur gol pe dinăuntru. Privește formele, fotografiile pocnesc de viață

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
biserică pictată cu îngeri ce se înghit între ei pentru a clona aureole. Refuz să le accept, deși știu că am existat în ele. Conștiința proiectează imaginile și fără să-mi amintești tu ca ar fi fost, fiecare actualizare o tușă în minus, fiecare stop cadru o descompunere. Le filtrez până devin tot mai puțin. Iată-mă, după 20 de ani, reîntregind necunoscutul. Să înțeleg că la fiecare 20 de ani îți vei întoarce spatele? Pe cine minți? Tu nu te

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
ei, nu al lor. Vine în fiecare seară să mă vadă, astăzi nu m-am spălat pe față, Ana mi-a atins fruntea, unde o să se așeze? În spitalul Socola, Dumnezeu picta un tablou de toamnă, când a tras ultima tușă, s-a făcut octombrie. 44. De la facere până la desfacere, viața, o vegetare în doi. Consecvenți suntem, Doamne, cu intențiile tale de ins generos. Dacă atâta inimă largă te încape, de ce ne-ai slobozit printre incertitudini? Suferim de claustrofobia cimitirelor suprapuse

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]