369 matches
-
înspre ei. — Fie și așa, acceptă în cele din urmă Ignatius. În ce mă privește, aș fi bucuros să las responsabilitatea asta ridicolă să zacă aici pe o parte. George apucă de un capăt și-l sfătui: Închide mai bine ușița aia pân’ nu cad și alți cârnați. Ca să se închidă, Ignatius îi dădu un picior de profesionist hotărât să câștige într-un meci de fotbal și reuși astfel să taie în doua secțiuni egale un crenvurșt ieșit pe jumătate. Ia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
o speranță în ceea ce te privește. Vrei un crenvurșt? — Nu, mulțumesc. — Atunci iartă-mă dacă mănânc eu unul. Organismul meu reclamă o consolare. Ignatius privi în interiorul căruciorului. O, Doamne, crenvurștii sunt într-o dezordine teribilă. Privind la Ignatius cum trântește ușițele și-și înfundă labele în compartimentul cu crenvurști, George spuse: — Eu te-am ajutat la nevoie, da’ poate mă poți ajuta și tu. Poate, spuse Ignatius, cu gândurile în altă parte, mușcând dintr-un cârnat. — Vezi astea? spuse George, arătând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
din ceasul din perete, ca apoi, de cum l-a ochit, să zică „pac-pac“, apoi o dezdoaie, se uită pe țeavă, privește Încrustația de pe patul puștii (un cerb oprit brusc din goană), o cîntărește-n palmă, În vreme ce cucul dispare pe după perechea de ușițe pictate cu trandafiri roșii și frunze verzi, de parcă l-a și făcut țăndări cu alicele minuscule care au țîșnit deodată din ambele țevi (pac-pac), pentru că vînătorul l-a ochit Înainte să apuce să se ascundă după ușițele năpădite de trandafiri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
pe după perechea de ușițe pictate cu trandafiri roșii și frunze verzi, de parcă l-a și făcut țăndări cu alicele minuscule care au țîșnit deodată din ambele țevi (pac-pac), pentru că vînătorul l-a ochit Înainte să apuce să se ascundă după ușițele năpădite de trandafiri agățători, abia izbutind să zică de trei ori cucu; acele ceasuri arătau orele trei, prăvălia tîrgovețului arădean Rosenberg se deschisese doar cu cîteva clipe Înainte, dar cumpărătorul nostru, sau poate posibilul cumpărător, intrase primul În prăvălie În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
cum ar fi descris el această scenă, poate ca un portret flamand, lumina ce se prefira printre draperii pe chipul și mîinile tinerei femei. Oare, pentru luminozitatea picturii, credeți că ar fi aprins focul godinului și i-ar fi Întredeschis ușița? Sau poate ar fi plasat un cămin. Cămin nu aveam, iar godinul era rece, deși era un martie friguros. Nu cred. Acel Clarobscur, ar fi fost de-ajuns ca să lumineze chipul femeii din fereastră, tot așa cum timbrele roșii cu chipul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
Studiam obiceiurile nocturne ale mustelidelor. Pe atunci aveam un lot de wolverine care se îngrășaseră tare de tot. Știam că cineva le hrănea pe ascuns, pentru că găseam în cuști mai multe hoituri de șoareci și hamsteri decât trebuia. Cineva deschidea ușițele pentru hrană și-mi hrănea dragile de wolverine. M-am gândit că e vreun puști din cartier, care auzise de reputația mea și era curios să vadă despre ce e vorba. Adevărul e că nu mă deranja, ba chiar îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
clipa asta că nu avea dreptate, Îl Împinse pe Ted deoparte cu mișcări agitate și se apucă să-l ajute, fără să fie rugat: trase afară din mașină o grămadă de cuțite, furculițe și linguri și alergă prin bucătărie, deschizând ușițe și sertare, uitând să le Închidă la loc, căutând un loc În care să-și poată depune prada În siguranță, neîntrerupându-și nici o clipă măcar prelegerea despre diferența dintre Vietnam și Gaza și dintre sindromul Nixon și sindromul Șamir. O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
În aceeași barcă, așa spusese colonistul frumușel, și, spre surprinderea sa, Fima Își dădu seama că Într-un fel avea dreptate. 11 Până la ultimul felinar După ce pregăti rufele pentru spălătorie, Fima intră În bucătărie ca să arunce mucurile țigărilor Annettei. Deschizând ușița dulăpiorului de sub chiuvetă, văzu gândacul, pe Troțki, zăcând cu burta-n sus, mort, lângă găleata din care gunoiul se revărsa. Ce Îi provocase moartea? Nu se zărea nici un semn de violență. Fără Îndoială că În bucătăria mea nu se poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
ele produc efecte astăzi. Și mai este ceva. Spun că sunt legi bune, dar trebuie să adaug o nuanță, pentru că vedem un lucru care se întâmplă frecvent în Parlament; parlamentarii trec legi în care pun câte o chichiță, câte o ușiță pe care s-o poată folosi în cazul în care se întoarce împotriva lor. Și vă reamintesc cazul DNA, care inițial se numea PNA și avea competențe pe marea corupție, însă funcționa cumva ca o structură paralelă Parchetului General. Abia
Eu votez DNA!De ce merită să apărăm instituţiile anticorupţie by Cristian Ghinea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1332_a_2898]
-
peste ea, m-am dat jos din pat și am ieșit din cameră. Am avut grijă să închid ușa înainte să aprind lumina de pe hol. Mirosul de lenjerie curată mă îmbătă. Numerele se așezară la locul lor cu un clic. Ușița se deschise. Am scos pașaportul și am verificat data expirării. O știam pe de rost, dar îmi plăcea să o văd negru pe alb. Nu ajunsesem unde ajunsesem pentru că eram neglijent. L-am pus la loc în seif și am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
după ceva timp, dar asta nu mă oprea să mă duc în fiecare zi la oficiul poștal din orașul vecin ca să mă uit dacă a venit vreo scrisoare. În fiecare după-amiază mă opream în drum spre casă, scoteam cheia, deschideam ușița de sticlă cu numărul scris pe ea și mă uitam înăuntru. Seară după seară, mă uitam într-o celulă mică și goală. Așa a trecut o săptămână, apoi două, trei. În ziua în care trebuia să plătesc chiria pentru luna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
scris pe ea și mă uitam înăuntru. Seară după seară, mă uitam într-o celulă mică și goală. Așa a trecut o săptămână, apoi două, trei. În ziua în care trebuia să plătesc chiria pentru luna următoare, am deschis larg ușița de sticlă și m-am uitat înăuntru. Un plic se sprijinea de unul dintre pereții laterali. L-am scos. Plicul era greu și gros. M-am uitat la adresă. Dl Peter van Pels stătea scris deasupra numărului de la cutia poștală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
erau unul sau mai multe obiecte ce păreau înșiruite fără noimă. Acum își dădu seama Bătrânul că acest amalgam de obiecte putea fi citit de la stânga la dreapta, rând după rând, ca o filă de cronică. Prima casetă avea o ușiță închisă cu un mic lacăt ruginit, lăsând în întuneric geneza. A doua conținea o meșă de păr moțul copilului împletită împreună cu un fir de lână roșie, un ban de botez și o mică linguriță argintată. Urma apoi o fotografie veche
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
era unul sau mai multe obiecte ce păreau înșiruite fără noimă. Acum își dădu seama Bătrânul că acest amalgam de obiecte putea fi citit de la stânga la dreapta, rând după rând, ca o filă de cronică. Prima casetă avea o ușiță închisă cu un mic lacăt ruginit, lăsând în întuneric geneza." Urmează descrierea tuturor celorlalte despărțituri ale cutiei ce conțin "un asamblaj cronologic de obiecte". Autorul are grijă să ne prezinte și rostul cutiei, de fapt o pledoarie pro domo: "False
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
asculta astfel de blasfemie fără să se Înroșească. Starețul Își ridică barba către ceruri și-l afurisi. Oliver Îl blestemă, la rândul său, bătând din aripi și cântând, În semn de deșteptare, cucurigu de trei ori. După care, deschizând o ușiță În perete, se urcă În clopotniță. De acolo Oliver, legănându-se pe frânghie, Își transmise prin intermediul clopotelor adevărul până adormi. Se trezi a doua zi tronând pe un taburet Înalt În mijlocul unei camere imense, Înconjurat de o groază de halate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
așteptând deznodământul. Din propria lor experiență, ei știau că În curând, În ciuda cerbiciei de care dăduse dovadă, masterandul va capitula. Urma ultima scenă. Șuieratul disperat al omului-locomotivă din camera vecină preceda, de obicei, gongul final. În salon, strecurându-se pe ușița laterală, intrau două halate albe Înarmate cu o targă. Apropiindu-se tiptil-tiptil de masterand, se apucau să-l gâdile la subsuori. Și atunci Oliver râdea, continuând să-și propage Învățătura În aer, până lepăda toate frunzele de pe el, dar tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
din perete, ca apoi, de cum l‑a ochit, să zică „pac‑pac“, apoi o dezdoaie, se uită pe țeavă, privește Încrustația de pe patul puștii (un cerb oprit brusc din goană), o cântărește‑n palmă, În vreme ce cucul dispare pe după perechea de ușițe pictate cu trandafiri roșii și frunze verzi, de parcă l‑a și făcut țăndări cu alicele minuscule care au țâșnit deodată din ambele țevi (pac‑pac), pentru că vânătorul l‑a ochit Înainte să apuce să se ascundă după ușițele năpădite de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
perechea de ușițe pictate cu trandafiri roșii și frunze verzi, de parcă l‑a și făcut țăndări cu alicele minuscule care au țâșnit deodată din ambele țevi (pac‑pac), pentru că vânătorul l‑a ochit Înainte să apuce să se ascundă după ușițele năpădite de trandafiri agățători, abia izbutind să zică de trei ori cucu; acele ceasuri arătau orele trei, prăvălia târgovețului arădean Rosenberg se deschisese doar cu câteva clipe Înainte, dar cumpărătorul nostru, sau poate posibilul cumpărător, intrase primul În prăvălie În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
cum ar fi descris el această scenă, poate ca un portret flamand, lumina ce se prefira printre draperii pe chipul și mâinile tinerei femei. Oare, pentru luminozitatea picturii, credeți că ar fi aprins focul godinului și i‑ar fi Întredeschis ușița? Sau poate ar fi plasat un cămin. Cămin nu aveam, iar godinul era rece, deși era un martie friguros. Nu cred. Acel Clarobscur, ar fi fost de‑ajuns ca să lumineze chipul femeii din fereastră, tot așa cum timbrele roșii cu chipul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
NATURA AVEA ȘI EA METODELE EI AUTOMATE ȘI TOT LA INTERVALE REGULATE APĂREAU ȘI CREȘTEAU TINERI, SPORIND GREUTATEA BALANȚELOR CARE COMANDAU ASTFEL CANTITĂȚI SUPLIMENTARE DE MÎNCARE, DE ÎNDATĂ CE GREUTATEA ȘOBOLANILOR DE PE PODEAUA CUȘTII AJUNGEA LA O ANUMITĂ GRADAȚIE, SE DESCHIDEA O UȘIȚĂ ȘI MAI DEVREME SAU MAI TÎRZIU INTRA UN ȘOBOLAN PE CORIDORUL ÎNGUST DE DINCOLO. UȘA SE ÎNCHIDEA ÎNDĂRĂTUL LUI ȘI NU SE MAI DESCHIDEA NICI O ALTĂ UȘITĂ DE LA VREUNA DIN CELE PATRU CUȘTI PÎNĂ CÎND NU SE TERMINA PRIMA PORȚIE
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
CUȘTI PÎNĂ CÎND NU SE TERMINA PRIMA PORȚIE. LA CAPĂTUL CELĂLALT AL CORIDORULUI ERA MOMEALA, ÎNĂUNTRUL CĂREIA SE AFLA UN MINUSCUL AMPLIFICATOR AL ARSENALELOR. ODATĂ ÎNGHIȚIT, ACEST AMPLIFICATOR SE ÎNCĂLZEA DE LA TEMPERATURA CORPULUI ȘOBOLANULUI ȘI DECLANȘA UN RELEU CARE DESCHIDEA UȘIȚA SPRE UN ȚARC LUNG, LAT ȘI ÎNALT DE DOISPREZECE METRI. DE ASEMENEA PUNEA ÎN MIȘCARE PODEAUA MICULUI CORIDOR. FIE CĂ-I PLĂCEA, FIE CĂ NU, ȘOBOLANUL ERA IZGONIT DE ÎNDATĂ ÎN LIBERTATE. ȘI UȘIȚA ACEEA SE ÎNCHIDEA, BLOCÎNDU-I ÎNTOARCEREA
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
ȘI DECLANȘA UN RELEU CARE DESCHIDEA UȘIȚA SPRE UN ȚARC LUNG, LAT ȘI ÎNALT DE DOISPREZECE METRI. DE ASEMENEA PUNEA ÎN MIȘCARE PODEAUA MICULUI CORIDOR. FIE CĂ-I PLĂCEA, FIE CĂ NU, ȘOBOLANUL ERA IZGONIT DE ÎNDATĂ ÎN LIBERTATE. ȘI UȘIȚA ACEEA SE ÎNCHIDEA, BLOCÎNDU-I ÎNTOARCEREA. ALTĂ HRANĂ DIN CENTRUL ÎNCĂPERII ACTIVA ENERGIA CARE DECLANȘA AMPLIFICATORUL. ȘOBOLANUL AMPLIFICAT PRINTR-UN PROCES DE MĂRIRE DEVENEA UN MONSTRU DE ȘASE METRI, ALE CĂRUI FUNCȚII VITALE SE ACCELERAU APROAPE DIRECT PROPORȚIONAL CU DIFERENȚA
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
curiozitate: „Ce caută în cârciumă un popă și un tânăr?” - par să spună ochii lor...Un flăcăiandru cu plete de la tejghea ne iese înainte, se plecă adânc în fața bătrânului și-i sărută mâna întinsă... În clipa următoare, pornește spre o ușiță aflată în peretele din fundul cârciumei. O deschide și ne face semn să intrăm. „Înseamnă că sfinția sa părintele a mai trecut din când în când pe aici din moment ce se comportă ca și cum ar fi de-al casei” - gândesc eu. Când ne
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
dispare dincolo de ușa pe care nu uită s-o închidă cu grijă. Punând mâna pe ulcică, bătrânul o adulmecă cu aduceri aminte. Apoi gustă și, zâmbind, îmi face semn să-l urmez...Am gustat din licoare...Cu privirea agățată de ușiță, călugărul dă din cap și zâmbește, ca și cum ar fi spus „Brava, mânzule! Așa îmi placi!”... În toată gura s-a răspândit un val ațâțător care a coborât apoi pe gâtlej și în câteva clipe prin tot trupul alergau deja centauri
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
băutura, fiule?” Păi, strașnic ucenic ai avut, sfințite printe. Am avut noroc, pentru că tot atât de bine se putea ca eu să vorbesc, eu să aud... Savurăm băutura pe îndelete. Bătrânul - se vede bine - este în al nouălea cer. Privește adesea spre ușița închisă, dincolo de care se află fostul lui ucenic. Un zâmbet luminos îi stăruie pe chip. Când vraja momentului s-a risipit, ne ridicăm - cu părere de rău parcă... Ei, acum mai merge să colindăm cele ulițe, fiule. Hai întâi să
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]