571 matches
-
fost adunate de Corin Braga în volumul Momentul oniric (1997), fiind astfel repuse în circulație, spre edificarea celor interesați de un episod multă vreme ocultat al istoriei literaturii române postbelice. Revista „Amfiteatru” organizează o masă rotundă cu Leonid Dimov, Daniel Turcea, Laurențiu Ulici și Dumitru Țepeneag, iar ca moderator din partea redacției Paul Cornel Chitic, ale cărei discuții, publicate, constituie manifestul indirect al grupului. O. tinde să devină (după opinia inițiatorilor și a simpatizanților chiar devine) un curent literar, și anume unul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288537_a_289866]
-
europenii au fost cei care s-au alăturat celor din Imperiul Sovietic la sărbătorirea căderii zidului - și nu numai ei și-au asumat meritele În acest sens. Mai era cineva care ciocnea un pahar - nu cu șampanie, ci cu cafea turcească tare. Numele lui era Osama bin Laden, iar mintea lui cocea cu totul altceva. În viziunea sa, luptătorii Jihadului erau cei care Îngenuncheaseră Imperiul Sovietic, obligând Armata Roșie să se retragă din Afganistan (beneficiind de oarece ajutor din partea forțelor americane
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2108_a_3433]
-
-lea a dispus, încă de la sfârșitul lunii iulie, ca unitățile corpului de gardă imperială să primească ordinul de marș către Dunăre. 103. Orașul Giurgiu a fost bombardat în tot timpul războiului, din Rusciuk, unde s-a aflat o puternică garnizoană turcească numărând 14 300 de ostași și 250 de tunuri; fortăreața Rusciuk a fost predată trupelor rusești ale generalului Totleben abia după încheierea armistițiului, la 9/21 februarie 1878. Locuitorii Giurgiului au fost nevoiți să părăsească orașul începând de la sfârșitul lunii
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
participat demnitari ai Ordinului Suprem Militar al Templului din Ierusalimși Marele Maestru (portughez) Dom Fernando Pinto Pereira de Sousa Fontes. Capitolul XVIII Șamanismul XVIII.1. Ce este șamanismul? După I.P. Culianu, termenul șaman s-ar traduce prin vrăjitor, magician. cuvântul turcesc obișnuit care desemnează șamanul este kam. Iakuții, kirghizII, uzbecii, kazahii și mongolii folosesc alți termeni. Marele șaman din perioada invazIIlor mongole este numit beki; el a dat probabil turcescul beg, „stăpân, domn”, care a devenit apoi bey. Istoricii musulmani Îi
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
sentimentele de prietenie și stima pe care le nutrea fața de Summerers. Pe baza instrucțiunilor primite de la Londra, Arbuthnot a mizat pe cartea intimidării, trimițând la 10 februarie o escadră maritimă sub comanda amiralului Sir John Duckworth să forțeze Strâmtorile. Turcii însă, ajutați de instructori francezi, au respins atacul, forțândul pe Arbuthnot să părăsească Constantinopolul la bordul vasului amiral al flotei engleze din Mediterana. O stare de război nedeclarată intervenea între Anglia și Turcia. înțelegerea de la Tilsit între Rusia și Franța
REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
-
cînd este numai destul de considerabilă, denotă mai curînd a fi vorba de barbarisme; în același fel elaborarea gramaticii are puțină importanță. Aceasta este de multe ori doar o abundență de diferențe semnificative. Astfel găsim, de exemplu, la gramaticienii arabi și turci o foarte mare subtilitate și o minuțiozitate peste măsură ca semne evidente ale regresului culturii spirituale sau ale unei culturi încă neevoluate, în timp ce limba engleză este extrem de simplă. Expansiunea elementului indian are un caracter preistoric, căci istorie nu este decît
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
După-amiază scris. Promenadă singur. Seara biliard cu Negel. Seară rece. Marți, 7/19 august Vreme frumoasă, rece. Muck foarte bolnav. În pădure cu Kolben. La masă Kremnitz, Kolben, Maria Bălăceanu etc. După-amiaza promenadă cu Elisabeta, la Davila. Seara biliard. Sala turcească aproape gata. Miercuri, 8/20 august Vreme frumoasă, rece. Înainte de amiază promenadă. Muck e pe moarte. La dejun prințul Uruzov, Costiescu, Corneanu etc. Arătat castelul. După-amiază cu Knechtel, pentru anexe. Seara jucat biliard cu Robescu, care intră de serviciu, până la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2033_a_3358]
-
real ca distanță a imaginii. Reducția revelatoare / 177. Locul posibil - zarea dintre lucruri / 191. Apariția din miezul dispariției / 197 • Cezar Baltag. Lumea ca transparență sau realitatea lui a fi ca. Transferul în prefăcut / 202. O ontologie a posibilului / 208 • Daniel Turcea. O "fără de nume străvezime". Treptele decreației / 215. Imaginea de sub imagine / 222. O artă a imprezentării / 234 • Poetica lui Ioan Alexandru sau drumul spre ființă. Dus- întors. Adorare și contemplare / 240. Imnele bucuriei, de la asceză la kerygmă / 252. Ce e făcut
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
dorește, recade în șuvoiul înființării, renaște în posibilul creației. Pe țărmul lumii care începe să plece, se pune la dispoziția unei iubiri nețărmurite, a unui nou început, disponibil oricărui sens în lumina căruia și-ar afla ființa, albia formei. Daniel Turcea. O "fără de nume străvezime" Etapele unei fenomenologii a luării măsurii, pe măsura esenței omului în care se arată distanța până la care retragerea divinului este posibilă, sunt semnele revelatoare ale posibilului însuși al ființării. Poezia lui Daniel Turcea rostește anevoiosul drum
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
albia formei. Daniel Turcea. O "fără de nume străvezime" Etapele unei fenomenologii a luării măsurii, pe măsura esenței omului în care se arată distanța până la care retragerea divinului este posibilă, sunt semnele revelatoare ale posibilului însuși al ființării. Poezia lui Daniel Turcea rostește anevoiosul drum al străbaterii distanței, pe urmele retragerii inaparentului în imaginea care îi descoperă chipul în chiar lucrurile în care el se acoperă, un drum al vederii dinlăuntru a ceea ce se manifestă mai presus de orice vedere, cerul ascuns
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
realului: Lipsește termenul mediu/ care nu e nici/ afirmație/ nici negație/ și fără de care/ omul/ e o pasăre mută// Inventează-l" (Ca soarele, ciclul De la capăt, în Cezar Baltag, Poeme, Editura Eminescu, București, 1981, p. 231). 1 Vina, în Daniel Turcea, Epifania (1978), Editura Cartea Românească, București, 1982, pp. 133, 134. În continuare vom nota cu E poemele ce fac parte din volumul Epifania și cu PD pe cele cuprinse în ciclul postum intitulat Poeme de dragoste. Paginile trimit la ediția
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
ca să vedem acel întuneric supranatural ascuns de toată lumina aflătoare în cele existente" (op. cit., p. 150). "Negația - comentează J.-L. Marion -, departe de a deschide către vid, degajează și sublimează o siluetă, așa cum sculptorul [sau pictorul, în cazul poemului lui Turcea, n. n.] eliberează din materia brută și vizibilă ceea ce face invizibil nevăzutul care trebuie văzut - forma însăși. Mai mult: odată eliberată statuia, vizibilitatea brută a materiei rămâne invizibilă, ba chiar, ca să zicem așa, trebuie să devină invizibilă, pentru ca în ea să
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
efectuat studii numeroși cercetători între care Alice Săvulescu și P.G. Ploaie (1960,1969,1971,1972). Simptome. În funcție de grupa de plante pe care este semnalată mycoplasma, se înregistrează o varietate mare de simptome. La cartof, vinete, ardei, ochiul boului și tutunul turcesc mycoplasma produce decolorări și ofiliri rapide. La tomate, vinca, lemn câinesc, cuscuta, volbură și tutunul turcesc mycoplasma produce înverziri accentuate, transformarea florilor în frunze, proliferări, deformări și sterilitatea florilor. La catof, morcov și loboda porceascămycoplasma produce înroșirea frunzelor sau colorarea
Bolile plantelor cultivate by Viorica Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/457_a_1435]
-
În funcție de grupa de plante pe care este semnalată mycoplasma, se înregistrează o varietate mare de simptome. La cartof, vinete, ardei, ochiul boului și tutunul turcesc mycoplasma produce decolorări și ofiliri rapide. La tomate, vinca, lemn câinesc, cuscuta, volbură și tutunul turcesc mycoplasma produce înverziri accentuate, transformarea florilor în frunze, proliferări, deformări și sterilitatea florilor. La catof, morcov și loboda porceascămycoplasma produce înroșirea frunzelor sau colorarea lor în mov și reducerea suprafeței acestora (fig. 46). La tomate apare în urma atacului mărirea frunzulițelor
Bolile plantelor cultivate by Viorica Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/457_a_1435]
-
dau toate cele opt examene în aprilie. Sigur, nu-s sănătos! Dar nu dezarmez în fața nici unei cărți. Păcat că nu am memorie deosebită. Sau poate că e mai bine așa. Lucrarea de licență va fi cu Mazilescu (Virgil n. red.), Turcea (Daniel n. red.) și Vasile Vlad. Am fost la Iași și din acest motiv. Sînt trist, în general! N-o să-mi treacă. Recitesc noua mea carte (nu cea de la C.R. editura "Cartea Românească" n. red.), "Pătrat negru pe fond negru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
omului". Apreciez consecvența-i de a te comenta. Să-l țină! Nu știu cînd vin la Iași, mai ales că e atît de frig! Mi-a scris N. Crețu. A trebuit să-i aleg și pe Vasile Vlad și Daniel Turcea. Nu e rău. I-am trimis o nouă cerere. Vreau să dau în aprilie toate cele 8 examene. De m-ar ajuta și memoria! Dar nu-mi mai fac probleme școlărești. Îmi doresc insistent un singur lucru: să plec de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
ceea ce fac este să le rostesc numele. E de ajuns. Mă uit la o fotografie îngălbenită. Pitești - o grupă de grădiniță din anii ’50. Lângă mine, fața unui înger. Avea să devină un poet extraordinar, dar asta nu pentru că Daniel Turcea a fost „listat” printre onirici, ci grație harului său tulburator. O cultură nu poate fi suma unor nesfârșite delimitări fanatice, așa cum o civilizație nu este niciodată suma tuturor excluderilor și excomunicărilor imbecile. Privesc la titlul acestui editorial și trebuie să
[Corola-publishinghouse/Administrative/1857_a_3182]
-
ură, nici vrăjmășie. Nu e decât tăcere... Să-ți fie milă, aiștea, n-au mamă, n-au tată... nimeni nu-i plânge... Și tinerel mai e, Doamne!... Vai de el! Te pomeni c-o fi chiar vreun pui de românaș turcit de haraciu' sângelui... Tăcere... Fulguiește... Calul bezmetic trece înapoi, tot nechezând, tot căutându-și stăpânul... Gheorghe dârdâie, clănțăne mărunt-mărunt: S-o hi rupt ceva în mine... Mă ia cu tremuriciu, bade Toadere... Cum nu te-o lua, că doar suntem
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
de viță, iubitori de țară, ce stăteau retrași, ascunși în conacele lor, ci îmbogățiții, ciocoii, căftăniții-boieri. Să te ferească Dumnezeu de țopârlanul ce se urcă ca scroafa-n copac; aista una-două te vinde, ba unii se tăiau împrejur de se turceau. Dintr-un prăpădit de dregător rupt în cur, peste noapte ajungea "Mare boier ditai Baronul", jecmănea sălbatec țara, dădea șpagă în dreapta, în stânga și nimeni, nimeni nu-i cerea socoteală... Boierimea hrăpăreață răpea samavolnic pământul răzășilor liberi covârșiți de biruri și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
or prăpădi osmanlâii. Turcii sunt mulți, ca năsipu' mării... Să cădem la învoială... Mai dăm noi, mai lasă ei... Pace să avem. Să ne rugăm de pace. Scuipă-ți în sân! îi propune Luca Arbure. Ne tăiem jos și ne turcim cu toții, se hlizește Mihail. Ștefan tace. Stanciu prinde curaj: Pace să fie, Măria ta! Să nu piară țara! Știu, e o pace cumpărată. Oricum, e mai bună decât un război nimicitor. Mi-e teamă Doamne... Ștefan dă ocol spătăriei, se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Vom intra în zodia hangerului: "Dar al-Islam". O noapte neagră se va lăsa peste țara noastră... Vor trece zeci de ani, un veac, poate veacuri de subjugare. Dar Domnul?... Oastea?... Cetățile?... Vom sta cu brațele-n sân? bolborosește Șendrea. Domnul? Turcit! Au, mai bine, domn străin, să n-aibă milă de țară! Oastea? Lichidată! Cetățile? Dărâmate! Scaunul Moldovei, Moldova scoasă la mezat pe tarabele zarafilor din mahalaua Fanarului: Cine dă mai mult, efendi?!" După Sfânta Sofia, va fi rândul Mirăuților. În locul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
lupți... și lupți... Termopile, șoptește Țamblac. Ce tot spui? Mă gândeam... Ștefan duce mâna la falcă, o freacă ușor... Măseaua?... Iar?... Te doare?... S-o ia naiba! Acu și-a găsit! De ce n-o scoți? Parc-am avut timp? Cu turcii aiștea... Doar știi... O s-o scot! O s-o scot!... Noapte bună, Ioane. Noapte bună Ștefane... Dormi puțin, că mâine.... O să dorm... O să dorm... Somn ușor... Țamblac pleacă. Ștefan a rămas singur. Se apropie de masă. Răstoarnă clepsidra și se lasă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
din contra), dar epitetul e prea lipsit de determinări, spunând prea mult, nu spune destul. Era un poet extraordinar. Poezia lui e de o inteligență extraordinară. De o profunzime extraordinară. De o frumusețe extraordinară. Așa cum e și poezia lui Daniel Turcea, cum e și poezia lui Nichita Stănescu. Sigur, se pot spune cuvintele acestea despre foarte mulți poeți, dar despre fiecare numai cu privire la unicitatea fiecăruia. Fiecare poet adevărat este o apariție extraordinară, un miracol. Spun banalități, evident. Dar gândiți-vă cât
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
au blamat pentru asta, Doamne ! Nu era nimic de făcut. Fatalitatea geniului său (geniului rău ? geniului bun ?) îl ducea implacabil pe drumul pe care a mers și pe care în ultima vreme și l-a accelerat cu bună știință. Daniel Turcea, Nichita Stănescu, Virgil Mazilescu (vorbesc aici numai de contemporanii noștri, de aceștia pe care-i întâlneam, cu care vorbeam) : ce stranie, ce strânsă, ce înspăimântătoare legătură între poezie și moarte ! Eram informați cu toții că viața acestora trei nu mai ținea
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
mă/ unde te duci tu mă ”. El mi ar putea acum răspunde (chiar așa îmi și răspunde, o simt) : „gândește-te la mine/ în spațiul cel mai umilit/ te-am sărutat eu mortul ”. Acum doarme la doi pași de Daniel Turcea, în cimitirul Mănăstirii Cernica. Mormântul lui e sub un pom mare și rămuros, iar în imediata lui apropiere e o fântână. Ca în grădina Paradisului din poezia persană. Privindu-l, mi-am amintit de versul lui Baudelaire : Toujours le tombeau
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]