3,448 matches
-
crește în mine până acoperă luna portocalie, bucățica mea rotundă de paradis lipsa ta se expandează ca o cultură de celule corect hrănită cu mediu am dublat numărul de tratamente cosmetice am spălat duster-ul de două ori pe săptămână am udat florile dimineața și seara, în zadar cu toate lucrările mele practice, demonstrațiile mele nu pot să îți înlocuiesc cuvintele, mersul, atingerea. mă pregătesc pentru întoarcerea ta fenomenală care mă va reda mie ca pentru prima zi din viața mea. nouă
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
mâlul vecinului de dedesubt. șase deasupra: îți face cel mai bine atmosfera de muncă a unei zile obișnuite, petrecută cu veselie în grădina suspendată a dragostei tale, furnicuțele albe tropăie în sus și în jos, bim bim bim bim, tu uzi petuniile magice și pătratul cu trifoi cu cinci foi, plîplîplî, plîplîplî, taurii tăi puternici învârt pietrele și macină semințele, crroosc, crroosc, crroosc, khamsinul, vântul cald al celor cincizeci de zile adie deasupra proprietății tale, ssseee, ssseee, ssseee. aer cald a
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
puternic și a străbătut un drum foarte lung să ajungă în grădina ta suspendată, în patul tău așezat direct pe pământ, mai ai foarte puțină răbdare, mai are foarte puțin și ajunge. șase în al treilea loc: e timpul să uzi pătratul mare de grădină de lângă casă cu trifoii tăi cu cinci foi, din care nu mai are nimeni. când ai început să schimbi dragostea ta cu una mai pură ai găsit un trifoi cu patru foi, l-ai plantat acolo
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
pe fusul de diviziune, și cum te-ai bucurat de multe ori cu gândul la iubitul tău, ai ajuns să ai un pătrat mare de grădină cu trifoi cu cinci foi, pe care acum nu trebuie să uiți să îl uzi, acești trifoi trebuie să trăiască, să crească și să aibă culoare verde-închis, să plesnească de verde sănătos. nouă în al patrulea loc: nunta este peste două luni și jumătate, nu te pripi, mai este foarte puțin de așteptat, prăvălește secundele
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
deșteptător, cuierul din vestibul, clanțele de la uși, pachetul de făină din dulapul de bucătărie, colivia perușilor, colivia canarilor, picioarele biroului, vasul toaletei, robinetul căzii de baie, să legi cu o foarte mare fundiță colorată casa cu totul. apoi trebuie să uzi fiecare fundiță colorată cu câțiva stropi de apă curată de izvor. șase în al doilea loc: în șapte zile va fi bine, totul va lua o întorsătură grozavă, se vor petrece numai lucruri bune, va fi lapte și miere de
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
secol de când Metchnikov analiza raporturile dintre "civilizație și marile fluvii istorice", al căror curs ajungea inevitabil la mare și la ocean, etape necesare ale progresului.2 Marile civilizații ale lumii și-au făcut apariția și s-au dezvoltat în locuri udate de apele unor fluvii sau în locuri ce aveau deschidere spre mare, fapt datorat atât posibilității de dezvoltare a agriculturii și meșteșugurilor în zona străbătuta de un curs de apă sau pe malul mării, cât și datorită schimburilor, care erau
Dunărea. Geopolitică şi negociere by Ciprian Beniamin Benea [Corola-publishinghouse/Administrative/1419_a_2661]
-
din aceea că au creat mai întâi bazele lor comerciale în India la Bombay, Madras și Calcutta, acest din urmă oraș devenind mai apoi și capitala politică a Indiei Britanice,5 deoarece de aici se putea exercita controlul asupra regiunilor udate de Gange și afluenții săi, din zona aflată în hinterlandul Calcuttei; și cum mai apoi presiunea unei țări unificate din punct de vedere politic a impus strămutarea sediului guvernului central de la Calcutta la New Delhi acesta fiind o capitală firească
Dunărea. Geopolitică şi negociere by Ciprian Beniamin Benea [Corola-publishinghouse/Administrative/1419_a_2661]
-
facem și noi, nașule. Trăncănim, să treacă vremea. Hristos a Înviat! Adevărat a Înviat! Intrați repede că se crapă mălaiul - i-a îndemnat pe același ton de șagă învățătoarea. Noi ne așteptam la o fripturică de miel și la cozonaci, udate cu vinișor de anțărț și când colo, matale, nașă, ne primești cu mălai? Hai să plecăm, Petrache! Aici nu-i de noi - a continuat Costăchel gluma, în râsul învățătorilor. Într-o pauză a râsului în cor,s-au auzit bătăi
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
o dichisește de dimineață - a sugerat învățătorul. Pe inginer l-au așezat în capul mesei „Că așa se cuvine musafirilor” - după cum avea obiceiul să spună învățătoarea. Tu, Costăchele, stai colea, lângă domnul inginer, și fă-o pe paharnicul, că eu ud mai mult pământul - a rânduit învățătorul lucrurile. Nu i nimic, nașule, că și morții sunt ai noștri - a răspuns Costăchel. Inginerul s-a așezat și asculta cu zâmbetul pe buze dialogul celor doi - naș și fin. Petrache mustăcea și el
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
mai suntem! Parcă mai ieri ne întorceam de pe front pe o zloată în care n-ai fi aruncat un câine... La acea oră nu mai era nimeni în primărie, afară de paznic, care se trăsese sub o streașină, să nu l ude ploaia. În timp ce Costăchel și Petrache își făceau socoteala să plece acasă, primăria s-a umplut de larmă și de pași apăsați. Ce se aude, Petrache? Parcă-i o șatră de țigani. Spunând acestea, Costăchel a pus mâna pe clanța ușii
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
ia de la capăt. N-o mulțumește nimica, nimicuța. Nu-i place când răsare soarele, ar mai sta în pat; i se pare că noaptea e prea scurtă; nici când apune soarele nu s-ar culca, nu poate îndura ploile că udă prispa, nici vântul că scutură pomii și cad frunzele. Cine poate s-o mai înțeleagă? Și-a închis sufletul cu atâtea lăcate... Sărmana!... spuse Săftica. Dar tot Varvara cu glasul muiat mai zise: S-o cruți maică, să nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
astfel, ei bine, mi s-a întâmplat și mie, căci, bătând la pas și fără țintă străzile orașului în care locuiesc, un ropot de ploaie s-a stârnit pe neașteptate și, până să-mi vin bine în fire, m-a udat până la piele numaidecât, nelăsându-mi răgaz măcar un dram să răsuflu. Năpustindu-mă la adăpost sub o veche streașină răsărită total neașteptat și nebănuit în calea mea, m-am trezit lângă o fereastră nu tocmai mare, cu gratii subțiri și
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
funebru(Lucrare muzicală scrisă de către compozitor între anii 1837 și 1839 la Nohant-Vic, în Franța. ) al lui Frédéric Chopin, interpretat tărăgănat de o fanfară. Mai apoi, el continuă să revină îndelungă vreme la locul îngropăciunii, contemplând țărâna proaspăt afânată și udată de lacrimi fierbinți, de parcă acela ar fi fost cel mai sacru vestigiu dintre vestigiile pământului... Chiar dacă nimeni nu-l bănuia pe el ca fiind adevăratul asasin și chiar dacă el nu intrase la închisoare - căci așa se răsplătește o crimă perfectă
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
ies la săniuș, zicea că sunt prea mică. Cu frații sau surorile mele puteam pleca decât până la amiază, timp când ei erau la școală, nu puteam ieși. Reușisem de vreo două ori să ies din casă fără voie, întorcându-mă udă și cu hainele aproape înghețate pe mine, dar nu mai îndrăznisem mai mult, pentru că, bătaia ce o primisem de la mama făcuse să-mi piară tot elanul de a mai ieși. Într-o zi, simțisem o dorință foarte mare de a
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
întorceau de la câmp, făceau același lucru, ducând și pe la casele lor apă din acel izvor. Casa noastră se afla cam la hotarul dintre ponoară și satul ca atare. Aveam o fântână chiar în poartă, apa căreia o foloseam numai la udat în grădină, pentru păsări și dobitoace. Nu departe, cam la 300 m, era altă fântână, cu apă mai bună, care era folosită pentru băut, gătitul bucatelor și spălatul rufelor. Îi ziceam „fântâna mașinii”. Cel puțin, o dată în săptămână, tata ne
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
Port de o viață în suflet câteva cuvinte dintr-un cântec pe care îl moștenesc de la tatăl meu, care și el îl știa de la tatăl lui, și pe care îl cânta când se abăteau peste șatră norii grei ai necazurilor: Udați de ploi, uscați de vânt și arși de ger, țiganii nu au un loc al lor pe pământ! Vin din Nicăieri merg spre Nicăieri cu doruri de dor; cântul lor plâns poveri de tăceri, pârjolitor, e-un foc nestâns, răscolitor
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
Trăgând cu coada ochiului, am zărit cum bunica s-a apropiat de gard în poziție puțin aplecată și cu picioarele depărtate a efectuat o micțiune extrem de precisă la sol. Curând aveam să constat că nu era singura în parohie care uda colbul gros al ulițelor, nelipsit și azi, în ciuda proiectelor de asfaltare a străzilor, rămase doar pe hârtie în Primărie. Sunt peste 50 de ani de atunci, dar apreciez cât de mult au evoluat țăranii simpli în educație și bune maniere
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
hohotind. Plâng ca În copilărie, cu capul În piept, zguduit. Un plâns mizerabil, pe care-l urăsc. Plânsul devine tot mai puternic. Îi cad pradă definitiv. Lacrimile țâșnesc necontenit, șiroind. Plâng Înfundat, covârșit de un geamăt adânc. Picioarele Îmi sunt ude de lacrimi. Gâtul mă ustură sufocat, ștrangulat de o mână nevăzută. Mă topesc. Trupul mi se Împuținează. Nu sunt altceva decât o materie vâscoasă. Memoria simte migrația apelor ei tulburi, care o Învăluie, pustiind-o. Realitatea cea vie mă părăsește
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
măsură undeva, Într-un colț al cimitirului, sub un arțar bătrân. Libelula s-a rănit la genunchi, iar eu mi am găurit haina, la capătul mânecii. Nu mai conta. Eram murdari din cap până-n picioare de pământ și frunze. Și uzi până la piele. Goanță se văieta de foame (l-a potolit Libelula repejor cu o eugenia). Zău, măi Goanță, nu știu cum de-ți vine să mănânci și acum!, Îl mustră fata scurt. Groapa a fost, totuși, reușită. Destul de adâncă și de Încăpătoare
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
bo-u-țule?!). Hotărâsem ca mâine să n-o mai ratez. Gata cu poveștile, domniță... Gata cu dulcegăriile, păpușă... Mâine te pap, scumpo... Te pap! Toa-tăăă!... Garsoniera mă aștepta cu un sentiment de Însingurare. Îmi plesneau tâmplele. Am intrat În baie să ud un prosop pe care mi l-am Înfășurat turcește În jurul frunții (aveam o fațăăă!). Priveam resemnat pe fereastră. Orașul, cu clădirile lui posomorâte, mi se părea dezolant. Oamenii treceau grăbiți pe străzile Înguste ca niște marionete purtate de o mână
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
întreaga ființă. - Hai, hai nu plânge, și mama lipind-o de ea, îi șterse câteva lacrimi care alergau în neștire pe obraz. Ea căută apoi o batistă și o sfătui să-și șteargă șiroirile care-i năpădiseră obrazul. Batista se udă în câteva clipe; apoi continuă: - Ce poate fi atât de grav încât să nu mai poți să-ți stăvilești lacrimile? - Mă simt de parcă mi s-a scurs tot sângele din vene, nu mai am nici un pic de vlagă, viața mea
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
din plante încă mai scotea aburi... înseamnă că leșinul nu durase prea mult. În gură simțea gustul amar al febrei, îl durea spatele și, când încercă să ridice mâna, avu impresia că tot sângele îi țâșnise din ea și îi udase pătura și cearșaful... dar nu era sânge, era doar transpirație. Greața îi revenea treptat, în timp ce aștepta ca mercurul termometrului să urce spre pielea lui fierbinte. O clipă avu impresia că o aude pe Alma la bucătărie... o strigă... însă Alma
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
înmuindu-se sub tălpile lor. Crampele din stomac îl făcură pe Emil să se oprească și să se adune tot în jurul burții. Daniel îl văzu, se întoarse spre el și scoase din rucsac un pachet de biscuiți. Fiecare bucată era udată de ploaie înainte să ajungă în gură, dar lui Emil i se păru că avea gust de ceai rece. — Dacă ne drămuim pachetul ne ajunge până mâine. Nimic nu e mai enervant decât umezeala asta. Daniel îi întoarse spatele și
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
donat nici un fir de păr, iar acum ar fi renunțat la orice organ pentru a-și plăti locul de care n-o să mai aibă nevoie. De la ultimul etaj al spitalului, singurul rămas neinundat, simțea fiecare picătură de ploaie cum îi udă fața și îi înmoaie trupul, deteriorându l. I se făcu somn. Înainte să adoarmă avu timp și putere să semneze declarația în favoarea operației pe cord deschis. Adormi și nu mai simți nici o durere. Apa acoperise și cele mai înalte clădiri
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
primită însă cu o săptămână în urmă, o ruga pe Ina insistent să vină la spitalul din Pitești, unde era internată de câteva luni. Deci necazurile au dus-o pe un pat de spital, gândi Ina. Era o scrisoare lapidară, udată din belșug de lacrimile deznădejdilor, ceea ce o surprinse și o descumpăni pe Ina. Nu și putea imagina dimensiunile tragediei din familia prietenei sale. Din cele relatate, se bănuia că are o viață de iad, că soțul ei era un afemeiat
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]