322 matches
-
observară că aveau pielea roșietică și ochii mari, profunzi — Bună ziua! le spuse comandantul Felix S 23. Să trăiți! răspunseră tălâmbii în cor. Ce trebuie să facem? Felix se uită neajutorat spre Getta 2. Aceasta îi șopti: — Spune-le să facă tumbe! — Faceți niște tumbe! strigă comandantul. — Câte? întrebară tălâmbii. Zece tumbe! Îndată tălâmbii începură să sară cu genunchii la piept, numărând cu glas tare: „Unu, doi, trei...”. — Extraordinar! șopti Getta 2. — Ce trebuie să mai facem? întrebară ei după a zecea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
pielea roșietică și ochii mari, profunzi — Bună ziua! le spuse comandantul Felix S 23. Să trăiți! răspunseră tălâmbii în cor. Ce trebuie să facem? Felix se uită neajutorat spre Getta 2. Aceasta îi șopti: — Spune-le să facă tumbe! — Faceți niște tumbe! strigă comandantul. — Câte? întrebară tălâmbii. Zece tumbe! Îndată tălâmbii începură să sară cu genunchii la piept, numărând cu glas tare: „Unu, doi, trei...”. — Extraordinar! șopti Getta 2. — Ce trebuie să mai facem? întrebară ei după a zecea tumbă. — Mai faceți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
le spuse comandantul Felix S 23. Să trăiți! răspunseră tălâmbii în cor. Ce trebuie să facem? Felix se uită neajutorat spre Getta 2. Aceasta îi șopti: — Spune-le să facă tumbe! — Faceți niște tumbe! strigă comandantul. — Câte? întrebară tălâmbii. Zece tumbe! Îndată tălâmbii începură să sară cu genunchii la piept, numărând cu glas tare: „Unu, doi, trei...”. — Extraordinar! șopti Getta 2. — Ce trebuie să mai facem? întrebară ei după a zecea tumbă. — Mai faceți zece! le strigă Felix, ca să câștige timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
Faceți niște tumbe! strigă comandantul. — Câte? întrebară tălâmbii. Zece tumbe! Îndată tălâmbii începură să sară cu genunchii la piept, numărând cu glas tare: „Unu, doi, trei...”. — Extraordinar! șopti Getta 2. — Ce trebuie să mai facem? întrebară ei după a zecea tumbă. — Mai faceți zece! le strigă Felix, ca să câștige timp. Tălâmbii, fericiți, începură să țopăie. În vremea asta, de pe plaiurile învecinate curgeau spre navă alții și alții, femei, copii, bătrâni. Ajunși lângă tovarășii lor, întrebau ce trebuie să facă și porneau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
și urcă într-a Amandei. Nu dură prea mult și apăru și ea. Cum stătea aplecat, nu-1 văzu și nici nu-1 simți. Când se așeză pe scaun, Doru îl dădu brusc pe spate, o apucă de picioare și o dădu tumba pe banchetă. Trase scaunul la loc, se urcă pe el și porni mașina. Oh, Amanda, Amanda... Ai lăsat dintotdeauna cheile în contact. Nu ți-e frică să-ți retez gâtul? Nu. Sabia-i în portbagaj. Sâc! Ce vrei? Să fixăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
Perla" și-a librăriei " Lumina", peste prispele reduse la doar două trepte de ciment ale aprozarelor, croitoriilor și magazinelor de mobilă, culcușite la parterul versanților formați din blocuri cu câte opt sau zece etaje, Ho diábolos trântea melancolizat câte o tumbă, zburând așa, cu boașele atîrnîndu-i, cu brațele aruncate în cruce, planând iscusit și gâdilând cu muștiucul buzele trecătorilor pe care îi îndrăgea cel mai mult, (- Na, țațo, la piculină. Sărută mumos piculina...) amuzîndu-se că fumează pipa păcii cu cei mai
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
dintre ei au și idei simpatice, rosti cu voce înșelătoare Conducătorul Partidului și al Statului, de data aceasta dând senzația că nu s-ar mai adresa activiștilor, ci unei persoane cu totul invizibile, ce, foarte bine, ar fi putut executa tumbe în jurul Secre- 402 DANIEL BĂNULESCU Casa de Cultură . Ziua întîi: "Să nu-ți faci chip cioplit!" . . . . . . . . . . . . . . . . 140 Ziua a doua: Ziua a treia: Ziua a patra: "Să nu poftești la nici un lucru care este al aproapelui tău!". Ziua a cincea
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
să mai facem un copil în următoarele câteva luni. Puteți să-l luați pe ăsta, dacă vreți, a anunțat Susan lipindu-și palmele de lateralele abdomenului umflat și strâmbându-se la față. Doamne, ce incomod e! Dracul ăsta mic face tumbe în burta mea. Ați decis ce nume îi puneți? a întrebat-o Alison. —Ei, el e convins c-o să fie fetiță, așa că s-a decis că-i place fie Sophie, fie Ellie. Susan a făcut o scurtă pauză, în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
știi că m-am gândit să cobori în salt - mobilul se oprește la mijloc și tu sari de pe el. Poate te prinde Hugo. O să vedem ce zice Thierry. —Ah, iar îl avem pe Thierry coregraf? Excelent. Vreau să fac multe tumbe și el se pricepe de minune. Marie, care îl juca pe Puck, își descheie jacheta și o aruncă pe un scaun. Așa dezgolită, părea chiar mai firavă decât mi-o închipuisem, cu o talie minusculă, gata să se frângă. —Avem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
din politețe. —Chiar așa? Sophie își ridică imediat capul, de parcă cineva tocmai i-ar fi tăiat codița și i-ar fi pus niște aspirină în vază. —Mulțumesc. Cred că au ieșit bine. Cu duhurile a fost mai greu... —Cu toate tumbele alea... își dădu Janey cu presupusul. —Exact, trebuia să aibă foarte mult spațiu, să se miște. Gata, discuția se închegase. M-am depărtat ușor de ele, fără să caut pe cineva anume, doar avidă după mișcare. Ce binecuvântare să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
să-i învăț până și pe copiii mei ce se-ntâmplă-n actu-ntâi. (Pătrunde în spațiul publicului.) Da! Da! Da! Ați fost martori ! Da! Am să vă spun adevărul! În actu-întâi nu se-ntâmplă nimic! (Rumoare printre personaje, relaxare totală, tumbe și salturi carnavalești.) RECRUȚII (În cor, dar pe un ton foarte jos.): Nu se poate... FETIȘCANA (Pur și simplu vorbind în urechea și în fața spectatorilor.): Da! Nu se întâmplă nimic! Ați fost duși în eroare. Actul întâi este o improvizație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
și să spargem baloane și să ne jucăm așa ca și cum habar n-am avea de piesă și publicul să plece singur, dându-și seama că ăsta e finalul... Și să ne lase pe noi aici, dansând și urlând și făcând tumbe... Ia spuneți, unde ați mai văzut voi un final ca ăsta, să plece spectatorii în timp ce noi ne jucăm de-a carnavalul? Ai? BRUNO: Nu e rău. MAJORDOMUL: N-ar fi fost rău. MAMA (Se ridică, foarte chinuită, din colțul ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
valurilor. Baigneur-ul Își plasa clientul cu spatele la valul care se apropia și Îl ținea de mână când masa rotativă de apă verde Înspumată se abătea violent din spate, dându-i un brânci zdravăn care-l dobora. După o duzină de asemenea tumbe, le baigneur, lucind ca o focă, Își conducea povara care gâfâia, tremura și fornăia scuipând apă, spre uscat, spre țărmul neted, unde o bătrânică de neuitat, cu păr cărunt pe bărbie, alegea cu promptitudine un halat de baie dintre multe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
certitudinea că din mine acuși-acuși au să țâșnească șuvoaie de votcă. N-a fost să fie. Am golit paharul. Am rămas cu gura larg deschisă, de parcă pândeam să-mi intre înțelesul ultim în suflet. Stomacul cedase și începuse să facă tumbe. — Krepkaia, am gemut într-un târziu. Te-ai orientat de minune. N-ai pierdut în zadar timpul cu mine. Ana a zâmbit și ea victorioasă. Trecuse cu bine momentul dramatic. Acrobatul revenise la sol. Am băgat banii în buzunar. Aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
ține nenorocirea numa-n șuturi. Tura trecută l-a prins fochistu’, că dacă nu era pe fază se proptea dom’ doctor în obrelict. Acu’ l-am dus io la necesități. Mergeți și-l aduceți, recuperați-l, că mai face vreo tumbă cu salt mortal și dați declarație la morgă. M-am dus să-l recuperez pe Bumbu. Stătea pe ultima treaptă a scării, jucându-se cu o coadă de mătură pe peretele verzuliu din fața sa. Desena sau urmărea un traseu imaginar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
vreme de mort. Și eu nu știu cum să fac să mă conectez la o sursă de veselie. Un lamento prelungit e ca o călătorie În deșert. Dacă În această confesiune incontinentă nu apare din cînd În cînd bufonul să-și facă tumbele, cititorul Își va lua fulgarinul și umbrela și va da o raită prin piață. Nimic mai stenic decît o piață bucureșteană toamna. Piramidele de mere, roșiile cărnoase și gutuile acoperite de un puf roșcat ca pubisul școlărițelor, prazul cu alura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
de nici o speranță de viață la naștere. Timpul nostru a fost scurt ca un hohot de rîs Într-o cameră de gazare. Treceam În centru fără să știm că ne aflăm Încercuiți de toți ochii aceia amuzați, mereu amuzați de tumbele, de giumbușlucurile noastre cînd gîdilam cerul pînă la demență cu perucile noastre ca niște imense comete oranj. Nu e nici o exagerare În acest tablou În care liniile și culorile vin să se așeze singure, găsindu-și orbește drumul Înapoi În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
clopoțel de argint,... și căldură tot eu ți-oi da!... - Dar de unde vorbești? - De aici, sunt eu, Lumina! Iepurașul simți un fior în tot trupul, apoi o pace îi străluci toată ființa. Începu să zburde, să se dea de-a tumba, și minune... putea să treacă prin pereți. În momentul când cerea ceva, îi și apărea în față. - Vreau o varză!... și pe dată îi apărea o cogeamite căpățână. - Vreau un morcov!... și dorința i se împlinea. Avea lumina în ea
Cartea binelui : poezie şi proză : antologie by Sanda Sfichi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/544_a_723]
-
salt acrobatic pe globul gălbui lucios lunecos al privirii care îl ocrotea. Flutură diagonal brațele, se frânse. Regăsi o fracțiune de echilibru, cât să audă hohotele încurajatoare ale arenei, țop, iar în picioare, aterizare la punct fix și încă o tumbă, se rotesc toate, inginerul Nalbandu cu fasciculele proaspăt dactilografiate, coroiatul Cornea cu turnurile de răcire, Mina odalisca și seniorul Stork și mustața subțire cât aripa unei muște peste buza vecinului Vornicu. Trase ziarul, îl ridică sus sus : „Înfăptuirea neabătută, făurirea
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
De fapt naiv precum îl știm, a spus-o chiar cu gura lui presei: „Eu nu am apucături de killer politic. Pur și simplu, vreau să contribui la dezbatere, să destind atmosfera", adică mai pe românește, să mai facă niște tumbe și giumbușlucuri, ca aprigii democrați de la PDL, să-și mai descrețească frunțile și să nu-și ronțăie unul altuia gâtul. Acum iată una, chiar pe placul meu. In localitatea brașoveană Racoș, românii și ungurii au uitat de „nem tudom romaniok
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
o să sară pe el cu lăbuțele și chef isteric de joacă, o să-i tragă o limbă pe nas, după care o să înceapă să se gudure, ca și Bocul adevărat, pe lângă Băsescu, să i se-mpleticească printre picioare și să facă tumbe. Dar cazul acesta al prietenului meu, este un caz particular, mai ales că în curtea lui poate fi întâlnit vițelul Meleșcanu, care are niște urechi leit ca ale politicianului și pe măgărița Monica Macovei (cu are breton exact ca al
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
ce-a redactat În numai șase zile această enormă saga cu oameni și păduri, vreau să fiu spectator, să-mi privesc nevasta, copilul, pușca de vînătoare. Așa că, dac-am plecat la muncă, ziua de scris a sărit În aer, cu tumbă, ca o elevă Împușcată. „Dacă ieși zece minute din casă, atunci cînd ai de lucru, totul s-a stricat”, Îmi spunea cîndva Ștefan Bănulescu, compătimindu-mă. M-am compătimit și eu. În ce-l privește, nu știu cum a reușit performanța de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
ea vede că mă distrez! - dar i se pare că totul se repetă... că într-una fac totul în continuare! Tot se uită, și eu fac totul în continuare, așa!... De exemplu, dacă ar fi aceasta acea cameră, aș face tumbe, și apoi din nou, și din nou [îmi demonstrează cum patul scârțâie]... și la fel: din nou, din nou, din nou, din nou, din nou!... Și din nou! Și la fel! Nu ai mai termina cu tumbele! Da!... Și chiar
Poveştile mele de pe vremea când nu ştiam să scriu by Drago ş -Sebastian Meri ş ca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91582_a_92386]
-
cameră, aș face tumbe, și apoi din nou, și din nou [îmi demonstrează cum patul scârțâie]... și la fel: din nou, din nou, din nou, din nou, din nou!... Și din nou! Și la fel! Nu ai mai termina cu tumbele! Da!... Și chiar la fel! Iar mami ți-ar spune să nu ți se facă rău de atâtea tumbe. Iar tu nu te-ai mai plictisi de ele. Da, dar eu aș fi făcut o tumbă și atunci / în timpul
Poveştile mele de pe vremea când nu ştiam să scriu by Drago ş -Sebastian Meri ş ca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91582_a_92386]
-
din nou, din nou, din nou, din nou, din nou!... Și din nou! Și la fel! Nu ai mai termina cu tumbele! Da!... Și chiar la fel! Iar mami ți-ar spune să nu ți se facă rău de atâtea tumbe. Iar tu nu te-ai mai plictisi de ele. Da, dar eu aș fi făcut o tumbă și atunci / în timpul ăsta făceam altceva!... Cam complicat... Cine m-a pus să-ți pun întrebarea asta?... 6 ani și 9 luni
Poveştile mele de pe vremea când nu ştiam să scriu by Drago ş -Sebastian Meri ş ca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91582_a_92386]