1,529 matches
-
am dat-o pe invers, cum că el s-a oferit să ni-i dea... - Hai, că vin micii, gata! îl întrerupse Furtună pe Mititelu. Mai pregătește un rând, te rog, băiatu’! Au băut și au mâncat în liniște, dar tulburați, fiecare din motivele sale. Brumă era bulversat. Multe întrebări avea de pus, dar s-a abținut. „Dacă mi-au relatat toate astea, îmi vor povesti ei și restul”, gândea el trăgând cu coada ochiului la ceilalți doi, pe care îi
D ALE POLIŢIEI (9) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1516 din 24 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382583_a_383912]
-
nu ai niciun venit, nu ai impozit, vecine! - Să crezi mata. Uite, ia și citește! Sunt obligat să plătesc impozit la stat, la asigurările lor de sănătate, mama lor de ipocriți... - Păi..., cum adică? Suntem în aceeași oală, răspunse vecinul tulburat, cu voce ștearsă, desfăcându-și fularul din jurul gâtului. Nu mi-au eliberat cardul de sănătate, nu mă primesc doctorii, deși plătesc la asigurările astea de patruzeci de ani încoace, adăugă după secunde lungi de tăcere. I-a întins ziarul și
ŞTIRI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1865 din 08 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384059_a_385388]
-
căpitane, ce naiba! E prima oară când stăm noi de vorbă? Uită-te la mine, nu în jos, că nu-s acolo eu, sunt în fața ta, îi spuse Miță cu tonul puțin ridicat, dar cu blândețe. Având privirea în jos și tulburat cum era, căpitanul văzu cârja lui Miță. Deși nu-l privise, știu de prima dată că era el, pentru că-i cunoștea vocea. După ce-o privi câteva secunde, ridică ochii lăcrimați spre el și îl întrebă curios: - Da ce-ai
CĂPITANUL VASILE (5) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1992 din 14 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385313_a_386642]
-
mai apucat să strige: -Tată, nu îmi mai dau voie să vin la tine, în fiecare zi mă iau de la școală.-în glasul copilului se simțea suferința și disperarea-. -Stai liniștit, voi veni să te caut. Mihai era revoltat și tulburat, simțea cum nervii lui începeau să se revolte, atunci a simțit o mână care l-a prins cu blândețe de cot. S-a întors brusc, fața i s-a luminat când a văzut zâmbetul Mihaelei. -Să mergem Mihai, tocmai voiam
DOI PRIETENI, MIHAI ȘI GILĂ IV de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2219 din 27 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/385346_a_386675]
-
o ținea de mână i se părea cel mai mare jurământ de dragoste curată. O, clipă rămâi, te rog să devii eternă. Fii veacul meu de fericire! Mihaela nu-l mai vedea pe Mihai, era în lumea ei, trăia clipele tulburate doar de răzvrătirea fluturilor în stomac și mai era ceva plăcut, o ușoară durere percepută în sânii neatinși de mână de bărbat de mulți ani de zile; era ca o răzvrătire a întregului organism care voia să evadeze spre o
DOI PRIETENI, MIHAI ȘI GILĂ IV de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2219 din 27 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/385346_a_386675]
-
a acestei pietăți extraecleziale, individualistă și subiectivă, nu a reușit eradicarea completă a setei și a foamei pentru Sfânta Împărtășanie, pentru o participare adevărată și nu una formala în viața Bisericii. În toate vremurile, dar cu precădere în era noastră tulburată și confuză, fiecare renaștere ortodoxă și-a avut izvorul în "redescoperirea" Sfintelor Taine și a vieții sacramentale și, mai presus de toate, în renașterea euharistică. Așa s-a întâmplat în Rusia când persecuțiile au îndepărtat atitudinile moderate, formale și nominale
DESPRE SENSUL SFINTEI ÎMPĂRTĂŞANII ÎN VIZIUNEA PREOTULUI, CE SE AFLĂ ÎNTRE SPOVEDANIE ŞI DUHOVNICIE… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1992 din 14 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385317_a_386646]
-
lumina care traversează din loc în loc pânza. Este o luptă accerba, corp la corp, cu pânza, folosind cuțitul, pensula, mâinile, ca o construcție în clar-obscur în care lumina este subiectul principal. În fața unei pânze a artistei privitorul poate fi deconcertat, tulburat sau entuziasmat de explozia de culori, de semne și sensuri, fără a putea găsi cuvintele potrivite care să fie în mod clar în armonie cu tabloul. Artista se află ea însăși prinsă într-o relație subtilă între afectivitatea sa și
“UNIVERS” – Expoziţie de pictură a artistei GEORGETA CONSTANTINESCU [Corola-blog/BlogPost/93362_a_94654]
-
Meșterul din Como fusese găzduit În mânăstirea franciscanilor, În aripa pe care călugării o puneau la dispoziția pelerinilor. Părintele stareț nu se miră prea mult când Îl văzu că sosește. Nici când află de moartea oaspetelui său nu păru prea tulburat. Poate că acel calm al său era o consecință a impasibilității unui suflet deprins să se confrunte cu fragilitatea vieții omenești. Ori poate că se obișnuise cu prezențele trecătoare prin acel edificiu, iar moartea, la urma urmei, era un fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
era altcineva, ascuns În scobitura unui arc, care supraveghea un punct aflat de cealaltă parte a curții. Purta livreaua oamenilor lui Bargello. Îl spionau, blestemații. Se Întoarse anevoie și se duse spre dânsul cu un aer amenințător. Omul nu părea tulburat. Pe fața lui se zărea o lucire azurie. Dante se opri nesigur, trecându-și mâna peste frunte. — Tu? Necunoscutul nu spuse nimic, mărginindu-se să Îl privească la rândul său. — Aș vrea să-ți mulțumesc, pentru ieri noapte la San
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
imaginea unui consiliu de bestii Înțelepte, unde Cecco era vasiliscul care venea să li se alăture celorlalte. Dar jilțul gol al lui Teofilo era acolo spre a aminti că, printre acele bestii, se ascundea o fiară. Până și Baldo părea tulburat și nu veni la masă cu solicitudinea sa obișnuită. Dimpotrivă, parcă voia să se țină la distanță. Dante fu nevoit să Îl cheme de mai multe ori până când, În cele din urmă, se hotărî să Îl servească. Poetul goli cupa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
nou pe coridorul pustiu am răsuflat ușurat: scăpasem dintr-un mare pericol. Nu realizasem În ce consta el, dar acesta era sentimentul care mă Încerca În acele momente. Am revenit În camera (sau, mai bine zis, În celula) mea mai tulburat decât plecasem. Mi-era frică să adorm, aș fi vrut ca noaptea să dureze o veșnicie, chiar așa, Încărcată de amenințări și incertitudini cum era. Faptul că mi s-a părut a descoperi În tavan ochiul unei camere de luat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
sală - lucru Întru totul explicabil: programul non-stop permitea fiecăruia să vină când poftea să vină și să Întârzie aici după dorință. Mai e cazul să spun că discuția cu Roger Howard Îmi stătea pe creieri? M-am trezit Întrebându-mă tulburat și bezmetic dacă vecinii mei de masă aveau habar de povestea asta fantasmagorică despre Pământ ca poligon experimental pentru... Iar dacă da, cum naibii de-și păstrau calmul, cum puteau să fie așa de liniștiți și de nepăsători? Aflaseră mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
Nu: „supuneți și stăpâniți”. Riscant imperativ: când ești Dumnezeu, n-ai voie să te exprimi neglijent. Cu atât mai mult cu cât știi bine că omul abia așteaptă să cadă În păcat. În toiul exercițiilor mele de actorie sui generis, tulburate când și când de gânduri de felul celor pe care tocmai ți le-am Împărtășit, am primit o vizită neașteptată: Zoran. Mai bine spus, domnul Charles Redford, absolvent de chimie la Princenton, specialist În tehnologie militară de grad Înalt, fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
să scoată aurul care nu strălucește în glodul drumurilor. Asta e! — Și cu mine cum rămâne? - șopti Huruzuma, jucându-se cu o pleată de-ale lui Iovănuț. — Tu ești copilă, asta ești, și trebuie să stai acasă! șopti Iovănuț, realmente tulburat. Episodul 18 îN DRUM SPRE HÂRLĂU (MOLDOVAÎ Ca să nu mai lungim vorba, căci ne așteaptă încă un secol de narat, vom spune, mărite Cetitoriule, că nu multă vreme după ce-și îndestulară stomacurile, eroii noștri trebuiră să se despartă. Cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
Păi cum îi zicea mamei dumitale? — Cum să-i zică? Vitoria! — Cum Vitoria?! Vitoria a fost soția lui tata! — Păi cum îl chema pe tatăl dumitale? — Petre! — Petre și mai cum? — Petre Petre! — Păi ăsta numai tata poate fi... făcu tulburat Metodiu. — Asta înseamnă că... Nică! Fratele meu! — Dărăban! Frățioare! Tu ești?! Eu sunt, frate! Da’ și tu ești tu? Păi cum, n-ai murit? — Nu. Mi-am luat oile și-am fugit. Păi bine, frate, eu atunci pe cine-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
neabătut prin rădăcini, trunchiuri, crengi, iar la nivelul celulei vegetale, sub acțiunea clorofilei, plantele sintetizau pe deplin substanțele organice din bioxidul de carbon și din săruri minerale. în fața unei asemenea armonii a Firii, și călugării și lotrii se simțiră adânc tulburați. îmbujorat, cu lacrimi în ochi, Stănciulescu Vasile se întoarse spre Metodiu. — S-a fript iepurele, părinte!... șopti el sugrumat, ieșind din fum. Episodul 48 DIN NOU LA STAMBUL Lăsând ceea ce era de lăsat în cămările fără fund ale sultanului, Barzovie-Vodă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
Se vedea că e tulburat. — Preacuvioase - zise el - asta cu dovleacul nu mi-ai spus-o. Chiar te liniștește în halul ăsta? — Frate Iovănuț - spuse cu zâmbetul trist Metodiu - uneori chemările Domnului par oamenilor simpli chemări ale Necuratului. în visele tulburate ale acestei zglobii copile nu Michiduță și-a vârât coada, ci grija Celui de Sus ca să-și îndeplinească menirea de femeie. — Păi și dovleacul? - făcu uimit Iovănuț. — Dovleacul va desăvârși lucrarea - spuse Metodiu, scoțându-și botinele prăfuite din picioare. Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
după-amiezi liniștite, un nor de praf se iscă la orizont. Aisha, cea dintâi care văzu norul de praf, se duse de îndată să-l caute pe cel mai mare dintre frați. Vine cineva, spuse. Gacel ieși din jaima și observă tulburat cum norul de praf creștea și se întindea vertiginos, până când, în sfârșit, putu distinge contururile vehiculului roșu care se apropia cu o viteză amețitoare. — Cheamă-l pe Suleiman, spuse, apoi intră în casă și reveni cu două puști; când fratele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
stâncă repetându-se în nenumărate ecouri ce se pierdeau înspre sud. — L-am nimerit. Țipă. — Înaintează cu grijă. La cel mai mic gest suspect, omoară-l. Din nou, așteptarea și tăcerea, până când glasul numărului doi răsună de astă dată vădit tulburat: — Lepădătura asta cere ajutor în italiană. S-ar putea să fi tras într-un prizonier. — Nu mă înnebuni! — Țipă ca un porc. Întreabă-l cum îl cheamă. La puțin timp sosi răspunsul tulburător: — Maurizio Belli. — Băga-mi-aș picioarele! Ce naiba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
moale și dulce, neastîmpărații nervi, creierul cu miracolele lui se face o humă cleioasă și nu se mai distinge ochiul de inimă, limba de ureche, venele de mațe și pămîntul și-i Însușește bucată cu bucată. Pietrele mute le sorb tulburatele limfe, În filtrele ierburilor se separă substanțele lor de extaz și durere. Și iată-i dimineața umezind frunzele și suind apoi În particule fine de aer, pătrunzînd fără formă, fără gust, fără miros, În nările calde ale vietăților mici care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
ce intrau pe geamul imens din fața noastră, dând impresia că poartă o coroniță aurie. Mulțumesc mult, am spus recunoscătoare când am terminat. Parcă mă simt iar ca un om. Nu știu de ce îți faci asta, a spus ea, mai degrabă tulburată decât intrigată. Pentru că e la îndemână! am sugerat eu. S-a uitat la mine inexpresiv. Nu aveam chef de diplomație, așa că am trecut direct la subiect. —Uite, Judy, Tom mi-a spus că vrei să vorbești cu mine în legătură cu Lee
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
ghetele lui pe care nu și le mai scotea din picioare pentru că era încălțat cu ele când o întâlnise pe o fată cu care dorea să se însoare. - Ha, ha, ha! Natanael se înroșise din cauza râsului colectiv. Apoi se retrăsese tulburat, dar hotărât să nu se mai ducă niciodată la sinagogă. Dar nu se întâmplă niciodată exact așa cum planifică oamenii la furie. Natanael s-a căsătorit cu Tua și într-un fel cu toată familia ei. Anticariatul a fost botezat cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
au umplut de sânge în nu mai mult de o secundă. La început nu mi-am dat seama ce putea fi, pentru că brusc nu mai simțeam absolut nimic, dar văzând cât de schimbat era chipul bietului Maro și cât de tulburată îi era privirea, am încercat să i-o urmăresc, uimit de faptul că își concentra atenția numai și numai asupra brațului meu stâng. Încet, m-am uitat într-acolo. Cutremurătoarea durere a revenit subit, inundându-mă. Unul dintre participanții la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
bani, pentru că în ziua respectivă convenisem să luăm masa undeva și apoi să mergem la Sokolniki și să rămânem acolo până noaptea târziu. După ce-mi băui cafeaua de dimineață, primită cu greu de stomacul care refuza s-o accepte, tulburat fiind de gândul la ce se va întâmpla și cum voi putea să-mi petrec aceste zile cu Sonia fără să am asupra mea nici un ban, după cafea, deci, intrai în camera mamei și-i spusei că am nevoie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
sau orice altceva care să-i atragă atenția. Ai ochi buni, tinere! îl lăudă el pe Pohoață. Ce crezi că este? Cârpa aceea ori... ce s-ar putea afla înăuntru? Cristi îl privi lung. E o șapcă, continuă Vasilică la fel de tulburat, e o șepcuță din aceea pe care o poartă șmecherii cu cozorocul la spate. Costi avea una la fel. De unde știi? E trecut în descrierea pe care o făcu maică-sa cu privire la hainele cu care fu îmbrăcat în ziua când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]