923 matches
-
imnografică a Bisericii în toată plinătatea ei. Opus fiind cuvintelor lor nu poate fi decât bles¬temul promovat de învățăturile înșelătoare ale păgânilor, care-și au origi¬nea în viclenia și perfidia iadului. împotriva diavolului și a tuturor mijloacelor sale ucigătoare de suflet se așează conștient și senin mucenicul și martirul lui Iisus Hristos, angajat pe calea adevărului și al dreptății, ca să lupte împotriva idolilor și întunecimii diavolilor. Prin urmare, pătimitorii lui Iisus Hristos, plini de forță harică și îndrăznea¬lă
JERTFA EUHARISTICĂ – ÎNTRE ASUMAREA RESPONSABILĂ A LIBERTĂŢII UMANE ŞI REALITATEA AUTENTICĂ A MUCENICIEI CREŞTINE... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1638 din 26 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352969_a_354298]
-
rușine. (1) Pentru creștinism bănuiala este un păcat grav și oribil. Pentru creștinism încrederea e calea morală a generării de persoane. Numai omul își făurește semenii proporțional cu încrederea pe care le-o acordă și le-o dovedește. Neîncrederea e ucigătoare ca pruncuciderea; desfințează ca om pe cel asupra căruia este manifestată. Omul însuși, făurit de Dumnezeu, își transformă pe aproapele său în persoană - printr-un act creator secund - datorită încrederii pe care i-o arată. Dând nume animalelor, potrivit poruncii
O SCURTĂ INCURSIUNE ÎN GÂNDIREA CREŞTINĂ A PĂRINTELUI NICOLAE STEINHARDT ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 437 din 12 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354530_a_355859]
-
unul singur: păcatul împotriva conștiinței universale. Conștiința creștină, personală și universală, e o fantomă, în sensul de spirit, născută din propriile noastre inimi, care ne înspăimântă. E ceva ce nu e durere, dar doare. Nu e nici moartea, dar e ucigătoare. Ea se naște între învingători ca să-i răzbune pe învinși. Dintre oamenii de la zei, oamenii creștini, oamenii din oameni și oamenii fără destin, numai aceștia din urmă se întrebă între ei: „Spune-mi pe cine să ucid?” Omul fără suflet
DESPRE CONŞTIINŢA CREŞTINĂ, DUPĂ COMUNISM ŞI CAPITALISM de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 570 din 23 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354720_a_356049]
-
cascadă, Fără dig sau bariere, Fără zgomotul din stradă, Mantie neagră și lungă, Otrăvind meticuloasă, Încercând să mă ajungă Ca o plapumă hidoasă. Mii de vrejuri, spre călcâie Cresc, spărând să mă doboare, În urmă să mai rămâie Doar flacări ucigătoare. Scântei crude vin din spate, Pârjolind puful plăpând Al viselor înghețate, De durere, spumegând, Mă inundă-n suflet gerul, Clipe crunte mă străpung Dar, voi învinge misterul, Săgețile să le-alung. Voi răstigni răutate, Nepăsare și durere, Adăpostind bunătate În
ZBUCIUM de DANIELA PĂTRAŞCU în ediţia nr. 305 din 01 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357248_a_358577]
-
de scoici: culori groase, păstoase și crude în concavitatea pietrelor... Acum umbra lui se confunda peretelui stâncos. Amesteca sânge cu salivă... A deschis arcul brațelor, a închis ochii și a văzut clar fiara... Întâi ochii: reci, limpezi, strălucitori. Privirile ei ucigătoare l-au înfiorat. A vârât degetele în pasta unei pietre și, scrâșnind, țipând de ură și respect pentru felină, a scos ochii și i-a fixat pe stâncă... Le freca întunericimea cu pastă sidefie, dându-le străluciri de fosfor... Acum
PROZĂ SCURTĂ de ROMEO TARHON în ediţia nr. 324 din 20 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357306_a_358635]
-
cascadă, Fără dig sau bariere, Fără zgomotul din stradă, Mantie neagră și lungă, Otrăvind meticuloasă, Încercând să mă ajungă Ca o plapumă hidoasă. Mii de vrejuri, spre călcâie Cresc, spărând să mă doboare, În urmă să mai rămâie Doar flacări ucigătoare. Scântei crude vin din spate, Pârjolind puful plăpând Al viselor înghețate, De durere, spumegând, Mă inundă-n suflet gerul, Clipe crunte mă străpung Dar, voi învinge misterul, Săgețile să le-alung. Voi răstigni răutate, Nepăsare și durere, Adăpostind bunătate În
DANIELA PĂTRAŞCU [Corola-blog/BlogPost/357252_a_358581]
-
varsă ca o cascadă,Fără dig sau bariere,Fără zgomotul din stradă,Mantie neagră și lungă,Otrăvind meticuloasă,Încercând să mă ajungăCa o plapumă hidoasă.Mii de vrejuri, spre călcâieCresc, spărând să mă doboare,În urmă să mai rămâieDoar flacări ucigătoare.Scântei crude vin din spate,Pârjolind puful plăpândAl viselor înghețate,De durere, spumegând,Mă inundă-n suflet gerul,Clipe crunte mă străpungDar, voi învinge misterul,Săgețile să le-alung.Voi răstigni răutate,Nepăsare și durere, Adăpostind bunătateîn suflet cu mângâiere
DANIELA PĂTRAŞCU [Corola-blog/BlogPost/357252_a_358581]
-
elibera către nimic. Pentru Descartes, conștiința ne e durere, dar doare. Și dacă îl doare, găsește de cuviință să o ascundă sub “mască unui demon travestit în înger”, sau invers. Pentru Descartes, această conștiință individuală nu e moarte, dar e ucigătoare. Și dacă e ucigătoare, decide singur să schimbe sensul evoluției pe “scara creaturală”. Pentru Descartes, conștiința individuală se naște doar între învingători ca să-i răzbune pe învinși. Și astfel, acest curios filozof francez, reușește să-și redescopere singurătatea și să
UN TITAN AL ŞTIINŢEI UNIVERSALE SAU UN DEMIURG COŢCAR AL CONŞTIINŢEI INDIVIDUALE [Corola-blog/BlogPost/357327_a_358656]
-
Descartes, conștiința ne e durere, dar doare. Și dacă îl doare, găsește de cuviință să o ascundă sub “mască unui demon travestit în înger”, sau invers. Pentru Descartes, această conștiință individuală nu e moarte, dar e ucigătoare. Și dacă e ucigătoare, decide singur să schimbe sensul evoluției pe “scara creaturală”. Pentru Descartes, conștiința individuală se naște doar între învingători ca să-i răzbune pe învinși. Și astfel, acest curios filozof francez, reușește să-și redescopere singurătatea și să decidă singur pentru următorii
UN TITAN AL ŞTIINŢEI UNIVERSALE SAU UN DEMIURG COŢCAR AL CONŞTIINŢEI INDIVIDUALE [Corola-blog/BlogPost/357327_a_358656]
-
-lea Mulți sunt cei care apucă pe drumuri greșite, iar rudele lor sunt cuprinse de jale. Vino și întoarce-i la slujirea lui Hristos pe cei care au căzut în păcat, fiind prinși în cursele vrăjmașilor și biruiți de patimile ucigătoare de suflet, ca să îți cânte alături de noi: Bucură-te, rudă duhovnicească a Sfântului Stelian; Bucură-te, cel ce, ocrotitor al tinerilor fiind, te întristezi de căderile lor; Bucură-te, mângâiere preadulce pentru părinții fiilor risipitori; Bucură-te, că mama lui
VIAŢA, PETRECEREA, NEVOINŢELE, MINUNILE ŞI ACATISTUL SFÂNTULUI IOAN RUSUL (27 MAI)… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2336 din 24 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/357841_a_359170]
-
un fel în care, foarte mulți oameni, cu una sau chiar cu mai multe facultăți absolvite, nu sunt capabili s-o facă. Dureros este că tocmai ei, primesc, până și dreptul acesta legal, de a deține în casele lor armele ucigătoare. Ce l-o fi determinat atunci pe acel om să ia pușca și să tragă?... poate să se dea mare „bărbat” în fața noastră? ...căci era și puțin băut! ...sau ce? ...Răspuns, nu există! În acele timpuri atât de grele pentru
URSU” de ALEXANDRU ŞI MARICUŢA MANCIUC TOMA în ediţia nr. 526 din 09 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358287_a_359616]
-
scoată prin milogeală un ban, dar devenea o fiară sîngeroasă atunci cînd i se dădea peste bot, pentru că el considera că a fost nedreptățit, ca orice alcoolic ce și-ar vinde și mama pentru iubirea vieții lui, păhărelul cu lichid ucigător. Numai că animalul mai era viu, chiar dacă îi spusese doamna judecătoare că “o să moară cu dreptatea în brațe” - motiv pentru care eu ar fi trebuit s-o detest din tot sufletul, dar mi s-a făcut milă de ea, pentru că
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 36-42 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 532 din 15 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358317_a_359646]
-
fără de sfîrșit, ca în o mie și una de nopți, o minciună generează nevoia stringentă a unei alte minciuni, și uita așa se transformă viața într-o gogoașă umflată și ne trezim că ne-a prins Minotaurul în labirintul lui ucigător și, în al treilea rînd, să nu-i fiu de folos societății. Dacă această ultimă aserțiune vă contrariază, vă asigur că nu greșesc absolut deloc cînd vă spun că mai de folos îi este societății un membru al ei care
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 36-42 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 532 din 15 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358317_a_359646]
-
o dragoste curată, EL nu stă nici la unul nici la celălalt, ci la mijloc, căci acolo este locul LUI dintotdeauna? Uneori sufletul omului este ca abisul unui ocean: când te așepți mai puțin, din el se ridică valurile uriașe ucigătoare. Ziua aceea, care decursese atât de frumos, poate cel mai frumos din tot acel întreg lanț de zile ale prieteniei noastre, se terminase tragic, punând punct, printr-o întrebare stupidă, care nu își putuse afla rostul, precum o cloanță-cotoroanță din
„ESTE GREU SĂ TRĂIEŞTI, DAR SĂ ŞTII CĂ E GREU SĂ ŞI MORI!” de ALEXANDRU ŞI MARICUŢA MANCIUC TOMA în ediţia nr. 793 din 03 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/358441_a_359770]
-
praful călătorind în spațiu ca fulgerul răzleț”,”Ca și cum aș trece din vis în alte visuri”, în alte poeme are pesimismul, convingerea că viața nu este decât “noroi” și nimicnicie.” Constați că nimic nu ești, decât noroaie...un noroi”, este sfâșietor, ucigător de orice speranță că dincolo de moarte ar putea fi și Înviere. Același capăt de drum l-am întâlnit și în poemul “Balada unui cerșetor” unde își pune întrebările esențiale la care filosofii au tot căutat și încă mai caută răspunsuri
ANNA NORA ROTARU- O VIAȚĂ PICTATĂ ÎN CUVINTE, „LA RĂSCURCE DE LUMI” de DORINA STOICA în ediţia nr. 1575 din 24 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357755_a_359084]
-
de a țese în viața și sufletul oricărui popor și oricărui neam, broderia binecuvântatelor virtuți divino-umane. Numai personalitățile purtătoare de Hristos, Elita spirituală a neamului creștinesc (a fiecărei nații în parte) poate lupta și stârpi toate organizațiile și mișcările atee, ucigătoare de spirit. Moartea ateismului este asceza, „arta artelor”, cum o numeau Sfinții Părinți. Trăirea Bisericii, eclesialitatea ei, înseamnă trăirea noii vieți în Duh, în deplină frumusețe; adică a trăi frumos asceza în spiritul ortodox. Viața ascetică are ca stâlp și
HRISTOS A ÎNVIAT ! de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 468 din 12 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358450_a_359779]
-
literatul să desfrâneze cuvintele în imagini și să creeze secvențe ale instinctelor mânate de perversitate? Și am înțeles, din toată această meticulozitate a descrierilor, ura crescândă față de fiindul nostru sortit căderii, urgiei în umbra unor energii, într-o continuă mișcare ucigătoare a eului. Tatuarea trupului, montarea diferitelor obiecte în orificii vizibile sau ascunse de ochii iscoditori și răutăcioși ai celor ce-și înfundă viciile în subsolul conștient al refulării intime, sunt manifestări ale personajului superrealist doritor de un trai decent. Literatul
INTIMITATEA CA MANIFESTARE PERFECTĂ A EULUI SUPERREALIST de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 245 din 02 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359301_a_360630]
-
ce-am putut să fac cu bestia ce-n mine zace! L-am omorât pe blândul Abel ca niciodată să n-am pace. Întreaga viață-i voi vedea figura tristă, iubitoare din clipa când l-am repezit cu ura mea ucigătoare, ce inima i-a sângerat-o ʼnainte să lovesc cu piatra, și-oi fi întâiul fratricid sătul să-și mai suporte mutra. Se oprește din plâns, își duce mâna la frunte și vorbește precipitat): Am omorât...Sunt criminal... Să fug
TEATRU: DE PROFUNDIS (CHEMAREA NEROSTITULUI) de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 761 din 30 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359352_a_360681]
-
trecutului tău, coroana de spini a nenorocului, lungile boli clandestine ale trupului, frigurile Ecuatorului și limba melcilor din casta lombardă a graurilor ... ” Cel de-al patrulea element al cosmogoniei tradiționale - focul - este prezent cu toate valențele lui purificatoare, mistuitoare, izbăvitoare, ucigătoare, etc. „De dragul tău las flacăra să ardă părul însângerat al nopții de sabat, neîmpăcat, neîmpăcat, neîmpăcat vâlvorește în triluri focul furat ... ” Atitudinea armonizării visului cu fapta reală este asimilată în versuri ce amplifică dramatismul trăirii : „Așa visez să fiu corsar
EVANGHELIA TACERII de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 388 din 23 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360347_a_361676]
-
adorau caii, își frecau boturile cafenii de fruntea ei, își împleteau coamele cu pletele castanii ale Țuniei, chiar dacă aceasta avea ori nu morcovii așteptați de ei. Mie mi-era grozav de frică de cai, așteptam mereu să primesc o copită ucigătoare, aveam senzația că mă privesc toți cu ochi sângerii... Dar, iată, în această vizită s-a întâmplat ceva de neînțeles: nu numai că nu-mi fusese frică de cai, dar mă lăsasem îmbrățișată de ei, în felul lor ciudat de
CAP.3 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1626 din 14 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/360493_a_361822]
-
sinceritate și inspirație, pe un anume aticism al stilului, refuzând cu program vulgaritatea și ermetismele forțate. În același spirit, nu abuzează de elemente livrești, universul ei liric fiind alcătuit cu precădere din secvențe campestre și vegetale, cadrul citadin, constrângător și ucigător de sensibilități accentuate fiind o prezență cu totul rară. Sublimându-și permanent datele unei biografii de sorginte bucovineană, Lucia Olaru Nenati realizează, până la urmă, un spațiu liric propriu, distinct, ale cărui dominante sunt sinceritatea și dramatismul. Există în poezia autoarei
CARTE DE POEZIE – LUCIA OLARU NENATI: „SENTIMENTUL SPIRALEI” de VICTOR TEIŞANU în ediţia nr. 579 din 01 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/360027_a_361356]
-
prehitiți, în ebraică „bolta“, iar rus. kopio „sulița“ cu varianta lui gab, anume kap „cer“ (furca poate rezultă din Palk, soarele în mitologia coreeană prin rotacizare și cu p > f că în folk, [folko]). Armele sunt distrugătoare că și razele ucigătoare ale soarelui torid în țările tropicale și nu numai. Un sinonim al lui Șamaș era Nergal, la început stăpân al soarelui arzător apoi zeu al războiului care „ducea cu el arme neîndurătoare“ (C.Daniel, Civil. sumer., B, 1983, p. 164
FAMILIA SEMANTICĂ de ION CÂRSTOIU în ediţia nr. 1593 din 12 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/359836_a_361165]
-
Acasa > Manuscris > Povestiri > CARNAGIU LA GETTYSBURG (III) Autor: George Nicolae Podișor Publicat în: Ediția nr. 257 din 14 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului Carnagiu la Gettysburg (III) Doar foc ucigător și șrapnele și obuze adevărate Fulgerând băiețandrii ce abia le mijise mustățile Si le răsărise în umezeala zorilor tuleiele Incârlionțate pentru a face pavăză - Apărătoare de ochi și de tâmple ori potrivite La ultimul bal - semn sigur al maturității depline
CARNAGIU LA GETTYSBURG (III) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 257 din 14 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359633_a_360962]
-
pojar, Eu cresc, tu te usuci și ești a vremii pradă ... Eu sunt abia o adiere pe-o stâncă-n larg de mare, Abia adii și pletele mi le răsfir val după val, Tu ești furtuna care vine, bate și, ucigătoare, Să surpe lumea se izbește sinucigașă-n mal ... Eu sunt un licăr doar, mijind domol din scrum De jar abia aprins la primul ceas de-amurg, Tu arzi de peste zi și zi de zi în vâlvătăi și fum, Și focul
DIALOGURI LIRICE RALUCA NICOLETA BOCU ŞI ROMEO TARHON de ROMEO TARHON în ediţia nr. 569 din 22 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/340454_a_341783]
-
extracurriculare. Când nu sunt la cea mai șubredă instituție din România, adică la școală, îi purtăm ca pe niște câini de caravană pe la diverse ore de muzică, de sport, de pictură, de dans, de teatru, de balet, pe la diverse cluburi ucigătoare de spirit. Le dublăm școala cu meditații. Rezultatele tuturor acestor strădanii sunt cunoscute. După douăsprezece clase, cei mai mulți copii nu sunt un stare să articuleze un gând, necum să priceapă o arie. Cum știm cu toții, avem creierii chiseliță: nu mai putem
Elogiul maidanelor () [Corola-blog/BlogPost/338233_a_339562]