1,336 matches
-
vine senzualitatea. „Doamne, am șoptit, aibi milă, nu mă lăsa s-o iau razna, scapă-mă, arată-mi o cale!” Și-atunci, din senin, din înaltul tăriilor cerești s-a rostogolit un huiet năpraznic și-am auzit o voce grozavă tunând: „La muncă!” N-am pregetat o clipă; mi-am pus un șorț, am dat la găini, am slobozit vacile, am udat și măturat curtea, am săpat în grădină, am plantat niște puieți, am șters praful în castel, am spălat perdelele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
nebunii, păi tu știi ce-i aici? Poți tu să-mi rezolvi asta? Îți spun eu, nu! Un evantai de hârtii albe, ordonate asemeni penelor unei păsări, se răspândiră pe jos. Gândurile acestui biet om. Calcule. Mâzgăleli. Bătrâne Dumnezeule. - Uite! tună vocea lui Bogdan. Acum mă voi apleca și îi voi da dreptate. O știu. Ciudat lucru, acest gând, „o știu”, nu-mi aparține, îl aud însă în timp ce mă aplec, este evident că nu mă pot opune unui impuls venit din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
Se mai gândi vreme de două secunde, după care își luă inima în dinți: - Sunteți sigur că vreți ca toată lumea să audă opinia mea sinceră? - Exact. - Ei bine... atunci... generația domișoarei aici de față ar face mai bine să tacă! tună Maro, extrem de nervos, speriindu-mă chiar și pe mine. Era atât de hotărât, încât admirația mea față de el crescu și mai mult. - Cum adică? întrebară într-un glas Aurora și Euripide. - Adică nu are nimic de spus. Generația aceasta, din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
faptul că stătusem întotdeauna deoparte de lumea mizerabilă a artei. O lume unde cei mai puțin valoroși erau întotdeauna primii, pregătiți să adune stivele de căcat care le erau oferite. Îmi venea să urlu de furie, în vreme ce Maro încă mai tuna și fulgera. - Dar dumneata, domnule Dinulescu? am auzit deodată vocea tinerei Aurora. Nu-mi venea să cred. Mie îmi vorbise. - Poftim? - Dinulescu parcă ai zis că te numești, nu? insistă ea plină de o bunăvoință nefirească, ce îl uimi până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
de cerb și curbat cu vână de cal, lua câte o săgeată înmuiată în venin de viperă și trăgea în sus, vroia să-l enerveze pe zeu și să-i deschidă Moșul poarta peșterii. — Vei intra, dar vei fi judecat!, tuna zeul, accepți? — Pentru comorile peșterii accept orice, vreau să fiu tânăr și bogat, auzi?, și mai trimitea o săgeată în sus, spre zeu. A intrat acolo, în Muntele Kogaion, și nu mai știe cum s-a terminat, s-a trezit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
deasupra capului niște haltere. - Bine ați venit la MaxiBar. Eu sunt Halterofilul din Vitan, dar cred că știți asta, ha, ha, ha. Mișu era nemulțumit de râs: era prea fals. Ha, ha, încercă el, pe altă voce. Hi, hi, hi, tună cu glas de bas. Mariana dădu drumul la casetofon. Baby, take off your clothes... - Ha, ha... Mai încet, că nu pot să repet discursul! - Repetă-l în altă parte, trebuie să repet numărul. - Repetă tu în altă parte! - Eu sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
hotărî să-și apere bărbatul: - Romeo, cum... - Îl cunoști?! Romeo?! Mișu nu se așteptase la asemenea trădare. - Nu tocmai... - Liniște! îndrăzni heruvimul. - Liniște! îl acompanie nea Ovidiu, ușor deranjat de reflectorul mutat acum pe nasul lui borcănat și roșu. - Liniște! tună Mișu, dar în aceeași clipă mâinile sale slăbiră din cauza tensiunii nervoase și-și scăpă halterele pe piciorul drept. Într-adevăr, se făcu liniște. Toate privirile din sală, plus ale telespectatorilor principalelor trei posturi de televiziune, erau ațintite asupra lui Nexus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
Că Moldova nu este a mea (privește spre Zecheru, care stătea cu mâinile în sân și se făcea că privește aiurea), nu este a voastră (Zecheru stă tot așa, nepăsător, iar Calboreanu pare a se enerva, strânge din buze și tună), ci a urmașilor urmașilor voștri (privire ucigătoare, Zecheru nepăsător) în veacul (liniște în sală, nu pleacă aplauzele, privire spre Traian care își rodea unghiile), în veacul (idem și maestrul răcnește), în veacul vecilor, bate tablele, Traiane (Zecheru le bate, publicul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
ta când te va identifica după șase săptămâni. I-am pus cătușele și Becker începu să-l machieze. După ce termină, Oscar Wilde ar fi părut, prin comparație, la fel de conservator ca și asistentul unui vânzător de textile din Hanovra. — Haide, am tunat eu. Hai să o ducem pe dansatoarea asta de la Kit-Kat înapoi la hotelul ei. Nu exageraserăm în legătură cu pușcăria de noapte de la Alex. E probabil la fel în fiecare secție de poliție dintr-un oraș mare. Dar cum Alex este cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
-ngropa: Pa, vu, ga, di, che, zo, ni, pa. Unicu-mi dascăl, să-l mai caut? Grăsime neagră l-a-necat S-a făcut urs și din bîrloage Îmi bate toaca-n două doage. Oh, fapta secii lui de minți Cum tună-n piept și dă prin dinți Din bețe, doage și Nimica Ce rugă pentru Răsturnica! Să tune doaga orișicui, Iar Mama groasă cu pistrui Îngenuncheată să se roage! - Hai dați din bețe și din doage. Și tu, întunecat flăcău Măsea-de-Fier
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
l-a-necat S-a făcut urs și din bîrloage Îmi bate toaca-n două doage. Oh, fapta secii lui de minți Cum tună-n piept și dă prin dinți Din bețe, doage și Nimica Ce rugă pentru Răsturnica! Să tune doaga orișicui, Iar Mama groasă cu pistrui Îngenuncheată să se roage! - Hai dați din bețe și din doage. Și tu, întunecat flăcău Măsea-de-Fier, nene Dulău Te roagă lângă hodoroage! - Hai dați din bețe, spargeți doage. Să plângă lemnul ca la
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
sinea mea că o să-i cumpăr eu o pereche de papuci îmblăniți și ciorapi, dar nu i-am spus nimic atunci și am intrat apoi în camera mea dorind să mă odihnesc. După câteva minute s-a dezlănțuit infernul. Cocuța tuna și fulgera împotriva mea spunându-i mamei ei. -Ai văzut maman ce obrăznicătură este, cum mă sfidează ea pe mine!!! Pe mine care am fost trezeci și doi de ani, șefă contabilă la căile ferate, nu ca ea o comerciantă
GAZDA MEA COCA de SILVIA KATZ în ediţia nr. 333 din 29 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364440_a_365769]
-
-vă că s-a apropiat împărăția lui Dumnezeu, a făcut ca el să fie considerat nu numai de poporul simplu, ci chiar de farisei, preoți și cărturari proroc și se temeau de cuvintele lui. El a fost glasul celui ce tună în pustie (pustia la modul propriu dar și la sensul figurat, adică pustia din sufletele necredincioșilor). Un anume sentiment de vinovăție apăsa cugetul fecăruia și ei se botezau întrebând: ce să facem ca să ne mântuim? A practicat botezul cu apă
SF. IOAN BOTEZĂTORUL de ION UNTARU în ediţia nr. 1103 din 07 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363829_a_365158]
-
JUBILIAR RETROSPECTIVA DE PROZĂ A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Manuscris > Povestiri > GHEORGHE ANDREI NEAGU - TATUAJUL Autor: Gheorghe Neagu Publicat în: Ediția nr. 2093 din 23 septembrie 2016 Toate Articolele Autorului - Cei pentru biserică să se adune în curtea interioară!, tună glasul gardianului șef de-a lungul coridorului. Ușile celulelor erau acum deschise. Puteam să ies, dacă voiam să merg la biserică. M-am decis. Încolonați doi câte doi, ne-am dus adunat vreo duzină de pușcăriași, târâindu-ne picioarele sub
TATUAJUL de GHEORGHE NEAGU în ediţia nr. 2093 din 23 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362731_a_364060]
-
aură de sfânt. Căpitanul Ignat își reprimă pornirea de care se molipsise în tranșeele ... X. GHEORGHE ANDREI NEAGU - TATUAJUL, de Gheorghe Neagu, publicat în Ediția nr. 2093 din 23 septembrie 2016. - Cei pentru biserică să se adune în curtea interioară!, tună glasul gardianului șef de-a lungul coridorului. Ușile celulelor erau acum deschise. Puteam să ies, dacă voiam să merg la biserică. M-am decis. Încolonați doi câte doi, ne-am dus adunat vreo duzină de pușcăriași, târâindu-ne picioarele sub
GHEORGHE NEAGU [Corola-blog/BlogPost/362735_a_364064]
-
pe treptele bisericii. Acolo mergeam să ne mângâiem sufletele. Când am intrat în biserică, lumea s-a ferit de noi ca de leproși. Preotul își ridică privirile pentru ... Citește mai mult - Cei pentru biserică să se adune în curtea interioară!, tună glasul gardianului șef de-a lungul coridorului.Ușile celulelor erau acum deschise. Puteam să ies, dacă voiam să merg la biserică. M-am decis. Încolonați doi câte doi, ne-am dus adunat vreo duzină de pușcăriași, târâindu-ne picioarele sub
GHEORGHE NEAGU [Corola-blog/BlogPost/362735_a_364064]
-
grade peste tarabă, cu mâna pâlnie în dreptul uneia dintre urechi dete drumul jetului verbal: - Poftim? - Eu le-am scris, omule... - ridică Solomon tonul holbându-se la matahală, cu o nemaipomenită poftă de-a trăi acum ori niciodată, clipa. - Cine, mă? - tună namila din partea cealaltă a tarabei, privindu-și de data aceasta, clientul fix în ochi, cu ochi de sânge închegat. - Eu...- se fâstâci Solomon cu glasul stins - Eu, eu, eu sunt autorul... - Fii cuminte, domnule, șî taci dreacu- zâmbi a desconsiderare
PEISAJ CU CORBI (SCHIȚĂ) de NICOLAE SUCIU în ediţia nr. 2189 din 28 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362801_a_364130]
-
pă băț ce ești, cu cine stai de vorbă...Poate îți edific eu un pumn între felinare, de-ți cade ochii-n gură și se uită printre dinți... - Aduc buletinul...- insistă Solomon. - Ce bolintin? Dumneata ai mutră de scritor, domnule? - tună în continuare patronul tarabei- Un scritor arată a scritor, omule, nu a gunoier. Un scritor de scritor e bine îmbrăcat, dom’le, bine barberit, dat cu lavandă, șpraiat, dotat cu ochelari de soare de ultimă generațiă, pantofi cu scarț, frizură
PEISAJ CU CORBI (SCHIȚĂ) de NICOLAE SUCIU în ediţia nr. 2189 din 28 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362801_a_364130]
-
buzei de jos. - Nu sunt orice și oricine. Eu sunt scriitorul Solomon Sfetnic. Așa să știți cu toții! Aduc acum legitimația... - Repetă ce-ai zâs, băi coptură, încă o dată, că-ți mut fălcile de-o vezi pă mă-ta în chiloț! - tună Jery făcând spume la gură, de nervi - Paștele mamii tale de scroafă ordinară! Se aude scrâșnet de măsele.) Solomon îl privi drept în ochi, fără pic de frică, apoi strângând mașinal din buze, strigă și el, cu mâinile pâlnie la
PEISAJ CU CORBI (SCHIȚĂ) de NICOLAE SUCIU în ediţia nr. 2189 din 28 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362801_a_364130]
-
să poftească tolomacul ca să-l căsăpesc! Și începu să facă salturi uriașe, aruncând și el țipete războinice, prea slabe ca să acopere zgomotul infernal ce venea de la Uragan de Foc. Turbatul deschise ușa și începu să alerge hăbăuc pe întortocheatele coridoare, tunând, trăsnind și aruncând cu flăcări și gaze ucigătoare, căscând gura cât o peșteră. - Unde sunteți, nenorociților, că vă termin! Acuș vă spulber, vă fac scrum! Și Mărțișor îi făcu pe plac. Îi spulberă în ochi un munte de nisip. Dar
MĂRŢIŞOR-14 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1504 din 12 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363014_a_364343]
-
în singurătate. Nebunia mea spune multe, cine are timp să asculte? O rămășiță delicată, cum stă bine unui poet. Visez uneori cu șapte capete. Spital cu o mie de paturi și o singură ieșire. Înconjurat de boli și oameni sănătoși tun. Când strângi dezamăgiri, fărașul rămâne gol. Ne citim unii pe alții și rămânem tot noi. Nu asculta geamătul vechilor imperii. Primul infarct și sânul primei fete. BORIS MARIAN Referință Bibliografică: Ce aș putea spune? / Boris Mehr : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593
CE AŞ PUTEA SPUNE? de BORIS MEHR în ediţia nr. 1075 din 10 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363298_a_364627]
-
pe tata să “semneze” adeziunea de intrare în ceapeu, eram la vie cu bunica, ultimul an când am mai păzit-o împreună și s-a pornit o ploaie de vară cu tunete și fulgere cum nu am mai văzut niciodată. Tuna așa de tare de parcă se rupea cerul în două. Ruperea norilor era chiar deasupra noastră. Când fulgera zicea-i că ia foc bordeiul, se scurgea flacăra chiar în fața lui. Cățelușa Braica de teamă a intrat în bordei și s-a
BUNICA FLOAREA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1084 din 19 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363341_a_364670]
-
aurie? El nu o observase așa cum nu știa cine i-a desfăcut eșarfa ce-i acoperea ochii la intrarea în încăpere. Cu mâna șovăielnică a apropiat cupa de buze și s-a oprit. Secunde întregi a rămas nemișcat. - Bea! a tunat vocea. Îngrozit, a sorbit din lichidul roșu crezând că e vin. Avea un gust sălciu, metalic. Brusc n-a mai știut nimic dar au început să i se succeadă, ca pe un ecran improvizat în fața ochilor, scene din viața sa
PACTUL de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 1732 din 28 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363441_a_364770]
-
Ediția nr. 1995 din 17 iunie 2016 Toate Articolele Autorului Vânt rece cântă-o doină în zăvoi Și cerul varsă lacrimi triste-n iarbă, Pământul nu mai poate să absoarbă Amărăciunile ce curg puhoi. Când se adună norii în convoi, Tunând din patru zări, încep să fiarbă. Vânt rece cântă-o doină în zăvoi Și cerul varsă lacrimi triste-n iarbă. Ferindu-ne de apa cestei ploi Sorbim iubiri în noaptea lungă, oarbă, Ne ștergem lacrimă prelinsă-n barbă Și ne
RONDELUL UNEI NOPŢI DE VARĂ de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1995 din 17 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363519_a_364848]
-
Și case mari boierești.// Ne-am dus din Oradea-Mare, / Io Pitula lui Căldare/ și cu Petrè lui Poțoc/ Cu gheizășu’ cel de foc// Geizășu’ bătu-l-ar sfântu’/ merea iute ca și vântul/ Amu-l vezi și minten nu-i,/ Tune dracu-n roata lui!// Am plecat la drumu’ mare,/ Îmbrăcați nevoie-mare,/ Cu bocoacele în picioare,/ Cistăliți (curați) și puțăliți (curățați)/ De parcă eram doi sfinți/ Vini unu’ cu clop roșu/ Și zâsă că-aista-i ghiorșu’/ Și apoi... un domn cu sula/ Să
BANCA AMINTIRILOR (11) – BINŞU ŞI BINŞENII SĂI de GEORGE GOLDHAMMER în ediţia nr. 1815 din 20 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362324_a_363653]