434 matches
-
Fir-ar să fie, eram duși. Terminați. Dar nu s-a întâmplat nimic, zău acuma. Mașina n-are nici măcar o zgârietură, iar cerbul o să-și revină. Nu-și dă seama de ce vor ei să-l vadă așa supărat. Drăcia dracului, turuie întruna Duane, surescitat. Eram kaput. Era momentul să încasăm asigurările de viață. Cum dracu’ ai făcut asta? Ai virat înainte ca eu să apuc măcar să văd chestia aia. Rupp tremură. Duane și Mark încearcă să nu se uite, dar iată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
la îndemână, soțul a pus farfuria de plastic și pachetul cu carne unsă cu usturoi direct pe burta soției, care, operată fiind, prezenta o proeminență bine înfășurată în bandaje și nicio reacție umană, fața în sus și ochii închiși. Soacra turuia lângă ea pe pat, nu părea să fie deranjată de lipsa unui răspuns, soțul mânca foarte atent să nu scape vreo picătură de maioneză. Am ieșit și nu ne puteam opri din râs, apoi mama a coborât și mi-a
Fructul. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Luminița Marcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1772]
-
final tot am născut... La fiecare pauză pe care o făceam în povestire, turcoaica zicea : „Mikael normal“, adică ea a născut și gata, iar Mikael, copilul ei, e perfect normal. Nu vorbește o boabă franțuzește, probabil nici nu înțelege ce turui eu (vrând să formulez informulabilul, lucrul ăsta de neconceput : am făcut un copil), dar are un băiețel normal și asta e singura chestie care contează. Jean-François Bergier vorbește, în același Le Matin de duminică, nu doar despre nevoia de a
Baby blues (jurnal pentru Dora). In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Simona Sora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1782]
-
preajmă. De aceea, când o zăream pe coridor, orice motiv era bun ca s-o șterg. Dacă nu găseam la repezeală unul, eram pierdut. Mă apuca, după obiceiul ei, de reverul hainei, ca să nu-i scap probabil, și începea să turuie. Eu zâmbeam și fierbeam. De fiecare dată mă blestemam că n-am fost mai atent, s-o evit, și mă pedepseam să am răbdare. După ce oboseam, ca să mă răzbun și pe ea, o obligam să meargă. Înaintam și era nevoită
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
vizitat și când eu m-am dat mare față de el, spunându-i că știu să citesc - cu abecedarul pe care buchisisem ceva timp, mă înfățișez militarului din vecini spunându-i că știu să citesc și gura a început să-mi turuie ca moara, ghidându-mă după frumoasele imagini imprimate pe tot parcursul lui. Militarul, ca om ce făcuse temeinic clasele primare, mi-a indicat pe sărite anumite pagini și abia atunci s-a convins că știu și chiar mi-a spus
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
nici o expresie pe față, chiar dacă povestea cum nevasta lui îl înșela. Probabil că Diehl era un soț groaznic. Dar Barry nu era sigur câți bani erau implicați în acel caz. Se părea că soția avea toți banii. Diehl continua să turuie, monoton. Cum primele suspiciuni apăruseră când o sunase din Las Vegas. Cum descoperise chitanțele de la hotelul la care ea mergea în fiecare miercuri. Cum așteptase în lobby și o văzuse cazându-se cu un jucător de tenis profesionist local. Vechea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
porni din nou. Zilele acelea erau în mare parte americani. Lui Hagar nu-i plăceau americanii, dar nu ei erau cei mai răi. Trebuia să recunoască faptul că cei mai răi erau ... — Acolo! — Uite, acolo! Turiștii arătau în față, incitați, turuind agitați. Cam la cincizeci de metri în față, în dreapta cărării, un urangutan mascul tânăr stătea drept, pe crengile care se legănau ușor sub greutatea lui. O creatură magnifică, cu blană roșcată, cam de douăzeci de kilograme, cu o pată albă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
sună la birou, ca să spună că întârzie. Capitolul 21 La Micul Dejun cu rugăciune dedicat Biotehnologiei de la Congresul American, în Washington, dr. Robert Bellarmino aștepta nerăbdător ca cel care-l prezenta să termine. Congresmanul Henry Waters, renumit ca „vorbă lungă“, turuia în continuare: — Îl cunoaștem cu toții pe dr. Bellarmino ca pe un doctor cu conștiință, un savant și un bun credincios, un om cu principii într-o vreme a oportunităților, un om corect într-o eră hedonistă, unde se acceptă orice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
un șmecher, un mogul“, parcă o auzea Kitty pe Desert Rose bârfind și bătându-și joc de ea pe la spate. „Bătrânul“ era ceva nou pentru ea. Da, Kitty era piesa de bază la care apela Desert Rose când dorea să turuie povești răutăcioase despre aventurile ei care să stârnească invidia, dar și râsetele. Parcă o auzea chicotind: „Mă Întreb ce-o să mai inventeze după asta? Kitty se uită la granițele vestice ale imperiului ei și plânse, pentru că nu mai rămăseseră lumi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
preajmă. De aceea, când o zăream pe coridor, orice motiv era bun ca s-o șterg. Dacă nu găseam la repezeală unul, eram pierdut. Mă apuca, după obiceiul ei, de reverul hainei, ca să nu-i scap probabil, și începea să turuie. Eu zâmbeam și fierbeam. De fiecare dată mă blestemam că n-am fost mai atent, s-o evit, și mă pedepseam să am răbdare. După ce oboseam, ca să mă răzbun și pe ea, o obligam să meargă. Înaintam și era nevoită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
construite pentru a permite Întinsul și tolănitul. Never Stop a găsit o ascunzătoare de stîlpi de ascuțit ghearele, piepteni și instrumente muzicale adaptate la utilizarea cu ghearele, precum și sute de cristale folosite odinioară la decorarea orașului. — Există orașe ale pisicilor, turuie Înainte Never Stop, precum Roma și New Orleans, și orașe ale cîinilor, ca Praga și New Yorkul, dar acest burg a fost construit În Întregime de feline, omule. În Gatobilis, pisicile au construit morminte pentru poeții lor pisici, care sînt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
ei fericit, în ceea ce era poate ultimul an când l-ar putea încânta astfel de vești, și avea s-o convingă cu siguranță pe maică-sa că era un ziar prea bun ca să-l vândă. Dar individul sinistru continua să turuie, părând mai potolit acum, de parcă și-ar fi dat seama că făcuse o gafă. — Cu toate astea, juriul a considerat că lovitura de grație în această anchetă a fost dată de rivalul său, Woodbury Express, și în cele din urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
prefăcut în floare. Nu cat nimănui pricină, Mai aștept răspunsul încă: Care floare e regină Printre florile de stâncă? Chiar la noi în bătătură I-a crescut și lui o gură Atâtica doar de mare Și frumos mirositoare. Hojma-i turuie gurița, Că și-a prăpădit rochița. Fudulă-i nevoie mare, La găini nici nu privește; Ea spre gârlă când pășește, Talpa i se face floare. Haida-de și haida-hai! Ce reproșuri poți să-i spui? Mândru-i că din coada lui
Cartea de ghicire by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/525_a_1299]
-
Poate ar trebui să sun mîine. Să vedem: Claridges ar fi superb, dacă sînt liberi, Connaught e prea mic. Poate la Mandarin Oriental. Sau am putea Încerca la Searcy’s. Parcă ar fi apăsat cineva pe butonul „Play“, așa Îi turuie gura. O ține tot pe-a ei, În timp ce eu o privesc năucită, iar Dan dă din umeri. Nu pricep o iotă din ce vorbește. Nu credeam că eu și Dan vom fi genul de persoane care s-ar duce la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
șocul Începe În sfîrșit să se estompeze, lăsind loc unui entuziasm incredibil. Dan a sunat toată ziua, dar nu am fost În stare să ridic receptorul, pentru că știam că nu voi putea să țin secretul și mă voi pune pe turuit. Vreau atît de mult să-i spun personal și să-i citesc bucuria și entuziasmul În priviri. Dan va fi tată! Iar eu voi fi mamă! Vom fi Împreună PĂRINȚI! Acum a ajuns În fine acasă, iar eu stau În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
cineva devine ținta reproșurilor făcute de celelalte două. Trish și cu mine am rezistat impulsului multă vreme, dar Lisa (și serios că țin foarte mult la ea) e năucitor de superficială. La Început, mi s-a părut amuzant. Lisa a turuit Întruna despre niște blugi Chloé super-scumpi, pînă și i-a luat, după care i s-a pus pata pe o geantă Prada. Într-un final, Andy i-a cumpărat una de la un client de undeva, din străinătate. Apoi a venit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
fuseseră descheiați aproape În Întregime. — Pari a fi „dispărut“ pe undeva, departe. Îmi cer scuze. La dracu’, de ce roșeșc iarăși? Mă gîndeam doar la faptul că ar fi bine să mă Întorc acasă curînd. Dădaca, Înțelegi? Vinovăția mă face să turui ca o moară stricată. — Locuiești pe aproape? Încuviințez din cap și-i spun adresa. — Eu stau pe Gloucester Avenue, zice el. Chiar după colț. Te pot conduce acasă? Dau din cap aprobator. Ce altceva aș putea face? CÎnd intrăm pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
compatrioții mei care, deși îmbrăcați în haine de lână, nu asudau deloc. La un semn al lui Rubiano, fiii săi, care duceau câte doi o seamă de desagi grei, s-au prezentat și i-au depus la picioarele lui Rotari. Turuind din gură și la fel de zadarnic, Rubiano a îngenuncheat și a scos la iveală două lespezi de piatră sculptate. Una arăta în relief o complicată împletitură de corzi de viță-de-vie, cealaltă era un labirint perfect în care patru linii, începând fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
luat în spinare. Înțelegea. Nu era o caznă, ci un favor. Costumul de apicultor? A ajuns în savană! Ochelarii din baga? Plaja Whiteheave, din Queensland! Și merindele? Oo! într-un salon Stil Ludovic al XV-lea, numai bucătarii mișunau și turuiau vorbe „delicioase”. O doamnă în galoși, cu șapcă cu cozoroc mic, se clătina în dreapta și-n stânga. Ptiu! totul aici e anapoda, ce mai! Acea doamnă l-a învelit într-un pled și i-a ordonat să se culce. Dar
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
să devin șomeră din cauza unei prostii pe care am spus-o În timpul unui zbor stupid. De ce mi-o fi trebuit să mă urc la clasa business ? De ce mi-oi fi deschis gura asta idioată ? SÎnt o idioată cît casa, care turuie vrute și nevrute, fără să se gîndească nici măcar o clipă la consecințe. De ce te-a chemat Jack Harper ? spune Artemis, interzisă. — Nu știu, spun. — A mai chemat și pe altcineva ? — Nu știu ! spun absentă. Ca s-o fac să mă lase cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
Speranțe, nu, Emma ? zice Artemis. Pentru clubul de lectură. — Da ! zic ușurată. Da, așa e... Moment În care Îi zăresc privirea lui Jack Harper și mi se taie brusc orice avînt. Fuck. În minte Îmi revine brusc propria mea voce, turuind nevinovată, În avion. — ... m-am uitat și eu un pic pe coperta a patra și am mințit c-am citit-o... — Marile Speranțe, zice Jack Harper căzînd pe gînduri. Și cum ți s-a părut, Emma ? Nu-mi vine să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
aplecat spre mine și m-a sărutat. Absorbit ! Jack Harper a fost absorbit de viața mea ! De mine ! Și ideea e că, dacă n-aș fi vorbit atunci În avion cu el - și dacă nu aș fi Început să-i turui toate chestiile alea - nimic din toate astea nu s-ar fi Întîmplat. Nu ne-am fi găsit unul pe celălalt. A fost destinul. Mi-era scris să mă aflu În acel avion. Mi-era scris să primesc un loc mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
pe care le stăpînesc cel mai bine... Evit privirea lui Lissy. — La ce anume te-ai gîndit ? — Să-i zgîrii mașina, să-i faci ferfeniță costumele, să-i coși pești În perdele și să-i lași să putrezească..., Începe să turuie Jemima, de parcă ar recita poezie și ar putea s-o țină așa pînă mîine. — Unde-ai Învățat asta, la școala de oafe ? spune Lissy, dîndu-și ochii peste cap. — Adevărul e că, În adîncul sufletului, sînt de fapt o feministă convinsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
o simplă solicitare, a adăugat. Ți‑o transmit ca pe o Îndatorire. Fă‑o În maniera ta de memorialistică de siestă, după ce ai ingerat câteva pahare de vin și stai tolănit, emițând opinii și observații. Îmi place să te ascult turuind despre Edmund Wilson sau John Berryman ori despre Whittaker Chambers, când ai fost angajat la Time dimineața și dat afară de el Înainte de prânz. M‑am gândit de multe ori ce bine meșterești tu o poveste când stai tolănit pe spate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
știe bine că a făcut rău în timp ce-și spunea: „În adâncurile ființei mele se ascunde un om foarte bun, adevăratul meu eu, un eu creat în ceruri“. Îmi vin în minte o mulțime de exemple, le-aș putea turui la fel cum își turuie cântecele Gilbert și Sullivan. Dar nu există nici măcar un singur nume căruia să-i pot dedica această carte - doar dacă mi-aș lua în considerare propriul nume. Așadar, permiteți-mi să mă cinstesc făcând exact
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]