7,855 matches
-
ca o negură întunecată, adică împuținarea minții. „Acestea trei - spune Sfântul Paisie vin înaintea tuturor păcatelor, că nu face omul nici un păcat de nu vor veni mai întâi acestea trei, și îl împart pe el întru toate răutățile : sau în uitare, sau în iuțime, sau întru neînțelegere. Din acestea trei se naște nesimțirea sufleteștilor simțiri și se face ochiul cel sufletesc, adică mintea, întunecată, și-l stăpânesc pe om toate patimile”<footnote Sf. Paisie Velicikovski, „Crinii țarinii”, în colecția „Comorile Pustiei
Doctrina despre păcat în scrierile filocalice. In: Editura Teologie și Viaţă by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/136_a_139]
-
sufletului, pe când, dacă ea îl duce pe om la pocăință și îndreptare, înseamnă că este de la Dumnezeu. În legătură cu aceasta, scriitorul filocalic Teodor al Edessei învață: „Vrăjmașul vieții noastre, diavolul, micșorează păcatele noastre prin multe gânduri, și adeseori le acoperă cu uitarea, ca micșorându-se ostenelile, să nu ne mai gândim la plânsul pentru greșeli. Noi însă, fraților, să nu uităm de greșelile noastre chiar dacă ni se pare că prin pocăință ni s-au iertat. Ci să ne amintim necontenit de păcate
Doctrina despre păcat în scrierile filocalice. In: Editura Teologie și Viaţă by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/136_a_139]
-
în fața lui Dumnezeu, față de Dumnezeu, față de om însuși și aproapele său. Ca urmare a acestui fapt, păcatul duce la pierderea sensului existenței, o viață în întregime superficială, materială, o viață de plăcere egoistă, legată de conflictul cu ceilalți și de uitarea lui Dumnezeu<footnote M.Costa de Beauregarde, Dumitru Stăniloae, „Mica dogmatică vorbită. Dialoguri la Cernica”, Edit. Deisis, Sibiu, 1995, p. 156. footnote>. Sfântul Grigorie de Nyssa, făcând referire la viața dusă sub povara păcatului și punându-l pe acesta față
Doctrina despre păcat în scrierile filocalice. In: Editura Teologie și Viaţă by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/136_a_139]
-
Veneția. Lumi sonore diametral opuse. În acest context atât de divers și de contradictoriu, în care tradiția se înfruntă crâncen cu modernitatea, G. Puccini prezintă în 1893, la 1 februarie, la Torino, premiera cu Manon Lescaut, condamnând instantaneu la o uitare aproape totală opera cu același titlu a lui J.Massenet. Premiera puccinină are loc practic concomitent cu cea a lui Falstaff de G. Verdi - 9 februarie 1893, Milano. Nu este vorba de o înfruntare-confruntare a celor mai mari doi compozitori
Verdi ?i Puccini sau teatrul muzical italian ?i drumul s?u de la tradi?ie la modernitate by Laura Podoleanu () [Corola-journal/Science/84198_a_85523]
-
niciodată. Părintele Profesor Dumitru Stăniloae, referindu-se la interpretarea de mai sus a Sfântului Maxim Mărturisitorul, afirmă : Deci îndumnezeirea nu exclude cunoașterea făpturilor. Dar atunci omul le cunoaște fără patimă, ca Dumnezeu și în Dumnezeu, nu cu patimă, adică cu uitarea lui Dumnezeu. Toate își au vremea lor ca să se cunoască și să se săvârșească cum se cuvine, trebuind să aștepte creșterea omului la înălțimea lor. Pomul cunoștinței binelui și răului (sau lumea), ca sădit tot de Dumnezeu, nu era ceva
Căderea protopărinţilor în păcat - viziunea spiritualităţii ortodoxe (I). In: Editura Altarul Banatului by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/122_a_141]
-
propovăduitori drepți”din trecut sau din prezent, ignorându-I adesea. Slava Cerescului Părinte se lasă așteptată în inima noastră văzându-ne zgârcenia cu care ne dedicăm Lui, uitînd adevărată menire și identitate (de creștin) în preocupări fără de sens. Egoism, indiferență, uitare? Poate la un loc toate acestea ne umbresc idealul propriei mântuiri peste care tronează eu-l personal, orbitor și nimicitor. Cât mai avem în preajmă ,,luminători” să-i purtăm pe brațele inimii noastre făcând loc mesajului lor aducător de veșnicie
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93745_a_95037]
-
am cunoscut-o încă de la Simpozionul ,,Zilele Lumină Lină’’, de la Sibiu, din martie 2011. Acum lucrăm multe proiecte împreună. Cartea aceasta este o frescă a societății românești din ultimii 100 de ani, scrisă din grija autoarei de a nu da uitării oameni de atunci, adevărate personalități, analize ale unor realități de ieri și de azi (vezi sistemul de învățământ), aspirații de realizare în viață (,,doream să devin un medic bun’’, p. 25), amintiri din studenție, munca de la cabinetul stomatologic, cum l-
Lansări de carte prin Transilvania [Corola-blog/BlogPost/93827_a_95119]
-
sarcastic, când cu suspans, când cu tristețe sau realism dur. Dan Ghițescu controlează perfect tehnica romanului, precum și povestea lui absolut adevărată, așa după cum recunoaște și personajul central Lucian Ionescu, aducerea la suprafață a amintirilor, ,,ororilor sub un strat gros de uitare’’ (p. 236), lucru pe care subconștientul sau noi nu ar trebui să-l permitem niciodată pentru că, de fapt, coșmarul apare mereu din același vis al lui Lucian, el nu este decât ,,un fel de groapă comună, care înghite totul după
Dan Ghițescu – omul care vine din est [Corola-blog/BlogPost/93861_a_95153]
-
ea ni s-a dat ca să ne străduim să devenim, în felul nostru, model și exemplu, iar numele bun și faptă bună, oricât ar fi, în proporție, de măruntă și oricât de indefinita, sunt cele ce ne vor salva de la uitare și de la Moartea Definitivă. Noi am aflat - câteodată fără să avem nevoie de cuvinte, căci poate doar ni s-a șoptit sau există în tiparul ce ne-a făcut posibili-că dincolo de lumile amestecate ce ne înconjoară, există și stăruiește o
Un fiu ales al Daciei Mari – Gabriel Artur Silvestri [Corola-blog/BlogPost/93920_a_95212]
-
cu bună întocmire, rămân nepublicate mult timp. Gabriel Artur Silvestri-unul dintre descălecătorii protocronismului culturii vechi creștine și a celei clasice valoroase a bătătorit potecile istoriei scotocind după chipurile luminate ale Elitei Neamului Dacoromân acoperite de lutul nepăsării, de negura uitării ori de îngroparea de către pigmeii și epigonii Literaturii române, recuperând sau descoperind valorile nemuritoare ale spiritualității creștin ortodoxe, (cum mărturisește eminescologul Theodor Codreanu) că: opera protoromânului Martinus de Bracară (sec. VI d. Hr.) sau opera Voievodului Dobrogei-Ioancu (sec. XIV), s-
Un fiu ales al Daciei Mari – Gabriel Artur Silvestri [Corola-blog/BlogPost/93920_a_95212]
-
ale revistei ”Tinerețea” ne-au introdus în sărbătorea muzicii ușoare românești de la noi și în jubileul festivalului. ”Ritmuri noi pe portative vechi”, cartea lui Ioța Bulic, cuprinde ultimele zece ediții. După cum mărturisește autorul, „noua carte vine să scoată din ghearele uitării pe toți aceia care au pus umărul la buna organizare și desfășurare a acestui Festival... sau pur și simplu, pentru a contribui la menținerea și promovarea muzicii ușoare în rândul tinerilor de etnie română din Voivodina”. Această sinteză monografică a
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/94021_a_95313]
-
diplomă în facultate și reproduc, repetitiv, datele manualelor sau, în cel mai fericit caz, spusele vreunui cercetător autentic.Pentru Maestru Meu, istoria a fost ca o mină potrivnică în care a săpat toată viața și din care a scos nămolurile uitărilor fabricate, adevărurile răscoapte sau trunchiate, impunerile de tot soiul scrise de mâna și pe limba cotropitorilor sau a năimiților dinlăuntru. A săpat în fântâna adevărului despurcând-o de uzurparea alogenilor și a dăruit neamului românesc picăturile de apă vie care a
Gheorghe Buzatu a plecat la întâlnirea cu Mareşalul [Corola-blog/BlogPost/93905_a_95197]
-
sol ori civilii ce căutau să scape cu viață adăpostindu-se de urgia coborâtă din înaltul cerului, peste pagubele și jertfele înregistrate în acel veritabil „furnicar” compus din linii și stații înțesate de oameni și vehicule s-a așternut încet uitarea. Și totuși... uneori, dintr-un joc neștiut al hazardului, cercetătorului pornit să studieze documentele dintr-o arhivă militară i se așterne sub priviri o filă îngălbenită de ani, ce se întâmplă să conțină tocmai un raport ce scoate la lumină
1 August 1943 – Un „Val Nimicitor” loveşte complexul feroviar Ploiești! [Corola-blog/BlogPost/94060_a_95352]
-
mine, măcar cu singurătatea..." nov. 1990 "Jurnal de duminici" le spusesem cândva acestor însemnări, alegând singurătatea și muzica simfonică, ora fastă a regăsirii bucureștene... Aștept să bată clopotele celor 7 biserici care mă înconjură... Duminicile mele obosite de clopote, de uitare. Au uitat să bată de primejdie, de înviere; deși le-am păzit cu tot sufletul aici, în cer...; astă-seară mi-e urât..." (din Zidul martor, 1984)
Pagini inedite de jurnal by Florența Albu () [Corola-journal/Imaginative/12241_a_13566]
-
nemiloasă a pus însă capăt acestor visuri îndrăznețe la data de 16 decembrie 1941, când poetul împlinise doar 44 de ani. A rămas să înfrunte timpul implacabil doar portretul în ulei datorat lui Sándor Szolnay activitatea sa literară fiind dată uitării, iar mormântul lui a dispărut din cimitirul central clujean. Inițial simpatizant comunist, redactor al revistei Korunk, colaborator al revistelor de stânga Elöre și Brassói Lapok, în 1939 Kibédi s-a dezis de ideologia comunistă urmând exemplul unor Panait Istrati, Arthur
Acum 70 de ani – Primul Eminescu în limba maghiară by Lajos Sipos () [Corola-journal/Imaginative/12245_a_13570]
-
mama dracului și te-așteaptă, să te întrebe - "vii cu mine?" și tu crezi că i-ai putea răspunde - "nu". (m.i.) * "și unde se poate găsi această ființă, aivlis, dacă nu aici, atunci doar acolo, alunecând pe ape ale uitării": îți ridici mâinile și întunericul se așază pe ele ca un praf gros și gestul ăsta e depărtarea, ceața ieșindu-i de sub unghii, ceața continuându-i părul, umerii strângându-se sub această amintire crudă și deschizi ușa și în spatele ușii
Poeme de Mircea Ivănescu și Teodor Dună by Monica Patriche () [Corola-journal/Imaginative/12303_a_13628]
-
urmează poate... Împletirea cu mitul elin nu-l va fi preocupat pe Gheorghe Grigurcu, de unde "expirația calmă", ce marchează "simpla întoarcere a capului", și forța senină a verbului "uită". Mai aproape rămân basmele populare, unde apa moartă dă pieirea prin uitare, iar apa vie - dacă și ea există - șterge uitarea morții ca pe un somn greu. O imagine a apei vii apare în Izvoarele, piesă din aceeași epocă a debutului: Izvoarele au un limbaj strict. / Ele ne silesc să-ngenunchem / spre
Poetul Gheorghe Grigurcu by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/12330_a_13655]
-
fi preocupat pe Gheorghe Grigurcu, de unde "expirația calmă", ce marchează "simpla întoarcere a capului", și forța senină a verbului "uită". Mai aproape rămân basmele populare, unde apa moartă dă pieirea prin uitare, iar apa vie - dacă și ea există - șterge uitarea morții ca pe un somn greu. O imagine a apei vii apare în Izvoarele, piesă din aceeași epocă a debutului: Izvoarele au un limbaj strict. / Ele ne silesc să-ngenunchem / spre-a ne răpi setea. / Înzestrate cu ea vorbesc ori
Poetul Gheorghe Grigurcu by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/12330_a_13655]
-
de frumoasă pe cît încă îmi mai pot imagina cerul în care alerga după îngeri în brațele mele frînte ca niște lujeri de crini, oase de heruvimi ținuți la porțile grădinii în care se bănuia raiul, atît de frumoasă încît uitarea se așeza ca o zăpadă peste sîngele porcilor tăiați de sărbători și gurile flămînde ale copiilor sugeau laptele mamelor care l-au născut pe Isus să moară ca ea răstignită pe crucea din mine, pămînt în care mă așez să
Dama de pică by Gellu Dorian () [Corola-journal/Imaginative/12658_a_13983]
-
cînd viața abia începea să-i deschidă ferestrele, încît cad și-mi visez somnul mormînt hîrjonit de îngeri ca pe un maidan înzăpezit zarva copiilor uitînd de foame, încît o culeg din toate imaginile și mi-o așez acolo unde uitarea nu are sfîrșit, o simt, nu este decît foșnetul îngerilor prinși în cîntecul ei la fel de trist ca mine cînd nu mai văd chipul ei decît bîntuind prin mine ca o boală oblojită de ceaiuri, liniștită ca moartea după ce a luat
Dama de pică by Gellu Dorian () [Corola-journal/Imaginative/12658_a_13983]
-
așternuturile dospite de lacrimi, poate că ar fi mai frumos să urc odată cu lumina la cer să cobor odată cu ea pe pămînt, să nu mai știu de ce nu sînt și sînt, de ce sînt și nu sînt, atît de frumoasă încît uitarea se așază ca o zăpadă peste sîngele porcilor tăiați la sărbători cînd singurătatea vine să urle ca lupii în crîng, nici o altă femeie nu mi-ar fi umblat acum prin sînge ca o boală oblojită de ceaiuri, singură cum nici
Dama de pică by Gellu Dorian () [Corola-journal/Imaginative/12658_a_13983]
-
ei ca pe un vânat straniu. Nu cred în vânătorii de imagini iluzorii. Nu vreau, nu vreau să-mi omoare oaspetele! Mă interpun stării de grație și descopăr că sunt îndrăgostit, îndrăgostit de păsări. Beau din pumni apa limpede. Lacrimile uitării. Cuvintele Mamei mă tulbură. Vreau să știu ce se întâmplă pe pământ! Doamne, dă-mi putere! De, băiatule, dacă ai fi fost mai mare ai fi știut ce se întâmplă pe pământ! Din ziua sosirii mele pe pământ, Mama mi-
Poezie by Florentin Palaghia () [Corola-journal/Imaginative/12512_a_13837]
-
anumită oră, Sub semnul anumitor aștri, violete Paște cu hărnicie oaia împodobită cu scaieți Rage-un măgar și îi răspunde altul O planetă de foc arde la orizont Sub luna plină Nici un copil în căruciorul Pleiadelor Divine constelații răsar din uitare Căci peste noapte bolta se răstoarnă Și de la orizont Perseu și Andromeda Se-nalță spre zenit Faci numai cîțiva pași Și te gîndești la roua Coborîtoare din stele Dimineață vîntoasă Am auzit astă-noapte Vacarmul lacului sub luna plină Dimineața, trezindu
Drum în necunoscut by Dumitru Mureșan () [Corola-journal/Imaginative/12718_a_14043]
-
amîndoi cu gurile însîngerate la statuile despuiate din fața Palatului Culturii, iar Aaron mă va apuca de plete și mă va tîrî printre florile de cenușă arătîndu-mă consumatorilor de semne și de litere, strigînd: stăruiți în dragostea frățească, și nu dați uitării primirea de oaspeți, căci unii, prin ea au găzduit fără să știe pe îngeri, dar nu vă uitați cu bunătate la această femeie, cîtă vreme poartă în pieptu-i preludiul nopții acum, la sfîrșitul veacurilor ce iar au început spre a
RABBI by Angela Furtună () [Corola-journal/Imaginative/12809_a_14134]
-
aștept Jumătate nebun Jumătate-nțelept Doamne, Tu m-ai adus Din cerescul Tău har Câteodată Iisus Câteodată tâlhar! Viața-mi rămâne Viața-mi rămâne Doar ca un templu De azi pe mâne S-o mai contemplu Patimi, iubire, Trec în uitare Ca o plutire Peste altare Lumea bătrână Dealuri și delniți Se mai îngână Stins în cădelniți Nici cum se trece S-o tângui n-o pot Cerul e-o rece Dungă de clopot Oricât ai crede Ce-ți vine-n
Poezie by Ion Horea () [Corola-journal/Imaginative/12891_a_14216]