1,307 matches
-
salcâmi florile ies în stoluri, și pentru câteva clipe ramurile se golesc de culoare./ Ochiul tău va căuta ani întregi această absență suspendată. După un scurt zbor de recunoaștere, păsările se întorc la locul lor exact pe ramura / aceluiași arbore, tumult de viață, acum dezordonat”. Toate aceste imagini superbe invită la contemplare asupra rostului omului în mijlocul frumuseții de negrăit a naturii. Fie că sunt de întindere, fie scurte, poemele respiră un aer misterios și bogat în sensuri și imagini care parcă
RECENZIE LA CARTEA ROSEI LENTINI TSUNAMI ŞI ALTE POEME . TRADUCERE: EUGEN DORCESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 291 din 18 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361115_a_362444]
-
și „Ierusalimul neamului nostru românesc”. Această biserică voievodală și princiară este nu numai spațiu fizic, concret a slujirii lui Dumnezeu în post, rugăciune, smerenie și ascultare, ci și izvor de viață creștină, loc de pelerinaj pentru oamenii care trăiesc în tumultul cotidian, prilej de împăcare cu Dumnezeu, cu sine și cu aproapele. Cunoașterea vieții, a faptelor și ctitoriilor cărturărești ale Sfântului Ștefan cel Mare - Domn și Ocrotitor al Moldovei Străbune, înseamnă pentru credincios lucrarea la care este chemat fiecare dintre noi
DESPRE STEFAN CEL MARE SI SFANT AL MOLDOVEI... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 237 din 25 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360936_a_362265]
-
restaurării țării. „Avem un Rege care nu a abdicat niciodată, pentru că ceea ce s-a întâmplat în 1947 a fost un puci ordinar, făcut de niște oarecare comuniști, omorâți, iată, de istorie! Avem o mare șansă, pentru că, în sfârșit, după tot tumultul unui sfert de secol, România își poate decide singură soarta. Depinde numai de noi românii!”. Marșul și mitingul pro-monarhie din 10 noiembrie (2013) nu consfințesc un drum limită, ci doar o etapă de pe calea aspirației românilor care crește și se
ACUM! MARŞUL REGAL ROMÂNIA PENTRU VIITOR de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1051 din 16 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363116_a_364445]
-
pe suflet rânduri, posibil este, oare, în pânza-ți să m-afund? Încerc a-mi desluși chemarea, mai caut în ochii mamei, pe tata-l mai ascult în gând, sufletu-mi răspunde precaut: deschide-te! Plece în lume-al tău tumult! Cu cheile iubirii redeschid cuvântul pentru că, nu-i așa? Nimic nu e ca el! Când masca râde, înalț din suflet cântul eliberat în zboru-i liber și rebel! Referință Bibliografică: Forța cuvântului / Olguța Trifan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1317
FORŢA CUVÂNTULUI de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1317 din 09 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/368294_a_369623]
-
sângele buzelor.” (Șoaptele timpului, subtil parfum de iasomie). Conștientă că „există un timp pentru toate”... poeta încearcă să păstreze „copilăria„ în suflet, acest refugiu neprețuit, locul în care „norii grei și deznădejdea” nu vor putea ajunge. În fiecare zi, când tumultul lumii o copleșește, caută un loc mai retras și-i ascultă „tainica șoaptă,/ lumina caldă,/ candela vie/ nestinsă de niciun vârtej!”... (Refugiu în lumina unui zâmbet). Întoarcerea la anii copilăriei, acest timp al poveștilor, al purității și al marilor speranțe
RECENZIE: „DINCOLO DE LUNTREA VISULUI” – POEME DE IRINA LUCIA MIHALCA de VALENTINA BECART în ediţia nr. 2198 din 06 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368445_a_369774]
-
când în când: „dotkni sa ma, prenikajú me, pobozkať me[ „Atinge-mă, pătrunde-mă, sărută-mă” (trad.din limba cehă)], înfigându-și călcâiele în spatele meu. Simțeam cum se învălmășeau în trupul ei șuvoaiele fierbinți ale dorințelor, dezlănțuirea simțurilor necontrolate de tumultul ce o înfiora. Pătrunsă de nesățiosul oaspete sosit de la malul mării, se zbătea să-și descătușeze întreaga energie reținută de prea mult timp pentru o femeie tânără. Degetele ni se împleteau, corpurile noastre erau unul singur, aveau aceeași formă, memorând
SUZANA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1753 din 19 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368336_a_369665]
-
puțin, Miron Gură, copilul care găsea „o plăcere specială când din cauza lui sufereau alții”. Scena se schimbă și omenirea apare configurată de mediul rece al străzii. „Suflet al străzii au atâția în jurul nostru. Rătăcesc în nopți nedormite sau chiar în tumultul zilei, pe întortocheate străzi ale amărăciunilor sufletești și ale singurătății. N-au un loc real al odihnei, decât un surogat trist și iluzoriu, așa cum și-l creează copiii străzii inhalând aurolacul”. Vlad va fugi de la orfelinat la vârsta de 11
„TRAGEDIE ŞI TRIUMF” ŢESE O PÂNZĂ NEVĂZUTĂ ÎNTRE DUMNEZEU ŞI OMENIRE de TEODORA SORINA COTRĂU în ediţia nr. 1053 din 18 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/368460_a_369789]
-
vorbesc,ne dovedesc, greșelile inchiziției,chiar dacă ele au fost martore la supliciul ,la suferințele,la durerile ,la chinurile oamenilor,ele sunt purtătoarele de cuvânt ale timpurilor de mult apuse. Cu părere de rău părăsesc „castelul îngerilor”,iar odată pășind în tumultul străzii,realitatea ei mă înconjoară lăsând undeva în străfundul sufletului o amintire vie a tot ce am văzut. Revin încet, încet la realitatea momentului, iar șuvoiul de turiști mă poartă cu el în cotidian și pentru că deja umbrele serii au
UN MIC ISTORIC AL CASTELULUI „SANT ANGELO” de GABRIELA ZIDARU în ediţia nr. 2001 din 23 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368505_a_369834]
-
Acasa > Stihuri > Nuante > CONSOLARE Autor: Mihai Leonte Publicat în: Ediția nr. 1813 din 18 decembrie 2015 Toate Articolele Autorului 319 CONSOLARE Gândindu-mă la tine. Poate nu crezi? Privesc tumultul vieții ce pulsează, Și mă întreb în clipa asta ce visezi, Mi-ai putea răspunde? Mă interesează. Eu sunt vesel așa ca întotdeauna, Dar mă pierd în gânduri fără interes, Din zile, din ore o clipă, numai una, Mai multe
CONSOLARE de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 1813 din 18 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368554_a_369883]
-
a Legendei Adusă de apele memoriei Smulsă din îndepărtate arderi Ce-și risipeau Necunoscutele taine. Deasupra templelor Chemări alungă singurătăți Adunându-ne, înălțându-ne. Despovărați de cenușa Ce năvălise -n valuri succesive Umbrindu-ne gândurile, Eterați, eterizați Parcă numai vaporos tumult Deasupra pietrelor încinse Printre mirările fluturilor Înaintăm spre drumul de lumină Părăsind hotarele paroxismului Unde se întâlnesc Pustiul cu jungla. Despovărați de cenușa Înălțându-ne! Referință Bibliografică: Despovărați de cenușă / Elena Armenescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1519, Anul
DESPOVĂRAŢI DE CENUŞĂ de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 1519 din 27 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367846_a_369175]
-
autorul cultivă cu predilecție o poezie de inspirație erotică de o puritate a trăirilor și de o delicatețe de-a dreptul petrarchistă, de o constantă, mistuitoare, nobilă venerație a ființei iubite: „Te păstrez în inima mea/ și-n fiecare zi/ tumultul tău pulsează în mine ...// Te păstrez în inima mea/ ca pe-o sfântă icoană”... („Te păstrez”..., p. 179). Ne mai întâmpină, de asemenea, o poezie reflexivă și ușor elegiacă, în care eul liric meditează cu înfiorare pe tema timpului în
DELICATEŢE, CANDOARE, SINCERITATE, DE VICTOR RUSU de IOAN ADRIAN TRIFAN în ediţia nr. 1747 din 13 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367986_a_369315]
-
căci doar lumină a strâns. C-o viață îndărăt În fine am ajuns în așteptatul loc unde primesc răspuns de la al meu noroc. Ce va urma o știu prea bine de demult, un zbucium cald și viu și-un tineresc tumult. În dulcele-mprejur mă înfășor cu drag lipsit de-orice obscur pe noul meu meleag Și strig să scol din somn din mândrul său Olimp pe minunatul domn atotputernic Timp. Cât va mai fi de-acum voi licări în clar
PRIN ANI C-O VIAŢÃ ÎNDÃRÃT de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1591 din 10 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/368017_a_369346]
-
cu șoapte care sirene par: Crede în mine și o minune plină de farmec îți dau în dar. Vine-mplinirea și îmi alintă visuri și gânduri, în timp ce-ascult săgeți albastre vibrând în țintă și promițându-mi un nou tumult. Vine dorința, mă ia de mână și dăm o raită prin zbor voios, ea preschimbată-n superbă zână, eu părând umbra lui Făt-Frumos. Alter ego Mă opresc privind mereu în urmă și revăd urcușul meu bizar, care chiar dacă-ntr-o
VINE... ALTER EGO de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1599 din 18 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/368054_a_369383]
-
se furișeze de mine când se duceau la serbările și balul satului. Aici am trăit nenumărate momente care ar putea fi povestite. Mi-au rămas în suflet cele cu haz, pentru valoarea lor sentimentală. Aici prinde viață și rădăcini, probabil, tumultul vieții care crește odată cu obrăzniciile cele mai nevinovate ce încep croirea destinului uman, pentru fiecare...! Când încep a fi străvăzuți zorii aspirațiilor de domnișoară, blondă, frumoasă, gingașă și tot pe atât de temperamentală? La doisprezece ani, tentația discotecilor de la țară
MONALISA BASARAB. UN OM FOARTE BUN ŞI FRUMOS de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1453 din 23 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367928_a_369257]
-
Toate Articolele Autorului Din geana cerului, Cununi de-oglinzi îmi dărui ; Să-mi văd visele desfrunzite Și pașii ritmați ai celor, Ce mi-au năvălit ogorul. Îmi spui ; Caută-ți fericirea Din pictură culorilor, Adulmecâ-ți cuvântul, Din navală dorințelor , Din tumultul gândurilor. Fru Fru, Albatrosul zărilor, Îți sărut dorința Ce m-ampodobit cu grijă . Vei rămâne pentru mine Un cuvant mințit. Ce mult aș fi dorit să-mi fii; Lacrima neplânsă, Lyra. Sacrificiul tăcerii - Din puritatea sărutului, Și brațul mângâierii. Să-mi
DIN GEANA CERULUI de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 252 din 09 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367293_a_368622]
-
sufletească lăuntrică, interioară, persoana în cauză simțindu-se abandonată, părăsită, izolată de viața socială, de oameni, de lumea din jur și chiar de Dumnezeu. De multe ori prin „singurătate” înțelegem „solitudine”, cu alte cuvinte retragerea voită a unei persoane din tumultul vieții pentru a petrece o vreme singură cu un anumit scop, cum ar fi refacerea fizică, psihică, emoțională, meditația sau cugetarea etc. În acest documentar, fațetele termenului „singurătate” se întrepătrund, fapt care ne ajută să înțelegem mai bine că, în
REZUMAT DOCUMENTAR de IOAN CIOBOTA în ediţia nr. 210 din 29 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367327_a_368656]
-
numeroase veneau la ei pentru binele lor”. Rugăciunea lui Iisus - „Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă pe mine, păcătosul” - se poate rosti oricând și oriunde, potrivindu-se la fel de bine și nevoitorului din pustie, și creștinului care viețuiește în tumultul cetății. Căci amândoi poartă același război nevăzut, cu aceleași „duhuri ale răutății” (cf. Efes. 6, 12), și amândoi au trebuință de aceeași armă nebiruită: Numele lui Iisus pentru care ambii trebuie să se „roage neîncetat” deoarece au de atins aceeași
INTERVIU CU PARINTELE IOAN CRISTINEL TESU... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366827_a_368156]
-
contempla divinitatea numai aceea care, cu ochi foarte puri, se înalță deasupra acțiunilor și gândurilor joase și pământești, se retrag și urcă împreună cu El (cu Iisus Hristos) pe acel munte înalt al singurătății, acolo unde Iisus Hristos, desfăcând sufletele din tumultul pasiunilor și separându-le din amestecul tuturor viciilor, le statornicește într-o credință vie și le face să urce pe cea mai înaltă culme a virtuților unde El își arată mai apoi, neacoperită, slava ... și strălucirea chipului Său celor care
INTERVIU CU PARINTELE IOAN CRISTINEL TESU... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366827_a_368156]
-
să te înfrupți cu nevinovăție! Eu asemeni vouă sunt, să vă puteți vedea, ca într-o oglindă interioarele inimii în înflorirea lor ascunsă în gând eu asemeni vouă sunt... să vă știți cum sunteți cum nu sunteți. Uneori parcă sunt tumultul memoriei exilate din muguri în flori cu ochiul florii văd în fine cum lumina din adâncul nopții vine aerul ne caută și ne respiră prin celeste-pământene grădini vântul cosmic ne răsfiră trecutele- viitoare iubiri Cu credință si cu dragoste Apropiați
AUREL ANGHEL DESPRE ELENA ARMENESCU de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 2024 din 16 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367510_a_368839]
-
vieți. Asistentele aproape că nu mai făceau față. Singura persoană liniștită era Iustin Dobrescu, atâta doar că era inert, cuminte în patul său, străin de tot ce se întâmpla în jurul său. Nu vedea și nu auzea. Totuși, agitația de acolo, tumultul acela marcat cu încărcătură emoțională, cu suferință evidențiată prin gemete și țipete, era posibil să-l fi tulburat ori, foarte posibil, stimuli de natură necunoscută să-l fi reconectat, parțial, la viață. Cel puțin așa indicau aparatele prin care era
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (4) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1552 din 01 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367551_a_368880]
-
medieval și modern al Brașovului: piață largă, frumoasă, ocrotită de jur împrejur de case bogate-n amintiri, iar odăile clădirii noastre, vibrează și de farmecul clipei cu ascunse zbateri din veacuri dispărute. Ele, odăile, au cunoscut aici bunăstarea, dar și tumultul amalgamat de bucurii și tristeți, de gânduri bune și rele, de fapte obișnuite cândva, dar neacceptate azi. Scările, nu multe, până la primul etaj, sunt din lemn vechi, făcute-n formă de evantai, dar sunt solide și lustruite, fără a le
CA LA TEATRU, MADAM ! de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 2077 din 07 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367708_a_369037]
-
Acasa > Versuri > Cuvinte > POEZIA MEA EXISTĂ... Autor: Nicolae Nicoară Horia Publicat în: Ediția nr. 186 din 05 iulie 2011 Toate Articolele Autorului 4/5 iulie 2011. Obosit de tumult, în Veacul meu ce dă în clocot, întotdeanua mi-a plăcut să ascult liniștea de după clopot... Poezia mea e simplă, N-o-ntreba de unde vine, Precum vântul când se-ntâmplă. Poezia mea e simplă, Seamănă leit cu mine. Poezia mea
POEZIA MEA EXISTĂ... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 186 din 05 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367045_a_368374]
-
agonie și, cu o voce tot mai slabă, șoptea din când în când: „dotkni sa ma, prenikajú me, pobozkať me , înfigându-și călcâiele în spatele meu. Simțeam cum se învălmășeau în trupul ei șuvoaiele fierbinți ale dorințelor, dezlănțuirea simțurilor necontrolate de tumultul ce o înfiora. Pătrunsă de nesățiosul oaspete sosit de la malul mării, se zbătea să-și descătușeze întreaga energie reținută de prea mult timp pentru o femeie tânără. Degetele ni se împleteau, corpurile noastre erau unul singur, aveau aceeași formă, memorând
PARTEA A II A de STAN VIRGIL în ediţia nr. 184 din 03 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366997_a_368326]
-
sunt umane, reflexe, desprinse (parcă sau aievea) din realitate (Cînd amăgiri în mine-s toate / Și-aievea toate cîte-mi par...), din care cauză sunt și extrem de trecătoare: Ci, așa mi-i mie dor... / De-o părere de izvor, / De-un tumult duios de ape, / De-o clipire de pleoápe. Aici, pentru ca clipirea să sugereze mai sensibil efemerul pe care-l desemnează, a fost nevoie ca pleoápele (care o realizează) să se evidențieze printr-o sacadare improprie în mod „normal”, în hiat
„CĂTINEL, MOARTE, NUMÁ...” de ANGELA MONICA JUCAN în ediţia nr. 209 din 28 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367129_a_368458]
-
sufletească lăuntrică, interioară, persoana în cauză simțindu-se abandonată, părăsită, izolată de viața socială, de oameni, de lumea din jur și chiar de Dumnezeu. De multe ori prin „singurătate” înțelegem „solitudine”, cu alte cuvinte retragerea voită a unei persoane din tumultul vieții pentru a petrece o vreme singură cu un anumit scop, cum ar fi refacerea fizică, psihică, emoțională, meditația sau cugetarea etc. În acest documentar, fațetele termenului „singurătate” se întrepătrund, fapt care ne ajută să înțelegem mai bine că, în
O VIAŢĂ PUSTIE? de IOAN CIOBOTA în ediţia nr. 159 din 08 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367219_a_368548]