1,997 matches
-
se vedea nimic care să arate că badea Petre o apucase într-adevăr pe acolo. Buimăcit, Culae mai zăbovi o vreme, cercetând cu îndărătnicie locurile, fără să vadă nimic altceva decât izlazul pustiu, presărat cu mușuroaie de cârtițe și cu tufe uscate, rămase din toamna trecută. Apoi el își duse mâinile pâlnie la gură și hăuli prelung, ca să-l audă cineva. Nu-i răspunse decât ecoul, urmat de lătrături de câine și de alte cântece de cocoși, și în cele din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
ei adoptivi, nu departe de Cișmigiu, într-o zonă veche și liniștită a orașului. Când ajunseră, ea îl trase de mână în curtea casei și-l purtă pe o alee de cărămizi, străjuită de-o parte și de alta de tufe de liliac alb de curând înflorit. În fața ușii de la intrare stătea ghemuit un cățeluș pekinez, care se porni să latre ascuțit, vestindu-le sosirea. Felicia îi porunci să tacă, dar nu mai apucă să apese pe clanța ușii. Le deschise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
de pe Panaghia... Rochia largă în carouri bleu, rochia largă pe care o purta când era însărcinată... Leagănul din lemn găsit în podul bunicilor în care dormise Dorina... Iedera de pe casa din marginea pădurii... Micul dejun luat în tihnă pe terasă... Tufele de liliac pe care Dora le-a răsădit și care au înflorit pentru prima oară în anul ăsta... Și iasomia, desigur că o să înflorească la primăvară... Iar trandafirii... cei de culoare aurie cu irizații roșii... Roșu..." Imaginea culorii îi schimbă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
și după ce își înghite cu greu saliva, litania se repornește de acolo de unde se oprise :" Iedera de pe casa noastră este încă roșie... Va fi târziu anul ăsta, dar la primăvară o să luăm din nou micul dejun, în tihnă, pe terasă... Tufele de liliac pe care le-ai răsădit au înflorit pentru prima oară în anul ăsta... Și iasomia, desigur că o să înflorească la primăvară... Iar trandafirii..." Domnule, timpul prevăzut pentru vizite a trecut. Nu trebuie obosită prea mult. O mai puteți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
spune Atanasie înainte ca gândurile să se întoarcă fără știre la întâmplarea tragică de demult. Șareta făcea un cot al drumeagului de luncă atunci când a auzit șuierând pe lângă ureche un glonț urmat de lătrături de câini. Ca din pământ, de după tufele de răchită a ieșit o patrulă de trei grăniceri ruși care le-a tăiat drumul : "Stoi ! Nazat ! Nazat !" Vorbele aspre și grosolane pe care nu le înțelegea decât în parte erau însoțite și de gesturi brutale. Doi câini mari ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
dar desigur că amândouă se gândesc la una și aceeași persoană, la Simion Almăjan. Pe drumul de întoarcere spre locuința modestă a celei care fusese stăpâna locurilor pe când ele erau în plină splendoare, tăcerea este ruptă doar o dată de Teodora : Tufele de liliac, de liliac alb, s-au înmulțit atât de mult încât vara e greu să pătrunzi până la ruine iar în iunie parfumul este atât de îmbătător... Exact ca și atunci... Dora este doar cu gândurile ei, nu reușește să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
cinci dimineață, Atanasie mi-a spus că suntem pe graniță și că să nu am grijă, totul este aranjat. Dar nu apucase nici să-și termine spusa, când un glonț a fluierat pe lângă urechea mea dreaptă. Ca din pământ, de după tufele de răchită a ieșit o patrulă de trei militari care ne-a tăiat drumul : "Stoi ! Nazat ! Nazat !" Eram prinși... Am strâns-o bine pe Minodora de mână, ea și-a băgat căpușorul în fustele mele. Unul din cei trei m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
jgheab cu un robinet și o chiuvetă rudimentară alături de care, într-o gheretă minusculă, un WC turcesc. Deci făcusem un progres ! De la un bordei în pământ la ceea ce era aproape o casă cu paturi și pături, de la privata lângă o tufă sub șfichiuirea vântului și ploii, la un WC cu un acoperiș deasupra capului, de la apa cărată de la pârâul înghețat la robinetul pe care șuvoiul binefăcător venea la comandă ! Și de la vecini doar vietățile pădurii la un vecin medic ! Era într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
altă parte ? Aici erau totuși niște ruine care îmi aminteau de ai mei, de zilele bune trăite înainte de război. Mai era această casă pe care am găsit-o părăsită și dărăpănată, dar totuși nu stăteam în drum. Și mai erau tufele de liliac, amintirea lui Simion și speranța că îl voi revedea vreodată. Nu a fost să fie... Comunismul triumfase și de partea cealaltă a graniței, strașnic de păzite pe vremea aceea. Dar eu nu aveam alt "acasă" decât acest loc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
Rei nu rămâne insensibil la partea nealterată a vieții, la comuniunea (pe cât posibil) cu natura, la îndemâna tuturor, dar ignorată de cea mai mare parte a actualei societăți de "orășeni". Iată doar o pildă: "Rondourile de narcise albe și galbene și tufele roșii de merișor din grădină și de pe alei încântau privirea, cireșii din livadă și cei sălbatici din pădure aduceau miresme, culoare și simfonii, merii, înșirați în linii drepte până către lizieră, găzduiau în coroanele lor cu veșminte de mireasă roiuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
cele pofte... Bine ar fi ca tu însuți să te asiguri că zvonurile aistea sînt adevăruri și nu scorneli răutăcioase. Nu-i nevoie, că Petrică-vecinul mi-a povestit cum zilele trecute i-a surprins grămadă la marginea prundului, sub o tufă de ariniș. Și când te gândești că el își făcea planuri mari cu coptila asta, Ionela noastră. Și și-o dorea noră, zicea... Omule bun! Da nu-i totuna să vezi cu să auzi... Că nu-i cu cale s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
se mai furișa adesea prin lanurile de păpușoi pentru o partidă de tainică iubire juvenilă. Mai greu le-a fost după ce s-au eliberat câmpurile de recoltă că erau nevoiți să se ferească de ochii curioși ai lumii tocmai prin tufele din luncă. Dar și mai mult au avut de pătimit odată cu venirea burnițelor mocănești, pătrunzătoare până la măduva oaselor când fata își proteja capul și spatele cu un sac mare de rafie transformat într-un fel de glugă. O zi-lumină stătea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
Domnul, la rândul lui, ajutat de trei foști învățăcei, a ordonat curtea, grădinile, livada, prisaca, magaziile, hambarele, gardurile și a îndepărtat resturile vegetale și gunoaiele din toate locurile la vedere sau mai dosnice. Rondourile de narcise albe și galbene și tufele roșii de merișor din grădină și de pe alei încântau privirea, cireșii din livadă și cei sălbatici din pădure aduceau miresme, culoare și simfonii, merii, înșirați în linii drepte până către lizieră, găzduiau în coroanele lor cu veșminte de mireasă roiuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
dac-ar fi numai atât, ar fi încă ușor. Dar mai sunt și cei pe care i-ai iubit, cei care la rându-le te-au iubit, chiar dacă tu nu i-ai iubit, sunt regretele și dorul, tristețea și blândețea, tufele și șleahta zeilor (...) Singur! Ah! Cel puțin dacă-n locul acestei singurătăți otrăvite de fantome, cum e singurătatea mea de acum, aș putea-o gusta pe cea adevărată, tăcerea și foșnetul unui copac! Singurătatea! Nu, Scipio. Singurătatea mea e plină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
i se modifică și se simțea goală în întregul ei. A observat o poieniță plină cu flori, în care s-a retras imediat pentru refugiu, dar s-a împiedicat într-un pâlc de rogoz păros, amestecat cu trestioară și câteva tufe de ferigă, la umbra cărora se retrase prepelița, care a început să strige după ajutor bărbătușului ei: -Ajutor, pitpalacule! Ajutor! Salvează-mă! -Ce s-a întâmplat ? a întrebat pitpalacul. -Ferește-mă de pedeapsa acestei zâne, zise prepelița, pitpalacului. -Dar ce rău
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
Scoruș se zbătea și plângea, fără să vrea l-a zgâriat pe Ducu pe mâini și pe față. Văzând aceasta Ducu s-a supărat și l-a lăsat pe Scoruș fără nici o mustață, după aceea l-a aruncat într-o tufă mare de barba ursului, și a plecat vorbind de unul singur, supărat că rana de pe față, făcută de Scoruș îl ustura groaznic. Răutatea lui Ducu nu-i dădea voie să vadă că a nenorocit un biet suflet, chiar și pisic
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
Dondică și fugea după Dondonel să-i de cheltuială pentru faptele săvârșite. Dar nu era chip să-și prindă fratele pentru că acesta fugea de mânca pământul. Au fugit așa până când Dondică a renunțat și Dondonel s-a ascuns după o tufă înaltă de boz în hotarul grădinii. Către seară au sosit acasă toți membrii familiei și l-au găsit pe Dondică plâns și tare necăjit. La întrebarea acestora care-i cauza necazului, Dondică a povestit de isprăvile lui Dondonel. La auzul
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
care vi l-a pricinuit fratele meu îmi cer iertare, este băiat bun dar mai face și câte o dandana, zise Dondică și a ieșit pe poartă cu inima strânsă pentru că nu știa nimic de Dondonel. S-a oprit lângă tufele de boz din fundul grădinii și a început din nou să-l caute și să strige după fratele lui. Negăsindu-l nici de această dată, s-a așezat pe hat pentru a-și aduna gândurile. După un timp a ieșit
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
Negăsindu-l, n-a mai stat pe gânduri și profitând de vacarmul ce se iscase în curtea omului, a rupt-o la fugă peste câmp, într-o direcție unde era o pădurice. Ajuns acolo s-a așezat ascuns după o tufă și se gândea la cauza incendiului. După un timp și-a dat seama că singurul vinovat de incendiul ivit nu poate să fie decât Dondonel. Timpul a trecut repede, soarele a coborât la asfințit. N-a durat mult și a
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
mare trudă prin cele șapte țări și pe tot atâtea mări, până într-o zi, când au hotărât să se oprească și să se odihnească. Era la achindii și s-au oprit la marginea unei păduri, în dosul a câtorva tufe de cătină, la câțiva pași de malul unui izvor din care ieșea apă tulbure și se scurgea la vale pe un fir șerpuit făurit în vreme de mult apusă. -De ce nu ne-am oprit pe malul apei, lângă izvor
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
că Trotinel te-a rugat să te apropii ca să-ți spună ceva la ureche ... Ce a șoptit? -Mi-a spus mai întâi să nu vorbim decât în șoaptă, apoi că ar fi spre binele nostru să ne aciuim aici, după această tufă să nu fim zăriți de făpturile care se adapă din apa izvorului. -Despre ce fel de făpturi este vorba și de unde știe el? -Spune că roua a păstrat mirosul unor copite care au trecut pe aici nu cu mult timp
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
un alt act de nesupunere și obrăznicie, dar s-a cunoscut pe fața ei, când a ridicat capul și i-a răspuns mamei: -Voi merge în zăvoi cu prietenele mele, Verona și Angela. -Grijă mare, fata mea, pentru că după fiecare tufă se poate ascunde un nespălat de barbar. După ce lucrurile cu Adela s-au lămurit, Ilina s-a întors în adăpostul familiei ei, văzându-și mai departe de treburile casei. După ce s-a despărțit de mama ei, Adela a ieșit în mijlocul
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
celălalt cumnat să-mi ascute coasa. Mi-am promis să revin pe acele locuri și după câțiva ani am revenit. Spre surprinderea mea, începând cu priporul lui Pusoacă pădurea nu mai exista. Incredibil dar adevărat. În locul pădurii am găsit niște tufe și foarte multe buruieni. Momentul m-a copleșit, încercându-mi diferite sentimente, printre care de mirare, de întrebare, de deznădejde, de tristețe. Dar nu avea cine să mi răspundă la întrebare, din cauza răutății existente pe pământ, a nepăsării față de viitor
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
pe formularele oficialităților, pe cereri de diverse feluri și pe chitanțe. închizând ochii la vârtejurile literelor, am tot desenat-o, uneori plin de convingerea neașteptată și uimită că ea sunt eu. Trei boscheți de răchită, două stânci ascuțite și două tufe mici de ienupăr, ca acelea din care tata voia să-mi fac arcuri. Săgețile aveam să mi le fac din nuiele. înmormântarea a avut loc două zile mai târziu, zile în care, în mod cu totul extraordinar, tata mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
Canaanului. Isaac binecuvântându-l pe Iacov. Salvarea lui Lot de incendiile și exploziile violente din Sodoma și Gomora. înmormântarea Sarei - Avram avea o sută șaizeci și cinci de ani și ar fi dorit să fie îngropat sub aceeași piatră cu Sara. Când tufele de răchițică dădeau în floare pe panta sudică a muntelui Ava, mai aveam de făcut doar cerul negru de peste ciuma din Egipt. Uneori luam autobuzul până la Norsjö. Coboram la șosea și mă așezam pe o piatră. Și de cele mai multe ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]