554 matches
-
întorc în România! Aceștia au dificultăți de reintegrare, se izbesc de nebănuite, nespuse, subterane rezistențe autohtone - de la cei (unii mai în vîrstă) care nu au avut șansele lor, dar care le sînt, cum se spune, azi, "șefi și șefuleți". Nou-veniții turbură! Aducînd gîndire nouă în diverse domenii - în teoriile literare și lingvistică, în predarea unor limbi străine - "jenează" metode și habitudini vechi, autohtone. De unde, tendința spre marginalizare a celor ce ar putea avea multe de spus și de făcut. De aceea
"Destrucția elitelor" by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/17103_a_18428]
-
hârtiile mele o adresă a DV. prin care mi se face cunoscută înalta onoare ce mi-a acordat-o Societatea DV., numindu-mă membru al ei. Mă’ndoiesc că vă voiu fi răspuns la acea adresă, deoarece pe atunci eram foarte turburat de neplăcute afaceri familiale. Dacă v’am răspuns chiar atunci la vreme, nu strică să vă mai mulțumesc o dată pentru cât de grațioși v-ați arătat cu mine. Dacă nu v-am răspuns, îmi fac o datorie să vă mulțumesc
LUMEA CA ZIAR. A patra putere: Caragiale by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/5520_a_6845]
-
zona imperceptibilă dintre conștient și subconștient, partea liminară în care nu mai este nevoie de nici un cuvînt... Cartea ca un infrasunet. Cititorul trebuie atras ca într-o cursă. * Cotul țiganilor. Rîul Ialomița, în copilărie. Țigăncile goale, vara, sărind din apă turbure cu brațele în sus, cu țîțele lor negre și țipetele nerușinate. Cînd plouă tare, malul se surpă, cotul se lărgește din an în an, pe cînd, pe plaja care se întinde din ce în ce mai mult, după aversele bogate, corbi mari, grași, se
Chinul facerii by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16394_a_17719]
-
Constantin Țoiu Iar tactica lor, a chefalilor, mai spunea maiorul, era, cum ziceam, curajul, era îndrăzneala, adică să înfrunte lumea direct, la suprafață, fără ascunzișuri, să se dea ei cumva la fund, unde apa-i mai turbure? nici pomeneală. Degeaba-și aruncau ăi de la mahune năvoadele lor la fund îngreunate cu plumb, dedesubt, unde orișice ființă făcută să fie prinsă și mâncată, se bagă, se ascunde, ca să scape, - nu, chefalilor ăstora, domnule, le place lumina, le place
Chefalii (2) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10372_a_11697]
-
Ferdinand, în vecinătate, ieșiră două vlăstare învățate, Haralambie Balcan, zis Lică, și cel ce scrie aceste rânduri, prietenul din copilărie, socotindu-l și pe nepotul lui, tot Constantin, și Balcan; ...acest lucru, vreau să spun, mă bucură și totodată mă turbură... O amintire, de demult. Când eram băieți mari, Lică Balcan, viitorul medic de renume și cu mine, ne duceam des pe la balurile din județ. Lică se îndrăgostise de o fată săracă din Manasia, amândoi fiind văzuți cum se rostogoleau prin
Paradă perversă by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16436_a_17761]
-
pentru ca in Prusia legile și toate măsurile guvernamentale trebuie să fie promulgate de mine. Spre marea mea mîhnire, o parte din supușii mei catolici au constituit deja, de doi ani, un partid politic care, prin tertipuri ostile guvernului, încearcă să turbure pacea religioasă existența în Prusia de la începutul începuturilor. Din păcate, prelații catolici nu numai că au aprobat această mișcare, dar, aderînd la ea, se împotrivesc fățiș legilor. Nu e treaba mea să caut motivele care i-au determinat pe clericii
Scrisoarea Împăratului by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17805_a_19130]
-
de mesaj ce necesită o anumită complexitate structurală, Antim are intuiția imposibilității punerii în act lingvistic a universului de semnificații. Întîlnim în didahii și sugestive definiții lirice ale unor diverse realități spirituale: "Lumea aceasta iaste ca o mare ce să turbură, întru care niciodată n-au oamenii odihnă, nici liniște". Prin valorificarea resurselor expresive latente ale cuvintelor, definiția lirică se plasează în privilegiata arie de interferență a conceptului și a imaginii, realizînd o sinteză cognitiv-comunicațională care mijlocește accesul, neviciat de prejudecăți
Antim Ivireanul - "Să vă fiu de mîngîiere..." by Gabriel Onțeluș () [Corola-journal/Imaginative/14930_a_16255]
-
de angoasarea eroului din Colina, care într-o dimineață se trezește "cuprins de o spaimă grozavă", după ce "visase ceva rău". Vrea să se dezmeticească, se spală pe față, iese în ogradă, la treburi, dar mereu ceva îl apasă, un sentiment "turbure și greu ca o apă neagră". Simțurile percep alterat realitatea, liniile, formele îi joacă în fața ochilor, ca sub acțiunea unei vrăji: "Colina se ridica mereu, se umfla ca o bășică uriașă; pământul se legăna; se lăsa în jos; se scufunda
Momentul literar 1945-1948 - Primul Marin Preda by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Imaginative/14521_a_15846]
-
brazi și-n miez de noapte râtul mistreților deschide izvoarele. [1929] * IOAN SE SFÎȘIE ÎN PUSTIE Unde ești, Elohim? Lumea din mînile tale-a zburat ca porumbul lui Noe. Tu poate și astăzi o mai aștepți. Unde ești, Elohim? Umblăm turburați și fără de voie, printre stihiile nopții te iscodim, sărutăm în pulbere steaua de subt călcâie și-ntrebăm de tine - Elohim! Vântul fără de somn îl oprim și te-ncercăm cu nările, Elohim! Animale străine prin spații oprim și le-ntrebăm de
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
Aducîndu-și aminte de obrajii ei de altădată, netezi ca porțelanul, Ioanide simți un fior moral, pe care căută să și-l anuleze învîrtind lingurița în ceașcă. Era de aceeași vârstă cu doamna Valsamaky și peripețiile organice ale prietenei sale îl turburau ca un aviz pentru sine citit în oglindă. Când îi sărutase mâna, zărise modificarea încheieturilor, uscăciunea pergamentoasă a pielii. Madam Farfara nu mai avea parfum biologic, mirosea a coIonie și a cold cream. Își ascundea involuția cu procedee chimice. Prin
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
din coadă și lăsîndu-se jos, refuza cu respect a se supune. Avea o voință, o rațiune a sa ireductibilă. Așa va fi cazul și cu adolescenții (presupunea Ioanide), nu mai puțin imposibilitatea de a prinde toate elementele sufletelor lor îl turbura. În general, arhitectul observase că spiritul tinerilor cu care avea mai des de a face e suspicios, oscilant, tras între doi poli: admirația subită pentru câte un om matur (veșmînt schimbat al instinctului supunerii filiale) și o recalcitranță tot atât de subită
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
stau odată serios de vorbă. Și cu aceasta, Ioanide concedie pe Tudorel. Era îngîndurat. În casa lui, din sângele lui, se ivise o ființă care gândea altfel decât el și mai ales într-un chip pe care îl ignora. Arhitectul, turburat, se duse în odaia sa și se-ntinse pe pat. Trăise o zi plină de contrarietăți și se descoperea la sfârșitul ei, la vârsta de cincizeci de ani, în fața unor realități cu totul nebănuite până atunci. Câinele Stolț sări pe
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
momentele de mizantropie, cauzate de viața politică, Pomponescu intra în biroul lui și lucra la planurile domului. În aceste momente de reciuziune, cele două doamne Pomponescu vorbeau în șoaptă, și dacă vreun musafir se ivea, se decideau cu greu a turbura liniștea lui Pomponescu. Smărăndache juca foarte bine scena asta. În numele doamnei Pomponescu, punea degetul la gură și vestea confidențial: "Ssst! Jean lucrează la catedrală!" De câte ori arhitectul ministeriabil dispărea mai mult timp din societate, de întreba cineva despre el, prietenii malițioși
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
spune că unul Ioanide e cel mai mare arhitect român. Pomponescu se roși la față și-și mușcă puțin mustața. - Cum se poate să se scrie asemenea lucruri? adăugă cudemnă indignare și madam Pomponescu-consoartă. Ministeriabilul ridică ușor din umăr și, turburat, se preocupă de mestecarea cu lingurița a laptelui. Astfel de chestionări i se păreau mai penibile decât însuși articolul, și - ca și în seara festinului - încercă să ocolească prin tăcere punctul nevralgic, ceea ce nu-i fu posibil acasă, și tocmai
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
că fata nu mai are pe nimeni în familie, e aproape jumătate de secol de atunci. Dolfescu! Nume obscur, cine tresare oare la o asemenea împerechere de silabe? Mormântul este inutil." Ioanide își goni reflecțiile cu violență, ca să nu-i turbure încrederea profesională în valoarea operelor umane, și scoțând un plaivaz de tâmplar începu a face socoteli pe marginea lespezii mormântale. Își adună pe o coloană veniturile pe care le aștepta în campania de vară, despărți totalul în sume primite, sume
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
din ea ca să vă apăr. Tu, o fată așa de fină, să te ții de fleacuri!... Cum Pica suspina mereu și șoptea: "N-am făcut nimic rău, tată, nu sunt vinovată de nimic", evitând alte lămuriri, Ioanide, fără a-i turbura conștiința prin inchiziție, continuă argumentația. - Dar mă prind că nu pe voi vă filează indivizii, ci pealtcineva. - Pe cine? Întrebă pierit Pica. - Pe acel domn Gavrilcea cu care ești... cu care suntețiprieteni. Nu-mi place acest domn. Îl socotesc capabil
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
desparte convenientul de gestul nedelicat. Se uită numai la Pomponescu, spre a vedea dacă acesta aprobă. Pomponescu nu făcu nici o mișcare de dezaprobare, păstrîndu-și amărăciunea mizantropică. De fapt, în sinea lui simți dezgust pentru ideea de a te duce să turburi liniștea unei femei cu informații ce nu te privesc, el personal n-ar fi făcut o asemenea faptă pentru nimic în lume. Însă afectarea lui împotriva lui Ioanide era așa de mare, încît îi surâse gândul ca Gonzalv să facă
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
fiindcă am copii. - Nu pricep încă acest sentiment. - Îl vei pricepe probabil mai târziu. De fapt, prin natura lucrurilor, mai iubesc pe cineva. - Ah! - Pe Pica, pe fata mea. O iubesc patern, ca pe o fată careînfăptuiește, fără să mă turbure material, eugenia feminină la care aspir. Acest soi de iubire pune între tine și mine un timp considerabil. Pica îți face concurență. - Presupunând că ai fi liber și cu o fată, n-ai putea să tecăsătorești? - Mi-e teamă că
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
acasă emoționat, însă crescut în opinia colegilor săi de conspirație. - Ce oroare! exclamă înspăimîntată doamna Ioanide. - Ne întoarcem la evul mediu, zise sarcastic Ioanide, șiîncă și mai rău. Atunci cel puțin se construiau catedrale. Nici arhitectul, nici doamna Ioanide nu turburară pe Tudorel cu vreo aluzie la cauza veritabilă a rănilor, doamna Ioanide chiar, dimpotrivă, îi reproșă delicat că nu-i atent când merge pe scări, osândind obiceiul de a se repezi pe ele. - Putea, adăugă ea, să ți se întîmple
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
de un june care e bătut cu frânghia udă? - Te asigur, tată, că n-a suferit nimic grav. Te neliniștești degeaba. Copilării de-ale lor, pe care eu nu le înțeleg... - Știi că ai haz, Pica? Crezi tu că mă turbur fiindcă a suferit din cauza bătăii? Eu mă sperii de voința lui de a se G. Călinescu supune biciului. De am fi în Sparta antică și am sta pe ideea de patrie, aș pricepe. Eu însă te întreb: pentru ce această
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
pe barieră am înlăturat și cârpa de pe numărul mașinii, deoarece nu ne urmărea nimeni. Misiunea mea fusese îndeplinită și, deși totul fusese un exercițiu, ca și manevrele, știam acum că pot izbuti în realitate. Nu numai că nu ne-a turburat nimeni, dar două zile gazetele n-au pomenit, spre ciuda mea, nimic despre întîmplare. În fine, a treia zi abia, un ziar vesti că oameni mascați au atacat primăria unei comune de lângă București. Alte gazete reveniră, fără a putea preciza
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
prin exemple răsunătoare, determinați să capituleze. Dacă unele corecții moderate nu vor izbuti, vom ști să mergem mai departe. De altfel, măsura e în bună parte legată de sugestiile ce le vom primi din afară. Nici o slăbiciune nu mă mai turbură, încep să înțeleg sufletul lui Machiavel. Vom aplica metoda lui Alexandru Lăpușneanu, tăind tot ce ne stă în cale. Prea ne-am toropit cu romane franțuzești și cu piese bulevardiere, sau cu știință de amatori ca a lui Hagienuș, care
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
se constata numai în descripția atmosferei, interogatoriul rămânea nealterat și dădea prilejul de a evoca pe Gavrilcea mai tânăr în fața unui juriu, față de care își expunea filozofia sa de viață. Intervenția avocaților dădea și ea o idee asupra pasiunilor ce turburau anume sectoare ale opiniei publice din acel timp. Gazeta favorabilă, intitulând reportajul dezbaterilor Acuzatul acuză, făcea lui Gavrilcea un portret în stilul acesta: "Tînărul Gavrilcea, mândru ca un brad din această țară de sub munți, stă în boxa lui liniștit, îmbrăcat
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
însetat de a ști ce gândește lumea despre el, spre deosebire de Ioanide, care, afară de mici crize, se dezinteresa complet de opinia altora, satisfăcîndu-se cu lucrul încheiat. Îndoielile exprimate cu privire la opera juvenilă erau foarte oneste, totuși, dacă alții le confirmau, Pomponescu se turbura. Îl indispunea rezerva, dar totodată suspecta laudele. Pomponescu își închipuia că, renunțând la prerogativele lui de ministru și confesîndu-se ca om prietenilor, la o masă intimă, va smulge o mărturisire nedisimulată. Vană speranță! Madam Valsamaky-Farfara, cea mai sentimentală dintre toți
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Ce băiat fin! Păcat! Are un loc vacant de atașat de presă la Madrid. Un cuvânt din partea dumneavoastră și s-a făcut! . Pomponescu nu se arătă favorabil. . - Ce i-a intrat în cap, acum, să plece în străinătate? Pevremurile astea turburi! . - Domnule, zise Gaittany lui Smărăndache când îi raportăasupra întrevederii, e curios. Nu vrea. Am impresia că nu dorește să pleci de lângă el. . - Atunci să-i dea altceva, protestă Smărăndăchioaia. . - Nu-nțeleg nimic, își mărturisi Gaittany incompetența.Vom mai încerca. . A
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]