64,968 matches
-
Marius Chivu Una dintre ultimele zile călduroase ale toamnei. Într-una din stațiile de autobuz de pe traseul Tg. Jiu - București, șoferul autocarului arhiplin și fără aer condiționat e rugat să deschidă și ușa din spate. Se părea că unui călător îi este foarte rău. În câteva clipe însă situația se arată de-a dreptul tragică. Călătorul, un bărbat cam la 60 de ani, murise. Doamna care îl însoțea a izbucnit în plâns căutând
Moartea din autocar by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13440_a_14765]
-
comit o nouă potlogărie. Mi-e proaspăt în minte șuvoiul de calități pe care i le lăuda Năstase la investitură. Între punctele de glorie ale beuranului se număra și acela de ilustru reprezentant al mediului academic românesc. Acum, strânși cu ușa, năstăsioții încearcă să elimine din acest cadavru moral îngrășat cu litere străine bucata cea mai spectaculoasă! Poate nu sunt ziariștii bine informați, dar nu cunosc vreunul care să fi auzit, înainte de propulsarea la Cotroceni, de marele manager sau medic Beuran
Grup organizat de profanatori by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13448_a_14773]
-
ce spune atunci când se încontra cu domnul ministru Mircea Beuran, care susținea că o mulțime de instituții școlare nu sunt pregătite din punct de vedere igienico-sanitar pentru a-și deschide porțile... De fapt, unele nu prea aveau nici ferestre, nici uși, nici acoperișuri, nici tencuială, nici sobe, nici dascăli calificați, nici titularizați, nici bănci cât de cât, nici... Culmea indiscreției, reporterii Tv-urilor le arătau toate astea fără nici un pic de respect și jenă față de. La urma urmelor. Că zice prietenul Haralampy
Omagiu partidului și conducătorilor by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/13479_a_14804]
-
lasă cu ochii în soare, ce să mai aștept de la el? Omul obișnuit vrea să aibă cui se plînge, ca să-l scoată din belea. Și, dacă puterea nu e în stare s-o facă, se reorientează și el. Bate la ușa celui care i se pare mai puternic dintre cei care îi fac promisiuni. Or, în mitologia alegătorului faptul că Stolojan și Băsescu, oameni hotărîți, îi promit împreună că îi vor da una, alta, ar putea însemna mai mult decît promisiunile
Cum așteaptă românii altceva decît corupția by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/13480_a_14805]
-
Nu-mi pasă! Sînt obosit, obosit, obosit...de cenușă. Nu mai pot, nu mai pooot...vreau pe tușă! Vreau nani, vreau la mama, vreau acasă! Varianta oboselii dulci, a căderii în reverie de la Eminescu (“N-ai vrea ca nime-n ușa ta să bată”), preluată și de Cărtărescu (“N-aș vrea ca nime-n ușa mea să bată”), pare mai aproape de oboseala cioraniană (Cioran care dorea să-și pună pe ușă un anunț pentru descurajarea vizitatorilor, Cioran care spunea că s-
Oratori, retori și politicieni by Al. Ioani () [Corola-journal/Journalistic/13484_a_14809]
-
pooot...vreau pe tușă! Vreau nani, vreau la mama, vreau acasă! Varianta oboselii dulci, a căderii în reverie de la Eminescu (“N-ai vrea ca nime-n ușa ta să bată”), preluată și de Cărtărescu (“N-aș vrea ca nime-n ușa mea să bată”), pare mai aproape de oboseala cioraniană (Cioran care dorea să-și pună pe ușă un anunț pentru descurajarea vizitatorilor, Cioran care spunea că s-ar bucura de un echilibru perfect dacă ar avea curajul să urle zilnic un
Oratori, retori și politicieni by Al. Ioani () [Corola-journal/Journalistic/13484_a_14809]
-
în reverie de la Eminescu (“N-ai vrea ca nime-n ușa ta să bată”), preluată și de Cărtărescu (“N-aș vrea ca nime-n ușa mea să bată”), pare mai aproape de oboseala cioraniană (Cioran care dorea să-și pună pe ușă un anunț pentru descurajarea vizitatorilor, Cioran care spunea că s-ar bucura de un echilibru perfect dacă ar avea curajul să urle zilnic un sfert de oră sau că ar ieși cu plăcere pe stradă dacă ar fi permis sa
Oratori, retori și politicieni by Al. Ioani () [Corola-journal/Journalistic/13484_a_14809]
-
tragi palme). Iată tot acest fond, tot acest “Hinterland” cultural la Alexandru Mușina, în sonetul cu titlu de limbaj familiar, Obo: “Nimeni să nu-mi mai spună nimic, să nu mă descoasă, / Să nu-mi telefoneze, să nu sune la ușă! Îl omor, îl pocnesc peste bot, / Îl dau cu capul de pereți, îl strîng de gît / Pe cel care mă deranjează...” Sonetele din Hinterland pot fi citite și în cheie culturală, ca replici la poeți, poezie, filozofi, mitologie și în
Oratori, retori și politicieni by Al. Ioani () [Corola-journal/Journalistic/13484_a_14809]
-
Voind parcă a contrazice tezele conform cărora comicul e o „negație continuă a naturii”, o „impostură”, Cristian Simionescu îl tratează drept o expresie patetică a ființei, o „inimă” sui-generis : „Să presupunem că poemul e o casă închisă, fără ferestre și uși,/ o lespede pe buzele vorbelor, să presupunem că locul gurii/ nu există. Dar ce tenacitate poate să strige/ acel adevăr fără să fie puțin comică?/ Să presupunem că o jucărie în trupul tău/ face tumbe rîzîndu-și pe dinlăuntru de tine
Bufonul și nebunul by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13472_a_14797]
-
locuit”, cum ar spune Mircea Eliade, așezată la o inconfortabilă înălțime ce-i acordă vertijuri iluzoriu celeste: „O cameră la etajul opt/ în lumina după-amiezii de iarnă,/ O încăpere, zar de uraniu/ în mîinile ninsorii, ale vîntului.// Colivie cu toate ușile deschise,/ din ea zboară o mie de prihorii/ însetate, o mie de coli albe,/ cu numele tău, cu numele meu” (Coli albe). Nu sînt omise nici personajele „favorizate” ale urbei „în care filosofii/ sînt mai numeroși ca măcelarii”, de la „părinții
Feminitate versus provincie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13509_a_14834]
-
mică făptură aidoma ei/ dar nu mai mare decît un ciorchine de strugure./ cornul încă moale/ și transparent departe de a fi/ o lance e încă bont pe frunte. ea simte primejdia/ de altfel e timpul să se întoarcă. dincolo de ușă/ înaltă și bombată ușor o altă ușă: tapiseria” (Poveste cu licornă). Sub presiunea inefabilă a atîtor materialități străbătute de empatie, poetul ajunge a-și suspenda eul. Generos, acordă întîietate obiectelor precum și privirilor celuilalt, care se cuvine a contempla, prin transparența
Între două stări-limită by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13489_a_14814]
-
mare decît un ciorchine de strugure./ cornul încă moale/ și transparent departe de a fi/ o lance e încă bont pe frunte. ea simte primejdia/ de altfel e timpul să se întoarcă. dincolo de ușă/ înaltă și bombată ușor o altă ușă: tapiseria” (Poveste cu licornă). Sub presiunea inefabilă a atîtor materialități străbătute de empatie, poetul ajunge a-și suspenda eul. Generos, acordă întîietate obiectelor precum și privirilor celuilalt, care se cuvine a contempla, prin transparența ființei auctoriale, spectacolul universal bizuit pe ideea
Între două stări-limită by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13489_a_14814]
-
Totodată în concepția bardului nostru formele sînt înterșanjabile: „iubitule/ mi-ai spus cîndva că soarele/ e întunericul lui Dumnezeu/ dar soarele vai nu e/ cel mai din urmă și cel mai adînc întuneric/ iată eu sunt odaia cu ferestre în locul ușilor/ vino și locuiește-mă/ ia-mi forma dîndu-mi forma ta și orbind/ luminează întunecîndu-mă” (Terra ballerina). Maleabilitatea formelor, necurmatele lor metamorfoze sugerează viața universului răsfrîntă în verb, potențată prin substanța lui germinală specifică. E o întîlnire a primordiilor sacrale cu
Între două stări-limită by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13489_a_14814]
-
și cea din urmă. Demisii de fațadă, pentru ochii Occidentului, sînt de părere scepticii. De acord. Se apropie raportul de țară pentru România la Uniunea Europeană, un raport de care va depinde admiterea noastră în Uniune în 2007, și bate la ușă momentul în care România va deveni membru NATO cu drepturi și îndatoriri depline. Politicoși, dar greu de prostit, occidentalii nu acceptă ca România să li se alăture oricum. Nu-mi fac iluzii că din acest motiv Bucureștiul s-a hotărît
Demisii la ordin by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/13559_a_14884]
-
fără să mint: „L-am văzut.” „Când?” a sărit criticul. „Acum optzeci de ani.” Eram elev în clasa a treia liceală. Mă țineam de teatru, mai mult decât de învățătură. Într-o seară (n-aveam bilet), stam la pândă lângă ușa principală, când atenția îmi fu atrasă de un domn palid la față și cu mustață neagră. Mergea repede, cu mâinile în buzunarele paltonului ponosit, descheiat - n-avea nasturi. Intrase grăbit. În mijlocul holului însă s-a oprit nehotărât, pe gânduri. Parcă
Fără șase 100 by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13573_a_14898]
-
cu mustață neagră. Mergea repede, cu mâinile în buzunarele paltonului ponosit, descheiat - n-avea nasturi. Intrase grăbit. În mijlocul holului însă s-a oprit nehotărât, pe gânduri. Parcă era la o răscruce, și, deodată, din câțiva pași s-a apropiat de ușa sălii și a dat să intre. Îl opri ușierul. „De data asta nu se poate!” „De ce?” „E ordin de la administrație”. Domnul palid la față n-a insistat. S-a întors și, trecând pe lângă mine, l-am auzit murmurând: „Săraca lume
Fără șase 100 by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13573_a_14898]
-
lume subterană, din păcate nu o putem arăta publicului din motive de securitate, dar ar putea fi integrată într-un perfect scenariu pentru un film de suspens. La sfîrșit adăugă un detaliu: într-o încăpere din subsol se deschide o ușă către apă, ca și cum, pe acolo, s-ar fi putut evada în jinduita lume a vestului. Am dedus din această opinie că ghidul, tot atît de puțin ca si mine, nu a cunoscut niciodată vigilența și cruzimea organelor estice. Poezia mondială
Trei încercări de-a petrece timpul la Berlin by Matei Chihaia () [Corola-journal/Journalistic/13556_a_14881]
-
București (din primul tur, așa cum s-a lăudat), și apoi mai e timp de vorbit. Dar alergătrura sterilă după glorie s-ar putea să-l coste mai scump decât ne-a costat pe noi enigmatica flotă. Sigur că, strâns cu ușa, dl Băsescu s-ar putea să pluseze, încercând să dea procesului care i se pregătește o acută componentă politică. În acest caz, e încă mai iresponsabil decât pare. Pentru că, indiferent de motivație, efectul din teritoriu e același: derutarea și, pe
Popeye-marinarul ia lecții de greacă by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13586_a_14911]
-
autor lui Dumitru Țepeneag și una primită de la Ov.S. Crohmălniceanu. În spațiul însemnărilor de față mă voi limita la prezentarea a doar trei dintre studiile, de altfel care mi se par și cele mai pline de interes și anume: O ușă se închide, alta se deschide („Condiția umană” și posteritatea lui Malraux), Spărgătorul și complicele (Soljenițîn și Tvardovski) și Pentru cine bat clopotele (Drama lui Ov.S. Crohmălniceanu), o evocare a bunului prieten și nu mai puțin o analiză a activității și
Un analist și un evocator: S. Damian by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/13595_a_14920]
-
de generație ai lui Malraux pe care-i convoacă la acțiune comună anticomunistă (Sartre, Simone De Beauvoir, Camus, Koestler) sunt ezitanți. În afară de Koestler, vor evolua spre stânga și spre cea extremă, ca Sartre, care se va ploconi în fața Uniunii Sovietice. Ușa deschisă de rebelul Malraux prin renegarea comunismului rămâne și azi în continuare deschisă. În al doilea studiu important care mi-a reținut atenția în cartea lui S. Damian este acela intitulat Spărgătorul și complicele sau, mai exact, despre colaborarea, putem
Un analist și un evocator: S. Damian by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/13595_a_14920]
-
Că doară te-oi mai fi futut și tu la viața ta! Mi-a spus-o pe șleau. Am roșit pînă în vîrful urechilor și am fost atît de uluită, că m-am dat cîțiva pași înapoi și am închis ușa după mine fără să-l mai privesc. Brusc mi-am dat seama că eram frumoasă, vedeam în ochii bărbaților pofta să se culce cu mine, aproape că le auzeam gîndurile cînd își făceau planuri cum să mă fută.” (p. 12
Discursul amoros al tranziției by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13614_a_14939]
-
rîndul personalităților locale. Ideologia nu contează. Politicienii cu vocație din provincie se consideră o castă. Urbea, ca și țara, depinde de ceea ce gîndesc ei, de ceea ce spun ei la întruniri. Marile discuții din momente de cumpănă, cînd bat alegerile la ușă, nu pot avea loc, în general, decît la un pahar. Discuțiile mai ajung de se transformă în chef, cheful în dispută cu harțag și a doua zi se rupe o felie din partid, care își ia lumea în cap, lipindu
Politica în provincie by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/13631_a_14956]
-
rurală în favoarea unei „onorabilități” burgheze, (aproape) tihnite: „Surprizele și-au ofilit culorile; aceleași/ orgoliu patrulează străzile Provinciei/ și desenul de dimineață al micilor existențe/ se suprapune perfect peste cel de seară// Hei, nu mai e nimeni pe-aici să deschidă ușile/ să tragă fermoarele gangurilor perverse/ ori să scuipe împotriva vîntului?/ Pălărierul dormitează în fața prăvăliei/ cu capul afundat între foile ziarului/ din care se furișează cei doi evadați/ căutați de Poliție/ Totul se află la locul său” (Același orologiu). Vechiul impact
Dincolo de provincie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13640_a_14965]
-
manifestare de umilință pe care ușoara ironie formală nu izbutește a o dompta: „m-am trezit devreme, mi-am băut cafeaua, am ascultat/ știrile de dimineață și am așteptat/ să sune telefonul/ Dar nu s-a întîmplat nimic/ Am închis ușa, am tras storurile/ și am încercat să-mi amintesc ceva amuzant/ o întîmplare roză și oricum bună de/ potolit singurătatea/ Numai că dintr-odată ochii mi s-au împăienjenit/ și mi s-a făcut milă de mine/ ca și cum aș trece
Dincolo de provincie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13640_a_14965]
-
repede drumul, a spus femeia. În depărtare, printre pini, a apărut o casă. Mergem până acolo, a spus bărbatul. Poate vom da peste cineva care să ne arate drumul. Sufla o briză ușoară, iar pinii se unduiau. Au bătut la ușa casei. N-a răspuns nimeni. Au stat să asculte și li s-a părut că aud voci. Au bătut iar. N-a răspuns nimeni. Au așteptat. Au bătut din nou, tare, rar, clar, fără grabă. Bătăile lor se deslușeau bine
Sophia de Mello Breyner Andresen by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/13722_a_15047]