2,898 matches
-
pe care acesta le realizase în viață. Acu, de-odată, nu mai era nimic. Totul dispăruse. Cele mai bine de douăzeci de titluri cu proze, poezii, epigrame, glume, maxime și alte specii literare, dispăruseră. Unde-or fi, oare, se întreba, uimit, preotul? Observând ce mișcare rapidă și sinuoasă fac, acele cărți, din mână în mână, s-a dumirit, prin viu grai: a, le fură, le-au furat. Acum, ăsta din coșciug e mare literat. și hoții ăștia vor să aibă câte
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
al muncii plin, soția făcu ce făcu, și-l ademeni din nou în pat. Înainte de a trece la fapte, însă, ea avu a-i aduce la cunoștință noi evenimente, ce urmau să aibă loc, în viitoarele zile. El rămase oarecum uimit, de ce aflase, dar, toate astea-l bucurau, și nu se mai concentră decât asupra a ceea ce-i plăcea soției mai mult și mai mult, să facă, atunci când se afla în pat. În dimineața ce urmă, împreună, puseră la punct, cu
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
Sloiurile sfinte Când li s-au arătat privirilor, unul altuia, pentru întâia oară, ceva a sclipit, în incomensurabilitatea spațiului cosmic. Cel puțin, astfel li s-a părut lor. Cine i-ar fi privit, de pe margini, ar fi rămas cel puțin uimit. Avea și de ce. Păreau răsăriți, în câmpul vizual al lumii, din acea apă, necuprinsă, care, pentru unele persoane, este infinitul. Infinitul din care izvorăște, și finitul de care se despart, fără voia lor, de către sfânta și mult iubita viață. Era
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
pedepsit astfel? Pe directorul artistic, pe voi Înșivă, ori publicul?!... Ca să vezi cum se Întîlnesc dramaturgia și industria alcoolului : fiind În Galați, văd În vitrina unui chioșc - culmea, situat chiar În fața teatrului local! - numele ESCU, pe eticheta unei sticle. Citesc uimit : ESCU = „băutură alcoolică distilată”. Ptiu! De la Mușatescu ( autorul celebrei comedii ...Escu) nu știam că și fabricanții de spirtoase, au de Învățat!...Pe cînd romul Titanic-Vals , absintul Țara fericirii și berea Geamandura? Că țigări de foi Hamlet, deja am fumat... Povesteam
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
perete pe care era postat!). Tot o decepție, Moulin Rouge - plus Împrejurimile. Am mers mult cu metroul ( Într-o singură seară, fiul meu m-a cărat 42 de stații, numai la ntoarcerea spre hotel!) și, sincer să fiu, am rămas uimit de cîți negri și asiatici vezi aici - peste 70% din numărul călătorilor. Noroc că stațiile sunt mici; și, se pare, am nimerit Într un moment În care metroul era În renovare, peroanele arătînd mult mai rău ca la București ( de
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
odaie și tresare: "Bă, Vijulie, ia fi a'ent aci!". "Ă?", emite nenea căscând ochii la ea cu un aer tâmp și cu atât mai dezinvolt. "Profesoru' nu și-a luat geanta aia a lui", îl lămurește menajera. Adaugă din ce în ce mai uimită: "Nici laptopu', nici mobilu', nimic!". Bărbatul dă din umeri: "Mare smecherie, se să-si spui! S-o fi dus si omu' în altă parte dăcât la facultate. O mai avea si alte trebi." "Ce mare trebi are ăsta? Că atâta
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
guru din Punjab, mare admirator d-al meu", și tot așa. Te-ai bunghit care-i chichirezu'?" " Te duce capu'!", face admirativ bărbatul. "Da", recunoaște cu simplitate duduița. Continuă cu însuflețire: Ne luăm și un negru..." "Un negru!?", o întrerupe uimit Bebe. "Păi, la ce dracului ne trebuie neapărat un negru?", întreabă privind-o uimit. Ea chicotește iarăși, amuzată de naivitățile lui: Nu, mă, un negru de ăla, din Africa." "Nu? Da' de care?" "Un fel de redactor mai cu ștaif
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
care-i chichirezu'?" " Te duce capu'!", face admirativ bărbatul. "Da", recunoaște cu simplitate duduița. Continuă cu însuflețire: Ne luăm și un negru..." "Un negru!?", o întrerupe uimit Bebe. "Păi, la ce dracului ne trebuie neapărat un negru?", întreabă privind-o uimit. Ea chicotește iarăși, amuzată de naivitățile lui: Nu, mă, un negru de ăla, din Africa." "Nu? Da' de care?" "Un fel de redactor mai cu ștaif, un stilist, scriitor la bază, eventual", îl lămurește, compunându-și o figură de adevărat
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
în atitudinea aceea nu putea decât să mă mulțumească și să fie cât se poate de convenabilă scopului pe care mi-l propusesem. Așa că, fără să mai stau pe gânduri, am trecut rapid la fapte. M-am aburcat, sub privirile uimite ale fârtaților mei, pe o coală albă, aflată pe birou și, apucând cu nădejde mina de grafit, m-am pus să scriu. O îndeletnicire al naibii de dificilă pentru un gândac, fie el și de talia mea intelectuală. Fiindcă în cazul ăsta
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
cu atâta obstinație. Iese plin de nervi și traversează iute holul, dând buzna în curte: "Ce-i, bă, Petrică? Unde arde, mă, mânca-l-aș?" Numitul Petrică privește la el cu gura căscată. Uită instantaneu de întrebarea colegului și face uimit: "Băi, nea Vasile, da' ce-ai pățit, dom'ne?" M-a bătut nevastă-mea, bă. Te-ai prins?" Da' grea mână are, bre...", râde celălalt portar, aprinzându-și o țigară. "Păi, nu?", zice sictirit rănitul. Vede sticlele și le bagă
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
alea, s-o rezolv și p-ormă m-aș duce acasă, că sunt capiu, zău!" "Bine, tată, du-te. Cred c-o fi isprăvit și ele cafelile, așa că-i la fix", îl încurajă camaradul. Nea Vasile fu primit cu priviri uimite, ba chiar cu unele căinări din partea doamnelor de la birou. Cu atât mai mult cu cât portarul își compuse o mutră amărâtă, de om suferind. După ce lăsă actele, se retrase explicând cât de rău se simte, subliniind că noaptea trecută fusese
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
capotă i se așternuse o cunună de paie zburlite, de parcă natura care pe el Îl ologise și-l umpluse de noroi, despuindu-l de luciu și de autoritate, pe ea o Îmbogățea În sute de feluri neașteptate. Fauvé o contempla uimit, glasul i se Îngropase din nou În bubuitul surd al pistoanelor, au fost clipe lungi, Întinse ca norii vineții de la orizont, În care s-au privit, ca și cum angrenajele lor dureroase ar fi continuat, În interiorul caroseriilor, urmărirea, dar nu mai puteau
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
se face"! Respingerea a fost patenta, fără dramă, se pare că au existat reflecții de genul "ce Dumnezeu scrie", "unde găsește toate lucrurile astea", "nu-l cunoșteam așa" (deși mă cunoșteau de 60 de ani!). Singura care nu a fost deloc uimită a fost soția mea! Doamna du Boucheron: Sora lui mai tânără a fost bulversta... B du B: Care are 75 de ani! Bulversata să descopere pe altcineva în fratele ei pe care îl cunoștea că pe un personaj oarecum brutal
Bernard du Boucheron - "Poate ca scriu disperarea pentru ca este mai greu sa fi amuzant" by Radu Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/9149_a_10474]
-
care erau ținuți în curtea unui gospodar, le-am aplicat câte un aparat de măsură cu citire directă (scala de măsurare 0 - 200 mR) legat la gât. Aparatele au înregistrat radioactivitatea timp de 12 ore. Dimineața citind valorile, am rămas uimit și îngrijorat. Aparatele arătau 163, 175, 180 mR. Pe timpul verii animalele au fost foarte bine hrănite, la fel și iarna. Berbecii pe care-i urmăream săptămânal în deplasările mele, ocazionale, slăbeau într-un ritm lent, deși aveau hrana selecționată din
CADENȚE PESTE TIMP by Col.(r) ing. NBC Nicu ȘAPCĂ () [Corola-journal/Journalistic/91799_a_93203]
-
pe Bill, Încît reuși să facă rost de cinci sute de dolari. Bineînțeles că, după ce stingea lumina, nu-l mai vedea pe ecranul minții decît pe „Noul Marlon“ (numele provizoriu al vînzătorului de la Morning Star). Bill era de-a dreptul uimit, căci pasiunea soției sale, după ce dăduse oarecari semne de oboseală În ultimele săptămîni, renăscuse din propria-i cenușă ca pasărea Phoenix, cum obișnuiesc să spună poeții. Naggie hotărîse, Încă din prima zi a căsniciei lor, că nu-l va Înșela
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
Era atît de simplu, elementar de simplu, Încît maiorul se miră cum de nu-și dăduse seama pînă atunci. Ar fi vrut să discute cu cineva despre asta, Însă nu avea cu cine; agenții secreți sunt Întotdeauna singuri. Se opri uimit În dreptul ferestrei, dar În loc să o deschidă, pentru a striga Întregii lumi tot ce avea pe suflet, așa cum intenționase adineauri, Își sprijini coatele de pervaz și se mulțumi să privească pasiv peisajul. Descoperi abia acum că de fapt Baakho era un
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
fiecare dezamăgire de felul ăsta, seara, după ce preda cheile la portar și semna într-un caiet, se întorcea acasă convins că n-o să se aleagă nimic din planul său. Multe nopți n-a reușit să adoarmă deloc. Chinuit, speriat sau uimit, zăcea doar întins în pat cu ochii abia mijiți, întrezărind printre pleoape aceleași imagini dezolante ale coridoarelor goale și ale băncilor pustii. Ești mai norocos decît îți poți închipui, nu oricine beneficiază de șansa de a-și exersa discursurile într-
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
să creadă în această legătură. Dar amândoi sunt măcinați de îndoieli. Nu vor să-și asume povara de a lua decizia finală. Așteaptă să le vină un ajutor de la dumneavoastră. Nu v-ați dat seama de lucrul ăsta? Am rămas uimit. Nu, să fiu sincer, nu mi-am dat seama. Cea mai bună cale de a-i ajuta este să mă port cu blândețe și intenționez să o fac și de acum încolo. În definitiv sunt în situația de a ști
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
în interiorul ființei mele a extraordinarei experiențe de a o vedea aici. Îi vorbisem despre „diminuarea duplicității”. Cu ce viteză uimitoare se sfărâma acel zid și ce spații nesfârșite - mi-am dat seama în clipele acelea - se deschideau înaintea ochilor mei uimiți. Instinctul care mă îndemnase să o aduc pe Georgie aici, și încă atât de curând, fusese unul corect: iar printre sentimentele contradictorii care mă încercau am intuit probabilitatea de a o iubi pe Georgie mai mult, de a o iubi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
spre ea, am prins-o de umeri și am scuturat-o zdravăn. Ea râse de gestul meu, își scoase pălăria și haina și le aruncă pe un scaun. Era într-o stare euforică, parcă era beată. Am privit-o lung, uimit. — Fir-ai a naibii să fii, am fost la un pas de nebunie, am spus. Unde ai fost? — Iubitule, spuse Antonia, acum e momentul să bem un pahar împreună, unul mare și bun. Ai răbdare. Am să-ți spun tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
direcție, sfârșind cu această Întâmplare nefericită din vara anului 1928, numită „spectaculoasă“ În toate ziarele. Dora așteptă să termin cu scuzele, apoi se ridică și sugeră să ne Înțelegem asupra unei sume care să ne convină amândurora. Am privit-o uimit. Cu tabachera goală În mână, mai mult sau mai puțin conștientă, luase aceeași poziție ca femeia mitologică În roșu din reproducerea de pe peretele din spatele ei, care, la rândul ei, avea În mână o cutiuță misterioasă. Cântărind asemănările - cap Înclinat, mâini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
mărimea normală. Cu o voce promptă și decentă, m-a rugat să nu mai plâng și să-mi scot cămașa - care se dovedi a fi una dintre cămășile de noapte ale surorii mele. Am dat din cap discret Înspre picioare; uimită, mama s-a Întrebat de ce eram În lanțuri. După ce m-a eliberat dând câte un șut ghiulelelor care s-au rostogolit ca și când ar fi fost din plută, mi-am scos cămașa. Înfigându-și acul În jachetă, mama Îmi Împături Îmbrăcămintea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
Greta. “ Am Început să mă ating mai mult Întâmplător, nu din cauza Îndemânării. Nu În jos sau Într-o parte, ca până atunci, ci Înainte și Înapoi. Mi-am dat seama că senzația nu era deloc neplăcută, deși eram mai degrabă uimit decât excitat. Oare acea senzație pe care o simțeam chiar În vârf, În jurul capului, putea fi acel gâdilat? Era imposibil de spus. În orice caz, mi-am dat seama destul de repede că eram pe calea cea bună, din moment ce scrotul mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
istețe din Sud, mai ales când sunt și lungane, ca tine. — Nu te mai căca atâta pe tine, Portnoy. Recită-mi poezia aia porcoasă. — Porte-noir, i-am răspuns eu, după care am început: Un suflu brusc... Aripa se mai zbate. Uimită-și simte gâtul strâns în cioc, I-s coapsele de áripi mângâiate Și-o strânge lebăda la piept cu foc. — Auzi la el, coapsele! a exclamat ea. Unde-ai învățat chestia asta? — Șșșt. Stai, că mai e. Cum poate spaima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
să faci rost de el pentru mine, o să-ți vând ție butonii. —Ești nebun? Este una dintre nestematele cele mai de preț din lume. Sally Rothenburg este proprietara pietrei din 1948. A refuzat toate ofertele, spuse Lauren, cu un ton uimit. Ești o tipă foarte convingătoare, spuse Giles cu un zâmbet șarmant. Era aproape la fel de bun la flirtat ca și Lauren. Și tu la fel, domnule Monterey. Poate că o să Încerc. E o provocare. Dar spune-mi ceva: ce vrea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]