523 matches
-
ca la boieri... Zâmbind stânjenită, fata scoase din sân o hârtie pe care o desfăcu încet și alese din ea bucățele de zahar. Întinse flăcăului, dădu și lui tatu-său, apoi puse între ei cofa cu apă și potrivi și ulcica pe marginea cofei. Flăcăul se așeză pe prispa din proaspăt lipită; moșneagul se lăsă și el pe un snop de strujeni. Fata sta în picioare și Niță Lepădatu, mușcând din zahar, băgă de samă că e îmbrăcată cu cămașă albă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
parcă-i părea mai năltuță decât întăia oară, și mijlocul mai strâns de bârneața roșie. Ridică privirile spre obrazul ei pălit de arșița verii; ea îndreptă ochii căprii în altă parte. —Zaharul ista miroase a busuioc... vorbi Niță și umplu ulcica cu apă. Fata începu a râde, ochii i se micșurară și-i luciră. —Hm! așa-i, încuviință moș Tentea. Fetele iestea au obiceiul de umblă cu toate buruienile prin sân... —Busuiocul nu-i buruiană, tătucă!... răspunse fata. Luă cofa și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
cu apă. Fata începu a râde, ochii i se micșurară și-i luciră. —Hm! așa-i, încuviință moș Tentea. Fetele iestea au obiceiul de umblă cu toate buruienile prin sân... —Busuiocul nu-i buruiană, tătucă!... răspunse fata. Luă cofa și ulcica și coborî în bordei, repede. Acolo, o auziră amândoi robotind o vreme, pe când vorbeau, în lucirile blânde ale soarelui. Când glasul subțirel al moșneagului nu se mai auzi, Marghiolița sui în bordei în lumina aurie și se așeză la marginea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
în ulcele de lut și cinsti pe cei de față. —De mult nu s-a mai văzut vin pe-aici, zise el vesel, da’ încaltea acu am adus de cel vechi, de la un jidan de la Săveni. Iaca, și eu închin ulcica asta... Și zic să trăiască Iana cu care mă am eu bine din alte vremuri, și care a venit după mine cine știe din câte hotare... Și să trăiască și Niță Lepădatu să-mi cunoască inima... Iar Barbă să zică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
care mă am eu bine din alte vremuri, și care a venit după mine cine știe din câte hotare... Și să trăiască și Niță Lepădatu să-mi cunoască inima... Iar Barbă să zică ceva din fluierul lui!... Bău de dușcă ulcica ș-o întinse Ianei. Cinstiră și ceilalți. Bău și Lepădatu, sub privirile arzătoare ale lui Faliboga; iar Gheorghe Barbă începu a zice din fluier un cântec de la munte. — La munte la noi, altfel sună fluierul, grăi el după ce se opri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
și câtă câmpie am străbătut noi pe cai!... Noi în vremea noastră am avut meserie cu primejdie... adăogi mai încet vătaful zâmbind, cuprins parcă de-o mare plăcere. Mai băură vin: în lumina focului ochii lui Sandu sclipeau aprig. Cu ulcica în mână, se îndreptă din șele și începu a cânta răgușit: Hei, Iano și iar Iano... — Du-te, dragă, și-mi așterne La răscrucea uliții, La gârliciul pivniții — S-aud cepul scârțâind Și vin roșu zurăind... Îți aduci tu aminte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
picura de pretutindeni cântarea nemărginirii. Iana își șterse o lacrimă cu dosul palmei - apoi începu a râde cu ochii în gol, amețită de vin. —Măi Niță... zise într-un târziu cu glasul greu și Faliboga - să mai bem amândoi și ulcica asta! Măi, tu ești om tare - de parc-ai venit din ținuturile unde sunt multe biserici și mulți popi... Tu ai altfel de inimă... Tu ești om cu milă și cu durere, cum n-am fost eu! Târziu suiră din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
mai curat decât mine. N-a spus oare Iisus: Fericiți cei slabi cu duhul, căci a lor va fi Împărăția cerurilor... Iată că acești doi nebuni Încercau să aducă fericirea din ceruri pe pământ...” „Ce-ar fi să ridicăm o ulcică de vin În cinstea Domnului?” se Înduioșă starețul Pafnutie, Îmbiindu-l pe Bikinski să intre În chilia lui. „Când dai un prânz sau o cină”, cită el În gând din Evanghelia lui Luca, „să nu chemi pe prietenii tăi, nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Cu ce doriți să vă servesc? - a întrebat ea, prefăcându-se a șterge fața de masă cu șervetul ce îl purta pe braț. Ochii, însă, îl săgetau pe mușteriu ca două sulițe de foc. Lotrul a răspuns calm: ― Vreau o ulcică cu vin roșu, din cel din care bea bărbatul tău, și un copan de pui rumenit, așa ca pentru un om flămând - a răspuns el, învăluind-o cu toată puterea privirii sale de vultur! Și cum în timp ce ștergea masa hangița
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
somn a lătrat neconvingător. A înaintat spre portița din dos, care dădea spre casa de locuit. Când a ajuns la fântână, prin geamul luminat al bucătăriei a privit înăuntru... Hangiul mânca cu poftă și nu uita să bea dintr-o ulcică... Privirea lotrului alerga cu înfrigurare prin toate ungherele încăperii. Numai nu dădea de hangiță. Într-un târziu... Iat-o! Ieșea din bucătărie cu o cofă în mână. Venea cu pas rar spre fântână. Lotrului i s-a oprit răsuflarea. Cum
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
ca făcută din petale de flori de cireș și o catrință frumos așezată pe rotunjimea șoldurilor, și-a făcut apariția în ușă. Purta pe brațele dezgolite o tipsie cu o mămăliguță aburindă, alături de un copan de curcan rumenit și o ulcică plină cu vin roșu... Când a ajuns la masa lotrului, din privirea-i arzătoare de până atunci nu au rămas decât pleoapele plecate. ― Poftim - a rostit ea cu un glas topit în toată vibrația inimii! ― Ești atât de mândră și
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
ușă, i-a aruncat o privire care părea să pârjolească totul în calea ei. Cu fiorul acelui oftat în suflet, lotrul a mâncat mai mult în silă. Doar vinul l-a băut cu sete. Simțea nevoia să mai golească o ulcică, dar a învins gândul de a avea mintea limpede. Că... nu se știe... S-a ridicat de la masă cu privirea alergând spre toate locurile unde ar fi putut apărea hangița. A pornit spre portiță. Acolo s-a oprit și s-
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
din fiecare fel de marfă! S-a înțeles? Nu așteptați să vă miruiesc cu câte un glonte în frunte!”... În spatele convoiului, cumpănindu-și flinta, se afla șeful lotrilor. Toată treaba nu a durat decât cât ai da de dușcă o ulcică cu un vin bun!... ― Acum, deshămați caii și lăsați-i slobozi în pădure! De aici nu plecați decât când soarele va fi de două sulițe pe cer! Cine face un pas, va fi ultimul!!! - a fost porunca strașnică a șefului
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
vrei și asta nu-i frumos din partea unei gazde” - gândea amuzat lotrul. S-a întors apoi către hangiță, rămasă stană în mijlocul încăperii. „M ai întrebat ce doresc. Fă-mi ceva de mâncare și nu uita să-mi aduci și o ulcică cu vin bun”. Ca și cum s-ar fi trezit dintr-un vis, hangița s-a întors și a dispărut dincolo de ușa bucătăriei... ― Spune repede ce i-a pregătit hangița de mâncare, că leșin de foame - a intervenit profesorul. ― Stai să vezi
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
hangiță - i-a îndemnat povestitorul. Uite-o în pragul bucătăriei, îmbrăcată cum știți voi... Să leșini când o vezi. Pe brațe poartă tava încărcată cu bunătăți: o tochitură de-ți lasă gura apă, alături de o mămăliguță aburindă străjuită de o ulcică cu Tămâioasă de Huși. Pășește cu pas elastic și, cu ochii țintă într-ai lotrului. ― Asta n-o mai cred. Cum să se dea ea de bună voie în mâinile hangiului, care putea apărea în orice clipă? - a revenit în
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
de ia loc, să mai schimbăm o vorbă” - l-a îmbiat lotrul. După ce hangiul a privit cu asprime spre hangiță, s-a așezat. Lotrul a început să mănânce, furându l cu coada ochiului pe hangiu. Când a pus mâna pe ulcica cu vin, a întrebat: „Da’ tu nu vrei să ciocnești cu mine o ulcică cu vin? Mă lași să beau singur? Nu se cade să ții supărare. Ia strigă să-ți aducă și ție vin”. Asta a spus-o mai
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
a privit cu asprime spre hangiță, s-a așezat. Lotrul a început să mănânce, furându l cu coada ochiului pe hangiu. Când a pus mâna pe ulcica cu vin, a întrebat: „Da’ tu nu vrei să ciocnești cu mine o ulcică cu vin? Mă lași să beau singur? Nu se cade să ții supărare. Ia strigă să-ți aducă și ție vin”. Asta a spus-o mai mult pentru a o mai vedea pe Irinuța, care plecase. Strâns cu ușa, cum
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
hangiul n-a avut încotro și a strigat... În câteva clipe, în ușa bucătăriei ședea hangița, îmbujorată. S-a oprit anume pentru a-l vedea mai bine pe lotru... Apoi, cu pas leneș - cu chip să nu verse vinul din ulcică - a pornit spre masa celor doi. Ochii ca doi cărbuni nu priveau în altă parte decât într-ai lotrului, care o sorbea din priviri. Hangiul scrâșnea pur și simplu, dar a tăcut. Când hangița a așezat ulcica cu vin pe
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
verse vinul din ulcică - a pornit spre masa celor doi. Ochii ca doi cărbuni nu priveau în altă parte decât într-ai lotrului, care o sorbea din priviri. Hangiul scrâșnea pur și simplu, dar a tăcut. Când hangița a așezat ulcica cu vin pe masă, lotrul i-a zâmbit deschis, iar ea i-a răspuns cu aceeași monedă. Faptul nu i-a scăpat hangiului. Drept urmare, s-a încruntat și, cu un glas ce semăna cu un sâsâit de gâscan, a trimis
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
o clipită, timp în care i-a spus din priviri: „Mi-i dor de tine... Te iubesc!...” Focul din ochii lotrului i-a răspuns: „Și eu mor de dorul tău!...” Când hangița s-a întors să plece, lotrul a ridicat ulcica cu vin și i-a urat hangiului: „Să ai noroc și zile pline de câștig”. Răspunsul acestuia a fost un mormăit neînțeles... A dus apoi ulcica cu vin la gură și nu a lăsat-o din mână până nu a
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
mor de dorul tău!...” Când hangița s-a întors să plece, lotrul a ridicat ulcica cu vin și i-a urat hangiului: „Să ai noroc și zile pline de câștig”. Răspunsul acestuia a fost un mormăit neînțeles... A dus apoi ulcica cu vin la gură și nu a lăsat-o din mână până nu a sorbit și ultima picătură. ― Și când toate astea s-au petrecut în fața hangiului, acesta a tăcut? Nu a pus mâna pe hanger? - a întrebat plin de
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
niște vin. Îi plecat de trei zile cu vărul lui din deal. Îl știi matale”. La auzul acestei vești, jandarului i-au lucit ochii ca motanului când vede oala cu smântână! „Am vrea să mâncăm ceva și să bem o ulcică cu vin. Da’ unul bun! Să vadă și dumnealui ce hangiță avem noi aici...” - a sfârșit vorba jandarul, cu un zâmbet semnificativ... „Nu duceți nici o grijă. Da’ vinul nu cumva a fi mai bun fiert cu scorțișoară? Pe o vreme
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
bietul popă sub salcâm în picioarele goale, bătând din buze! Se-nserase, când căpetenia pungașilor se strânsese la un loc cu ceilalți coțcari, într-o cârciumă dosnică, dintr-o mahala ascunsă la marginea cetății. ― Ei, toate bune! începu el vorba, trântind ulcica pe masă, de-i sări vinul roșu în sus, ca o limbă de foc... Făcurăm rost de încălțăminte și îmbrăcăminte cu adevărat boierești. Acum mai rămâne să ne folosim pe rând de ele, ca să aducem la îndeplinire întocmai cele plănuite
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
cum va decurge instrucția lui. Va face studii economice și industriale serioase. Drăgănescu pregătea de pe acuma o mare dezvoltare a stabilimentelor lui, pentru a ie transforma mai târziu în uzine. Mini se gândi cu simpatie la baba Smoala si la ulcica ei cu păcură. Da. Era 110 evident că Elena își adora, în felul ei, copilul. Un fel egoist, ca toate felurile, de altfel. Elena își pregătea moștenitorul pentru ideile ei preconcepute, îl iubea pentru că i le putea satisface. Faptul că
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
omul dumitale am făcut noi multe fărădelegi împreună. - Veți fi făcut! rămînea neclintită bunica. - Nu le știi dumneta, că nu știe femeia toate ale bărbatului. - Ba să nu crezi, se răsucea vioi bătrîna aducînd în același timp de la cofă o ulcică cu apă pe marginea vetrei; muia în ea lingura de lemn, tepșea mămăliga, lăsa ceaunul să se scoacă șapoi îl avînta către măsuța joasă, pe trei picioare; îndată se ivea, galbenă, o mămăligă cu fir subțire de abur. - Ia, poftiți
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]